Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 756/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Judecătoria CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 756/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-06-2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C. – SECȚIA PENALĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

DOSAR NR._

SENTINȚA PENALĂ NR. 756

Ședința publică din data de 05 iunie 2015

Complet compus din:

PREȘEDINTE: M. V.

GREFIER: C. A.

Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR: Sitiavu G.

Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpații:

D. E., aflat in stare de deținere in altă cauză, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, alin. 3 lit. f C.pen., cu aplic. art. 37 lit. a C.pen.

D. G., aflată in stare de deținere in altă cauză. trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, alin. 3 lit. f C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a C.pen.

C. D., aflat in stare de deținere in altă cauză trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, alin. 3 lit. f C.pen.

Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 28.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – care face corp comun cu prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 1 C.pr.pen, stabilește termen pentru deliberare și pronunțare, data de 05.06.2015, dată la care,

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:

Situația de fapt și încadrările juridice reținute prin rechizitoriu:

Prin rechizitoriul nr.5655/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 18.12.2013 sub nr._, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimiși în judecată în stare de deținere în altă cauză:

- inculpatul D. E., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.f C.pen. 1969 și reținerea art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969;

- inculpatul C. D., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.f C.pen. 1969 și

- inculpata D. G., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.26 C.pen. raportat la art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.f C.pen. 1969 cu reținerea art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969.

În sarcina inculpaților D. E. și C. D. s-a reținut că la data de 22.03.2013 au sustras componente de siguranță ale vagoanelor de tren constând în patru bucăți cutii osie aparținând S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., din triajul C.F. port – zona B Port C..

În sarcina inculpatei Deir G. s-a reținut că la data de 22.03.2013 a asigurat paza locului faptei și a bunurilor sustrase de inculpații D. E. și C. D. mai sus arătate, constând în patru cutii de osie de vagon fr tren.

Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de constatare și de conducere în teren din data de 22.03.2013 (f. 7, 8; 17, 18 d.u.p.), declarațiile martorului B. A.-V. (f. 19, 20 d.u.p.), declarațiile inculpaților D. E. (f. 28-30 d.u.p.), D. G. (f. 24, 25 d.u.p.) și C. D. (f. 34, 35 d.u.p.).

Desfășurarea procedurii în camera preliminară și cercetarea judecătorească:

În ședința publică din data de 13.03.2014, având în vedere dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.255/2013 și art.343 C.proc.pen., cauza a fost trimisă judecătorului de cameră preliminară, inculpații și avocații având posibilitatea să formuleze cereri sau excepții.

Prin încheierea din camera de consiliu din 15.05.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpați sau de către avocați și nici nu s-a considerat necesar ca din oficiu să se invoce vreo excepție, motiv pentru care, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen. a constatat competența instanței și legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr.5655/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și a dispus începerea judecății.

La termenul din 25.09.2014, fiindu-le aduse la cunoștință dispozițiile art.374 alin.4, art.375 și art.396 alin.10 C.proc.pen., inculpații au arătat că recunoscut faptele astfel cum sunt descrise în actul de sesizare și solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei – art.82-87.

Instanța, pentru motivele arătate în încheierea de ședință din 30.04.2015, a respins cererile celor trei inculpați de a fi judecați conform procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii și, fiind întrebați, inculpații au arătat că nu doresc să facă declarații suplimentare.

Fiind întrebați, inculpații prin avocați au arătat că înțeleg să nu conteste probele administrate în cursul urmăririi penale, însă instanța, în raport de dispozițiile art.374 alin.8 C.proc.pen. a apreciat că este necesară readministrarea probei testimoniale pentru a fi lămurite aspectele ce țin de situația inculpatei D. G. care nu a recunoscut comiterea faptei, în același sens fiind și declarațiile celorlalți doi inculpați.

De asemenea, instanța a luat act de faptul că inculpații doresc judecarea cauzei în lipsă conform art.364 C.proc.pen.

În ședința publică din 28.05.2015 instanța a procedat la audierea martorului B. A.-V., declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei (f. 107, 108). De asemenea, au fost puse în discuție schimbările de încadrare juridică ale faptelor menționate în încheierea de dezbateri.

De asemenea, la solicitarea instanței au fost atașate fișele de cazier judiciar ale inculpaților (f. 94-100).

Situația de fapt reținută de către instanță:

În fapt, la data de 22.03.2013, în jurul orei 14:30, organele de jandarmerie s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că pe . din mun. C., la aproximativ 150 m de Centrul de scafandrii, în imediata apropiere a gardului împrejmuitor al Portului C., doi bărbați și o femeie transportau mai multe piese metalice care, după volumul acestora și a modului în care erau transportate, păreau să aibă o greutate apreciabilă. Cele trei persoane, atunci când au observat autospeciala de jandarmi, au încercat să ascundă în vegetație piesele respective.

Fiind legitimați de către jandarmi, s-a constatat că persoanele în cauză se numesc C. D., D. E. și D. G., aceștia arătând în esență la momentul depistării că în jurul orei 12:00 au plecat toți trei spre Portul C. pentru a lua „fiare vechi”; au ajuns în locul în care au fost descoperiți de jandarmi pe unde, printr-o spărtură în gard, inculpații D. E. și C. Dumitruau pătruns în incinta Portului, observând pe calea ferată 4 (patru) piese metalice, timp în care inculpata D. G. asigura zona de undeva de sus. Cei doi inculpați au cărat împreună 3 (trei) din cele 4 (patru) piese metalice pe care le-au le-au ascuns în iarba din apropierea locului în care au fost descoperiți, iar în momentul în care au ieșit și cu a patra piesă au fost au fost surprinși de organele de la jandarmerie.

Cele patru piese metalice, a câte 70-80 kg fiecare, au fost ridicate și predate pe bază de dovadă de către Poliția Transporturi Maritime C. părții civile, constatându-se că acestea erau de fapt cutii de osii descompletate.

Organele de poliție au procedat la conducerea în teren a inculpaților C. D. și D. E., constatându-se că la aproximativ 100 m de poarta de acces nr.5 se află o spărtură în gard pe unde inculpații au pătruns și au coborât pe o potecă de pământ până la liniile de cale ferată din triajul stației „B”, au traversat 5 linii de cale ferată, cei doi indicând vagonul cu nr._, aflat în conservare și scos din uz, în dreptul căruia au indicat să se aflat piesele sustrase. S-a mai constatat că vagonul prezintă mai multe piese lipsă, inclusiv cele 4 cutii de osii.

Fiind audiat în calitate de martor, Butuianu A.-V., angajat al firmei de pază, a declarat în cursul urmăririi penale că a fost solicitat ca martor asistent la sediul poliției unde un echipaj de jandarmi a depistat trei persoane care au sustras piese componente de la un vagon C.F.R. Din declarațiile inculpaților a rezultat că D. E. și C. D. au pătruns în port de unde au sustras patru cutii de osii, în timp ce inculpata D. G. stătea sus, pe malul portului, în zona P4, pentru a asigura paza. Au arătat inculpații că intenția lor era aceea de a valorifica piesele respective. În fața instanței martorul și-a menținut declarația, precizând că ține minte că cele trei persoane au afirmat că au sustras fier vechi pentru a-l valorifica, iar la reconstituirea faptei au participat toți, inclusiv femeia.

Inculpata D. G. a fost audiată olograf (f. 25 d.u.p.), declarând că împreună cu ceilalți doi inculpați s-a deplasat în Portul C. unde, în dreptul porții nr.5, aceștia au coborât în triaj de unde au luat 4 componente C.F.R. de greutăți diferite pe care urma să le valorifice, fiind ulterior surprinși de organele de jandarmerie. În declarația din data de 23.04.2013 inculpata a precizat că a rămas în afara portului, lângă gardul împrejmuitor, iar după ce inculpații au venit cu primele două piese, inculpata a stat să le păzească până când au venit cu celelalte două.

Declarația inculpatei se coroborează cu declarație inculpatului D. E. care a arătat că motivul deplasării în Portul C. a fost acela de a lua fier vechi pe care ulterior să îl valorifice, precizând de asemenea că inițial au urcat două piese pe care le-a lăsat în paza mamei sale, lângă zona gardului împrejmuitor.

Inculpatul C. D. a arătat de asemenea că inculpata D. G. a rămas lângă gardul împrejmuitor, el și cu inculpatul D. E. au coborât în triajul C.F.R., au luat inițial două piese pe care le-au urcat și le-au lăsat în paza inculpatei D. G., pentru ca ulterior să fie descoperiți în momentul în care au urcat și cu celelalte două piese.

Prin adresa nr.CZ/I._ S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă SA a comunicat că vagonul nr._, staționat în triajul Stației C. Port B, se afla la acel moment în stare de nefuncționare din cauza sustragerilor cutiilor de osie, a rulmenților și a piulițelor fusurilor de osie, acesta fiind în schimb în stare de funcționare înainte de sustragerea acestor componente. Defecțiunea produsă vagonului a compromis iremediabil aparatul de rulare, existând pericolul deraierii lui, fiind afectată implicit siguranța traficului feroviar. Prin adresa nr.CZ/111/11.03.2013 persoana vătămată a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 5.820,45 lei, din valoarea devizului de 12.070,05 lei cu TVA fiind recuperată suma de 6.374,60 lei reprezentând contravaloarea cutiilor de osie care au fost restituite.

În cursul judecății, atât inculpatul D. E., cât și inculpatul C. D. au precizat că au sustras bunurile menționate în actul de sesizare, dar ambii au arătat că de fapt fapta s-ar fi comis noaptea și că inculpata D. G. ar fi venit în zonă deoarece își făcea griji pentru inculpatul D. E. în condițiile în care acesta fusese condamnat cu suspendare.

Inculpata D. G. susține de asemenea ipoteza că s-a deplasat în acea zonă pentru a-l căuta pe inculpatul D. E. și în timp ce îl certa deoarece avea o suspendare condiționată, au fost toți trei surprinși de organele de poliție. În acel moment bunurile erau lângă inculpată, iar nu asupra sa, negând că a asigurat paza ori transportul bunurilor.

Instanța constată în schimb că declarațiile inculpaților D. E. și C. D. sunt neconforme realității sub aspectul intervalului de timp în care a fost comisă fapta, cu toate că li s-a explicat de către judecător că în actul de sesizare se reține ca oră a săvârșirii faptei ora 14:30 (așadar după-amiaza). În același sens sunt și mențiunile din procesul-verbal de constatare, inclusiv declarațiile martorului B.. Prin urmare, ipoteza că inculpata D. G. ar fi venit după inculpatul D. E. undeva spre dimineață pentru a-l certa să sustrage bunuri este nesusținută cel puțin din perspectivă temporală.

În plus, niciunul dintre inculpați nu a justificat revenirea asupra declarațiilor din cursul urmăririi penale în vreun fel, doar inculpatul D. E. menționând că nu știe să scrie, astfel că nu cunoaște ce anume au consemnat organele de poliție, cu toate că declarațiile au fost consemnate în prezența unor martori asistenți și probele au fost legal administrate, nefiind invocată vreo neregularitate din această perspectivă în procedura de cameră preliminară. Pe de altă parte, atât inculpatul C. D., cât și inculpata D. G. au dat declarații olografe în care au arătat că s-au deplasat împreună pentru a sustrage fier din zona Portului C. pentru ca ulterior să îl valorifice, iar nu că inculpata D. G. s-ar fi aflat întâmplător în zona respectivă, căutându-l pe fiul său, inculpatul D. E..

Fiind contradictorii declarațiile date de inculpați în fața instanței și nesusținute de alte probe, ba din contră, în condițiile în care nu s-a justificat într-un mod plauzibil revenirea asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, instanța va înlătura din ansamblul materialului probator declarațiile celor trei inculpați date în fața judecătorului și le va reține pe cele din faza de urmărire penală care se coroborează cu restul probelor administrate și necontestate de inculpați.

Prin urmare, dincolo de orice dubiu rezonabil, inculpații au comis infracțiunile ce li se rețin în sarcină.

Încadrarea juridică a faptelor reținută de către instanță:

La termenul de judecată din data de 28.05.2014 inculpații prin avocați au solicitat instanței să schimbe încadrarea juridică în sensul de a nu se reține în sarcina lor circumstanța agravantă prevăzută de art.209 alin.3 lit.f C.pen. 1969 – furtul privind instalațiile de siguranță și dirijare a traficului feroviar și componente ale acestora […], pentru argumentele arătate în încheierea de dezbateri, în special că acele componente nu au fost demontate și nu erau componente ale vagonului, astfel se impune aplicarea prin asemănare a Decizia nr.II/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secții Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii prin care s-a decis că nu se poate reține agravanta de la lit.h a art.209 alin.3 C.pen. 1969 decât dacă, în momentul sustragerii, cblurile, liniile, echipamentele și instalațiile de telecomunicații erau efectiv integrate într-o rețea sau într-un sistem de comunicații aflat sau nu în funcțiune, și aceasta indiferent de legea mai favorabilă aplicabilă inculpaților (așadar, dacă s-ar reține noul Cod penal ca lege mai favorabilă, inculpații prin avocat au susținut că nu se impune reținerea art.229 alin.3 lit.f C.pen. 2009).

Instanța nu poate achiesa la concluziile domnilor avocați câtă vreme decizia menționată nu poate fi aplicată prin analogie și, în mod evident, are în vedere o cu totul altă ipoteză, fiind evident că în condițiile în care cablurile, echipamentele etc. nu fac parte dintr-o rețea, în funcțiune sau nu, pericolul social pentru buna desfășurare a comunicațiilor nu există astfel că reținerea agravantei nu se justifică. Pe de altă parte, alin.3 lit.f se referă la « componente ale mijloacelor de transport aferente traficului feroviar » ; textul nu face nicio disctinție după cum acele componente sunt sau nu demontate. Este la fel de adevărat că o osie găsită abandonată pe un câmp și care ar fi sustrasă în aceste condiții nu ar impune reținerea agravantei.

În același sens este și decizia nr.5512/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în care s-a arătat că în cazul în care o persoană sustrage de pe câmp, la marginea triajului C.F.R. piese metalice disparate, fără a-și da seama că acestea constituie piese ale unor vagoane de pe care au fost demontate, fapta nu poate fi încadrată în infracțiunea de furt calificat. Observă instanța în schimb că în cauză piesele au fost sustrase de către inculpați din imediata apropiere a vagonului, de lângă șinele de cale ferată, astfel că aceștia au avut fără dubiu îndoiala că bunurile reprezintă componente ale mijloacelor de transport feroviar.

Față de aceste motive, reținerea agravantei se impune și aceasta indiferent de legea penală mai favorabilă.

Din această ultimă perspectivă, instanța constată că potrivit art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Codul de Procedură Penală. Potrivit art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.

Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța constată că prin decizia nr.265/6._, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.477¹ din C.proc.pen.

Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpaților legea cea mai favorabilă.

Ca o chestiune prealabilă, cu referire strict la limitele de pedeapsă. Codul penal 2009 apare ca fiind mai favorabil, fapta săvârșită de inculpați încadrându-se în dispozițiile art.228 alin.1 – art.229 alin.3 lit.f cu aplicarea art.77 lit.a C.pen. 2009, legea prevăzând o pedeapsă de la 3 la 10 ani, în timp ce pe Codul penal 1969 limitele de pedeapsă sunt de la 4 ani la 18 ani închisoare.

Cu privire la inculpatul D. E., studiind fișa de cazier a acestuia, instanța observă că prezenta a fost comisă în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.1232/22.11.2011 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin nerecurare la 05.12.2011 și este concurentă cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr.63/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin decizia penală nr.218/03.04.2014 a Curții de Apel C..

Pentru considerentele ce vor fi arătate la secțiunea privind individualizarea juridică a pedepsei, instanța se va orienta spre minimul pedepsei închisorii – 3 ani închisoare conform noului Cod penal, respectiv 4 ani închisoare conform Codului penal 1969.

Or, aplicând tratamentului sancționator al pluralității, în măsura în care inculpatul ar fi condamnat conform vechii reglementări, instanța ar revoca suspendarea executării sub supraveghere și ar adăuga pedeapsa de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.1232/22.11.2011 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin nerecurare la 05.12.2011, astfel că pedeapsa rezultantă va fi de 7 ani închisoare. Făcând concursul cu pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.63/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin decizia penală nr.218/03.04.2014 a Curții de Apel C., inculpatul ar urma să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare (art.86⁴ C.pen. 1969; art.34 alin.1 lit.b C.pen. 1969).

În schimb, conform Codului penal 2009, instanța va revoca de asemenea suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (art.96 alin.4 C.pen. 2009), ar aplica mai întâi regulile de la concursul de infracțiuni (art.39 alin.1 lit.b C.pen.) între pedeapsa de 3 ani stabilită pentru prezenta infracțiune și cea de 2 ani și 6 luni stabilită pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.63/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin decizia penală nr.218/03.04.2014 a Curții de Apel C., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni, la care s-ar adăuga pedeapsa de 3 ani închisoare conform art.43 alin.2 teza finală, urmând ca inculpatul să execute în final 6 ani și 10 luni închisoare.

Față de raționamentul expus, legea penală mai favorabilă inculpatului este noul Cod penal.

Situația inculpatei D. G. este asemănătoare cu cea a inculpatului D. E., aceasta fiind condamnată anterior la 3 ani închisoare, pedeapsă ce a fost suspendată condiționat – sentința penală nr.520/15.05.2008 a Judecătoriei C. definitivă prin neapelare la 03.06.2008, astfel că prezenta este în stare de recidivă postcondamnatorie (termenul de încercare de 5 ani s-ar fi împlinit la 02.06.2013; fapta a fost comisă la 22.03.2013), fiind concurentă cu infracțiunea pentru care inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr.1071/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin neapelare la 18.11.2014 – 3 ani închisoare.

Aplicând același raționament ca în cazul inculpatului D. E., instanța constată că în ambele cazuri instanța va ajunge la pedeapsa de 7 ani închisoare în regim de detenție (revocând suspendarea condiționată, adăugând pedeapsa de 4 ani închisoare la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicând tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni în raport de pedeapsa de 6 ani închisoare, urmând ca inculpata că execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare – 15 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.83 C.pen. 1969; art.34 alin.1 lit.b C.pen. 1969, respectiv revocând în temeiul aceluiași articol suspendarea condiționată, aplicând tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni între pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani închisoare, rezultând conform art.39 alin.1 lit.b C.pen. 2009 pedeapsa de 4 ani închisoare, la care s-at adăuga conform art.43 alin.1 C.pen. 2009 pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru ca în final să execute 7 ani închisoare).

În condițiile în care rezultatul este același, ținând cont că totuși conform noului Cod penal inculpatei i-ar fi aplicată o pedeapsă mai mică, instanța apreciază că legea nouă este mai favorabilă.

În legătură cu inculpatul C. D., instanța reține că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu alte infracțiuni pentru care a fost deja condamnat definitiv - sentințele penale nr.976/26.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. definitivă prin neapelare, respectiv nr.1265/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. definitivă prin neapelare la 19.01.2015.

Descontopind sentințele menționate, rezultă pedepsele de 4 ani, 1 an, 4 ani, 3 ani și 3 ani închisoare. Cum instanța se va orienta spre minimul prevăzut de lege în raport de infracțiunea dedusă judecății (3 ani închisoare conform Codului penal 2009, 4 ani închisoare conform Codului penal 1969), aplicând tratamentul sancționator al pluralității (art.34 alin.1 lit.b C.pen. 1969 și art.39 alin.1 lit.b C.pen. 2009), inculpatul ar urma să execute conform legii noi o pedeapsă de 8 ani și 8 luni închisoare (4 ani, la care se adaugă un spor obligatoriu de 1/3 din totalul celor care nu se execută – 1/3 din 14 ani), în timp ce potrivit Codului penal 1969 inculpatului i-ar fi aplicată pedeapsa cea mai grea și, în condițiile în care sporul de 1 an a intrat în puterea lucrului judecat, ținând cont de faptul că se impune majorarea acestuia la 1 an și 6 luni în raport de ansamblul activității infracționale, acesta ar urma că execute o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare.

Față de aceste considerente, legea veche îi este mai favorabilă inculpatului C. D..

În raport de cele expuse, cu privire la cererile de schimbare a încadrărilor juridice formulate de avocați și puse în discuție de instanță din oficiu, în baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, instanța va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților D. E. și D. G. după cum urmează:

-D. E. din infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.f C.pen. 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969 în infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.228 alin.1 – art.229 alin.3 lit.f C.pen. 2009 cu aplicarea art.41 alin.1, a art.77 lit.a C.pen. și a art.5 C.pen. 2009;

-D. G. din infracțiunea de complicitate la furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.26 raportat la art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.f C.pen. 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969 în infracțiunea de complicitate la furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.48 alin.1 C.pen. raportat la art.228 alin.1 – art.229 alin.3 lit.f C.pen. 2009 cu aplicarea art.41 alin.1, a art.77 lit.a C.pen. și a art.5 C.pen. 2009.

Pe cale de consecință, instanța va respinge ca neîntemeiate următoarele schimbări de încadrări juridice puse în discuție din oficiu și formulate de avocații inculpaților:

- pentru inculpatul D. E. – din infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.f C.pen. 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969 în infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a C.pen. 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969, respectiv în infracțiunea de furt în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.228 alin.1 C.pen. 2009 cu aplicarea art.41 alin.1 și 77 lit.a C.pen. 2009;

- pentru inculpata D. G. – din infracțiunea de complicitate la furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.26 raportat la art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.f C.pen. 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969 în infracțiunea de complicitate la furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.26 raportat la art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a C.pen. 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969, respectiv în infracțiunea de complicitate la furt în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.48 alin.1 raportat la art.228 C.pen. 2009 cu aplicarea art.41 alin.1 și art.77 lit.a C.pen. 2009;

- pentru inculpatul C. D. din infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.f C.pen. 1969 în infracțiunea de furt prev. de art.228 alin.1 C.pen. 2009 cu aplicarea art.77 lit.a C.pen. 2009, în furt calificat prev. de art.228 alin.1 – art.228 alin.3 lit.f C.pen. 2009 cu aplicarea art.77 lit.a C.pen. 2009, respectiv în furt calificat prev. de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a C.pen. 1969.

Prin urmare, fapta inculpatului D. E. care, la data de 22.03.2013, în jurul orei 14:30, împreună cu inculpatul C. D., a sustras 4 cutii de osie din triajul Stației C. Port B, aflate în imediata apropiere a vagonului nr._, în timp ce inculpata D. G. asigura paza, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.228 alin.1 – art.229 alin.3 lit.f C.pen. 2009 cu aplicarea art.41 alin.1, a art.77 lit.a C.pen. și a art.5 C.pen. 2009.

Fapta inculpatului C. D. care, la data de 22.03.2013, în jurul orei 14:30, împreună cu inculpatul D. E., a sustras 4 cutii de osie din triajul Stației C. Port B, aflate în imediata apropiere a vagonului nr._, în timp ce inculpata D. G. asigura paza, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.f C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.

Fapta inculpatei D. G. care, la data de 22.03.2013, în jurul orei 14:30, în timp ce inculpații D. E. și C. D. sustrăgeau 4 cutii de osie din triajul Stației C. Port B, aflate în imediata apropiere a vagonului nr._, supraveghea locul faptei, păzind ulterior bunurile aduse de cei doi inculpați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.48 alin.1 C.pen. raportat la art.228 alin.1 – art.229 alin.3 lit.f C.pen. 2009 cu aplicarea art.41 alin.1, a art.77 lit.a C.pen. și a art.5 C.pen. 2009.

Sub aspectul laturii obiective, inculpații au realizat elementul material al infracțiunii de furt calificat, respectiv “luarea”, sustrăgând pe nedrept 4 cutii de osie ce erau demontate de la un vagon, reprezentând componente ale unui mijloc de transport feroviar, cu intenția de a le valorifica la fier vechi, producându-se așadar urmarea imediată, respectiv deposedarea părții civile și aproprierea bunului de către inculpați, legătura de cauzalitate dintre elemental material și urmarea imediată fiind dovedită.

În sarcina inculpatei D. G. se reține forma de participație a complicității concomitente, acțiunile sale vizând supravegherea locului faptei și mai apoi păzirea bunurilor sustrase, facilitând astfel consumarea infracțiunii, fiind un real ajutor pentru ceilalți doi inculpați.

Atașate elementului material sunt și elementele circumstanțiale vizând modalitatea de săvârșire a faptei, respectiv de mai multe persoane împreună (trei în cauză – se justifică așadar reținerea art.209 alin.1 lit.a C.pen. 1969 în raport de inculpatul C. D.), obiectul material al infracțiunii fiind o componentă a sistemului de siguranță și de dirijare a traficului feroviar (art.209 alin.3 lit.f C.pen. 1969; art.229 alin.3 lit.f C.pen. 2009) – cutiile de osie sustrase.

Sub aspectul laturii subiective, instanța apreciază că inculpații au prevăzut rezultatul faptelor, urmărind producerea lui prin săvârșirea acestora, fiind așadar întrunite condițiile prevăzute de art.19 alin.1 pct.1 lit.a C.pen. 1969 – forma de vinovăție a intenției directe (inculpatul C. D.), respectiv art.16 alin.3 lit.a C.pen. 2009 (ceilalți doi inculpați).

În aceste condiții, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.2 C.proc.pen. întrucât faptele există, au fost săvârșite de către inculpați și constituie infracțiuni, instanța va dispune condamnarea acestora.

Individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților:

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului C. D., instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen, și dispozițiile art.72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În privința celorlalți doi inculpați, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Cu privire la faptele săvârșite, instanța reține că infracțiunea de furt calificat ocrotește o valoare sociale importantă – patrimoniul persoanei fizice sau juridice, observându-se în cauză și o protecție specială pe care legiuitorul a înțeles să o acorde în cazul anumitor categorii de bunuri – componente ale mijloacelor de transport feroviare, în vederea desfășurării în siguranță a circulației pe calea ferată; pericolul general al faptei este concretizat în limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 4 la 18 ani închisoare conform Codului penal 1969; de la 3 la 10 ani închisoare conform Codului penal 2009).

Instanța reține în privința gravității faptei caracterul premeditat – inculpații organizându-se anterior pentru a comite fapta, deplasându-se special în Portul C. pentru a căuta fier vechi, numărul mare de participanți – trei inculpați, aceștia stabilind anterior în detaliu rolurile. Pe de altă parte, prejudiciul reclamat nu este de neglijat – 12.070,05 de lei (recuperat în mare parte ca urmare a intervenției organelor de ordine publică și a restituirii componentelor), în contextul în care sunt de notorietate problemele financiare ale părții civile, încercările disperate de a face față sustragerilor de componente ale rețelei feroviare nu doar la nivel local, ci și la nivel național. De altfel, din adresa emisă de partea civilă rezultă că acel vagon era în stare de funcționare, însă sustragerile repetate de componente (nu doar a celor 4 osii) au condus la degradarea acestuia, astfel încât utilizarea mijlocului de transport ar fi fost extrem de periculoasă, fiind posibilă deraierea.

Așadar, fără îndoială, este vorba de un adevărat fenomen infracțional care afectează o componentă esențială a transportului din România, provocând pierderi și mai mari din cauza întârzierilor înregistrate de trenuri.

În legătură cu inculpatul D. E., instanța reține că acesta are 23 de ani, este cetățean român, necăsătorit, neșcolarizat, fără ocupație sau loc de muncă, având antecedente penale. Studiind fișa de cazier judiciar instanța remarcă faptul că inculpatul a fost condamnat anterior pentru același gen de faptă (furt calificat de componente feroviare), pedeapsă ce a fost suspendată sub supraveghere. Inculpatul nu a înțeles însă beneficiul acordat de organele judiciare, astfel că a săvârșit prezenta infracțiune în termenul de încercare, între timp fiind condamnat definitiv pentru o altă infracțiunea de furt calificat (cu reținerea de asemenea a art.228 alin.3 lit.f C.pen. 2009).

Lipsa unei ocupații, a unui loc de muncă, în condițiile în care nici nu are studii, au reprezentat factorii determinanți ai comportamentului infracțional al inculpatului, posibilitățile sale de îndreptare fiind prin urmare limitate, dar totuși posibile în mediul penitenciar, în măsura în care va conștientiza gravitatea faptelor. Pe parcursul procesului penal inculpatul a avut inițial o atitudine sinceră, pentru ca ulterior să încerce să determine instanța să constate nevinovăția mamei sale, atitudine care, date fiind relațiile dintre cei doi, nu poate fi sancționată drastic din perspectiva pedepsei.

Față de aceste considerente, în baza art.228 alin.1 raportat la art.229 alin.3 lit.f C.pen. 2009 cu aplicarea art.41 alin.1, art.77 lit.a C.pen. 2009 și a art.5 C.pen. 2009 instanța îl va condamna pe inculpatul D. E. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie.

Instanța apreciază că infracțiunea comisă de inculpat, gravitatea acesteia, justifică interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, durata de 1 an și 6 luni fiind una rezonabil. Inculpatul este nedemn să mai exercite drepturile prevăzute anterior și care, de altfel, impun o multitudine de obligații și responsabilități deosebite. Or, inculpatul nu prezintă garanții suficiente că după executarea pedepsei va fi în măsură să se supună rigorilor respectivelor funcții.

Prin urmare, în baza art.66 alin.1 lit.a și b, art.67 alin.1 și art.68 alin.1 lit.c C.pen., va interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 1 (unu) an și (șase) luni după executarea pedepsei aplicate prin prezenta, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Văzând dispozițiile art.65 alin.1 C.pen. instanța va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea exercitării drepturile prevăzute la art.66 alin.1 lit.a și b C.pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

Constatând că prezenta a fost comisă în termenul de încercare, în baza art.96 alin.4 C.pen. 2009 instanța va revoca suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei, dispusă prin sentința penală nr.1232/22.11.2011 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin nerecurare la 05.12.2011 și dispune executarea pedepsei de 3 ani închisoare.

În baza art.38 alin.1 C.pen. 2009 instanța va constata că prezenta este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.63/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin decizia penală nr.218/03.04.2014 a Curții de Apel C..

Pe cale de consecință, în baza art.40 C.pen. 2009 raportat la art.39 alin.1 lit.b C.pen. 2009 instanța va contopi pedeapsa stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr.63/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin decizia penală nr.218/03.04.2014 a Curții de Apel C., va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care o va spori cu 10 luni (1/3 din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare.

Față de starea de recidivă postexecutorie, în baza art.43 alin.2 teza finală instanța va adăuga la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare pedeapsa anterioară neexecutată de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 6 (șase) ani și 10 (zece) luni închisoare în regim de detenție conform art.60 C.pen. 2009.

În baza art.45 alin.1 C.pen. 2009 instanța va interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 1 (unu) an și (șase) luni după executarea pedepsei aplicate prin prezenta, exercitarea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a și b C.pen. 2009.

Instanța va constata că prin sentința penală nr.63/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin decizia penală nr.218/03.04.2014 a Curții de Apel C. inculpatului i-a fost aplicată ca pedeapsă accesorie interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. 1969, având același conținut cu pedeapsa accesorie aplicată prin prezenta.

Prin urmare, în baza art.45 alin.5 și art.45 alin.3 instanța va contopi pedepsele accesorii stabilite în sarcina inculpatului, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă accesorie a interzicerii exercitării drepturile prevăzute la art.66 alin.1 lit.a și b C.pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până când pedeapsa privativă de libertate de 6 ani și 10 luni închisoare va fi executată sau considerată ca executată.

Referitor la inculpata D. G., instanța constată că aceasta are 49 de ani, cetățean român, căsătorită, studii gimnaziale, fără ocupație sau loc de muncă, fiind anterior condamnată pentru comiterea de infracțiuni contra patrimoniului – o infracțiune ce atrage starea de recidivă, una concurentă cu prezenta. De asemenea, față de inculpată s-au dispus mai multe soluții de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unor amenzi cu caracter administrativ, tocmai pentru fapte de sustragere de componente feroviare.

Remarcă instanța cu surprindere că inculpata, deși are o vârstă înaintată, se implică în activitatea infracțională a fiului său și îi oferă ajutor, în condițiile în care ea însăși a beneficiat de clemența organelor judiciare, inițial modalitatea de executare pentru prima infracțiune comisă nefiind una privativă de libertate. Or, la momentul comiterii prezentei infracțiuni, în aceeași situație era și fiul său, inculpatul D. E.. Așadar, deși a avut o participație mai redusă, în sensul că a asigurat doar locul infracțiunii, totuși aceste aspecte ce țin de persoana sa relevă un potențial infracțional crescut și care a fost „încredințat” și propriului copil; se pare că educația pe care inculpata a înțeles să o acorde a fost în sensul obținerii de venituri ilicite de către inculpatul D. E..

Prin urmare, în baza art.48 alin.1 coroborat cu 228 alin.1 raportat la art.229 alin.3 lit.f C.pen. 2009 cu aplicarea art41 alin.1 și 77 lit.a C.pen. 2009 și a art.5 C.pen. 2009 instanța o va condamna pe inculpata D. G. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie.

Instanța apreciază că infracțiunea comisă de inculpată, gravitatea acesteia, justifică interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, durata de 1 an și 6 luni fiind una rezonabil. Inculpata este nedemnă să mai exercite drepturile prevăzute anterior și care, de altfel, impun o multitudine de obligații și responsabilități deosebite. Or, inculpata nu prezintă garanții suficiente că după executarea pedepsei va fi în măsură să se supună rigorilor respectivelor funcții.

Prin urmare, în baza art.66 alin.1 lit.a și b, art.67 alin.1 și art.68 alin.1 lit.c C.pen., instanța va interzice inculpatei, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 1 (unu) an și (șase) luni după executarea pedepsei aplicate prin prezenta, exercitarea dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În raport de prevederile art.65 alin.1 C.pen. instanța va interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie interzicerea exercitării drepturile prevăzute la art.66 alin.1 lit.a și b C.pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

Ținând cont de faptul că prezenta a fost comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate, față de argumentele expuse în secțiunea privind încadrarea juridică, în baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.83 C.pen. 1969 instanța va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.520/15.05.2008 a Judecătoriei C. definitivă prin neapelare la 03.06.2008, urmând ca inculpata să o execute în regim privativ de libertate.

În baza art.38 alin.1 C.pen. 2009 instanța va constata că prezenta este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr.1071/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin neapelare la 18.11.2014.

Aplicând tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, în baza art.40 C.pen. 2009 raportat la art.39 alin.1 lit.b C.pen. 2009 instanța va contopi pedeapsa stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.1071/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin neapelare la 18.11.2014, va aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care o va spori cu 1 an închisoare (1/3 din 3 ani), urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În raport de starea de recidivă postcondamnatorie, în baza art.43 alin.2 teza finală instanța va adăuga la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pedeapsa anterioară neexecutată de 3 ani închisoare (sentința penală nr.520/15.05.2008 a Judecătoriei C. definitivă prin neapelare la 03.06.2008), urmând ca inculpata să execute în final 7 (șapte) ani închisoare în regim de detenție conform art.60 C.pen. 2009.

În baza art.45 alin.1 C.pen. 2009 va interzice inculpatei, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 1 (unu) an și (șase) luni după executarea pedepsei aplicate prin prezenta, exercitarea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a și b C.pen. 2009.

Va constata că prin sentința penală nr.520/15.05.2008 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin neapelare la 03.06.2008 inculpatei i-a fost aplicată ca pedeapsă accesorie interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. 1969, având același conținut cu pedeapsa accesorie aplicată prin prezenta.

În consecință, în baza art.45 alin.5 și art.45 alin.3 instanța va contopi pedepsele accesorii stabilite în sarcina inculpatei, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă accesorie a interzicerii exercitării drepturile prevăzute la art.66 alin.1 lit.a și b C.pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până când pedeapsa privativă de libertate de 7 ani închisoare va fi executată sau considerată ca executată.

Referitor la inculpatul C. D., instanța reține că acesta are 40 de ani, cetățean român, fără ocupație sau loc de muncă, studii gimnaziale, fiind condamnat definitiv pentru numeroase infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului și care sunt concurente cu prezenta, remarcându-se o specializare a inculpatului în sustragerea de componente de cale ferată, fiind dispuse față de el nu mai puțin de 12 soluții de scoatere de sub urmărire penală și de aplicarea unor amenzi cu caracter administrativ. Deși a beneficiat de clemența organelor judiciare, inculpatul a înțeles în continuare să comită infracțiuni, rezultând cu evidență că este un mod de viață pentru el. De altfel, anterior a executat o pedeapsă de 4 luni închisoare, însă nu a fost suficientă pentru îndreptarea sa. În consecință, nu se pot reține circumstanțe atenuante în raport de faptă și persoana inculpatului, însă valoarea prejudiciului impune aplicarea unei pedepse minime.

În raport de argumentele expuse, în baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.f C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 instanța îl va condamna pe inculpatul C. D. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Constatând că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr.186/24.02.2014 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare la 11.03.2014, în baza art.85⁵ alin.1 raportat la art.85 alin.1 C.pen. 1969 instanța va anula suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.186/24.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin neapelare la 11.03.2014.

În baza art.33 lit.a C.pen. 1969 va constata că prezenta este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.186/24.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin neapelare la 11.03.2014, sentința penală nr.976/26.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. definitivă prin neapelare și sentința penală nr.1265/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. definitivă prin neapelare la 19.01.2015.

Pe cale de consecință, instanța va descontopi pedepsele rezultante de 4 ani închisoare, respectiv 4 ani închisoare aplicate prin sentințele penale nr.976/26.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. definitivă prin neapelare, respectiv nr.1265/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. definitivă prin neapelare la 19.01.2015 și va repune pedepsele în individualitatea lor:

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 C.pen. raportat la art.209 alin.3 lit.f C.pen. 1969;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 C.pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.g și alin.3 lit.f cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. (sentința penală nr.976/26.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. definitivă prin neapelare);

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.228 alin.1 art.229 alin.3 lit.f C.pen. 2009 și

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.228 alin.1 art.229 alin.3 lit.f C.pen. 2009,

cu reținerea sporului de 1 an închisoare.

În baza art.86⁵ alin.1 raportat la art.85 C.pen. 1969 coroborat cu art.36 alin.1 raportat la art.34 alin.1 lit.b C.pen. 2009 instanța va contopi pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.186/24.02.2014 a Judecătoriei C. definitivă prin neapelare la 11.03.2014 (2 ani închisoare) cu pedeapsa aplicată prin prezenta (4 ani închisoare) precum și cu pedepsele anterior menționate, astfel cum au fost descontopite (4 ani închisoare, 1 an închisoare, 4 ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare), va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare pe care o va spori cu 1 an și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare în regim de detenție conform art.57 C.pen. 1969.

Sporul de pedeapsă de 6 luni aplicat în plus pe lângă cel de 1 an care a intrat deja în puterea lucrului judecat se justifică prin raportare la circumstanțele personale negative ale inculpatului, o pedeapsă de 5 ani închisoare fiind din punctul de vedere al instanței insuficientă pentru realizarea scopului privării de libertate – reeducarea condamnatului și reinserția lui socială în vederea prevenirii de infracțiuni, dobândirea respectului față de valorile sociale ocrotite de legea penală.

În privința pedepselor accesorii, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art.64 și art.71 C.pen. 1969, dar și Decizia nr.LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).

Astfel, instanța subliniază strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală).Or, natura faptelor săvârșite de inculpat susține existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și lit.b C.pen (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), instanța apreciind însă că, față de pericolul social concret al faptelor și față de persoana inculpatului, nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Prin urmare, în baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 instanța va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

Computarea măsurilor preventive privative de libertate; deducerea perioadei deja executate; emiterea unor noi forme de executare:

În baza art.404 alin.4 lit.a C.proc.pen. raportat la art.72 C.pen. și art.40 alin.3 C.pen. 2009 instanța va scădea din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului D. E. durata reținerii și arestării preventive de la 10.02.2011 la 11.02.2011 și de la 23.01.2014 la zi.

Instanța va anula formele de executare emise în baza sentinței penale nr.63/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin decizia penală nr.218/03.04.2014 a Curții de Apel C. (mandat executare a pedepsei închisorii nr.184/03.04.2014 emis de Judecătoria C.) și va dispune emiterea unor noi forme de executare.

În baza art.40 alin.3 C.pen. 2009 instanța va scădea din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatei D. G. perioada deja executată de la 29.11.2014 la zi.

Instanța va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1839/27.11.2014 emis de Judecătoria C. și va dispune emiterea unor noi forme de executare.

În baza art.36 alin.3 C.pen. 1969 instanța va scădea din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului C. D. perioada deja executată de la 15.11.2014 la zi.

Prin urmare, instanța va anula mandatele de executare a pedepsei închisorii nr.1593/29.10.2014 și 2379/2015/21.01.2015, ambele emise de Judecătoria C. și va dispune emiterea unor noi forme de executare.

Latura civilă:

Prin adresa nr.CZ/111/11.03.2013 S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ S.A. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 5.820,45 lei, din valoarea devizului de 12.070,05 lei cu TVA fiind recuperată suma de 6.374,60 lei reprezentând contravaloarea cutiilor de osie care au fost restituite.

Conform art.1.357 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat (art.1.382 C.civ.), principiul consacrat de legislația civilă fiind repararea integrală a prejudiciului (art.1385 C.civ.)

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpații au săvârșit infracțiunea de furt calificat cu intenție directă, producând un prejudiciu în cuantum de 5.820,45 lei conform devizului de la f. 13 d.u.p., existând legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Împrejurarea că partea civilă a recuperat cutiile de osie nu are nicio importanță câtă vreme o reparare integrală a prejudiciului implică și suportarea cheltuielilor efectuate de partea civilă cu montarea pieselor sustrase la vagonul de marfă aflat în parcul activ.

Față de considerentele arătate, în baza art.397 alin.1 raportat la art.23 alin.2 și 3 teza I și art.25 alin.1 C.proc.pen. coroborat cu art.1357 și art.1382 C.civ. instanța va admite acțiunea formulată de partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R. SA – SUCURSALA MUNTEANIA DOBROGEA și va obliga inculpații în solidar la plata către partea civilă a sumei de 5.820,45 lei cu titlu de daune materiale.

Cheltuieli judiciare:

Ținând cont de soluția de condamnare dispusă față de toți cei trei inculpați, în baza art.272 raportat la art.274 alin.1 și 2 C.proc.pen. instanța îi va obliga pe inculpați la plata către stat a sumei de 800 de lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare din totalul de 2.400 de lei (1400 lei corespunzător fazei de urmărire, 1000 de lei corespunzător fazei de judecată).

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. instanța va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor avocaților din oficiu în cuantum total de 900 lei conform împuternicirilor seriile AV nr.1711, 1712 și 1713 către domnii avocați G. M.-G. și N. D. S. și către doamna avocat I. R.-M. (câte 300 de lei fiecare), cheltuieli judiciare ce vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

În baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților D. E. și D. G. după cum urmează:

Respinge ca neîntemeiate următoarele schimbări de încadrări juridice puse în discuție din oficiu și formulate de avocații inculpaților:

În baza art.228 alin.1 raportat la art.229 alin.3 lit.f C.pen. 2009 cu aplicarea art.41 alin.1, art.77 lit.a C.pen. 2009 și a art.5 C.pen. 2009 condamnă pe inculpatul D. E. (fiul lui R. și G., născut la data de 03.10.1991 în mun. C., jud. C., domiciliat în mun. C., ..13, jud. C., în prezent în stare de deținere în altă cauză la Penitenciarul Slobozia, cetățean român, necăsătorit, fără studii, fără ocupație sau loc de muncă, cu antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie.

În baza art.66 alin.1 lit.a și b, art.67 alin.1 și art.68 alin.1 lit.c C.pen., interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 1 (unu) an și (șase) luni după executarea pedepsei aplicate prin prezenta, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art.65 alin.1 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea exercitării drepturile prevăzute la art.66 alin.1 lit.a și b C.pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art.96 alin.4 C.pen. 2009 revocă suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei, dispusă prin sentința penală nr.1232/22.11.2011 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin nerecurare la 05.12.2011 și dispune executarea pedepsei de 3 ani închisoare.

În baza art.38 alin.1 C.pen. 2009 constată că prezenta este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.63/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin decizia penală nr.218/03.04.2014 a Curții de Apel C..

În baza art.40 C.pen. 2009 raportat la art.39 alin.1 lit.b C.pen. 2009 contopește pedeapsa stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr.63/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin decizia penală nr.218/03.04.2014 a Curții de Apel C., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care o sporește cu 10 luni (1/3 din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare.

În baza art.43 alin.2 teza finală adaugă la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare pedeapsa anterioară neexecutată de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 6 (șase) ani și 10 (zece) luni închisoare în regim de detenție conform art.60 C.pen. 2009

În baza art.45 alin.1 C.pen. 2009 interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 1 (unu) an și (șase) luni după executarea pedepsei aplicate prin prezenta, exercitarea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a și b C.pen. 2009.

Constată că prin sentința penală nr.63/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin decizia penală nr.218/03.04.2014 a Curții de Apel C. inculpatului i-a fost aplicată ca pedeapsă accesorie interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. 1969, având același conținut cu pedeapsa accesorie aplicată prin prezenta.

În baza art.45 alin.5 și art.45 alin.3 contopește pedepsele accesorii stabilite în sarcina inculpatului, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă accesorie a interzicerii exercitării drepturile prevăzute la art.66 alin.1 lit.a și b C.pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până când pedeapsa privativă de libertate de 6 ani și 10 luni închisoare va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art.404 alin.4 lit.a C.proc.pen. raportat la art.72 C.pen. și art.40 alin.3 C.pen. 2009 scade din durata pedepsei închisorii durata reținerii și arestării preventive de la 10.02.2011 la 11.02.2011 și de la 23.01.2014 la zi.

Anulează formele de executare emise în baza sentinței penale nr.63/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin decizia penală nr.218/03.04.2014 a Curții de Apel C. (mandat executare a pedepsei închisorii nr.184/03.04.2014 emis de Judecătoria C.) și dispune emiterea unor noi forme de executare.

În baza art.48 alin.1 coroborat cu 228 alin.1 raportat la art.229 alin.3 lit.f C.pen. 2009 cu aplicarea art41 alin.1 și 77 lit.a C.pen. 2009 și a art.5 C.pen. 2009 condamnă pe inculpata D. G. (fiica lui Iusein și Seniea, nume purtat anterior „Iașar”, născută la data de 28.07.1965 în mun. Medgidia, jud. C., domiciliată în mun. C., ..13, jud. C., în prezent în stare de deținere în altă cauză la Penitenciarul Târgșor, cetățean român, căsătorită, studii generale, fără ocupație sau loc de muncă, cu antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie.

În baza art.66 alin.1 lit.a și b, art.67 alin.1 și art.68 alin.1 lit.c C.pen., interzice inculpatei, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 1 (unu) an și (șase) luni după executarea pedepsei aplicate prin prezenta, exercitarea dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art.65 alin.1 C.pen. interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie interzicerea exercitării drepturile prevăzute la art.66 alin.1 lit.a și b C.pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.83 C.pen. 1969 revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.520/15.05.2008 a Judecătoriei C. definitivă prin neapelare la 03.06.2008, urmând ca inculpata să o execute în regim privativ de libertate.

În baza art.38 alin.1 C.pen. 2009 constată că prezenta este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr.1071/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin neapelare la 18.11.2014

În baza art.40 C.pen. 2009 raportat la art.39 alin.1 lit.b C.pen. 2009 contopește pedeapsa stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.1071/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin neapelare la 18.11.2014, aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care o sporește cu 1 an închisoare (1/3 din 3 ani), urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art.43 alin.2 teza finală adaugă la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pedeapsa anterioară neexecutată de 3 ani închisoare (sentința penală nr.520/15.05.2008 a Judecătoriei C. definitivă prin neapelare la 03.06.2008), urmând ca inculpata să execute în final 7 (șapte) ani închisoare în regim de detenție conform art.60 C.pen. 2009

În baza art.45 alin.1 C.pen. 2009 interzice inculpatei, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 1 (unu) an și (șase) luni după executarea pedepsei aplicate prin prezenta, exercitarea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a și b C.pen. 2009.

Constată că prin sentința penală nr.520/15.05.2008 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin neapelare la 03.06.2008 inculpatei i-a fost aplicată ca pedeapsă accesorie interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. 1969, având același conținut cu pedeapsa accesorie aplicată prin prezenta.

În baza art.45 alin.5 și art.45 alin.3 contopește pedepsele accesorii stabilite în sarcina inculpatei, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă accesorie a interzicerii exercitării drepturile prevăzute la art.66 alin.1 lit.a și b C.pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până când pedeapsa privativă de libertate de 7 ani închisoare va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art.40 alin.3 C.pen. 2009 scade din durata pedepsei închisorii perioada deja executată de la 29.11.2014 la zi.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1939/27.11.2014 emis de Judecătoria C. și dispune emiterea unor noi forme de executare.

În baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.f C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 condamnă pe inculpatul C. D. (fiul lui D. și E., născut la data de 11.11.1974 în ., jud. Iași, domiciliat în .. C., în prezent în stare de reținere în altă cauză la Spitalul Penitenciar Târgu Ocna, cetățean român, căsătorit, studii generale, fără ocupație sau loc de muncă, cu antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art.85⁵ alin.1 raportat la art.85 alin.1 C.pen. 1969 anulează suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.186/24.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin neapelare la 11.03.2014.

În baza art.33 lit.a C.pen. 1969 constată că prezenta este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.186/24.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin neapelare la 11.03.2014, sentința penală nr.976/26.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. definitivă prin neapelare și sentința penală nr.1265/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. definitivă prin neapelare la 19.01.2015.

Descontopește pedepsele rezultante de 4 ani închisoare, respectiv 4 ani închisoare aplicate prin sentințele penale nr.976/26.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. definitivă prin neapelare, respectiv nr.1265/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. definitivă prin neapelare la 19.01.2015 și repune pedepsele în individualitatea lor:

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 C.pen. raportat la art.209 alin.3 lit.f C.pen. 1969;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 C.pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.228 alin.1 art.229 alin.3 lit.f C.pen. 2009 și

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.228 alin.1 art.229 alin.3 lit.f C.pen. 2009,

cu reținerea sporului de 1 an închisoare.

În baza art.86⁵ alin.1 raportat la art.85 C.pen. 1969 coroborat cu art.36 alin.1 raportat la art.34 alin.1 lit.b C.pen. 2009 contopește pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.186/24.02.2014 a Judecătoriei C. definitivă prin neapelare la 11.03.2014 (2 ani închisoare) cu pedeapsa aplicată prin prezenta (4 ani închisoare) precum și cu pedepsele anterior menționate, astfel cum au fost descontopite (4 ani închisoare, 1 an închisoare, 4 ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare), aplică pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare pe care o sporește cu 1 an și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare în regim de detenție conform art.57 C.pen. 1969.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În baza art.36 alin.3 C.pen. 1969 scade din durata pedepsei perioada deja executată de la 15.11.2014 la zi.

Anulează mandatele de executare a pedepsei închisorii nr.1593/29.10.2014 și 2379/2015/21.01.2015, ambele emise de Judecătoria C. și dispune emiterea unor noi forme de executare.

În baza art.397 alin.1 raportat la art.23 alin.2 și 3 teza I și art.25 alin.1 C.proc.pen. coroborat cu art.1357 și art.1382 C.civ. admite acțiunea formulată de partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R. SA – SUCURSALA MUNTEANIA DOBROGEA, cu sediul în ., nr.2A, jud. C..

Obligă inculpații în solidar la plata către partea civilă a sumei de 5.820,45 lei cu titlu de daune materiale.

În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 și 2 C.proc.pen. obligă fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 800 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare (1400 lei corespunzător fazei de urmărire, 1000 de lei corespunzător fazei de judecată).

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor avocaților din oficiu în cuantum total de 900 lei conform împuternicirilor seriile AV nr.1711, 1712 și 1713 către domnii avocați G. M.-G. și N. D. S. și către doamna avocat I. R.-M. (câte 300 de lei fiecare), cheltuieli judiciare ce rămân în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.06.2015.

Președinte Grefier

M. V. C. A.

Tehnored. Jud. MV/tehnored. Gref. CA/ 10.07.2015, 7 ex.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr....		Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 813/2015.... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 756/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 756/2015. Judecătoria CONSTANŢA