Conducere fără permis (art.335 NCP). Sentința nr. 158/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 158/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 27061/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA PENALĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar penal nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 158
Ședința publică din data de 13.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER: C. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR: Sitiavu G.
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul A. M., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art.335 alin.1 C.pen.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 05.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – care face corp comun cu prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 1 C.pr.pen, stabilește termen pentru deliberare și pronunțare, data de 13.02.2015, dată la care,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
- Situația de fapt și încadrarea juridică reținute prin rechizitoriu:
Prin rechizitoriul nr._/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 22.08.2014 sub nr._, a trimis în judecată inculpatul A. M. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.335 alin.1 C.pen., reținându-se în esență că la data de 30.10.2010, în jurul orei 09:30, a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, pe . orașul Eforie Nord, județul C., fără a poseda permis de conducere.
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: procesul – verbal de constatare (f. 10 d.u.p.); adresa nr._/11.11.2010 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, din cadrul Instituției Prefectului – județul B. (f. 11 d.u.p.); declarațiile martorului A. I. (f. 14, 16 d.u.p.); declarațiile inculpatului (f. 13 d.u.p.); certificate de cazier judiciar (f. 19, 20 d.u.p.).
- Desfășurarea procedurii în camera preliminară și cercetarea judecătorească:
Prin încheierea din camera de consiliu din 05.12.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat sau de către avocatul său și nici nu s-a considerat necesar ca din oficiu să se invoce vreo excepție, motiv pentru care, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen. a constatat competența și legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr._/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., legalitatea efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor, dispunând începerea judecății.
La termenul din 05.02.2014, ținând cont de demersurile pe care instanța le-a făcut în vederea asigurării prezenței inculpatului la judecată, rămasă în schimb fără rezultat, s-a procedat la citirea succintă a actului de sesizare. La interpelarea instanței doamna avocat a arătat că înțelege să nu conteste probele administrate în cursul urmăririi penale. Ținând cont de poziția inculpatului din cursul urmăririi penale, nici instanța nu a apreciat necesar ca din oficiu să readministreze probatoriul, astfel că a pus în dezbatere probele, urmând a le avea în vedere la deliberare.
De asemenea, la solicitarea instanței, a fost atașată în copie fișa de cazier a inculpatului (f. 16).
- Situația de fapt reținută de instanță:
În fapt, la data de 30.10.2010, în jurul orei 09:30, lucrătorii din cadrul I.P.J. C. – Serviciul Rutier, fiind în exercitarea atribuțiilorde serviciu, au oprit în trafic autoutilitara marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, care circula pe . orașul Eforie Nord, județul C..
Conform procesului-verbal de constatare întocmit la data de 30.10.2010 (f. 10), organele de poliție au constatat că la volanul autoturismului menționat anterioe se afla inculpatul A. M., iar acesta a declarat că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. Procesul-verbal de constatare menționat a fost semnat atât de inculpat cât și de martorul asistent A. I., fără a se formula obiecțiuni cu privire la cele consemnate.
Împrejurarea că inculpatul nu poseda permis de conducere la data faptei a rezultat și din adresa nr._/11.11.2010 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, din cadrul Instituției Prefectului (f. 11).
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei menționând că la data de 30.10.2010 a circulat pe . Eforie Nord cu autoturismul marca Dacia cu nr. De înmatriculare_, fiind oprit la ieșirea din oraș de un echipaj de poliție. Deși cunoștea consecințele faptei sale, inculpatul a precizat că a fost nevoit să conducă autovehiculul aproximativ 100 m pentru a încărca niște lemne. Susținerile inculpatului sunt confirmare de martorul A. I. (care de altfel îl însoțea pe inculpat în autoturism), acesta declarând că se îndrepta împreună cu inculpatul spre Techirghiol, autoturismul fiind condus de către inaculpat.
- Încadrarea juridică a faptei reținută de instanță:
Instanța constată că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța constată că prin decizia nr.265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr.372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.
Prin urmare, având în vedere că, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Sub acest aspect, din perspectiva limitelor de perdeapsă, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere (art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată; art.335 alin.1 C.pen. 2009), limitele de pedeapsă sunt aceleași, respectiv închisoarea de la 1 la 5 ani (de la 8 luni la 3 ani și 4 luni ca urmare a aplicării art.396 alin.10 C.proc.pen.).
Mergând mai departe, posibilitățile de individualizare judiciară a executării pedepsei sunt limitate conform noului Cod penal în condițiile în care inculpatul a fost judecat în lipsă, acesta nefiind în măsură să își exprime acordul cu privire la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, condiție prevăzută de lege pentru a fi dispusă amânarea aplicării pedepsei (art.83 alin.1 lit.c C.pen.) sau suspendarea executării sub supraveghere (art.91 alin.1 lit.c C.pen.). Așadar, conform noului Cod penal, unica posibilitate este executarea pedepsei în regim de detenție.
Instanța, pentru argumentele ce vor fi arătate, consideră totuși că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform legii vechi, astfel că, în raport de posibilitățile de individualizare judiciară a executării pedepsei, Codul penal 1969 apare în mod clar ca fiind mai favorabil inculpatului.
În consecință, în baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, instanța va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.335 alin.1 C.pen. 2009 în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.
Legea veche este mai favorabilă și va ultraactiva, astfel că fapta inculpatului A. M. care, la data de 30.10.2010, în jurul orei 09:30, a condus autoutilitara marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . orașul Eforie Nord deși nu poseda permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule conform adresei nr._/11.11.2010 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în conducere pe drumurile publice (. mun. C.) a unui autovehicul (autoturismul Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ ), fără ca inculpatul să posede permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule; în cauză, inculpatul nu avea la acel moment permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, după cum rezultă din adresa nr._/11.11.2010 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (f. 11 d.u.p.).
Urmarea imediată a infracțiunii s-a produs, inculpatul punând în pericol siguranța traficului și a celorlalți participanți la trafic ca o consecință directă a lipsei de pregătire a acestuia, atât în ceea ce privește cunoașterea normelor care reglementează circulația pe drumurile publice, cât și în ceea ce privește manevrarea autovehiculului.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din însăși săvârșirea faptei, infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată fiind o infracțiune de pericol.
Din punct de vedere subiectiv, inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor sale (respectiv punerea în pericol a celorlalți participanți la trafic), nu l-a urmărit, dar a acceptat posibilitatea producerii acestuia, ceea ce caracterizează forma de vinovăție a intenției indirecte prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit.b C.pen. 1969.
În aceste condiții, văzând și prevederile art.396 alin.2 C.proc.pen., constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, că dincolo de orice îndoială rezonabilă fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune, instanța va dispune condamnarea inculpatului A. M..
- Individualizarea judiciară a pedepselor:
La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen, și dispozițiile art.72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 protejează o valoare socială importantă, respectiv siguranța desfășurării circulației pe drumurile publice și protejarea celorlalți participanți la trafic de pericolul pe care îl reprezintă conducerea unui autovehivul fără a avea pregătirea teoretică și practică necesară. Gradul de pericol social abstract al faptei este relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de la 1 an la 5 ani închisoare. În concret, nepregătirea teoretică și practică a inculpatului a generat o stare de pericol pentru ceilalți participanți la trafic, circulând cu autoturismul dimineața, într-o zi de sâmbătă, pe străzile din oraș, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule. Faptul că a fost oprit la scurtă vreme de la punerea în mișcare nu diminuează cu nimic gravitatea faptei, ținând cont și de circumstanțele personale ale acestuia.
Astfel, inculpatul are 46 de ani,este necăsătorit, studii liceale și profesionale complementare, de profesie electromecanic, având antecedente penale, suferind condamnări pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului și a siguranței circulației pe drumurile publice. Cu toate acestea, inculpatul nu se află în stare de recidivă postexecutorie, termenul de reabilitare calculat potrivit art.135 alin.1 lit.a și 136 alin.1 C.pen. 1969 împlinindu-se la 22.06.2008 (calculat în funcție de data la care ultima pedeapsă s-a considerat executată – 23.06.2002). De asemenea, deși a recunoscut săvârșirea faptei, inculpatul a manifestat dispreț față de procedurile judiciare derulate împotriva sa, refuzând să se prezinte în fața organelor judiciare, deși s-au făcut numeroase demersuri în acest sens.
Față de toate aceste considerente, instanța consideră că se impune o pedeapsă orientată spre jumătatea intervalului de individualizare, astfel încât, în baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 îl va condamna pe inculpatul A. M. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În privința pedepselor accesorii, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Prin urmare, la stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art.64 și art.71 C.pen. 1969, dar și Decizia nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).
Astfel, instanța subliniază strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală).Or, natura faptelor săvârșite de inculpat susține existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și lit.b C.pen (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), instanța apreciind că, față de pericolul social concret al faptei nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Față de aceste considerente, în baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța consideră că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, având în vedere că acesta este integrat în societate și că gravitatea faptei nu a fost una deosebită, fiind necesar în schimb un control strict al acestuia pe o durată lungă de timp. Este adevărat că inculpatul a mai fost anterior condamnat, însă de la împlinirea termenului de reabilitare au trecut 8 ani în care inculpatul nu a mai comis alte infracțiuni, astfel că există premisele că acesta s-a îndreptat. De asemenea, inculpatul a recunoscut în fața organelor de cercetare penală comiterea infracțiunii, ulterior sustrăgându-se de la cercetări.
Sunt îndeplinite din perspectiva instanței condițiile prevăzute de lege pentru a dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei: pedeapsa aplicată este închisoarea mai mică de 4 ani și, deși infractorul a mai fost condamnat anterior, condamnarea seîncadrează în dispozițiile art.38 alin.2 C.pen. 1969 (art.861 alin.1 lit.a și b C.pen. 1969). Consideră instanța, în raport de cele deja arătate, că pronunțarea condamnării va constitui un avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni.
În consecință, în baza art.861 C.pen. 1969 instanța va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, calculat conform art.862 alin.1 C.pen. 1969.
În baza art.863 alin.1 C.pen. pe durata termenului de încercare condamnatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se vor suspenda și pedepsele accesorii.
În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 alin.1 și 2 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare ori în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și impuse de instanță.
- Cheltuieli judiciare:
În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. instanța va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 1.900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (1.500 de lei din cursul urmăririi penale și 400 de lei din faza de judecată).
În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocatului din oficiu în cuantum de 100 de lei conform împuternicirii . nr.5204, sumă ce rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.335 alin.1 C.pen. 2009 în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.
În baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 condamnă pe inculpatul A. M. (fiul lui V. și E., născut la data de 21.05.1969 în ., cu ultimul domiciliu cunoscut în ., jud. B., cetățean român, studii liceale și profesionale complementare, de profesie electromecanic, necăsătorit, cu antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.
În baza art.861 C.pen. 1969 suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, calculat conform art.862 alin.1 C.pen. 1969.
În baza art.863 alin.1 C.pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
e) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C.;
f) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
g) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
h) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă și pedepsele accesorii.
În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 alin.1 și 2 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare ori în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și impuse de instanță.
În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 1.900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (1.500 de lei din cursul urmăririi penale și 400 de lei din faza de judecată).
În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocatului din oficiu în cuantum de 100 de lei conform împuternicirii . nr.5204, sumă ce rămâne în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.02.2015.
Președinte Grefier
M. V. C. A.
Tehnored. Jud. MV/ tehnored. Gref. CA/ 20.03.2015, 2 ex.
| ← Conducere fără permis (art.335 NCP). Sentința nr. 130/2015.... | Furt (art.228 NCP). Sentința nr. 235/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
