Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 462/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Comentarii

0

Sentința nr. 462/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-04-2015

JUDECĂTORIA C. – SECȚIA PENALĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar penal nr._

SENTINȚA PENALĂ NR. 462

Ședința publică din data de 03 aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M. V.

GREFIER: C. A.

Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR: Sitiavu G.

Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpata D. C.-V., trimisă in judecată in stare de libertate, pentru infracțiunea de furt simplu, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.228 alin.1 C.pen.

Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 02.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – care face corp comun cu prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 1 C.pr.pen, a stabilit termen pentru deliberare și pronunțare la data de 03.04.2015, dată la care,

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

1. Situația de fapt reținută prin rechizitoriu:

Prin rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 29.08.2014 sub nr._, a fost trimisă în judecată inculpata D. C.-V. pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art.228 alin.1 C.pen. reținându-se în esență că la data de 30.11.2013 a sustras un telefon mobil marca Iphone 5 aparținând persoanei vătămate A. M., din interiorul florăriei aparținând ., situată pe . din municipiul C., telefon ce ulterior a fost recuperat de către persoana vătămată.

Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate (f. 8; 23 și 24 d.u.p.), proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto (f. 9-15 d.u.p.), declarații martori – L. C. și S. M. (f. 25-28 d.u.p.), declarații inculpată (f. 29-31; 34 d.u.p.).

1. Desfășurarea procedurii de cameră preliminară și cercetarea judecătorească:

Prin încheierea din camera de consiliu din 24.10.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpată sau de către avocatul desemnat din oficiu, motiv pentru care, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen., a constatat competența instanței și legalitatea sesizării prin rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor și a dispus începerea judecății.

La termenul din 02.04.2015, fiindu-i aduse la cunoștință dispozițiile art.374 alin.4, 375 și art.396 alin.10 C.proc.pen., inculpata a arătat că recunoaște fapta în modalitatea descrisă în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, fiind ascultat sub acest aspect, declarația fiind atașată la dosarul cauzei (f. 14, 15).

La solicitarea instanței a fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatei (f. 5).

1. Situația de fapt reținută de instanță:

În fapt, la data de 30.11.2013, în jurul orei 15:30, inculpata D. C.-V. a mers la florăria aparținând . situată pe . din mun. C., deschisă în acel moment publicului.

Martora L. C., angajată a florăriei, a arătat că la data menționată mai sus, a intrat în florărie o persoană de sex feminin, de aproximativ 35 de ani, care s-a arătat interesată să cumpere niște sfetnice despre care martora i-a spus că nu sunt de vânzare. Inculpata a dorit apoi să cumpere o floare al cărei preț era de 12 lei astfel că aceasta i-a remis martorei o bancnotă de 100 de lei. Deoarece martora nu avea să îi dea rest inculpatei, i-a propus acesteia ca administratorul să îi schimbe banii, moment în care inculpata i-a comunicat să se va duce ea să schimbe banii, părăsind magazinul.

După aproximativ 5-10 min, persoana vătămată A. M. a constatat că-i lipsește telefonul, moment în care a luat cel de-al doilea telefon al său, a activat sistemul GPS de la telefonul sustras și a constatat că acesta se deplasează către orașul Murfatlar.

Organele de poliție s-au prezentat la martorul S. M., cumnatul inculpatei, cu domiciliul în orașul Murfatlar, pe ., blocul de locuințe sociale, nr. 16, apartamentul nr.24, astfel cum era indicat de sistemul GPS, loc în care a fost identificată inculpata.

Aceasta a fost recunoscută de martora L. C. ca fiind persoana care fusese la florărie la momentul dispariției telefonului, ocazie cu care inculpata D. C. V. a recunoscut faptul că a sustras telefonului, pe care l-a și restituit organelor de poliție, acestea restituindu-l la rândul lor persoanei vătămate.

Fiind audiată, inculpata a precizat că a sustras telefonul de pe o măsuță în contextul descris anterior, l-a introdus în buzunarul stâng al hainei, părăsind magazinul. Ulterior s-a deplasat în localitatea Murfatlar la locuința martorului S. M. unde a fost identificată la scurt timp de organele de poliție, motiv pentru care a predat telefonul marca Iphone 5, restituit ulterior persoanei vătămate.

1. Încadrarea juridică a faptei reținută de instanță:

Instanța constată că, potrivit art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Codul de Procedură Penală. Potrivit art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.

În privința modalității de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța reține că prin decizia nr.265/6._, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.477¹ din C.proc.pen.

Față de acestea, având în vedere că, potrivit art.147 alin.4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatei legea cea mai favorabilă.

Ca o chestiune prealabilă, cu referire strict la limitele de pedeapsă. Codul penal 2009 apare ca fiind mai favorabil, fapta săvârșită de inculpată încadrându-se în dispozițiile art.228 alin.1 C.pen. 2009, legea prevăzând o pedeapsă de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amenda și, cu aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen., de la 4 luni la 2 ani închisoare sau amenda, în timp ce, conform Codulului penal 1969, limitele de pedeapsă sunt de la 3 ani la 15 ani închisoare (respectiv de la 2 ani la 10 ani închisoare).

Pentru motivele ce vor fi arătate la secțiunea privind individualizarea pedepsei, instanța se va orienta în cazul inculpatei la stabilirea unei pedepse spre minimul special al pedepsei închisorii conform noului Cod penal– așadar 9 luni închisoare și, conform vechiului Cod penal, instanța consideră că se impun reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, astfel că se poate coborî sub minimul prevăzut de lege (sub 2 ani) – urmând a stabili o pedeapsă de 1 an și 3 luni ănchisoare; în ambele cazuri, instanța va avea în vedere o modalitate neprivativă de libertate în ceea ce privește individualizarea executării pedepsei.

Este adevărat că, potrivit Codului penal 2009, inculpatei i-ar fi aplicată o pedeapsă mai mică, însă aprecierea globală impune și analizarea posibilităților de executare. Or, instanța apreciază că nu se impune executarea pedepsei de către inculpată în regim de detenție, dar este necesar ca acesta să fie controlată strict pe o anumită perioadă pentru a asigura reinserția sa și prevenirea săvârșirii de infracțiuni.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere – Codul penal 1969 este mai favorabilă decât suspendarea executării sub supraveghere – Codul penal 2009, în condițiile în care inculpata nu este obligat să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității și, la împlinirea termenului de încercare, este reabilitată de drept dacă nu a mai săvârșit o altă infracțiune, dacă s-a achitat de obligațiile civile și dacă nu a încălcat cu rea-credință măsurile de supraveghere. Prin urmare, chiar dacă pedeapsa stabilită este mai mare (1 an și 3 luni închisoare – vezi individualizarea pedepselor) decât dacă instanța ar aplica Codul penal 2009 (9 luni închisoare), global, Codul vechi este mai favorabil cât privește individualizarea judiciară a pedepsei astfel stabilită.

Prin urmare, în baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, instanța va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de furt prev. de art.228 alin.1 C.pen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.e C.pen. 1969 cu reținerea art.5 C.pen. 2009.

În consecință, fapta inculpatei D. C., care la data de 30.11.2013, în jurul orei 15:30, în timp ce se afla în florăria aparținând ., situată pe . din municipiul C., deschisă publicului la acea oră, a luat de pe o măsuță un telefon mobil marca Iphone 5 aparținând persoanei vătămate A. M., pe care și l-a însușit pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.e C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.

Sub aspectul laturii obiective, inculpata a realizat elementul material al infracțiunii de furt calificat, respectiv “luarea”, sustrăgând pe nedrept telefonul mobil marca Iphone 5 aparținând persoanei vătămate, aflat pe o măsuță din florăria aparținând ., producându-se așadar urmarea imediată, respectiv deposedarea persoanei vătămate și aproprierea bunului de către inculpată, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată fiind dovedită. Împrejurarea că inculpata a restituit bunul persoanei vătămate nu are nicio relevanță, câtă vreme apropierea bunurilor de către inculpată s-a realizat.

Atașat elementului material este și circumstanțele vizând modalitatea de săvârșire a faptei, respectiv „în public”. Astfel, conform art.152 lit.a C.pen. 1969 fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinația lui este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană. Or, din probele administrate în cauză, rezultă că florăria era la acea oră accesibilă publicului, chiar inculpata pătrunzând de altfel în interiorul acesteia, inițial, în calitate de client.

Sub aspectul laturii subiective, instanța apreciază că inculpata a prevăzut rezultatul faptelor, urmărind producerea lui prin săvârșirea acesteia, fiind așadar întrunite condițiile prevăzute de art.19 alin.1 pct.1 lit.a C.pen – forma de vinovăție a intenției directe.

Prin urmare, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.l lit.g și i C.pen. 1969 întrucât fapta există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune, instanța va dispune condamnarea acestuia în conformitate cu art.396 alin.2 C.proc.pen.

1. Individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpatei:

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicată inculpatei, instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen, și dispozițiile art.72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Limitele de pedeapsă vor fi reduse cu o treime conform dispozițiilor art.396 alin.10 C.proc.pen. privind procedura în cazul recunoașterii învinuirii.

Cu privire la fapta săvârșită, instanța reține că infracțiunea de furt calificat ocrotește o valoare sociale importantă – patrimoniul persoanei fizice sau juridice; pericolul social abstract al faptei fiind concretizat în limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 3 la 15 ani închisoare), iar ca urmare a aplicării dispozițiilor art.396 alin.10, prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, de la 2 ani la 10 ani închisoare.

În concret, inculpata a pătruns în florăria aparținând . în plină zi și, profitând de neatenția martorei L. C. și de neglijența persoanei vătămate care și-a lăsat telefonul mobil la vedere, într-o zonă accesibilă clienților – chiar aproape de ușă, a sustras un telefon mobil marca Iphone 5 în valoare de aproximativ 4.500 de lei.

Din punctul de vedere al instanței, circumstanțele comiterii infracțiunii trebuie interpretate în favoarea inculpatei, în sensul că nu a fost o faptă premeditată și că, inițial, intenția a fost aceea de a se informa în legătură cu prețurile unor sfetnice, sustrăgând telefonul cu intenție spontană, profitând de contextul descris mai sus.

Modul de comitere a faptei, contextul în care aceasta a fost comisă. împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat la scurt timp, imprimă infracțiunii o gravitate redusă, fiind aspecte ce impun reținerea circumstanței prevăzute de art.74 alin.2 C.pen. 1969 și, pe cale de consecință, coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege (2 ani închisoare).

În legătură cu persoana inculpatei, aceasta are 36 de ani, este căsătorită, 5 copii minori în întreținere, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație sau loc de muncă și fără antecedente penale. Studiind însă fișa de cazier judiciar instanța remarcă faptul că inculpata a mai fost cercetată în 5 dosare penale, pe raza a 5 județe, față de ea fiind dispuse tot atâtea soluții de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ pe motiv că faptele nu prezentau pericolul social al unei infracțiuni. Așadar, circumstanțele personale ale inculpatei nu îi sunt favorabile decât eventual din perspectiva situației familiale.

Față de aceste considerente, în baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.e C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 și art.396 alin.10 C.proc.pen. și reținerea art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.d C.pen. 1969 instanța o va condamna pe inculpata D. C.-V. la pedeapsa de 1 (unu) an și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În privința pedepselor accesorii, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art.64 și art.71 C.pen. 1969, dar și Decizia nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).

Astfel, instanța subliniază strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală).Or, natura faptei săvârșite de inculpată, susține existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și lit.b C.pen (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), instanța apreciind că, față de pericolul social concret al faptei și față de persoana inculpatei, nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Față de aceste considerente, în baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, va interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța consideră că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatei, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce o va determina să nu mai săvârșească infracțiuni. Instanța are în vedere vârsta inculpatei – 36 de ani și lipsa antecedenței penale (cel puțin din perspectiva condamnărilor), dar și împrejurarea că fapta este de o gravitate redusă, pedeapsa pronunțată fiind mai mică de 4 ani. De asemenea, inculpata este căsătorită și are 5 copii minori în întreținere, astfel că inclusiv situația sa familială înclină balanța spre această soluție. Cu toate acestea, inculpata nu prezintă garanții suficiente că, fără un control strict asupra sa, va reuși să se îndrepte, astfel că impunerea unor măsuri și obligații se justifică, inculpata putând dobândi în același timp și o calificare profesională care să o ajute să se integreze social și să obțină în mod licit venituri pentru a-și întreține familia.

Așadar, în baza art.86¹ C.pen. 1969 instanța va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani și 3 luni, calculat conform art.862 alin.1 C.pen. 1969.

În baza art.86³ alin.1 C.pen. pe durata termenului de încercare condamnata va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art.86³ alin.2 lit.a C.pen. 2009 instanța va impune condamnatei respectarea obligației de a urma cursurile de calificare profesională și de reintegrare socială ce vor fi stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița.

Față de această modalitate de individualizare a pedepsei, în baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se vor suspenda și pedepsele accesorii.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., instanța va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.864 alin.1 și 2 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare ori în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori stabilite de instanță.

1. Latura civilă:

Instanța va lua act că persoana vătămată A. M. nu s-a constituit parte civilă, telefonul mobil fiindu-i restituit.

1. Cheltuieli judiciare:

În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. instanța va obliga inculpata la plata către stat a sumei de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (1.000 de lei din faza de urmărire penală și 400 de lei în faza de judecată).

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. instanța va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 de lei conform împuternicirii . nr.5207, sumă ce va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de furt prev. de art.228 alin.1 C.pen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.e C.pen. 1969 cu reținerea art.5 C.pen. 2009.

În baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.e C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 și art.396 alin.10 C.proc.pen. și reținerea art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.d C.pen. 1969 condamnă pe inculpata D. C.-V. (fiica lui G. și A., născută la data de 15.09.1978 în mun. Medgidia, jud. C., domiciliată în ., jud. Ialomița, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație sau loc de muncă, căsătorită, 5 copii minori în întreținere, fără antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 1 (unu) an și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În baza art.86¹ C.pen. 1969 suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani și 3 luni, calculat conform art.86² alin.1 C.pen. 1969.

În baza art.86³ alin.1 C.pen. pe durata termenului de încercare condamnata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art.86³ alin.2 lit.a C.pen. 2009 impune condamnatei respectarea obligației de a urma cursurile de calificare profesională și de reintegrare socială ce vor fi stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița.

În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă și pedepsele accesorii.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.86⁴ alin.1 și 2 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare ori în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori stabilite de instanță.

Ia act că persoana vătămată A. M., domiciliată în Eforie Nord, ., jud. C., nu s-a constituit parte civilă.

În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. obligă inculpata la plata către stat a sumei de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (1.000 de lei din faza de urmărire penală și 400 de lei în faza de judecată).

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 de lei conform împuternicirii . nr.5207, sumă ce rămâne în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.04.2015.

Președinte Grefier

M. V. C. A.

Tehnored. Jud. MV/ tehnored. Gref. CA/13.05.2015, 5 ex.

← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Sentința nr. 466/2015....		Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 457/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 813/2015. Judecătoria CONSTANŢA Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Sentința nr. 479/2015. Judecătoria CONSTANŢA Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 472/2015. Judecătoria CONSTANŢA Înşelăciunea. Art.244 NCP. Sentința nr. 466/2015. Judecătoria CONSTANŢA Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 457/2015. Judecătoria CONSTANŢA Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 328/2015. Judecătoria CONSTANŢA Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.. Sentința nr. 334/2015. Judecătoria CONSTANŢA Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 365/2015. Judecătoria CONSTANŢA