Înşelăciunea. Art.244 NCP. Sentința nr. 466/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Judecătoria CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 466/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 06-04-2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C. – SECȚIA PENALĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr._

SENTINȚA PENALĂ NR. 466

Ședința publică din data de 06 aprilie 2015

Completul compus din:

Președinte: Jud. M. N.

Grefier: C. I.-A.

M. P. a fost reprezentat de Procuror: C. A.

Din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria C.

S-a luat în examinare cauza penală privind pe inculpatele:

S. N. domiciliată în mun. C., ., posesor CI. ., nr._, CNP_, fără antecedente penale și

H. M., domiciliată in C., .. 35, posesoare CI . nr._,CNP_ fără antecedente penale, ambele trimise în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 244 alin. 1 și 2 Noul Cod Penal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - care face corp comun cu prezenta - când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 20 martie, 03 aprilie 2015, 06 aprilie 2015, dată la care,

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

La data de 27.01.2014 prin rechizitoriul nr. 1628/P/2013, P. de pe lângă Tribunalul C. le-a trimis în judecată pe S. N. și H. M., sub aspectul comiterii câte unei infracțiuni de înșelăciune, fiecare dintre acestea prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. 1, 2 și 3 din codul penal 1969.

În actul de sesizare s-a reținut că în interesul obținerii ilicite a câte unui credit bancar, inculpatele au prezentat, fiecare în parte, unității bancare C. B. C. o realitate mincinoasă legată de calitatea nereal deținută, ca angajate ale . SRL, esențială pentru aprobarea creditului, folosind acte cu un conținut nereal pentru a dovedi această calitate, obținând astfel, prin inducere în eroare, fiecare, câte un credit de 15.000 euro, sumă ce se constituie într-un prejudiciu cauzat împrumutătorului.

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: documente depuse de partea vătămată; documente înaintate de instituții publice în referire la situația juridică a învinuitului; declarație martor P. G. VERON; declarație învinuită H. M..

În cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din 09.07.2014, instanța a adus la cunoștința inculpatului H. M., fapta pentru care a fost trimis în judecată și încadrarea juridică a acesteia, precum și împrejurarea că are dreptul să nu dea nicio declarație, atrăgându-i-se, totodată, atenția că, dacă va da declarații, tot ceea ce va spune va putea fi folosit și împotriva sa.

Inculpatul, fiind interpelat dacă dorește să dea o declarație amănunțită, s-a prevalat de dreptul la tăcere.

La același termen, instanța a încuviințat proba cu audierea părții civile G. S. și a martorului P. G. VERON, dispunând audierea nemijlocită a acestora, în condiții de contradictorialitate.

Totodată, având în vedere art. 5 cod penal, a fost admisă cererea formulată de inculpați, prin apărători, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați, din infracțiunile de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 din codul penal 1969, în aceleași infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 cod penal.

La termenul de judecată din 01.10.2014, partea civilă G. S. a dat o declarație amănunțită (filele 101-102).

La termenul de judecată din 18.02.2015, instanța a procedat la audierea martorului P. G. VERON (filele 154-155).

Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța retine următoarea situație de fapt:

Inculpatul H. M. s-a prezentat la data de 18.12.2007 la C. B. Sucursala C., unde a completat cererea de credit pentru persoane fizice și a depus documentația necesară pentru acordarea creditului respectiv (contract individual de muncă la . SRL, adeverință de salariu, emisă de . SRL, copie CI . nr._).

A fost încheiat contractul de credit in valoare de 15.000 de euro sub numărul RQ_/18.12.2007, iar inculpatul a ridicat suma mai sus menționată de la Sucursala C£C B. C.

Cu această ocazie a fost încheiat Contract de Cauțiune (FIDEJUSIUNE) conform căruia, numitul G. S. garanta in favoarea C. B. cu bunurile mobile și imobile prezente și viitoare precum și cu toate veniturile realizate din orice activitate, creditul in valoare de 15.000 de euro acordat inculpatului H. M..

Documentele prezentate în vederea obținerii creditului bancar nu erau însă conforme cu realitatea.

De altfel, din declarația dată în cursul urmăririi penale de numitul P. G. VERON, asociat și administrator la . SRL, rezultă că numita H. M. nu a fost angajată niciodată la societatea pe care o administrează. În fața instanței, martorul nu a infirmat aspectele relatate anterior.

După ce a obținut creditul, inculpatul H. M., așa cum rezultă din depozițiile date în cursul urmăririi penale, aceasta a precizat ca suma ridicată de la C. B. Sucursala C. a fost predată către numitul GIOLACAI GESUR pe care îl cunoștea de foarte mult timp, și care ar fi îndemnat-o sa obțină acest credit din cauza unor nevoi financiare.

Inculpatul S. N. s-a prezentat la data de 24.01.2008 la C. B. Sucursala C., unde a completat cererea de credit pentru persoane fizice și a depus documentația necesară pentru acordarea creditului respectiv (contract individual de muncă la . SRL, adeverință de salariu, emisă de . SRL, copie CI . nr.5_).

A fost încheiat contractul de credit in valoare de 15.000 de euro sub numărul RQ_/24.01.2008, iar inculpatul a ridicat suma mai sus menționată de la Sucursala C. B. Constanta.

Cu această ocazie a fost încheiat Contract de Cauțiune (FIDEJUSIUNE) conform căruia numitul G. S. garanta in favoarea C. B. cu bunurile mobile și imobile prezente și viitoare precum și cu toate veniturile realizate din orice activitate, creditul in valoare de 15.000 de euro acordat inculpatului S. N..

Documentele prezentate în vederea obținerii creditului bancar nu erau însă conforme cu realitatea.

De altfel, din declarația dată în cursul urmăririi penale de numitul P. G. VERON, asociat și administrator la . SRL, rezultă că numita S. N. nu a fost angajată niciodată la societatea pe care o administrează . În fața instanței, martorul nu a infirmat aspectele relatate anterior.

La termenul de judecată din 09.07.2014, inculpații, prin apărători, au invocat împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale în ceea ce privește faptele deduse judecății, în raport cu dispozițiile art. 154 alin. 1 lit. d) cod penal, având în vedere limitele de pedeapsă prev. de art. 244 alin. 1 și 2 cod penal.

Instanța reține că faptele celor doi inculpați, comise la 17.12.2007 și respectiv 24.01.2008 au început să fie urmărite penal sub imperiul vechilor coduri (penal și de procedură penală). De altfel, urmărirea penală a fost terminată anterior intrării în vigoare a noilor coduri, la 27.01.2014, când a fost întocmit rechizitoriul.

În aceste condiții, se constată că la momentul în care au fost efectuate acte de procedură în cursul urmăririi penale, acestea au avut efectul întreruptiv al cursului prescripției răspunderii penale, în acord cu dispozițiile art. 123 cod penal 1969, în vigoare atunci. În alte cuvinte, organului judiciar nu i se poate imputa rămânerea în pasivitate în această cauză, ce ar atrage sancțiunea curgerii termenului de prescripție.

Chiar dacă la acest moment termenul de prescripție al răspunderii penale s-a redus corespunzător noii încadrări juridice (art. 244 alin. 1 și 2 cod penal) de la 10 ani la 5 ani, aceasta nu înseamnă că un act de procedură efectuat cu respectarea legii în vigoare la momentul îndeplinirii lui, va fi lipsit de efectele sale (în cazul de față de efectul de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale). În aprecierea instanței, o asemenea interpretare ar face ca noile dispoziții penale, mai favorabile în materia prescripției răspunderii penale, să-și dubleze efectul: o dată prin reducerea termenului de la 10 ani la 5 ani (ceea ce este de necontestat) și, a doua oară, prin considerarea că acesta s-a împlinit chiar înainte de . noului cod, prin care se instituie aceasta.

Față de cele expuse, instanța reține că în cauză devin incidente disp. art. 115 alin. 4 cod penal, în raport cu care termenul de prescripție a răspunderii penale pentru faptele deduse judecății nu s-a împlinit.

Sub aspect obiectiv, faptele inculpatului H. M., care, cu ocazia încheierii contractului de credit nr. RQ_05/18.12.2007, a prezentat C. B. C. adeverința de salariu nr. 1/17.12.2007, emisă de . SRL C. și contractul individual de muncă nr. 6/02.12.2006, încheiat cu . SRL C., care atestau, contrar realității, calitatea inculpatului de angajat al societății comerciale menționate și a obținut astfel un credit de 15.000 euro, cauzând unității bancare o pagubă de 17.948,77 euro, reprezentând credit neachitat, dobânzi restante și dobânzi majorate, iar fidejusorului G. S. o pagubă de 24.137 lei, reprezentând sumele ce i-au fost poprite acestuia din veniturile salariale, în procedura de executare silită inițiată de C. B. C., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 244 alin. 1 și 2 cod penal.

Sub aspect subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție directă.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea in vedere criteriile prev. de art. 74 C.pen., si anume: dispozițiile din partea generala a Codului Penal privind infracțiunea consumată; limitele de pedeapsă prevăzute în partea speciala, închisoare de la 1 an la 5 ani sau amenda; gradul de pericol social al faptei, pe care instanța îl apreciază, date fiind cele de mai sus, ca fiind relativ ridicat, persoana și conduita inculpatului – are 43 ani, este integrat social, nu are antecedente penale.

În aceste condiții, instanța apreciază ca scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin stabilirea unei pedepse de 2 ani închisoare.

Instanța reține dispozițiile art. 83 alin. 1 C. pen., conform cărora se poate dispune amânarea aplicării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa stabilită, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 2 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a și b sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanța consideră că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, pedeapsa stabilită prin prezenta sentință fiind de 2 ani închisoare iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală astfel încât instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără aplicarea imediată a acesteia.

Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. instanța va amâna aplicarea pedepsei închisorii de 2 ani pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C..

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligației impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Sub aspect obiectiv, faptele inculpatului S. N., care, cu ocazia încheierii contractului de credit nr. RQ_07/24.01.2008, a prezentat C. B. C. adeverința de salariu nr. 12/04.01.2008, emisă de . SRL C. și contractul individual de muncă nr. 4/18.10.2006, încheiat cu . SRL C., care atestau, contrar realității, calitatea inculpatului de angajat al societății comerciale menționate și a obținut astfel un credit de 15.000 euro, cauzând unității bancare o pagubă de 16.889,92 euro, reprezentând credit neachitat, dobânzi restante și dobânzi majorate, iar fidejusorului G. S. o pagubă de 24.098 lei, reprezentând sumele ce i-au fost poprite acestuia din veniturile salariale, în procedura de executare silită inițiată de C. B. C., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 244 alin. 1 și 2 cod penal.

Sub aspect subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție directă.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea in vedere criteriile prev. de art. 74 C.pen., si anume: dispozițiile din partea generala a Codului Penal privind infracțiunea consumată; limitele de pedeapsă prevăzute în partea speciala, închisoare de la 1 an la 5 ani; gradul de pericol social al faptei, pe care instanța îl apreciază, date fiind cele de mai sus, ca fiind relativ ridicat, persoana și conduita inculpatului – are 39 ani, este integrat social, nu are antecedente penale.

În aceste condiții, instanța apreciază ca scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin stabilirea unei pedepse de 2 ani închisoare.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C..

Referitor la pretențiile civile formulate de către partea civilă C. B. C., cu titlu de daune materiale, instanța constată că acestea au fost dovedite, în condițiile în care acestea sunt reprezentate de creditele neachitate de către cei doi inculpați, de dobânzile restante și cele majorate, conform datelor puse la dispoziție de unitatea bancară prin adresa nr. CT 9257/25.03.2014 (fila 8 și urm. din dosarul de cameră preliminară).

În ceea ce privește pretențiile civile formulate de către partea civilă G. S., cu titlu de daune materiale, instanța constată că din adeverința nr._/08.07.2014, emisă de angajatorul acesteia, aflată la filele 34-36 dosar instanță, rezultă reținerile ce i-au fost operate din veniturile salariale, urmare a popririi înființate în dosarele de executare silită nr. 374/2010 și 375/2010 și anume 24.137 lei (pentru creditul obținut de inculpatul H. M.) și 24.098 lei (pentru creditul obținut de inculpatul S. N.).

Probațiunea dosarului a dovedit, de asemenea, legătura de cauzalitate directă între faptele ilicite și prejudicii, precum și vinovăția inculpaților.

În legătură cu daunele morale solicitate de partea civilă G. S., instanța reține că acestea sunt consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale.

Daunele morale au fost clasificate după mai multe criterii, printre acestea numărându-se și suferințele psihice determinate de fapta ilicită și care nu pot fi incluse în categoria daunelor materiale.

Referitor la daunele morale, s-a arătat în jurisprudență și doctrină că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător, ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.

Procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echității, care exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a persoanei vătămate și nu o îmbogățire a acesteia, dar nici o amendă excesivă pentru persoana responsabilă de repararea prejudiciului nepatrimonial. În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului acest criteriu se traduce prin necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudicial moral suferit.

În aceste condiții, în aprecierea rezonabilității sumei acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă în vedere contextul social-economic, nivelul general de trai al comunității, întrucât doar prin raportare la percepția generală privind importanța unor venituri se poate aprecia în ce măsura o anumită sumă poate constitui o reparație echitabilă.

De altfel, instituția daunelor morale constituie și o reprobare morală a faptei ilicite pentru că, cel care a săvârșit-o trebuie să răspundă atât pe plan social prin executarea sancțiunilor penale, cât și pe plan individual prin repararea prejudiciului existent în patrimoniul persoanei vătămate.

În cazul de față, se reține că partea civilă, urmare a infracțiunilor comise de cei doi inculpați, s-a găsit în situația de a-i fi reținute sume însemnate din veniturile salariale, pe o durată de mai bine de 3 ani, fapt ce a perturbat, în mod evident, viața economico-socială a acesteia. Acest fapt s-a repercutat negativ în planul trăirilor emoționale ale părții civile, care s-a confruntat cu disconfortul de a-și redimensiona cheltuielile în acord cu bugetul astfel diminuat.

În consecință, instanța consideră că aceste daune, în cuantum de câte 2.000 lei de la fiecare dintre inculpați, reprezintă o reparație adecvată și echitabilă.

Față de cele expuse, în baza art. 19 c.p.p. raportat la art. 25 c.p.p., art. 397 C.pr.penala rap. la art. 998 și urm. din C. civ., va obliga inculpatul H. M. la plata către partea civilă G. S. a sumei de 24.137 lei, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 2000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art. 19 c.p.p. raportat la art. 25 c.p.p., art. 397 C.pr.penala rap. la art. 998 și urm. din C. civ., va obliga inculpatul S. N. la plata către partea civilă G. S. a sumei de 24.098 lei, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 2000 lei, cu titlu de daune morale.

Va respinge, ca neîntemeiate, restul pretențiilor părții civile G. S.

În baza art. 19 c.p.p. raportat la art. 25 c.p.p., art. 397 C.pr.penala rap. la art. 998 și urm. din C. civ., va obliga inculpatul H. M. la plata către partea civilă C. B. C. a sumei de 17.948,77 euro, echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 19 c.p.p. raportat la art. 25 c.p.p., art. 397 C.pr.penala rap. la art. 998 și urm. din C. civ., va obliga inculpatul S. N. la plata către partea civilă C. B. C. a sumei de 16.889,92 euro, echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 25 alin. 3 c.p.p., art. 404 alin. 4 lit. i) c.p.p., va dispune desființarea totală a următoarelor înscrisuri: contract de credit nr. RQ_05/18.12.2007, încheiat între C. B. și H. M., contract de credit nr. RQ_07, încheiat între C. B. și S. N., adeverință salariu nr. 1/17.12.2007, emisă de . SRL C., contract individual de muncă nr. 6/02.12.2006, încheiat între . SRL C. și H. M., adeverință salariu nr. 12/04.01.2008, emisă de . SRL C., contract individual de muncă nr. 4/18.10.2006, încheiat între . SRL C. și S. N., contractele de fidejusiune nr. 1919/24.01.2008 și nr. 1802/18.12.2007, încheiate între C. B. și Giolacai Gesur, nr. 1803/18.12.2007 și nr. 1921/24.01.2008, încheiate între C. B. și G. S..

În baza art. 274 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpații S. N. și H. M. la plata sumei de câte 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., stabilește pedeapsa de 2 ani închisoare în sarcina inculpatului H. M. (domiciliată in C., .. 35, posesoare CI . nr._,CNP_ fără antecedente penale), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 cod penal.

În baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. amână aplicarea pedepsei închisorii de 2 ani pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C..

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligației impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., stabilește pedeapsa de 2 ani închisoare în sarcina inculpatului S. N. (domiciliată în mun. C., ., posesor CI. ., nr._, CNP_, fără antecedente penale), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 cod penal.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C..

În baza art. 19 c.p.p. raportat la art. 25 c.p.p., art. 397 C.pr.penala rap. la art. 998 și urm. din C. civ., obligă inculpatul H. M. la plata către partea civilă G. S. a sumei de 24.137 lei, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 2000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art. 19 c.p.p. raportat la art. 25 c.p.p., art. 397 C.pr.penala rap. la art. 998 și urm. din C. civ., obligă inculpatul S. N. la plata către partea civilă G. S. a sumei de 24.098 lei, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 2000 lei, cu titlu de daune morale.

Respinge, ca neîntemeiate, restul pretențiilor părții civile G. S.

În baza art. 19 c.p.p. raportat la art. 25 c.p.p., art. 397 C.pr.penala rap. la art. 998 și urm. din C. civ., obligă inculpatul H. M. la plata către partea civilă C. B. C. a sumei de 17.948,77 euro, echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 19 c.p.p. raportat la art. 25 c.p.p., art. 397 C.pr.penala rap. la art. 998 și urm. din C. civ. obligă inculpatul S. N. la plata către partea civilă C. B. C. a sumei de 16.889,92 euro, echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 25 alin. 3 c.p.p., art. 404 alin. 4 lit. i) c.p.p., dispune desființarea totală a următoarelor înscrisuri: contract de credit nr. RQ_05/18.12.2007, încheiat între C. B. și H. M., contract de credit nr. RQ_07, încheiat între C. B. și S. N., adeverință salariu nr. 1/17.12.2007, emisă de . SRL C., contract individual de muncă nr. 6/02.12.2006, încheiat între . SRL C. și H. M., adeverință salariu nr. 12/04.01.2008, emisă de . SRL C., contract individual de muncă nr. 4/18.10.2006, încheiat între . SRL C. și S. N., contractele de fidejusiune nr. 1919/24.01.2008 și nr. 1802/18.12.2007, încheiate între C. B. și Giolacai Gesur, nr. 1803/18.12.2007 și nr. 1921/24.01.2008, încheiate între C. B. și G. S..

În baza art. 274 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpații S. N. și H. M. la plata sumei de câte 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.04.2015.

Președinte de complet, Grefier,

M. N. C. I.-A.

Conf. art. 406/4 c.p.p., semnează

Grefier-șef Secția Penală

E. M.

Tehnored. Jud. MN/tehnored. Gref. AIC/12.08.2015, 2 ex.

← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine....		Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 462/2015. Judecătoria CONSTANŢA →

Înşelăciunea. Art.244 NCP. Sentința nr. 466/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art.244 NCP. Sentința nr. 466/2015. Judecătoria CONSTANŢA