Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Sentința nr. 252/2015. Judecătoria CONSTANŢA
Comentarii |
|
Sentința nr. 252/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 35112/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA PENALĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR. 252
Ședința publică din data de 27.02.2015
Complet compus din:
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER: C. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR: Sitiavu G.
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul M. V. P., trimis in judecată pentru infracțiunea de conducere pe drumuri publice a unui autovehicul, de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică pur în sânge, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG. 195/2002.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 19.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – care face corp comun cu prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 1 C.pr.pen, stabilește termen pentru deliberare și pronunțare, data de 27.02.2015, dată la care,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
- Situația de fapt și încadrarea juridică reținute prin rechizitoriu:
Prin rechizitoriul nr.2050/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 23.12.2013 sub nr._ a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată inculpatul M. V.-P. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, reținându-se în esență că la data de 16.04.2011, în jurul orei 19:00, a condus autoturismului marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_, pe DC 86, pe . localitatea Valu lui T., jud.C., având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,20 g/l alcool pur în sânge (prima probă), respectiv de 1,00 g/l alcool pur în sânge (a doua probă), conform B.A.T.A. nr.409-410/A12/19.04.2011, emis de către S.J.M.L. C..
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare (f. 7, 8 d.u.p.), buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr.409-410/A12/19.04.2011 emis de către S.J.M.L C. (f. 9 d.u.p.), buletin de examinare clinică (f. 10, 11 d.u.p.), declarații martori – I. I., I. N.-G. și A. A. (f. 12-14; 32 d.u.p.); declarațiile inculpatului (f. 35-40 d.u.p.).
- Desfășurarea procedurii în camera preliminară și cercetarea judecătorească:
În ședința publică din data de 13.02.2014, având în vedere dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.255/2013 și art.343 C.proc.pen., cauza a fost trimisă judecătorului de cameră preliminară, inculpatul și avocatul având posibilitatea să depună cereri sau excepții.
Prin încheierea din camera de consiliu din 07.07.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat sau de către avocatul său și nici nu s-a considerat necesar ca din oficiu să se invoce vreo excepție, motiv pentru care, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen., a constatat competența instanței, legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr.2050/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Deși s-au făcut numeroase demersuri pentru a asigura prezența inculpatului în fața instanței de judecată, din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere a rezultat că inculpatul este plecat în Marea Britanie la muncă, astfel că, la data de 19.02.2015 s-a dat citire actului de sesizare și, fiind întrebată, doamna avocat din oficiu a arătat că nu contestă probele administrate în cursul urmăririi penale și nici nu are probe noi de propus; ținând cont și de poziția procesuală a inculpatului din cursul urmăririi penale, nici instanța nu a considerat necesar să dispună readministrarea probatoriului astfel că a declarat încheiată cercetarea judecătorească și a rămas în pronunțare.
- Situația de fapt reținută de instanță:
În fapt, la data de 16.04.2011, în jurul orei 19:00, organele de poliție din cadrul Serviciului Rutier C., fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe . localitatea Valu lui T., au observat un autoturism marca Dacia 1310, de culoare albă, care se deplasa dinspre zona Valea Seacă către biserica din localitate, oprind în zona Școlii generale; în aceste condiții, organele de poliție i-au solicitat conducătorului auto documentele, stabilindu-se că autoturismului marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ a fost condus de inculpatul M. V.-P., acesta fiind însoțit de martorii I. I., I. N.-G. și A. A. – proces-verbal de constatare (f. 7, 8 d.u.p.)
Deoarece conducătorul autoturismului emana halenă alcoolică, în prezența martorilor I. I., I. N.-G. și A. A. s-a procedat la testarea inculpatului cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 0,64mg/l alcool pur în aerul expirat – rezultat printat (f. 34 d.u.p.), valoarea confirmată de martorii audiați în cauză.
În aceste condiții, inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență C. unde i-au fost recoltate probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatele fiind de 1,20 g/l alcool pur în sânge (prima probă), respectiv de 1 g/l alcool pur în sânge (a doua probă), conform B.A.T.A. nr.409-410/A12/19.04.2011, emis de către Serviciul Județean de Medicină Legală C..
Fiind audiat, inculpatul M. V. P. a recunoscut comiterea faptei, declarând că în data de 16.04.2011, în jurul orei 19:00, după ce în prealabil, în intervalul orar 15:30-16:00, a consumat circa 500 de ml de bere alcoolizată, a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_ pe . localitatea Valu lui T., iar în zona Valea Seacă, în dreptul Școlii generale din localitate a oprit autoturismul pentru ca martorii I. I., I. N.-G. și A. A. să coboare în stația de maxi-taxi.
În același sens sunt și declarațiile martorilor I. I., I. N.-G. și A. A., persoane care se aflau în autoturismul condus de către inculpat. Aceștia au arătat că în data de 16.04.2011, în jurul orei 18:50, s-au urcat în autoturismul condus de către inculpatul M. V.-P. și au parcurs circa 500 de metri, până în locul unde au fost legitimați de organele de poliție și unde inculpatul oprise autoturismul pentru ca martorii să coboare și să se urce în maxi-taxi.
- Încadrarea juridică a faptei reținută de instanță:
Instanța constată că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța constată că prin decizia nr.265/6._, publicată în M.Of. nr.372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.
În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că prevederile art.5 alin.2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării deciziei, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.
Față de acestea, având în vedere că potrivit art.147 alin.4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Ca o chestiune prealabilă, instanța constată că limitele de pedeapsă prevăzute atât în art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cât și în art.336 alin.1 C.pen. 2009 pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt aceleași – respectiv închisoarea de la unu la 5 ani; totuși, noua reglementare prevede și posibilitatea aplicării unei amenzi penale.
Însă, pentru argumentele ce vor fi detaliate ulterior, opțiunea instanței este în sensul aplicării unei pedepse cu închisoarea orientată spre minim. Prin urmare, nu sub aspectul limitelor de pedeapsă va determinată legea mai favorabilă, ci mai ales cu privire la posibilitățile de individualizare judiciară a executării pedepsei.
Sub acest aspect, astfel cum se va arăta, instanța apreciază că nu se impune executarea pedepsei închisorii în regim de detenție, opțiunea de individualizare judiciară fiind pe vechiul Cod penal suspendarea executării pedepsei. Totuși, în condițiile în care inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței și nu și-a exprimat acordul în sensul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, conform noului Cod penal singura posibilitate de individualizare este executarea pedepsei în regim privativ de libertate. Este avident că mai favorabil pentru inculpat este Codul penal 1969.
În aceste condiții legea penală veche va ultraactiva, astfel că fapta inculpatului M. V.-P. de a conduce autoturismului marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_, pe DC 86, pe . localitatea Valu lui T., jud.C. (dinspre Valea Seacă spre biserica din localitate), la data de 16.04.2011, în jurul orei 19:00, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,20 g/l alcool pur în sânge (prima probă), respectiv de 1,00 g/l alcool pur în sânge (a doua probă), conform B.A.T.A. nr.409-410/A12/19.04.2011, emis de către S.J.M.L. C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.
Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de conducere a unui vehicul (autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ ), pe un drum public – . localitatea Valu lui T., având o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge (în cauză 1,20 g/l alcool pur în sânge la prima probă recoltată, respectiv 1 g/l alcool pur în sânge la a doua probă recoltată).
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, au o viteză de reacție scăzută și simțurile diminuate, ceea ce le împiedică să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic.
Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).
Din punct de vedere subiectiv inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (respectiv punerea în pericol a celorlalți participanți la trafic), nu l-a urmărit, dar a acceptat posibilitatea producerii acestuia, ceea ce caracterizează forma de vinovăție a intenției indirecte prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit.b C.pen. 1969.
În aceste condiții, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, văzând și prevederile art.396 alin.2 C.proc.pen, instanța reține că dincolo de orice dubiu rezonabil fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune, motiv pentru care va dispune condamnarea acestuia.
- Individualizarea judiciară a pedepsei:
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen, și dispozițiile art.72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Cu privire la fapta săvârșită, infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată protejează o valoare socială importantă, respectiv siguranța desfășurării circulației pe drumurile publice și protejarea celorlalți participanți la trafic de pericolul pe care îl reprezintă conducerea unui autovehicul de către persoane care au în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. Gradul de pericol social abstract al faptei este relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, respectiv de la 1 an la 5 ani închisoare.
În concret, inculpatul a condus autoturismul pe străzile din Valu lui T., pe o distanță relativ mică (aproximativ 500 m), având în sânge o îmbibație alcoolică apropiată de limita legală. De altfel, conform buletinului de examinare clinică, inculpatul nu părea a avea manifestări specifice consumului de alcool, cu toate că emana hanelă alcoolică. Nu trebuie însă de neglijat împrejurarea că inculpatul a condus totuși la o oră la care este de notorietate că traficul este mai intens, existând așadar un pericol mai mare pentru participanții la trafic (ora 19:00).
În ceea ce privește persoana inculpatului, acesta este absolvent de studii liceale (10 clase și școală profesională), lucrând în particular în construcții, este căsătorit și are trei copii minori în întreținere, nefiind cunoscut cu antecedente penale. De asemenea, pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine sinceră, regretând în fața organelor de urmărire penală fapta comisă, însă neprezentarea în fața instanței de judecată relevă un oarecare dezinteres în legătură cu procedurile judiciare declanșate împotriva sa.
Față de toate aceste considerente, în baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 instanța îl va condamna pe inculpatul M. V.-P. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În privința pedepselor accesorii, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Prin urmare, la stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art.64 și art.71 C.pen. 1969, dar și Decizia nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).
Astfel, instanța subliniază strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală).Or, natura faptei săvârșite de inculpat, susține existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și lit.b C.pen (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), instanța apreciind că, față de pericolul social concret al faptei nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Față de aceste considerente, în baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că pedeapsa principală aplicată inculpatului nu depășește 3 ani închisoare, iar acesta nu a mai fost condamnat anterior, neavând antecedente penale, ținând seama de vârsta și gradul de educație, de faptul că lucrează în construcții, instanța consideră că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina pe inculpat să nu mai săvârșească infracțiuni și să conștientizeze gravitatea infracțiunii pentru care a fost condamnat prin prezenta. De altfel inculpatul este integrat în societate, fiind căsătorit și având trei copii minori în întreținere.
Prin raportare la argumentele anterioare, instanța consideră că se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii în temeiul art.81 C.pen. 1969, pe un termen de încercare de 3 ani, calculat conform art.82 alin.1 C.pen. 1969.
Față de această modalitate de individualizare a executării pedepsei închisorii, în baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei vor fi suspendate și pedepsele accesorii.
În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.
- Cheltuieli judiciare
În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. instanța va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 1.300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (700 lei din cursul urmăririi penale și 600 de lei din faza de judecată).
În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocatului din oficiu conform împuternicirii . nr.933, respectiv 200 de lei, sumă ce rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 condamnă pe inculpatul M. V.-P. (fiul lui P. și E., născut la data de 27.06.1972 în mun. Medgidia, jud. C., domiciliat în sat Tartomanul, ., jud. C., cetățean roman, studii 10 clase și 2 ani școală profesională, căsătorit, 3 copii minori, ocupație – construcții, lucrează în particular, fără antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.
În baza art.81 C.pen. 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 3 ani calculat conform art.82 alin.1 C.pen. 1969.
În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și pedepsele accesorii.
În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.
În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 1.300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (700 lei din cursul urmăririi penale și 600 de lei din faza de judecată).
În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocatului din oficiu conform împuternicirii . nr.933, respectiv 200 de lei, sumă ce rămâne în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.02.2015.
Președinte Grefier
M. V. C. A.
Tehnored. Jud. MV/06.04.2015/tehnored. Gref. CA/ 20.03.2015, 2 ex.
← Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... | Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Sentința nr.... → |
---|