Răzbunarea pentru ajutorul dat justiţiei. Art.274 NCP. Sentința nr. 435/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Comentarii

0

Sentința nr. 435/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 30-03-2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C. – SECȚIA PENALĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr._

SENTINȚA PENALĂ NR.435

Ședința publică din data de 30 martie 2015

JUDECĂTOR– M. V.

GREFIER – C. A.

Ministerul Public a fost reprezentat de

PROCUROR – Sitiavu G. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria C.

Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpații:

1. L. N., fiul lui D. si M., născut la data de 30.04.1977, în mun. Constanta, domiciliat in oraș O., ., jud. C., necăsătorit, studii 8 clase, fără ocupație și fără loc de muncă, fără antecedente penale, CNP_, trimis in judecată in stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de răzbunare pentru ajutorul dat justiției, prev. de art. 274 C.pen. rap. la art 193 alin. (2) C.pen. (persoană vătămată V. I.) și de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C.pen., toate cu aplic, art 77 lit a) C.pen. și art 38 alin. (1) C.pen.

2. D. L., fiul lui G. și M., născut la data de 26.10.1088, în mun. C., domiciliat în oraș O., ., jud. C., CNP_, necăsătorit, studii 8 clase, fără ocupație și fără loc de muncă, fără antecedente penale, trimis in judecată in stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de răzbunare pentru ajutorul dat justiției, prev. de art 274 C.pen. rap. la art 193 alin. (2) C.pen. (persoană vătămată V. I.), răzbunare pentru ajutorul dat justiției, prev. de art 274 C pen. rap. la art 193 alin. (2) C.pen. (persoană vătămata P. M. F.) și de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art . 371 C.pen., toate cu aplic, art 77 lit a) C.pen. și art 38 alin. (1) C.pen.

3. G. P. - fiul lui V. și A., născut la data de 28.03.1992, în mun. C., jud. C., domiciliat în oraș O., ., jud. C., necăsătorit, fără studii, fără ocupație și fără loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale, CNP_, trimis in judecată in stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de răzbunare pentru ajutorul dat justiției, prev. de art 274 C.pen. rap. la art 193 alin. (2) C.pen. (persoană vătămată V. I.) și de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art 371 C.pen., toate cu aplic, art 77 lit a) C.pen. și art 38 alin. (1) C.pen.

Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 19.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – care face corp comun cu prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art.391 alin.1 C.proc.pen, a stabilit termen pentru deliberare și pronunțare la data de 30.03.2015, dată la care,

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

1. Situația de fapt și încadrările juridice reținute prin rechizitoriu:

Prin rechizitoriul nr._/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 31.10.2014 sub nr._, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații L. N. pentru săvârșirea infracțiunilor de răzbunare pentru ajutorul dat justiției prev. de art.274 C.pen. raportat la art.193 alin.2 C.pen. (persoană vătămată V. I.) și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.371 C.pen., toate cu aplicarea art.77 lit.a C.pen. și art.38 alin.1 C.pen., D. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de răzbunare pentru ajutorul dat justiției prev. de art.274 C.pen. raportat la art.193 alin.2 C.pen. (persoană vătămată V. I.), răzbunare pentru ajutorul dat justiției prev. de art.274 C.pen. raportat la art.193 alin.2 C.pen. (persoană vătămată P. M. F.) și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.371 C.pen., toate cu aplicarea art.77 lit.a C.pen. și art.38 alin.1 C.pen. și G. P. pentru săvârșirea infracțiunilor de răzbunare pentru ajutorul dat justiției prev. de art.274 C.pen. raportat la art.193 alin.2 C.pen. (persoană vătămată V. I.) și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.371 C.pen., toate cu aplicarea art.77 lit.a C.pen. și art.38 alin.1 C.pen.

În susținerea acuzațiilor procurorul a arătat în fapt că, la data de 10.10.2014 un echipaj de poliție din cadrul Poliției Orașului O. a fost sesizat cu privire la faptul că numiții V. I., polițist local în cadrul Poliției Locale O. și P. M. F., agent principal de poliție în cadrul Poliției Orașului O. au fost agresați fizic de mai multe persoane de sex masculin, în timp ce se aflau în incinta localului Cafe Komodo aparținând . SRL din orașul O., ..

Ajunse la fața locului, organele de poliție au identificat în apropierea localului pe inculpații L. N. ȘI D. L., precum și alte persoane, respectiv pe numiții: B. I., M. C., C. A. Ș. și C. M., precum și pe persoana vătămată V. I..

La acel moment, persoana vătămată V. I. a precizat faptul că a fost agresată fizic de numiții L. NIOOLAE, D. L. și G. P., context în care aceasta prezenta urme de sânge la nivelul capului și acuza dureri în mai multe zone ale corpului. În incinta localului, echipajul de poliție a identificat-o pe persoana vătămată P. M. F. care, la rândul său, acuza dureri în zona feței, afirmând că a fost lovită de inculpatul D. L..

În aceste împrejurări, persoanele vătămate au fost transportate de îndată la Spitalul Clinic Județean de Urgență C. pentru a li se acorda îngrijiri medicale.

Cu ocazia deplasării la fața locului, organele de poliție au aflat din discuțiile purtate cu persoanele identificate în fața barului faptul că, după consumarea conflictului fizic, inculpatul G. P. a părăsit zona până la apariția echipajului de poliție. De asemenea, persoanele identificate la fața locului, cu excepția inculpaților, au arătat organelor de poliție faptul că întregul incident le-a indignat, fiind speriate de comportamentul agresiv al celor trei inculpați. Cu același prilej, din investigațiile preliminare efectuate la fața locului, organele de poliție au constatat că . persoanelor vătămate s-a datorat cel puțin faptului că numitul V. I. a depus mărturie într-o cauză penală în care sunt cercetați și arestați preventiv frații inculpatului L. N., respectiv numiții L. A. și L. I..

Astfel cum rezultă din rechizitoriul nr.296/P/2014 din data de 30.07.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., atașat în copie la dosar, numiții L. A. și L. I. – frații inculpatului L. NIOOLAE și unchii inculpatului D. L., au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de corupție, fapt care, la o primă analiză, putea reprezenta scopul agresiunilor exercitate de inculpații L. N., D. L. și G. P. asupra persoanelor vătămate P. M. F. și V. I. care au fost audiate în calitate de martori în acea cauză penală. Această suspiciune s-a adeverit pe parcursul cercetărilor, urmând a fi prezentate toate mijloacele de probă în acest sens.

Cu ocazia cercetării la fața locului, organele de poliție și tehnicianul criminalist au constatat faptul că în bar mai multe mese ale localului erau răsturnate și chiar deteriorate, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat cu acea ocazie și din planșa fotografică aferentă.

Din declarația persoanei vătămate V. I. a rezultat faptul că aceasta nu se afla exercitarea atribuțiilor de serviciu, ci la o serată, împreună cu persoana vătămată P. M. F., de asemenea în timpul liber, dar și alte persoane.

La scurt timp, în local și-au făcut apariția inculpații L. N., D. L. și G. P..

După o perioadă de timp, în jurul orelor 02:00, inculpații L. N. și D. L. l-au chemat în afara barului pe numitul V. I. unde inculpatul L. N. i-a reproșat, pe un ton vădit iritat, faptul că în urma declarației pe care acesta a dat-o în calitate de martor în cauza penală nr.296/P/2014, a fost afectat numitul L. A., fratele inculpatului L. N. și unchiul inculpatului D. L..

Întrevederea dintre inculpați și persoana vătămată V. I. în afara localului, care a debutat cu dialogul descris mai sus, este confirmată de către martorii P. V. M. și P. B., fapt care combate ideea susținută de inculpatul L. N. la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă în sensul că întregul conflict fizic iscat între el și persoana vătămată V. I. a fost unul spontan, datorat stării de ebrietate în care se afla, precum și a faptului că numitul V. I. i-a adresat acestuia injurii.

Mai mult decât atât, la acea discuție a asistat și numitul B. I. (potrivit declarațiilor persoanei vătămate V. I., B. V. A., M. C., P. V. M.), acesta fiind fiul numitului B. M., o altă persoană cercetată și arestată preventiv în cauza penală nr.296/P/2014, împrejurare care denotă același motiv pentru care persoana vătămată V. I. a fost abordată de inculpați și nicidecum o pură coincidență.

La acel moment, persoana vătămată V. I. și-a exprimat punctul de vedere și a revenit în incinta barului, moment în care l-a auzit pe inculpatul L. N. adresându-i mai multe amenințări cu acte de violență. Persoana vătămată a fost lovită din spate, fără a putea observa identitatea agresorului, iar după ce a intrat în incinta localului pentru a se ascunde de agresorul său, i-a văzut în urma sa, alergând, pe inculpații D. L. și L. N. proferând aceleași amenințări ca cele anterioare.

Punctează procurorul faptul că persoana vătămată V. I. a fost abordată în mod conștient de către inculpați, prin chemarea acesteia în afara barului, împrejurare în care inculpații, cu precădere L. N., puteau să vorbească deschis, liber, fără ca alte terțe persoane (străine de subiectul discutat) să asiste la discuția lor, aspecte care, laolaltă, înlătură ideea unui conflict spontan prilejuit de starea de ebrietate în care s-ar fi aflat persoanele implicate.

Mai mult decât atât, momentul în care numitul V. I. aleargă în incinta localului, pentru a scăpa de furia agresorilor săi, este surprins de numiții C. S., C. M., B. V. A., M. C., C. A. Ș., dar și de alte persoane prezente în local. Suplimentar, aceeași secvență este captată de înregistrarea video efectuată cu telefonul mobil de către martora M. I. A., astfel cum rezultă din procesul – verbal întocmit de organele de cercetare penală cu prilejul vizionării acelei înregistrări.

Observându-i în preajma sa pe inculpații L. N., D. L. și G. P., persoana vătămată V. I. s-a ghemuit pe podea, iar apoi a simțit cum i-au fost aplicate numeroase lovituri cu pumnii și picioarele. În înregistrarea video amintită mai sus este surprins și momentul în care inculpatul L. N. o lovește cu pumnul drept pe persoana vătămată V. I..

În tot acest timp, numitul V. I. l-a auzit pe numitul P. M. F. cum striga la agresori să îl lase în pace. Persoana vătămată V. I. a observat la un moment dat cum numitul P. M. F. a intervenit pentru a-l înlătura pe inculpatul D. L., dar acesta l-a lovit cu bestialitate pe numitul P. M. F. până când a căzut pe o canapea din preajma sa.

În continuare, persoana vătămată V. I. a descris faptul că a simțit că este lovită foarte puternic cu o masă, de două ori, iar apoi a fost lovită cu piciorul uneia dintre mese. După câteva momente, persoana vătămată a remarcat că inculpatul L. N. a aruncat cu o masă înspre ea, dar a reușit să se ferească.

Mai departe, inculpatul L. N. a părăsit incinta localului pentru a reveni înarmat cu un topor, dar persoanele din incinta localului au blocat ușile acesteia pentru a nu-i mai permite accesul sus-numitului, temându-se cel mai probabil și pentru propria lor siguranță, nu doar pentru starea victimelor V. I. și P. M. F..

Cu ocazia reaudierii sale, persoana vătămată V. I. a menționat faptul că înainte de conflictul avut în noaptea de 09/10.10.2014, a fost abordat de inculpatul L. N. care i-a dat de înțeles că este profund deranjat de faptul că a dat declarații împotriva fraților său, fără a-i adresa amenințări explicite sau insinua ca acesta să-și modifice declarațiile în favoarea rudelor inculpatului L. N..

De asemenea, persoana vătămată a precizat că inculpatul L. N. i-a arătat un înscris care reprezenta o redare a convorbirilor interceptate în dosarul penal nr.296/P/2014, pentru a-l convinge de nevinovăția numitului L. A..

Observând conținutul rechizitoriului nr.296/P/2014 din data de 30.07.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., constată procurorul faptul că, în partea de expunere a situației de fapt, sunt redate fragmente relevante din convorbirile interceptate purtate de numiții L. I., L. A. și alte persoane inculpate în acel dosar penal, aspect care, coroborat cu împrejurarea că rechizitoriul se comunică în copie inculpaților trimiși în judecată, iar aceștia din urmă se aflau în relație de rudenie cu inculpații din prezenta cauză, respectiv cu inculpații L. N. și D. L., justifică episodul evocat de persoana vătămată V. I..

În sensul acestei ultime constatări este declarația martorului B. L. potrivit căreia, pe la sfârșitul lunii iulie 2014, numitul V. I. i-a relatat acestuia că a fost abordat de inculpatul L. N. care „i-a arătat rechizitoriul prin care L. A. a fost trimis în judecată sau o parte a acestuia sau au discutat despre acest rechizitoriu, nu mai rețin exact, reproșându-i că a formulat declarație în acel dosar în calitate de martor, alături de U. A. și C. M..”

De altfel, inculpatul L. N., angrenat într-o „misiune” de dovedire a nevinovăției fraților lui, s-ar fi aflat în posesia unei copii a declarației date de persoana vătămată V. I. în cauza penală nr.296/P/2014, ca urmare a diligentelor depuse în acest sens de către un anume avocat, neidentificat, iar în noaptea de 9/10.10.2014, când au purtat discuția în exteriorul localului, a intenționat să i-o arate, dar martorul P. V. M. a împiedicat acest fapt.

Audiat, iar apoi confruntat cu persoana vătămată V. I., martorul P. V. M. nu și-a amintit momentul descris mai sus, afirmând că era sub influența băuturilor alcoolice și că este posibil ca așa să fi stat lucrurile, cum a relatat persoana vătămată. Martorul P. V. M. nu a infirmat această ipoteză.

Totodată persoana vătămată a precizat că nu doar el a fost abordat de către inculpatul L. N., ci chiar și tatăl său a fost abordat de inculpații D. L. și G. P., prilej cu care i-au reproșat că fiul său (V. I.) este „sifon”. Persoana vătămată V. I. a adăugat faptul că și alți martori din cauza penală nr.296/P/2014 au fost contactați direct sau prin interpuși de membrii familiei L., în legătură cu declarațiilor lor.

Astfel, martorul U. A. a primit un mesaj scris pe rețeaua de socializare „ Facebook” de la inculpatul L. N. în cuprinsul căruia îi spunea voalat faptul că atât el, cât și numitul V. I. nu au procedat bine prin darea acelor declarații de martori. Martorul U. A. a precizat că i-a transmis acest mesaj și persoanei vătămate V. I., dar nu se mai află în posesia mesajului întrucât l-a șters.

Din probatoriul administrat la dosar a rezultat că aceasta tehnică de a aborda martorii ( audiați în cauza penală nr.296/P/2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C. ) și de a le transmite mesaje subliminale privitoare la urmările propriilor lor declarații, aptă de a le crea o stare de nesiguranță, a fost patentată de însuși numitul L. A., unul dintre inculpații cercetați pentru fapte de corupție în dosarul penal nr.296/P/2014.

Audiat fiind, martorul U. M. a confirmat faptul că atât numitul L. A., care l-a contactat din penitenciar, cât și alte persoane, inclusiv numiții V. I., GOCERHAN V.-M. și B. L., i-au transmis faptul că numitul L. A. este supărat pe acesta pentru faptul că a dat declarații împotriva sa. Martorul U. A. a menționat că toate aceste informații i-au creat o stare de neliniște, îngrijorare, cunoscând faptul că frații L. sunt persoane violente.

De asemenea, martorul C. V.-M., Șeful Poliției Locale O., a declarat faptul că a fost contactat în vara anului 2014 de însuși numitul L. A. care i-a spus că martorii audiați în cauza sa – V. I., U. A. ș.a., nu au declarat ceea ce „ trebuia”, iar data viitoare să îndrepte lucrurile, respectiv să spună „adevărul”. Martorul C. V.-M. a adăugat: „tot L. A. mi-a spus în cursul convorbirii telefonice textual – acum sunt un mormoloc, dar și mormolocii înoată – expresie din care am înțeles că deși este acum la pușcărie, nu va rămâne acolo tot timpul”.

Martorul C. V.-M. le-a comunicat ulterior numiților C. M., P. M. F., V. I. și U. M. conținutul discuției telefonice purtate cu numitul L. A..

Important de menționat, arată procurorul, este și faptul că numitul L. A., deși în prezent se află în stare de arest preventiv, l-a contactat în data de 10.10.2014 pe martorul C. V.-M., pe telefonul fix al Poliției Locale O. și s-a interesat dacă numitul V. I. se afla la serviciu. Persoana vătămată V. I. a simțit o presiune constantă din partea inculpaților și anturajului acestora, cauzată de faptul că a depus ca martor în cauza penală nr.296/P/2014, iar situația a luat amploare în noaptea de 09/10.10.2014 când inculpații au decis să se răzbune pentru fapta sa și nu numai. Dacă acele intervenții telefonice ale numitului L. A. puteau fi echivoce, situația s-a schimbat la data de 11.10.2014 când acesta, sunând pe telefonul fix al Poliției Locale O. în repetate rânduri, a solicitat să vorbească cu martorul U. A., împrejurare confirmată de martorul N. NIGOLAE, polițist local care se afla de serviciu la sediul unității în ziua cu pricina.

Audiat cu privire la acest aspect, numitul U. A. a declarat că în data de 11.10.2014 a discutat telefonic cu numitul L. A. care l-a rugat să-i transmită numitului V. I. următorul mesaj: „să aibă grijă de el, să își vadă de treaba lui, că oricum o să ajungă acolo, langă el, știe el mai bine ce zice, ohiar de ar fi să ajungă și la București”.

Martorul U. A. a adăugat: „acesta (L. A.) nu a menționat în mod expres ca V. I. să își retragă sau să-și schimbe declarațiile date ca martor în dosarul penal în care el a fost cercetat. A mai menționat că dacă V. I. ar fi să ajungă langă el, soția lui o să ajungi în Germania, știe el mai bine.”

Reaudiată sub acest ultim aspect, persoana vătămată V. I. a menționat că numitul U. A. i-a comunicat mesajul numitului L. A., dar nu a detaliat în ce manieră a perceput acest mesaj, dacă l-a tulburat în vreun fel sau dacă s-a simțit constrâns sau intimidat de numitul L. A., pentru a-și reconsidera poziția procesuală de martor în cauza penală nr.296/P/2014.

Prin adresa nr.C2_/PPACT/21.10.2014, conducerea Penitenciarului de Maximă Siguranță Poarta Albă a confirmat faptul că persoana deținută L. A. a efectuat în data de 11.10.2014 două apeluri telefonice către postul telefonic_, aparținând Poliției Locale a Orașului O..

Din desfășurătorul apelurilor telefonice ale numitului L. A. mai reiese și faptul că acesta a contactat telefonic atât în data de 10.10.2014, cât și în data de 11.10.2014, postul telefonic aparținând inculpatului L. N..

În cauză s-a procedat la audierea persoanei vătămate P. M. F., prilej cu care aceasta a declarat în mare măsură aceleași aspecte ca și persoana vătămată V. I.. Numitul P. M. F. a observat faptul că inculpații L. N., D. L. și G. P. l-au agresat fizic pe numitul V. I., context în care a intervenit alături de numiții C. M. și C. S. să stingă conflictul, dar a fost lovit de către inculpatul D. L. cu un pumn în zona capului. În acel moment, persoana vătămată P. M. F. a căzut la pământ și a primit în continuare lovituri până când și-a pierdut cunoștință. În clipa când și-a revenit, inculpatul P. M. F. l-a observat pe inculpatul L. N. care îl lovea pe numitul V. I. cu mese, în mod succesiv, până când le rupea. Este important de precizat că P. M. F. a învederat organelor de urmărire penală că avea cunoștință de ceva timp, astfel cum a rezultat din cele expuse mai sus (a se vedea declarația martorului C. V.-MHAI), despre faptul că inculpații urmăreau să se răzbune pentru faptul că a dat declarații în calitate de martor în cauza penală în care erau cercetați rude, respectiv cunoștințe apropiate ale celor trei inculpați.

Cu ocazia reaudierii sale, persoana vătămată P. M. F. a declarat „ în urmă cu circa o lună inculpatul L. NIOOLAE mi-a spus personal- lasă că cu I. (V. I.) și cu ceilalți care au dat dedarații aiurea o să am grijă și nu o să rămână așa – cu referire la dosarul în care fratele acestuia L. A. este arestat preventiv și în care eu sunt martor. Nu mă așteptam ca aceste amenințări să se materializeze mai ales că sunt lucrător de poliție în cadrul Poliției Naționale O.”.

Aspectele învederate de persoanele vătămate sunt confirmate de martorul B. V. A. care a observat că inculpații L. N., D. L. și G. P. l-au agresat fizic pe V. I., iar inculpatul D. L. l-a agresat fizic și pe numitul P. M. F., care intervenise în sprijinul colegului său. Martorul confirmă distrugerile provocate în bar, cât și faptul că inculpatul L. N. a ieșit din local cu intenția de a se înarma și ulterior de a-l ataca pe numitul V. I..

Martorul C. M. a observat . persoanei vătămate V. I. de către cei trei inculpați, precum și . persoanei vătămate P. M. F. de către inculpatul D. L.. Totodată, a observat distrugerea meselor prin lovirea acestora de persoana vătămată V. I.. Nu în ultimul rând, martorul C. M. a observat momentul în care inculpatul L. N. a revenit în bar înarmat cu un topor, dar atât el, cât și soția sa au blocat ușa pentru a nu-i permite accesul.

Aceleași aspecte sunt evocate și de martora C. S., cu mențiunea că aceasta nu a observat . numitului P. M. F. de către inculpatul D. L., dar a aflat despre aceasta de la clienții care se aflau în acel moment în bar. Persoana vătămată C. S. a menționat că a apăsat butonul de panică pentru intervenția firmei de securitate a localului public, întrucât comportamentul celor trei inculpați i-a inspirat frică, simțindu-se în pericol, aspecte confirmate de către martorul M. A..

Martora A. M.-G. a observat . persoanelor vătămate, distrugerea meselor din bar și înarmarea inculpatului L. N. cu un topor mare în legătură cu care îi amenința cu moartea pe numiții V. I. și P. M. F.. Aceasta a fost indignată de cruzimea de care au dat dovadă inculpații, sperând ca aceștia să nu-i afle vreodată identitatea, sens în care a afirmat „ îmi este frică să nu pățesc ce au pățit respectivii polițiști”.

Subliniază procurorul că atacul inculpaților asupra persoanelor vătămate V. I. și P. M. F. a fost exercitat cu un scop precis, acela de a se răzbuna pentru ajutorul acestora din urmă acordat justiției.

Acest aspect reiese și din relatarea martorei A. M. –G. în sensul că „unul dintre cei trei agresori a venit cu un topor cu care intenționa să-i lovească pe cei doi polițiști, însă nu a reușit deoarece a fost oprit de o persoană de sex masculin pe care nu o cunosc”, precum și din declarația martorului C. M. în sensul următor „l-am auzit pe L. N. în timp ce-i amenința cu moartea pe cei doi polițiști. (...) cei trei (inculpați) au ieșit afară, eu i-am urmat pentru a încerca să-i calmez. Pe terasă se afla și numitul M. C.. L-am văzut pe inculpatul L. N. venind înarmat cu un topor mare, nu am văzut de unde l-a luat, cu care a vrut să intre în bar amenințând că se va duce să-i omoare pe polițiști”.

Prin urmare, consideră procurorul că inculpații nu au exercitat acte de violență asupra persoanelor care au intervenit în aplanarea conflictului, ci doar asupra ,,polițiștilor”, mânați de impulsul răzbunării. Comportamentul agresiv al inculpaților nu a fost unul aleatoriu sau pus pe seama stării de ebrietate, ci a fost anume direcționat împotriva integrității corporale a numiților V. I. și P. M. F..

În același sens, martorul M. C. a declarat faptul că s-a ascuns într-o încăpere aflată în spatele barului, întrucât i-a fost frică după ce i-a văzut pe inculpații L. N., D. L. și G. P. manifestându-se violent. Martorul a precizat faptul că înainte de a se ascunde, s-a intersectat cu inculpatul G. P., dar nu a fost agresat de acesta din urmă întrucât inculpatul era preocupat să ajungă la numitul V. I..

Asemenea martorului M. C., martora M. I.-A. s-a temut pentru propria ei siguranță în momentul în care a observat că numitul V. I. era lovit cu bestialitate de către inculpații L. N., D. L. și G. P., astfel că s-a ascuns în magazia barului.

Similar, martorul C. A. Ș. s-a speriat în momentul în care a observat că numitul V. I. era agresat de către inculpați, motiv pentru care s-a ascuns într-o încăpere din spatele barului.

Ca urmare a examinării medico-legale a persoanei vătămate V. I., s-au formulat următoarele concluzii preliminare: numitul V. I. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire și zgâriere cu corpuri dure și lovire de corp/plan dur. Leziunile traumatice pot data din 10.10.2014 și necesită 11 – 12 zile de îngrijiri medicale de la data producerii. Leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața victimei. Prin raportul de constatare medico-legală nr.4720/A1 agresiuni/2014 emis de S.J.M.L. C. la data de 10.10.2014, s-au stabilit aceleași concluzii ca cele de mai sus.

Ca urmare a examinării medico-legale a persoanei vătămate P. M. F. s-au formulat următoarele concluzii preliminare: numitul P. M. F. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure. Leziunile traumatice pot data din 10.10.2014 și necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale de la data producerii. Leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața victimei.

Prin raportul de constatare medico-legală nr.4719/A1agresiuni/2014 emis de S.J.M.L. C. la data de 10.10.2014, s-au statuat aceleași concluzii ca cele de mai sus.

La dosarul cauzei există și planșa fotografică în care au fost fixate leziunile traumatice ale celor două persoane vătămate.

Cu ocazia audierii inculpaților L. NIGOLAE, D. L. și G. P., aceștia au refuzat să dea declarații îh fața organelor de cercetare penală.

Pentru dovedirea situației de fapt au fost menționate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de deplasare la fața locului (f. 49, 50 d.u.p.); declarațiile persoanelor vătămate V. I. (f. 55-58; 60-64; 67-68 d.u.p.), P. M. F. (f. 75-76; 78, 79 d.u.p.); proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică (f. 34-46 d.u.p.); declarațiile martorilor C. S. (f. 27-32 d.u.p.) C. A. Ș. (f. 109, 110 d.u.p.), M. I.-A. (f. 88, 89 d.u.p.), M. A. (f. 132, 133 d.u.p.), B. V.-A. (f. 101-103 d.u.p.), C. M. (f. 98, 99 d.u.p.), A. M. G. (f. 95, 96 d.u.p.), M. C. (f. 106-108 d.u.p.), B. L. (f. 127-129 d.u.p.), C. V.-M. (f. 112-114 d.u.p.), U. A. (f. 116-121; 123, 124 d.u.p.), P. V. M. (f. 136-138; 141 d.u.p.), P. B. (f. 147-150 d.u.p.) și N. N. (f. 155, 156); proces-verbal privind confruntarea dintre persoana vătămată V. I. și martorul P. V. M. (f. 143-145 d.u.p.); suportul optic care conține înregistrarea video efectuată cu telefonul mobil de către martora M. I.-A., la care este atașat procesul – verbal întocmit de organele de cercetare penală cu prilejul vizionării acelei înregistrări (f. 94, 94 d.u.p.); planșă fotografică privind leziunile persoanelor vătămate P. M. F. și V. I. (f. 85-87 d.u.p.); raportul de constatare medico-legală nr.4719/Al agresiuni/2014 emis de SJ.M.L. C. la data de 10.10.2014 (f. 80 d.u.p.); raportul de constatare medico-legală nr.4720/Al agresiuni/2014 emis de S.J.M.L. C. la data de 10.10.2014 (f. 70 d.u.p.); adresa nr.C267172/PPACT/21.10.2014, conducerea Penitenciarului de Maximă Siguranță Poarta Albă (f. 117 d.u.p.); rechizitoriul nr.296/P/2014 din data de 30.07.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., în fotocopie, și alte înscrisuri reprezentând situația dosarului penal nr._/212/2014 aflat pe rolul Judecătoriei C. (f. 160-181 d.u.p.); fișele de cazier judiciar ale inculpaților L. N., D. L. și G. P. (f. 189, 203, 216 d.u.p.) și procesele-verbale de consemnare a voinței inculpaților de a uza de dreptul la tăcere în faza de urmărire penală.

1. Desfășurarea procedurii de cameră preliminară și cercetarea judecătorească:

La data de 11.11.2014 la dosar a fost depusă declarația autentificată sub nr.1990/04.11.2014 de B.N.P. „A. G.” prin care persoanele vătămată P. F.-M. și V. I. arată că își retrag plângerile față de cei trei inculpați pentru infracțiunea ce li se reține în sarcină – respectiv infracțiunea de răzbunare pentru ajutorul dat justiției prev. de art.274 C.pen.

Prin încheierea din camera de consiliu din 05.12.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpați sau de către avocații acestora și nici nu s-a considerat necesar ca din oficiu să se invoce vreo excepție, motiv pentru care, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen., a constatat competența instanței, legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr._/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La termenul din 15.01.2015 instanța a luat act că persoanele vătămate nu au pretenții civile față de inculpați și, nemaifiind alte cereri, instanța a procedat la citirea actului de sesizare, inculpații exprimându-și voința de a urma procedura de drept comun, contestând proba cu martorii audiați în cursul urmăririi penale, dar și declarațiile persoanelor vătămate.

În aceste condiții, în temeiul art.374 alin.7 C.proc.pen. instanța a dispus readministrarea probelor solicitate, urmând să aibă în vedere la deliberare probele care nu au fost contestate, motiv pentru care a procedat la audeierea inculpaților și a persoanelor vătămate (f. 62-73).

În ședințele publice ulterioare instanța a audiar pe rând martorii C. S., C. M. (f. 135-139); M. I.-A., A. M. G., B. V. A., M. C., C. A. Ș. (f. 153-162), C. V. M., U. A., B. L. (f. 174-178), M. A., P. B., P. V. M. și N. N. (f. 212-219).

La solicitarea instanței au fost atașate și fișele de cazier judiciar ale inculpaților (f. 49-51).

De menționat că la momentul rămânerii în pronunțare inculpații L. N. și D. L. se aflau sub imperiul măsurii arestului la domiciliu, iar inculpatul G. P. se afla sub control judiciar.

1. Situația de fapt reținută de instanță:

În fapt, la data de 10.10.2014, în jurul orei 02:25, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, lucrătorii din cadrul Poliției orașului O., au fost sesizați de persoana vătămată P. F. M. cu privire la faptul că el și persoana vătămată V. I. sunt agresate fizic de mai multe persoane de sex masculin, în incinta barului „Cafe Komodo” apaținând . situat pe ., din orașul O., jud. C..

Ajunse la fața locului, organele de poliție au identificat în apropiere pe inculpații L. N. și D. L., dar și pe numitul B. I. care purtau discuții în contradictoriu cu alte patru persoane, martorii M. C., C. M. și C. A. și persoana vătămată V. I., acesta din urmă prezentând urme de sânge la nivelul capului și feței, acuzând dureri în mai multe zona ale corpului și o stare de amețeală, din discuțiile purtate cu acesta rezultând că a fost agresat fizic de inculpații L. N., D. L. și G. P..

În interiorul barului a fost identificată și persoana vătămată P. M. F. care acuza de asemenea dureri în zona feței, afirmând că a fost lovit de inculpatul D. L.. Încă de la momentul încheierii procesului-verbal din acea seară a rezultat suspiciunea că . a avut ca și cauză faptul că persoana vătămată V. I. a dat declarații în calitate de martor în dosarul în care frații inculpatului L. N. au fost arestați preventiv (L. A. și L. I.), declarație despre care avea cunoștință și inculpatul L. N..

În cauză au fost audiate atât persoanele vătămate, cât și majoritatea celor care au perceput conflictul izbucnit, în calitate de martori, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată, dar și inculpații care, în fața instanței, au arătat că doresc să dea declarații. De asemenea, inculpații au dat declarații și în fața judecătorului de drepturi și libertăți cu ocazia discutării propunerii de arestare preventivă.

Astfel, persoana vătămată V. I. a declarat în cursul urmăririi penale faptul că se afla în interiorul barului în acea seară împreună cu persoana vătămată P. M. F., la o masă alăturată fiind cei trei inculpați și numitul B. I.. Persoana vătămată a arătat că anterior izbucnirii conflictului nu a existat niciun fel de tensiune între grupul din care făcea el parte și grupul inculpaților.

Cert este că la un moment dat, în jurul orei 02:00, inculpatul D. L. l-a chemat afară, iar V. I. s-a supus, fără a bănui ce avea să urmeze; astfel, ajuns afară, persoana vătămată susține că inculpatul L. N., în prezența numiților B. I., a inculpatului D. L., a martorilor P. B. și P. V. M., i-a reproșat faptul că a dat declarații în dosarul penal nr.296/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/212/2014 și aflat întâmplător tot pe rolul acestui complet de judecată, dosar penal în care, la acea vreme, erau cercetați în stare de arest preventiv, alături de alte persoane, numiții L. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizare a infractorului prev. de art.269 C.pen. cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și abuz în serviciu prev. de art.297 alin.1 C.pen. în referire la art.13² din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen., și L. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b, alin.3 lit.a C.pen. cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și art.41 alin.1 C.pen. și ultraj prev. de art.257 alin.1 și 4 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. (f. 175 d.u.p.). De menționat că inculpații L. A. și L. I. sunt frații inculpatului L. N., respectiv unchii inculpatului D. L..

Persoana vătămată a mai precizat că înainte de a ieși afară la chemarea inculpatului D. L., l-a văzut în bar și pe inculpatul G. P., acesta din urmă dansând pe muzică.

După ce inculpatul L. N. i-a reproșat faptul că declarațiile sale nu i-au fost favorabile inculpatului L. A., V. I. i-a comunicat inculpatului că nu a făcut altceva decât să declare adevărul, în sensul că, în cuprinsul declarației din dosarul penal nr.296/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., persoana vătămată V. I. a arătat că în noaptea de 12/13.06.2014 L. A. s-a întâlnit după ce a plecat de la sediul Poliției locale O. vorbind la telefonul mobil (L. A. având la acea vreme calitatea de polițist local, coleg de serviciu cu persoana vătămată V. I.) cu L. N. – declarația persoanei vătămate de la f. 63, rechizitoriu – f. 168. L. N. i-a comunicat în schimb că nu ar fi trebuit să declare că fratele său s-a întâlnit cu el în acea seară – aspect care, chiar fără a antama fondul în dosarul nr._/212/2014, văzând numai cuprinsul rechizitoriului nr.296/P/2014, nu este de natură să confirme în niciun fel vinovăția numitului L. A., colegii acestuia din urmă fiind audiați mai degrabă în legătură cu comportamentul lui la serviciu într-o anumită perioadă, activități/preocupări suspecte pe care L. A. le-ar fi avut.

În acel moment, inculpatul L. N. a început să o amenințe pe persoana vătămată care s-a întors cu spatele, îndreptându-se către interiorul barului, auzind în schimb o persoană care alerga spre ea, motiv pentru care a grăbit pasul, iar în momentul în care a ajuns în interiorul barului a fost lovit puternic în spate, fără a putea observa cine a aplicat lovitura.

Ulterior, persoana vătămată V. I. s-a retras într-o altă parte a barului, văzându-i pe inculpații L. N. și D. L. venind înspre el, amenințând că îi rupe oasele și, pentru a se putea apăra, s-a ghemuit pe jos, iar când și-a ridicat privirea i-a văzut pe toți cei trei inculpați aplicându-i lovituri, auzindu-l și pe P. M. F. cum le solicita acestora să îl lase în pace. Persoana vătămată a văzut de altfel cum inculpatul D. L. l-a lovit pe P., acesta din urmă încercând să îl oprească pe cel dintâi.

De asemenea, inculpatul L. N. a aruncat o masă în direcția persoanei vătămate V. I., lovind-o de două ori, inclusiv cu un picior al mesei care s-a rupt, inculpatul încercând să o lovească și cu o a doua masă, însă V. I. a reușit să bareze lovitura cu mâna. Mai precizează persoana vătămată că inculpatul a aruncat inclusiv cu sticle și pahare și că, la un moment dat, după ce inculpatul L. N. a părăsit barul, l-a văzut pe acesta înarmat cu o toporișcă, amenințând că îl omoară.

Persoana vătămată a mai declarat că niciodată nu i s-a solicitat în mod expres să își schimbe declarația dată în calitate de martor în celălalt dosar penal, dar că aceasta a fost senzația pe care a avut-o în contextul creat, pe care instanța îl va analiza ulterior.

V. I. a mai arătat că el a fost cel care i-a solicitat sprijinul persoanei vătămate P. F. M., precizând că nu a auzit vreun reproș adresat acestuia din urmă pentru declarațiile pe care și acesta le-a dat în dosarul penal menționat. Crede însă că ambii au fost agresați pentru declarațiile date în respectivul dosar penal din moment ce și alte persoane au intervenit să îi despartă, persoane care în schimb nu au fost lovite de inculpați.

În cursul judecății persoana vătămată și-a nuanțat declarația în special în legătură cu motivul pentru care a fost chemat afară din bar de inculpatul D. L., respectiv că acesta din urmă vroia să îi spună ceva în legătură cu o cumnată de-a persoanei vătămate. Cu toate acestea, persoana vătămată a susținut în continuare că inculpatul L. N. a început să îi reproșeze „ceva” în legătură cu declarațiile date în dosarul penal nr.296/P/2014 și că acesta l-a lovit în zona feței după care s-a ghemuit, toți cei trei inculpați fiind la un moment dat în jurul lui. De asemenea, a fost lovit cu piciorul unei mese, iar fetele din local au început să țipe, tot conflictul durând aproximativ 1-2 minute, auzind și cuvântul „toporișcă” în acel vacarm, fără însă a-l vedea pe inculpatul L. N. înarmat cu acest obiect. Se observă în mod clar o nuanțare în susținerile persoanei vătămate, în contextul în care aceasta a dat o declarație notarială prin care a arătat că își retrage plângerea față de cei trei inculpați.

Declarațiile persoanei vătămate V. I. se coroborează însă cu cele ale persoanei vătămate P. M. F. și ceilalți martori oculari, cel puțin din perspectiva a ceea ce s-a petrecut în interiorul barului.

Astfel, persoana vătămată P. M. F. a declarat în cursul urmăririi penale că l-a observat pe inculpatul L. N. în momentul în care l-a lovit pe V. I., acestuia alăturându-i-se și inculpații D. L. și G. P., toți începând să îl lovească pe V. I. cu pumnii și picioarele.

Deoarece a încercat să intervină, inculpatul D. L. i-a aplicat persoanei vătămate P. un pumn în zona feței, fiind ulterior lovită și de G. P. (aspect care însă nu reiese din ansamblul materialului probator, fiind dispusă o soluție de clasarea întemeiată pe art.16 alin.1 lit.c pentru G. P. cu referire la agresarea persoanei vătămate P. M. F.). De asemenea, înainte de a-și pierde cunoștința din cauza loviturii, persoana vătămată a văzut cum V. I. era lovit cu o masă.

În fața instanței persoana vătămată P. și-a menținut în mare declarațiile date în cursul urmăririi penale, precizând în schimb că inculpatul D. L., înainte de a-l lovi, i-a spus că nu are nimic cu el; de asemenea, persoana vătămată V. I. nu a auzit ca inculpații și persoana vătămată V. I. să își aducă reproșuri reciproc, deoarece era și gălăgie. Persoana vătămată a arătat că nu a fost amenințată anterior de vreunul dintre inculpați, nu i s-a reproșat să ar fi dat declarații în dosarul penal nr.296/P/2014 și nici nu l-a văzut pe L. N. înarmat cu o toporișcă în acea seară deoarece el a rămas în bar.

De precizat că debutul conflictului a fost surprins de martora M. I. A. care, chiar în acel moment, efectua o înregistrare video cu telefonul mobil. Astfel, în înregistrarea de 22 de secunde se observă cum inculpatul L. N. intră în fugă în bar și cu pumnul drept o lovește pe persoana vătămată V. I., în fundal putând fi observat și P. M. F..

Martora C. S., audiată inițial în calitate de parte civilă, fiind administratorul barului „Cafe Komodo” în care au avut loc distrugeri de bunuri ca urmare a comportamentului violent al inculpaților, a declarat că în acea seară fusese organizată o serată la care au participat aproximativ 30 de persoane, însă spre final, aproape de ora închiderii, mai rămăseseră aproximativ 10 persoane, incluzând și membrii formației. Martora a arătat că l-a văzut pe L. N. cum i-a aplicat o lovitură persoanei vătămate V. I., pentru ca ulterior să i se alăture și inculpații D. L. și G. P. care de asemenea i-au aplicat lovituri persoanei vătămate. La un moment dat a intervenit și persoana vătămată P. M. F. care însă a fost lovită de inculpatul D. L. în față. Martora a arătat că a auzit amenințări cu moartea adresate „în special” lui V. I. și că ulterior, după ce inculpatul L. a ieșit din bar, l-a văzut pe acesta înarmat cu o toporișcă, după ce anterior ceilalți inculpați i-au solicitat să nu aducă toporul. În acel moment, pentru a nu-i permite lui L. N. să intre în interiorul barului, martora a blocat ușa.

Aceasta și-a menținut declarațiile și în fața instanței, arătând că pe inculpați îi cunoaște mai mult în calitate de clienți și că, în acea seară, a observat că persoana vătămată V. a fost chemată afară probabil de unul dintre inculpați. A mai adăugat că inculpatul L. N. a aruncat o masă către V. I., iar o sticlă de bere, aruncată de același inculpat, a lovit televizorul, distrugându-l. În tot acest timp, L. N. îl amenința cu moartea pe V. I.. Martora a arătat că probabil D. L. l-a lovit pe P., că s-a creat o stare de panică, mai multe persoane ascunzându-se într-o magazie situată în spatele tejghelei barului.

Martorul C. M. a declarat că la un moment dat a văzut cum persoana vătămată V. I. a fost chemată afară de inculpatul D. L., iar după câteva momente a văzut cum V. I. a intrat în bar urmat de L. N., acesta din urmă aplicându-i persoanei vătămate o lovitură, iar ulterior i s-au alăturat inculpatului și D. L. și G. P., aceștia din urmă lovindu-l de asemenea pe V. I.. Martorul a mai arătat că a văzut cum inculpatul D. L. l-a lovit pe P. M. F. care încerca să aplaneze conflictul. Totodată, martorul a declarat că l-a văzut pe inculpatul L. N. cu un topor, ceilalți doi inculpați transmițându-i anterior acestuia „să nu ia toporul”, precizând că una-două mese au fost distruse după ce inculpatul L. N. a lovit persoana vătămată V. I. cu ele.

În cursul judecății martorul și-a menținut în esență declarațiile, insistând că la un moment dat l-a văzut pe L. N. având un topor asupra sa, considerând martorul că a fot un gest „mai mult de impresie” al inculpatului. Martorul a mai declarat că tot conflictul a durat 2-3 minute.

Deși declarațiile martorilor C. ar putea părea subiective în contextul în care C. M. este coleg de serviciu cu V. I. și P. M. F., totuși și alte probe susțin aceeași situație de fapt.

Astfel, instanța constată că un alt martor ocular pe incident a fost numitul B. V. A. care a observat cum persoana vătămată V. I. a fost chemată în afara barului și ulterior, acesta din urmă a intrat în fugă în bar fiind urmat de inculpatul L. N. care i-a aplicat o lovitură, după care ceilalți doi inculpați au intervenit în agresiune, agresându-l toți pe V. I.. În conflict a intervenit și cealaltă persoană vătămată care a fost lovită de inculpatul D. L. și trântită pe o canapea, timp în care L. N. și G. P. au continuat să aplice lovituri persoanei vătămate V. I..

Din interiorul barului inculpații L. N. și G. P. au luat două mese, lovindu-l pe V. I., timp în care inculpatul L. N. profera amenințări cu moartea către V. I., spunând că va lua un topor și îl va ucide.

Totuși, nu rezultă din celelalte probe administrate faptul că inculpatul G. P. l-ar fi lovit cu o masă pe V. I., cum vădit nereală este și afirmația cum că L. N. ar fi intrat în cafenea având un topor în mână, topor pe care D. L. i l-ar fi luat din mână.

Interesantă este poziția martorului din fața instanței de judecată, acesta făcând afirmații nesincere, contrazise de întregul material probator administrat. Astfel, martorul B., contrar a ceea ce a declarat în cursul urmăririi penale, a afirmat că l-a văzut la un moment dat pe V. I. și pe D. L. împingându-se, moment în care s-a adăpostit după bar în contextul în care inculpații și persoanele vătămate se înjurau, fiindu-i frică de ceea ce se putea întâmpla. Conflictul a început undeva de afară, precizează martorul, observându-l pe inculpatul L. N. intrând în bar împreună cu persoana vătămată V. I., fără însă a îi vedea pe vreunul dintre inculpați aplicând vreo lovitură, „auzind” în schimb că se aplicau pumni. Întregul conflict a durat după aprecierea martorului 2 minute, timp în care a stat ascuns. Martorul confirmă în schimb că a auzit la un moment dat „lasă toporul!”. Or, deși martorul spune că nu a văzut nimic și că nu își menține declarația din cursul urmăririi penale care a fost dată „foarte târziu”, declarație pe care nu a mai citit-o, prezența martorului în spatele tejghelei, într-o magazie de depozitare, este infirmată de martorul M. C. care, în fața instanței, a arătat că împreună cu M. I.-A., A. M. G. și C. A. s-au ascuns în spatele barului; pe martorul B. nu l-a văzut acolo. În același sens sunt și declarațiile martorului C. A., indicând aceleași persoane care erau în spatele barului.

Așadar, schimbarea declarației martorului B. nu are la bază nicio justificare serioasă și plauzibilă, caz în care instanța va reține declarația acestuia din cursul urmăririi penale, care de altfel se coroborează cu celelalte probe administrate astfel cum s-a arătat anterior. Deși regula este administrarea probelor în fața unui magistrat (în sensul autonom dat de Convenția europeană a drepturilor omului), în mod nemijlocit, totuși este în acord cu art.6 din Convenție reținerea declarațiilor date de un martor în cursul urmăririi penale în măsura în care acestea se coroborează cu restul probelor administrate, iar revenirea asupra declarațiilor din faza de urmărire penală în fața judecătorului nu are la bază motive serioase și temeinice, fiind înlăturate motivat de instanța de judecată (cauza Vaquero Hernandez și alții c. Spaniei, hotărârea din data de 2 noiembrie 2010; cauza A. I. R. c. României, hotărârea din data de 3 mai 2011).

Martora M. I.-A., deși în cursul urmăririi penale a dat detalii în legătură cu incidentul ce erau în sensul celor coroborate de instanță anterior, totuși în cursul cercetării judecătorești aceasta a arătat că nu a văzut cu exactitate ce s-a întâmplat deoarece era o lumină slabă în local și că imediat după izbucnirea conflictului s-a ascuns în spatele tejghelei, într-o magazie, auzind de acolo jigniri, iar ulterior, după ce conflictul s-a terminat și a ieșit din acea încăpere, a văzut două mese distruse și TV-ul ud, confirmând astfel distrugerile consemnate și în procesul-verbal la fața locului și evidențiate în planșe foto. A precizat martora că nu a auzit înjurături, dar a auzit la un moment dat „adu toporul”. Judecătorul va reține prin urmare declarațiile martorei din faza de judecată, aceasta confirmând în mare situația de fapt, fără însă ca martora să poată da detalii în legătură cu desfășurarea efectivă a altercației câtă vreme era ascunsă (aspect confirmat de martorii M. C. și C. A.).

Aceeași este situația și în privința martorei A. M. G. în condițiile în care, de asemenea, a prezentat în cursul urmăririi penale aspecte necorespunzătoare adevărului, respectiv că „cei trei au intrat în bar cu un topor, încercând să o lovească pe persoana vătămată”. Martora confirmă în fața judecătorului că a văzut la un moment dat trei persoane lovindu-se, în special pe L. N., cu privire la ceilalți neputând da mai multe detalii în privința participării, deoarece s-a ascuns în spatele barului, aspect confirmat de martorii M. C. și C. A..

În privința declarațiilor acestor doi martori, după ce în cursul urmăririi penale M. C. a arătat că a văzut cum în jurul orei 02:00 V. I. a ieșit din bar, fără a putea preciza dacă a fost chemat sau nu de cineva, iar la scurt timp l-a văzut pe V. I. reintrând în fugă în bar, după el alergând inculpații L. N. și D. L., iar în încercarea sa de a se îndepărta de acea zonă, înainte de a se ascunde în magazia din spatele barului, s-a întâlnit cu inculpatul G. P. ce se îndrepta spre V. I. și ceilalți doi inculpați (situația de fapt confirmată de restul mijloacelor de probă), în fața judecătorului martorul pare să fi avut o gravă pierdere de memorie, menționând că i-a văzut pe cei trei inculpați urmărindu-l pe V. I., fără a vedea dacă aceștia au aplicat sau nu o lovitură și nici nu a auzit vreo amenințare din partea lor la adresa persoanei vătămate. În mod surprinzător, martorul afirmă că nici nu a știut să este vorba de un conflict izbucnit în interiorul barului și nu poate preciza de ce s-a ascuns în spatele barului, oricum nu de frică. Justificările martorului cum să era sub influența băuturilor alcoolice atât la momentul izbucnirii conflictului, cât și ulterior, când a dat declarații (în jur de ora 07:00-08:00 dimineața) nu sunt suficiente în sensul revenirii asupra declarațiilor date în faza de urmărire penale, iar ceea ce frapează este nonșalanța martorului atunci când afirmă că „s-a ascuns, fără a ști exact de ce, văzându-i și pe ceilalți că fac același lucru”, oricum nu pentru că izbucnise un conflict. O asemenea atitudinea este sfidătoare chiar față de instanța de judecată, declarația fiind fără îndoială una ridicolă.

Martorul C. A. Ș., nu a oferit declarații detaliate nici în cursul urmăririi penale și nici în cursul judecații, fiind una dintre persoanele care s-au ascuns în spatele barului imediat după izbucnirea conflictului. Martorul afirmă că a văzut cum V. I. a pătruns în bar fiind urmat de L. N. și D. L. (G. P. în faza de judecată). În cursul urmăririi penale martorul a arătat că cei trei cu început să îl agreseze pe V. I., după care martorul s-a ascuns în magazia din spetele tejghelei de frică, fără să mai poată da alte detalii. În fața judecătorului martorul a declarat că l-a văzut doar pe L. N. cum îl agresa pe V. I., în contextul în care martorul a arătat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale; ulterior, martorul a precizat că nu îi știe pe inculpați după nume, dar parca i-a văzut pe toți trei în momentul în care V. I. a intrat în bar. În consecință, instanța va reține declarațiile date de martor în cursul urmăririi penale, fiind mai complete, coroborându-se cu restul probelor, mai ales că martorul nu a justificat în vreun fel contradicția ușoară între declarațiile date în fața organului de cercetare penală și cele din cursul cercetării judecătorești.

Inculpatul L. N., după ce s-a prevalat de dreptul la tăcere în cursul urmăririi penale, a dat declarații atât cu ocazia discutării propunerii de luare a măsurii arestării preventive, cât și ulterior, în fața instanței de judecată. Niciodată inculpatul nu a negat că a lovit-o pe persoana vătămată V. I., ba chiar a confirmat că în conflict au fost rupte și două mese (una ca urmare a căderii persoanei vătămate pe ea, a doua ca urmare a faptului că inculpatul a aruncat-o spre persoana vătămată – dosar arestare) insistând în schimb că ceilalți doi inculpați au încercat să îi despartă și că mobilul său nu a fost să se răzbune pe V. I. pentru declarațiile pe care acesta din urmă le-a dat în calitate de martor în dosarul în care este cercetat fratele său, L. A..

Astfel, în fața judecătorului de drepturi și libertăți, inculpatul L. N. a arătat că în timp ce intra în bar pentru a-l lua pe inculpatul G. P. acasă, l-a călcat din greșeală pe picior pe V. I. care se afla la aproximativ o jumătate de metru de . din urmă înjurându-l. Deoarece se afla în stare de ebrietate, a început să se îmbrâncească cu persoana vătămată și astfel a ajuns în bar unde au căzut pe niște mese. Așadar, un prim mobil avansat de inculpat a fost acela că a fost înjurat de persoana vătămată, acesta precizând în plus că nici nu știa că persoana vătămată a dat declarații în dosarul în care este cercetat fratele său.

În fața instanței, inculpatul a adoptat o altă versiune. Astfel, în momentul în care s-a întors spre bar, l-a văzut pe V. I. discutând cu inculpatul D. L., nepotul său, iar la un moment dat i s-a părut că persoana vătămată încearcă să îl lovească pe nepotul său, astfel că a intervenit și l-a lovit pe V. I., intrând cu ea în bar și căzând pe niște mese. Așadar, un al doilea mobil avansat de inculpat a fost acela că a încercat să îl apere pe nepotul său, inculpatul D. L., de o eventuală agresiune pe care persoana vătămată ar fi fost pe punctul să o declanșeze față de acesta.

În fața instanței inculpatul a declarat totuși că știa anterior conflictului că persoana vătămată a dat declarații într-un dosar în care este cercetat numitul L. A., fratele inculpatului (poziție procesuală schimbată față de momentul la care s-a discutat propunerea de arestare preventivă), negând în schimb că ar fi fost în posesia rechizitoriului sau că ar fi discutat cu persoana vătămată cu privire la declarațiile pe care aceasta din urmă le-a dat în dosarul respectiv, în calitate de martor.

Această poziție oscilantă, inconsecventă a inculpatului L. N. nu face decât să confirme declarațiile lui V. I. și a celorlalți martori audiați în sensul că încăierarea a izbucnit de la declarațiile pe care acesta din urmă le-a dat în dosarul nr.296/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._/212/2014.

Bineînțeles, contextul este mult mai nuanțat decât cel prezentat de procuror în rechizitoriu. Din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că cei trei inculpați au copilărit împreună cu persoana vătămată, fiind vecini, L. N. în special având relații apropiate cu V. I.. Persoana vătămată P. M. F. precizat că mergea cu inculpații la fotbal și, dată fiind această relație apropiată, a dat o declarație în fața unui notar menționând că își retrage plângerea față de inculpați. Aceeași declarație a dat-o și V. I., astfel cum rezultă din declarația autentificată sub nr.1990/04.11.2014 de B.N.P. „A. G.”.

Așadar, deși inculpații cunoșteau că V. I. și P. M. F. erau polițiști (primul la Poliția locală, cel de-al doilea la Poliția orașului O.), pe de o parte în acea seară aceștia nu erau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar pe de altă parte este evident că autoritatea acestora în fața inculpaților era mult diminuată de relație preexistentă – de vecini, amici.

Nu este de neglijat nici faptul că, cel puțin din punctul de vedere al instanței, conflictul a fost unul spontan, cauzat cel mai probabil de faptul că atât inculpații, cât și persoanele vătămate se aflau sub influența băuturilor alcoolice, aspect ce reiese din probatoriul administrat – declarații martori (de exemplu C. S.). Că este așa stă dovadă faptul că cei trei inculpați s-au așezat la o masă alăturată de cea la care stăteau persoanele vătămate și, până la ora 02:00, nu au existat niciun fel de tensiuni între cele două grupuri. De altfel, dacă persoana vătămată s-ar fi simțit amenințată în vreun fel, „vizată” de inculpați, ar fi părăsit localul de la bun început și probabil nici nu ar fi răspuns chemării inculpatului D. L. în afara barului.

Mai mult, este evident că atât inculpatul L. N., cât și inculpatul D. L., cunoșteau situația juridică a fratelui, respectiv unchiului L. A., respectiv că persoana vătămată V. I. a dat declarații în calitate de martor în acest dosar.

Persoana vătămată V. I. declară în cursul urmăririi mai multe aspecte în legătură cu relația avută cu L. N. și D. L. după ce numiții L. I. și L. A. au fost arestați. Astfel, V. I. a arătat că la câteva zile după arestarea acestora (probabil trimiterea în judecată), L. N. i-ar fi arătat un înscris care cuprindea mai multe convorbiri telefonice, spunându-i că L. A. este nevinovat și că este ținut degeaba arestat. Atât inculpatul L. N., cât și persoana vătămată confirmă o discuție avută în legătură cu un împrumut de la C.A.R. pe care L. A. îl contractase anterior momentului în care a fost arestat, împrumut care era girat chiar de V. I. (ceea ce demonstrează relația de apropiere între acesta și familia L.).

Ulterior, după câteva săptămâni, întâlnindu-se cu L. N., acesta din urmă i-ar fi transmis că „nu mai suntem prieteni”. De asemenea, într-o altă dimineață, B. L. i-ar fi spus că s-a întâlnit cu L. N. care i-a spus că este supărat pe el, pe U. A. și pe C. M. deoarece au dat declarații care l-au incriminat pe L. A., persoana vătămată menționând că a resimțit o oarecare îngrijorare.

De asemenea, U. A., coleg de serviciu, i-a spus persoanei vătămate că L. N. i-a transmis un mesaj pe rețeaua de socializare „Facebook” în care era atenționat cu privire la declarația formulată, iar tatăl lui V. I. i-a comunicat într-o zi că s-a întâlnit cu D. L. la un magazin, acesta fiind însoțit de G. P., inculpatul D. spunându-i să nu îl salvează faptul că este „tatăl sifonului de I.”. Întâlnindu-se cu G. P. și solicitându-i explicații cu referire la acest incident, acesta a spus că nu el s-a luat de tatăl persoanei vătămate, ci D. L..

Este adevărat că afirmațiile persoanei vătămate nu au ca susținere un ansamblu probator puternic, inculpatul L. N. recunoscând în schimb întâlnirea referitoare la împrumutul de la C.A.R., fără însă a recunoaște că ar fi avut vreo discuție cu persoana vătămată în legătură cu declarațiile date în calitate de martor în dosarul penal nr.296/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., dar anumite aspecte reliefate de V. I. se coroborează cu celelalte probe administrate.

Astfel, martorul U. a precizat că B. L. i-a comunicat că s-a întâlnit cu L. N. care i-a spus că este supărat pe V. I. și pe el pentru declarațiile date în calitate de martori în dosarul penal respectiv. De asemenea, la sfârșitul lunii Iulie 2014, U. menționează că a primit un mesaj pe rețeaua de socializare „Facebook” de la numitul L. N. zis „S.”, de pe id-ul „L. Suraj” în care acesta a precizat că nu a fost frumos ce au declarat (el și V. I.) în dosarul penal nr.296/P/2014, motiv pentru care ar trebui să le fie rușine.

Martorul B. L. a arătat că într-o zi V. I. i-a spus că cineva din anturajul lui L. A. l-ar fi abordat la magazin pe tatăl său, reproșându-i acestuia că el a dat declarații în calitate de martor – incidentul în care D. L. a folosit expresia „sifonul de I.”.

Deși inițial persoana vătămată V. I. a declarat că la un moment dat inculpatul L. N. i-a arătat chiar anumite pasaje din rechizitoriul nr.296/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., B. L. confirmând că V. I. i-a comunicat și lui acest lucru, în fața instanței persoana vătămată a menționat că inculpatul nu i-a înfățișat niciun înscris, declarație pe care instanța o va înlătura ca nesinceră, dar de înțeles în contextul în care persoana vătămată a dorit să își retragă plângerea față de inculpați.

Toate acestea întregesc cadrul situației de fapt și conduc indubitabil la concluzia că mobilul faptei în ceea ce îi privește pe inculpații L. N. (fratele lui L. A.) și D. L. (nepotul lui L. A.) a fost fără îndoială împrejurarea că V. I. a dat declarații de martor în dosarul nr.296/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C.. Martorii P. V. M. și P. B., martori oculari la cele petrecute în afara barului anterior izbucnirii conflictului nu pot confirma și nici infirma conținutul discuțiilor purtate între D. L., L. N. și V. I., senzația fiind că discuția era una amicală (aspect care contrazice oricum cele două mobiluri invocate de L. N.). Că L. N. avea anumite „foi” la el în acea seară, respectiv declarația lui V. I. în dosarul penal al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., nu are nicio relevanță câtă vreme L. N. sau D. L. nu au relevat un mobil plauzibil al faptei.

De altfel, D. L. și G. P. neagă orice implicare în comiterea faptei, afirmând că doreau doar să îi despartă pe L. N. și V. I., la fel ca și P. M. F., aspect contrazis în schimb de toate probele administrate în cauză. De altfel, deși D. L. susține că nu știa că V. I. a dat declarații în calitate de martor în dosarul penal respectiv, totuși acesta l-a abordat anterior comiterii faptei pe tatăl persoanei vătămate la care s-a referit ca fiind „sifonul de I.”.

Suprapunând peste situația de fapt legătura de rudenie dintre inculpații D. L., L. N. și numitul L. A., mobilul celor doi reiese indubitabil cu referire la fapta îndreptată împotriva lui V. I. în urma căreia acesta a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru îngrijire 11-12 zile, conform raportului de constatare medico legală, constatările medicului legist fiind în sensul să întreaga suprafață a corpului prezenta urme de violență – f. 70.

Nu același lucru se poate spune în ceea ce îl privește pe inculpatul G. P., neexistând niciun element care să conducă la concluzia că mobilul său a fost același cu cel al inculpaților. Astfel, din nicio probă nu rezultă că inculpatul i-ar fi reproșat ceva persoanei vătămate V. I. sau vreunui membru al familiei acestuia, fiind într-adevăr de față când D. L. i-a reproșat tatălui persoanei vătămate faptul că aceasta a dat declarații în calitate de martor „tatăl sifonului de I.”. Chiar V. I. afirmă faptul că, întâlnindu-se cu G. P. și atrăgându-i atenția cu privire la acel incident, acesta i-a spus că el nu s-a luat de tatăl său, ci D. L..

În momentul în care V. I. a ieșit afară din bar, inculpatul G. P. a rămas în interior; ba chiar un membru al formației a arătat că acesta dorea ca aceștia să mai cânte o piesă, cu câteva momente înainte de izbucnirea conflictului. Așadar, nu a existat nimic premeditat, iar aderarea spontană acestuia la rezoluția infracțională a celorlalți doi inculpați nu impune ca inculpatul să fi avut același mobil, participarea sa la conflict fiind mai degrabă din „solidaritate”, evident pe fondul consumului de alcool.

Din punctul de vedere al instanței, din probe nu reiese că mobilul inculpatului G. P. ar fi fost acela de a se răzbuna pe V. I. pentru declarațiile pe care acesta le-a dat în calitate de martor în cauza penală nr.296/P/2014 – P. de pe lângă Tribunalul C., mai ales că acesta nu are nicio legătură de rudenie cu vreunul dintre cei cercetați în acel dosar penal.

De asemenea, din tot materialul probator nu a rezultat că „ținta” inculpaților ar fi fost persoana vătămată P. M. F., acesta fiind lovit de D. L. nu pentru ca acesta să „se răzbune” pentru ajutorul dat justiției, ci pentru că intervenise în sprijinul lui V. I., dorind să îi îndepărteze pe inculpați. De altfel, singurul aspect care ar fi putut susține varianta acestui mobil este chiar declarația persoanei vătămate din cursul urmăririi penale, aceasta arătând că L. N. i-ar fi spus că „o să aibă grijă de V. I. și de ceilalți care au dat declarații aiurea”, instanța observând în schimb că, și dacă această conversație ar fi avut loc în realitate, L. N. nu s-a referit expres la P. M.. De altfel, niciunul dintre martorii audiați, colegi cu P. M.-F., nu au relatat aspecte din care să rezulte că inculpații care sunt rude cu numitul L. A. ar fi fost „deranjați” de declarațiile date de acesta în calitate de martor în cauza penală. De altfel, ceea ce confirmă concluzia instanței este și faptul că inculpații și-au îndreptat toată forța către V. I., P. intervenind în conflict la solicitarea colegului său, pentru a-l ajuta, context în care D. L. i-a aplicat o lovitură, inculpații (în special L. N.) continuând să îl agreseze pe V. I..

Instanța nu consideră necesar să analizeze din perspectivă probatorie presupusele discuții (presupuse din perspectiva conținutului câtă vreme adresa de la Penitenciarul Poarta Albă confirmă efectuarea de apeluri către Poliția locală din O.) purtate de L. A. cu colegii săi în legătură cu declarațiile pe care unii dintre ei le-au dat în dosarul penal în care el era arestat, însă va reține că din toate relatările martorilor că numele lui P. M. F. nu a fost menționat de L. A., acesta referindu-se în schimb cu precădere la V. I., U. A. și C. M.. Este încă un element care contrazice ideea Parchetului cum că inclusiv agresarea persoanei vătămate P. de către inculpatul D. L. a avut ca mobil răzbunarea pentru declarațiile date de acesta în dosarul în care este cercetat L. A.. Persoana vătămată a relatat de altfel că înainte de a fi lovit D. L. i-a comunicat faptul că nu are nimic cu el, ceea ce susține pe deplin concluzia instanței.

În urma agresiunii persoana vătămată P. M. F. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, conform raportului medico-legal. Leziunile au fost situate în zona capului – buză, zona occipitală, mandibulă.

Așadar, pe scurt, din tot ansamblul probator rezultă că, pe fondul unor discuții contradictorii în legătură cu faptul că V. I. a dat declarații neconforme cu realitatea, incriminatoare la adresa numitului L. A., fratele inculpaților L. N. și unchiul lui D. L., context în care V. I. i-a transmis lui L. N. că nu a făcut altceva decât să spună adevărul, acesta din urmă a venit în fugă după persoana vătămată care deja grăbise pasul pentru a intra în bar și, în momentul în care au pătruns în local, fiind urmați de D. L., L. N. l-a lovit din spate pe V. I. care ulterior s-a retras într-o altă zonă a localului. De persoana vătămată s-au apropiat inculpații L. N., D. L. și G. P., aceștia începând să îi aplice lovituri cu pumnii și picioarele pe întreaga suprafață de corpului (aspect confirmat de concluziile raportului medico-legal), moment în care V. I. i-a solicitat sprijinul lui P. M. F.. Având intenția să îi despartă pe inculpați de persoana vătămată, D. L. i-a aplicat acestuia o lovitură în zona feței, persoana vătămată căzând pe o canapea și pierzându-și cunoștința.

În tot acest timp L. N. s-a manifestat violent față de persoana vătămată V. I., l-a lovit cu o masă care s-a rupt, apoi cu un picior al mesei, aruncând apoi cu o altă masă spre persoana vătămată care însă a reușit să se ferească, dar și cu pahare, sticle, distrugând un televizor din local.

În tot acest timp, de teamă, mulți dintre cei prezenți s-au retras într-o zonă din spate a tejghelei unde s-au ascuns până la terminarea conflictului și sosirea organelor de poliție. Conflictul a durat 1-3 minute, s-a desfășurat foarte rapid, și a fost presărat cu injurii și amenințări pe care în special L. N. i le adresa persoanei vătămate V. I., iar după ce inculpatul a ieșit din bar s-a înarmat cu o toporișcă, amenințându-l pe V. I., dorind că intre în interior cu ea, fiind oprit în schimb de martorii C. S. și C. M., acesta din urmă reușind să închidă localul, încercând în același timp să aplaneze situația; ulterior la fața locului au sosit organele de poliție.

1. Încadrarea juridică a faptelor:

Din analiza materialului probator, rezultă că mobilul inculpaților L. N. și D. L. a fost fără îndoială acela de a se răzbuna pe persoana vătămată V. I. pentru că acesta a dat declarații în dosarul penal nr.296/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., fără însă a putea reține același mobil și în privința inculpatului G. P. pentru motivele arătate anterior. De asemenea, astfel cum a rezultat din analiza materialului probator, mobilul inculpatului D. L. atunci când i-a aplicat lovituri persoanei vătămate P. M.-F. nu a fost acela de a se răzbuna pentru declarațiile pe care acesta din urmă le-a dat în respectivul dosar penal, ci pentru că acesta a intervenit în sprijinul lui V. I., persoana față de care inculpații și-au îndreptat acțiunile violente.

În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul L. N. prin avocat – din infracțiunea de răzbunare pentru ajutorul dat justiției prev. de art.274 raportat la art.193 alin.2 C.pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.2 C.pen. (persoană vătămată V. I.).

În baza art.386 alin.1 C.proc.pen. instanța va admite în parte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de inculpatul D. L. prin avocat și, în consecință, va schimba încadrarea juridică a faptei comise în dauna persoanei vătămate P. F.-M. din infracțiunea răzbunare pentru ajutorul dat justiției prev. de art.274 raportat la art.193 alin.2 C.pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.2 C.pen.

În baza art.386 alin.1 C.proc.pen. instanța va admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul G. P. prin avocat și, în consecință, va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de răzbunare pentru ajutorul dat justiției prev. de art.274 raportat la art.193 alin.2 C.pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.2 C.pen. (persoană vătămată V. I.).

În drept, fapta inculpatului L. N. care la data de 10.10.2014, în jurul orei 02:20, în timp ce se afla în incinta barului „Cafe Komodo” aparținând . SRL din oraș O., ., a provocat împreună cu inculpații D. L. și G. P. un scandal, cu prilejul căruia, în scop de răzbunare, a agresat-o fizic pe persoana vătămată V. I. (polițist local) alături de ceilalți doi inculpați, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, ca urmare a faptului că persoana vătămată a dat declarații în calitate de martor în cauza penală nr.296/P/2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C. în care erau cercetați numiți L. A. (fratele inculpatului L. N.) s.a., context în care a distrus două mese, dar și un televizor, acțiunile sale violente, îndreptate atât împotriva unei persoane, cât și a bunurilor, indignând clienții și personalul localului, tulburând astfel ordinea și liniștea publică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de răzbunare pentru ajutorul dat justiției prev. de art.274 alin.1 raportat la art.193 alin.2 C.pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.371 C.pen., ambele cu aplicarea art.77 lit.a C.pen.

Fapta inculpatului D. L. care la data de 10.10.2014, în jurul orei 02:20, în timp ce se afla în incinta barului „Cafe Komodo” aparținând . SRL din oraș O., ., a provocat împreună cu inculpații L. N. și G. P. un scandal, cu prilejul căruia, în scop de răzbunare, a agresat-o fizic pe persoana vătămată V. I. (polițist local) alături de ceilalți doi inculpați, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, ca urmare a faptului că persoana vătămată a dat declarații în calitate de martor în cauza penală nr.296/P/2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C. în care erau cercetați numiți L. A. (unciul inculpatului D. L.) s.a., context în care au fost distruse două mese, dar și un televizor, agresând-o de asemenea și pe persoana vătămată P. M. F. care a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale deoarece acesta a intervenit în sprijinul lui V. I., acțiunile sale violente, îndreptate atât împotriva unor persoane, cât și a bunurilor, indignând clienții și personalul localului, tulburând astfel ordinea și liniștea publică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de răzbunare pentru ajutorul dat justiției prev. de art.274 alin.1 raportat la art.193 alin.2 C.pen., tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.371 C.pen., și lovirea și alte violențe prev. de art.193 alin.2 C.pen., toate cu aplicarea art.77 lit.a C.pen.

Fapta inculpatului G. P. constând în aceea că la data de 10.10.2014, în jurul orei 02:20, în timp ce se afla în incinta barului „Cafe Komodo” aparținând . SRL din oraș O., ., a provocat împreună cu inculpații L. N. și D. L. un scandal, cu prilejul căruia a agresat-o fizic pe persoana vătămată V. I. alături de ceilalți doi inculpați, venind în sprijinul acestora din urmă, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, acțiunile sale violente, îndreptate atât împotriva unei persoane, cât și a bunurilor, indignând clienții și personalul localului, tulburând astfel ordinea și liniștea publică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de art.193 alin.2 C.pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.371 C.pen., toate cu aplicarea art.77 lit.a C.pen.

În privința infracțiunii de răzbunare pentru ajutorul dat justiției, elementul material al laturii obiective este reprezentat de acțiunea inculpaților L. N. și D. L. de lovire a persoanei vătămate V. I. cu pumnii și picioarele, producându-se urmarea imediată, respectiv cauzarea unor vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale. Din ansamblul materialului probator rezultă legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată.

Din punct de vedere subiectiv inculpații au acționat cu intenție directă – art.16 alin.3 lit.a C.pen., prevăzând rezultatul faptelor lor și urmărindu-l; aspectul esențial și care de altfel caracterizează infracțiunea este mobilul acesteia care reiese din probele administrate în cauză, săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prev. de art.193 alin.2 C.pen. față de persoana vătămată având drept cauză faptul că aceasta a dat declarații în fața organelor de poliție în dosarul penal nr.296/P/2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C..

De asemenea, legea impune o condiție în legătură cu subiectul pasiv – să fie o persoană care a dat declarații într-o cauză penală, civilă sau în orice alte proceduri dintre cele prevăzute la art.273 C.pen.; în cauză persoana vătămată V. I. îndeplinește această calitate, fiind audiat în calitate de martor în dosarul mai sus menționat.

În legătură cu fapta de lovire și alte violențe prev. de art.193 alin.2 C.pen. comisă de inculpatul G. P., sunt valabile toate constatările de mai sus, cu menținea că mobilul său nu a fost acela de a se răzbuna pe V. I. pentru declarațiile pe care acesta le-a dat în calitate de martor în dosarul penal 296/P/2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C., ci a concurat alături de ceilalți inculpați, din spirit de „solidaritate”, la agresarea persoanei vătămate.

În privința infracțiunii de lovire sau alte violențe comisă de inculpatul D. L. în dauna persoanei vătămate P. M.-F., sub aspectuil laturii obiective, elementul material este reprezentat de acțiunea acestuia de lovire cu pumnii în zona feței, producându-se urmarea imediată, respectiv cauzarea unor vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale. Din ansamblul materialului probator rezultă legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată, iar mobilul nu a fost acela de a se răzbuna pe persoana vătămată astfel cum a reieșit din probele administrate, ci pentru a contracara încercările acesteia de a veni în sprijinul lui V. I..

Din punct de vedere subiectiv inculpatul a acționat cu intenție directă – art.16 alin.3 lit.a C.pen., prevăzând rezultatul faptei sale și urmărindu-l.

Analizând latura obiectă a infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, instanța constată că elementul material al infracțiunii este realizat prin faptele inculpaților de a provoca distrugeri în localul respectiv (aspect confirmat de planșele foto efectuate cu ocazia cercetării la fața locului – mese rupte, televizor distrus) pe fondul violențelor comise asupra persoanelor vătămate.

În ceea ce privește urmarea imediată instanța reține că ordinea și liniștea publică țin de conduita în public a membrilor societății, conduită ce trebuie să fie conformă cu normele dreptului și ale moralei, adoptarea unei conduite contrare fiind de natură să creeze o stare de pericol pentru relațiile de conviețuire socială.

Instanța consideră că prin modalitatea de săvârșire a faptei, într-un local deschis publicului relativ mic, de față fiind aproximativ 10 persoane în afara inculpaților și a persoanelor agresate, ținând cont de violența deosebită manifestată de inculpați, în special de inculpatul L. N. (lovindu-l pe V. I. cu o masă, respectiv cu un picior al acesteia, până când masa s-a rupt ) văzând distrugerile evidențiate în planșele foto, urmarea imediată s-a produs, inculpații tulburând prin acțiunile lor ordinea și liniștea publică. De altfel, o parte dintre cei prezenți s-au ascuns de teamă într-o magazie din spatele barului.

Cerința esențială a infracțiunii (atașată laturii obiective) este de asemenea întrunită, fapta fiind săvârșită într-un bar care la acea oră era accesibil publicului, de față fiind în afară de cei implicați în scandal alte 10 persoane. Martorii C. S. și C. M. au arătat de altfel că se apropia ora de închidere.

Fiind o infracțiune de pericol legătura de cauzalitate rezultă chiar din săvârșirea faptei (ex re), probatoriul administrat în cauză evidențiind fără îndoială că acțiunile inculpaților au tulburat ordinea și liniștea publică.

Sub aspectul laturii subiective instanța constată că inculpații au săvârșit fapta cu intenție indirectă conform art.16 alin.3 lit.b C.pen. 2009 în sensul că deși violențele au fost comise cu intenție directă, au prevăzut rezultatul faptei – tulburarea ordinii și liniștii publice, acceptând posibilitatea producerii lui.

De menționat că se impune reținerea circumstanței agravante prevăzute de art.77 lit.a C.pen. atât cu privire la infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice prev. de art.371 C.pen., dar și în privința celorlalte infracțiuni, chiar dacă numai în sarcina inculpaților L. N. și D. L. s-au reținut și dispozițiile art.274 C.pen. (cu referire la persoana vătămată V. I.), în contextul în care circumstanța nu impune și o unitate de mobil a autorilor. Circumstanța agravantă își menține justificarea în contextul în care prin acțiunile conjugate a celor trei inculpați au fost diminuate șansele de apărare ale persoanelor vătămate.

În consecință, văzând prevederile art.396 alin.2 C.proc.pen., instanța consideră că dincolo de orice îndoială rezonabilă faptele comise există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați, urmând a fi dispuse soluții de condamnare față de inculpații:

- L. N. pentru săvârșirea infracțiunii de răzbunare pentru ajutorul dat justiției prev. de art.274 raportat la art.193 alin.2 C.pen. cu aplicarea art.77 lit.a C.pen. (persoana vătămată V. I.) și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.371 C.pen. cu aplicarea art.77 lit.a C.pen.;

- D. L. pentru săvârșirea infracțiunii de răzbunare pentru ajutorul dat justiției prev. de art.274 raportat la art.193 alin.2 C.pen. cu aplicarea art.77 lit.a C.pen. (persoana vătămată V. I.) și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.371 C.pen. cu aplicarea art.77 lit.a C.pen. și

- G. P. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice prev. de art.371 C.pen. cu aplicarea art.77 lit.a C.pen.

Văzând declarația autentificată sub nr.1990/04.11.2014 de B.N.P. „A. G.” prin care persoanele vătămată P. F.-M. și V. I. arată că își retrag plângerile față de cei trei inculpați pentru infracțiunea ce li se reține în sarcină – respectiv infracțiunea de răzbunare pentru ajutorul dat justiției prev. de art.274 C.pen., față de inculpatul D. L. se va dispune încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.2 C.pen. cu aplicarea art.77 lit.a C.pen. (persoană vătămată P. M.-F.); aceeași este soluția și în raport de inculpatul G. P. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.2 C.pen. cu aplicarea art.77 lit.a C.pen. (persoană vătămată V. I.).

Este adevărat că pentru infracțiunea prev. de art.274 raportat la art.193 alin.2 C.pen. legea nu prevede posibilitatea retragerii plângerii, dar este evident că, în măsura în care instanța a dispus schimbarea de încadrare, reținând doar art.193 alin.2, instituția în cauză este incidentă. Persoanele vătămate nu și-au retras plângerea cu privire la o încadrare juridică, ci cu privire la faptă.

Soluțiile deja antamate vor fi evidențiate în secțiunea ce urmează.

1. Individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților:

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi stabilite în sarcina inculpaților, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Potrivit art.74 alin.2 C.pen. când pentru infracțiunile săvârșite legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin.1 și pentru alegerea uneia dintre acestea – în cazul infracțiunii de tulburare a liniștii publice prev. de art.371 C.pen. legea prevede pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii penale; aceeași este situația și în privința infracțiunii de răzbunare pentru ajutorul dat justiției prev. de art.274 raportat la art.193 alin.2 C.pen.

Răzbunarea pentru ajutorul dat justiției reprezintă o incriminare ex novo și care imprimă faptelor îndreptate inclusiv contra integrității fizice a persoanei un pericol social mai ridicat în condițiile în care mobilul infractorului este reprezentat de exemplu de declarațiile pe care persoana în cauză le-a dat în fața organelor judiciare. În această manieră sunt protejate atât interesele justiției (în condițiile în care săvârșirea unor astfel de fapte sunt de natură să împieteze la buna desfășurare a procesului penal în cauza respectivă), dar și interesele celor care colaborează cu organele judiciare și care simt astfel o protecție sporită din partea statului. Prin raportate la infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.2 C.pen., limitele de pedeapsă sunt de la 8 luni la 6 ani și 8 luni sau amenda.

Infracțiunea prev. de art.371 C.pen. protejează acele relații sociale de conviețuire a căror existență și dezvoltare sunt condiționate de respectarea liniștii și ordinii publice. Liniștea publică, văzută ca atribut al vieții sociale, implică desfășurarea relațiilor interumane în mod pașnic, având la bază respectul reciproc ce impune evitarea oricăror manifestări violente (lato sensu) față de alte persoane sau chiar bunuri care să producă un sentiment de revoltă, de dezaprobare din partea persoanelor ce îl percep. Gradul de pericol social al faptei este relevat prin limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 3 luni la 2 ani sau amenda penală).

În concret, fapta inculpaților D. L. și L. N., sprijiniți de G. P., a fost una de o gravitate apreciabilă, cu menținea că cel mai violent dintre toți inculpații s-a comportat inculpatul L. N.. În ciuda leziunilor nu foarte grave ale persoanei vătămate V. I. (11-12 zile de îngrijiri medicale), se observă că inculpații au aplicat lovituri acestuia pe toată suprafața corpului, inclusiv în zone vitale – cap, față. Pe de altă parte, încercarea persoanei vătămate P. M. F. de a veni în sprijinul lui V. I. a fost contracarată tot prin violență de D. L.. L. N. l-a lovit pe V. I. cu o masă în timp ce acesta era la pământ, fiindu-i cumva indiferente leziunile grave pe care acesta le-ar fi putut suferi, masă care s-a și rupt, pentru ca ulterior să arunce cu o altă masă spre acesta, dar și cu sticle și pahare, timp în care îl amenința cu moartea. Ulterior, L. N. a ieșit din bar și a încercat să pătrundă cu un topor, inclusiv ceilalți doi inculpați sfătuindu-l să renunțe, L. N. conformându-se și așteptând sosirea organelor de poliție.

Trebuie surprins și contextul agresiunii, respectiv că inculpații și persoanele vătămate se cunoșteau încă din copilărie, fiind practic vecini, astfel că faptul că persoana vătămată V. I. îndeplinea funcția de polițist local nu ar trebui interpretată în defavoarea inculpaților în sensul unui curaj extrem pe care aceștia l-au avut și a unui dispreț față de autoritate. Mobilul faptei a fost reprezentat de faptul că V. I. a dat declarații în dosarul penal în care este cercetat L. A., fratele inculpatului L. N., respectiv unchiul inculpatului D. L., declarații care oricum, fără a antama fondul în dosarul penal nr._/212/2014 aflat pe rolul acestui complet de judecată, raportat doar la cuprinsul actului de sesizare, sunt mai degrabă neutre, nicidecum în sprijinul acuzațiilor, colegii lui L. A. fiind mai degrabă ascultați de procuror și de instanță cu privire la comportamentul acestuia în timp ce era de serviciu în calitate de polițist local.

De altfel, L. N. mai discutase cu V. I. în legătură cu acele declarații (date de altfel cu aproximativ 3 luni și jumătate înainte de fapta comisă de inculpați) și, în ciuda unei supărări manifestate de L. N., dar și de D. L., aceștia nu au întreprins nicio acțiune în toată această perioadă. Pe fondul consumului de alcool din acea seară, inculpatul L. N. a exacerbat situația fratelui său prin prisma declarațiilor persoanei vătămate, pe fondul și a unei fermități ce ar fi putut fi percepută ca o atitudine recalcitrantă din partea lui V. I..

Din nicio probă din dosar nu rezultă că totul ar fi fost premeditat, respectiv că cei doi inculpați ar fi cunoscut că V. I. se află în acea seară în acel bar, iar starea de tensiune percepută de persoana vătămată în toată această perioadă ca urmare a unor demersuri ale inculpaților, invocată de procuror, contrastează cu faptul că după sosirea inculpaților în bar persoanele vătămate au rămas în continuare să consume băuturi alcoolice; ba mai mult, V. I. a răspuns fără să se opună la chemarea lui D. L. în afara barului, declarând că nu bănuia absolut nimic.

Pe de altă parte, în ciuda faptului că pentru infracțiunea de răzbunare pentru ajutorul dat justiției nu este posibilă retragerea plângerii, persoana vătămată și-a retras plângerea față de toți inculpații, aspect de care instanța trebuie să țină cont sub aspectul individualizării pedepsei și a executării acesteia.

Violența manifestată în acea seară de cei trei inculpați atât față de persoane, cât și față de bunuri, a determinat o reacție de teamă din partea celor prezenți în bar, unii ascunzându-se chiar în spatele barului. Țipete, vacarm, urlete sunt doar câteva cuvinte care caracterizează atmosfera din interiorul barului în momentul derulării conflictului.

Deși inițial inculpații au fost cercetați și pentru comiterea infracțiunii de distrugere, aceștia au reușit să achite în scurt timp contravaloarea obiectelor distruse, astfel că partea civilă C. S. și-a retras plângerea prealabilă. Oricum, dorința inculpaților de a îndrepta lucrurile trebuie de asemenea să le profite.

În privința inculpatului L. N., instanța apreciază per total că, în ciuda violenței deosebite de care a dat dovadă, circumstanțele personale îi sunt favorabile: astfel, acesta nu are antecedente penale, are 38 de ani, cetățean român, studii 8 clase, relație de concubinaj, are un copil minor în întreținere care are probleme de sănătate (astm bronșic – f. 12 d.c.p.), neavând în schimb ocupație sau un loc de muncă.

Pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine în general nesinceră, recunoscând ceea ce era evident însă de la început, respectiv faptul că l-a agresat pe V. I., negând în schimb implicarea celorlalți doi inculpați și mobilul infracțiunii. Instanța a scos de altfel în evidență atitudinea oscilantă a acestuia.

Punând în balanță gravitatea faptei cu circumstanțele personale, în baza art.274 raportat la art.193 alin.2 C.pen. cu reținerea art.77 lit.a C.pen. instanța îl va condamna pe inculpatul L. N. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de răzbunare pentru ajutorul dat justiției.

În legătură cu această din urmă infracțiune, instanța consideră că față de inculpat se impune și aplicarea unor pedepse complementare. Astfel, sub acest aspect, infracțiunea comisă, gravitatea acesteia, justifică interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, durata de 2 ani fiind una rezonabilă. De asemenea, față de violența manifestată, se impune interzicerea dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme. Inculpatul este nedemn să mai exercite drepturile prevăzute anterior și care, de altfel, impun o multitudine de obligații și responsabilități deosebite. Or, inculpatul nu prezintă garanții suficiente că după rămânerea definitivă a prezentei ar fi în măsură să se supună rigorilor respectivelor funcții.

Așadar, în baza art.67 alin.1 C.pen. instanța va interzice inculpatului pe o perioadă de 2 (doi) ani, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și h C.pen. ce urmează a fi executată de la rămânerea definitivă a prezentei conform art.68 alin.1 lit.b C.pen.

Pentru aceleași considerente, în baza art.65 alin.1 C.pen. instanța va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și h C.pen., urmând ca aceasta să fie executată în caz de anulare sau de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei ce va fi dispusă față de inculpat, față de motivele ce vor fi arătate.

Pentru aceleași argumente ce țin de gravitatea faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, în baza art.371 C.pen. cu aplicarea art.77 lit.a C.pen. instanța îl va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 (unu) an și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.

În baza art.38 alin.1 C.pen. instanța va constata că cele două infracțiuni sunt concurente și, în baza art.39 alin.1 lit.b C.pen. și art.45 alin.1 C.pen., va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare la care va adăuga un spor de 5 luni închisoare reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 2 (doi) ani și (11) unsprezece luni închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și h C.pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art.45 alin.1 și 5 C.pen. va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și h C.pen. ce urmează a fi executată în caz de anulare sau de revocare a suspendării executării sub supraveghere.

Referitor la modalitatea de executare, văzând condițiile prevăzute de art.91 alin.1 C.pen., instanța apreciază că sunt întrunite condițiile pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului ca urmare a concursului este mai mică de 3 ani (2 ani și 11 luni închisoare), iar inculpatul nu are antecedente penale, manifestându-și acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității. Ținând cont de persoana infractorului astfel cum a fost relevată anterior, de faptul că acesta a încercat diminuarea consecințelor faptelor sale, achitând prejudiciul cauzat în urma distrugerii bunurilor, în condițiile în care are o familie închegată, aspecte care, apreciază instanța, alături de pedeapsa aplicată, va avea rolul de a-l determina să se îndrepte chiar fără executarea pedepsei, sunt garanții suficiente că acesta nu va mai comite alte infracțiuni, mai ales că autoritățile vor exercita un control strict asupra acestuia având ca scop reinserția socială deplină, inclusiv din perspectiva posibilităților acestuia de a părăsi teritoriul țării.

În consecință, în baza art.91 C.pen. instanța va dispune suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani conform art.92 alin.1 C.pen.

În baza art.93 alin.1 C.pen. 2009, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În baza art.93 alin.2 lit.b C.proc.pen. va impune condamnatului următoarele obligații:

a) să frecventeze mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. sau organizate în colaborare cu instituțiile din comunitate, în condițiile stabilite de Serviciul de Probațiune.

b) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

De asemenea, prestarea unei munci în folosul comității este de natură să îl facă pe inculpat să reevalueze poziția sa față de membrii comunității din care face parte, și să adopte pe viitor o conduită conformă normelor de conviețuire socială.

Așadar, în baza art.93 alin.3 C.pen. și art.404 alin.2, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile în cadrul Serviciului de Gospodărire din cadrul Primăriei orașului O. ori în cadrul Direcției de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei C., în măsura în care starea de sănătate îi va permite.

Instanța, în baza art.404 alin.2 C.proc.pen. și art.96 alin.1 și 4 C.pen. va atrage atenția inculpatului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, sau săvârșește o nouă infracțiune, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

În baza art.7 alin.1 raportat la art.4 alin.1 lit.b din Legea nr.76/2008 privind funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare instanța va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul L. N. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Cu referire la inculpatul D. L., instanța reține că acesta are 26 de ani, este căsătorit, studii 8 clase, fără ocupație sau loc de muncă, neavând antecedente penale. În comparație cu inculpatul L. N., contribuția acestuia la comiterea faptelor a fost una mai redusă, înlăturând în schimb orice posibilitate de apărare a persoanei vătămate V. I. prin lovirea persoanei vătămate P. M.-F..

Pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptelor ce i se rețin în sarcină, susținând că intervenția sa a fost în sensul despărțirii inculpatului L. N. și a persoanei vătămate V. I., aspect ce a fost contrazis de restul probelor administrate. În ciuda acestei atitudini procesuale nefavorabile, instanța va avea în vedere starea sa precară de sănătate, suferind de sindromul imunodeficienței dobândite (S.), motiv pentru care este încadrat în gradul I de handicap cu asistent personal. Conform înscrisurilor de la f. 50 d.c.p., inculpatul are nevoie de un regim alimentar special și de condiții de igienă corespunzătoare.

Față de aceste argumente, în baza art.274 raportat la art.193 alin.2 C.pen. cu aplicarea art.77 lit.a C.pen., instanța îl va condamna pe inculpatul D. L. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de răzbunare pentru ajutorul dat justiției.

În legătură cu această infracțiune, instanța consideră că față de inculpat se impune și aplicarea unor pedepse complementare. Astfel, sub acest aspect, infracțiunea comisă, gravitatea acesteia, justifică interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, durata de 1 an și 6 luni fiind una rezonabilă. Inculpatul este nedemn să mai exercite drepturile prevăzute anterior și care, de altfel, impun o multitudine de obligații și responsabilități deosebite. Or, inculpatul nu prezintă garanții suficiente că după rămânerea definitivă a prezentei ar fi în măsură să se supună rigorilor respectivelor funcții.

În baza art.67 alin.1 C.pen. instanța va interzice inculpatului pe o perioadă de 1 (unu) an și 6 (șase) luni, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b C.pen. ce urmează a fi executată de la rămânerea definitivă a prezentei conform art.68 alin.1 lit.b C.pen.

Pentru aceleași argumente, în baza art.65 alin.1 C.pen. instanța va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b C.pen., ce urmează a fi executată în caz de anulare sau de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere ce va fi dispusă față de inculpat.

Ținând cont de cele menționate anterior în legătură cu gravitatea faptei și aspectele ce țin de persoana inculpatului, în baza art.371 C.pen. cu aplicarea art.77 lit.a C.pen. instanța îl va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.

În baza art.38 alin.1 C.pen. instanța va constata că cele două infracțiuni sunt concurente și, în baza art.39 alin.1 lit.b C.pen. și art.45 alin.1 C.pen., va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care va adăuga un spor de 4 luni închisoare reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 2 (doi) ani și (4) patru luni închisoare și 1 (unu) an și 6 (șase) luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b C.pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. art.45 alin.1 și 5 C.pen. instanța va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b C.pen. ce urmează a fi executată în caz de anulare sau de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Referitor la modalitatea de executare, văzând condițiile prevăzute de art.91 alin.1 C.pen., instanța apreciază că sunt întrunite condițiile pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și față de inculpatul D. L..

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului ca urmare a concursului este mai mică de3 ani (2 ani și 4 luni închisoare), iar inculpatul nu are antecedente penale, manifestându-și acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității. Ținând cont de persoana infractorului astfel cum a fost relevată anterior, de faptul că acesta a încercat diminuarea consecințelor faptelor sale, achitând prejudiciul cauzat în urma distrugerii bunurilor alături de ceilalți inculpați, în condițiile în care este căsătorit și are o stare precară de sănătate, aspecte care, apreciază instanța, alături de pedeapsa aplicată, va avea rolul de a-l determina să se îndrepte chiar fără executarea pedepsei, sunt garanții suficiente că acesta nu va mai comite alte infracțiuni, mai ales că autoritățile vor exercita un control strict asupra acestuia având ca scop reinserția socială deplină, inclusiv din perspectiva posibilităților acestuia de a părăsi teritoriul țării.

Așadar, în baza art.91 C.pen. instanța va dispune suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni conform art.92 alin.1 C.pen.

În baza art.93 alin.1 C.pen. 2009, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În baza art.93 alin.2 lit.b C.proc.pen. va impune condamnatului următoarele obligații:

a) să frecventeze mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. sau organizate în colaborare cu instituțiile din comunitate, în condițiile stabilite de Serviciul de Probațiune.

b) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

De asemenea, prestarea unei munci în folosul comității este de natură să îl facă pe inculpat să reevalueze poziția sa față de membrii comunității din care face parte, și să adopte pe viitor o conduită conformă normelor de conviețuire socială.

În consecință, în baza art.93 alin.3 C.pen. și art.404 alin.2, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 de zile în cadrul Serviciului de Gospodărire din cadrul Primăriei orașului O. ori în cadrul Direcției de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei C., în măsura în care starea de sănătate îi va permite.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen. și art.96 alin.1 și 4 C.pen. instanța va atrage atenția inculpatului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, sau săvârșește o nouă infracțiune, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

În baza art.7 alin.1 raportat la art.4 alin.1 lit.b din Legea nr.76/2008 privind funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare instanța va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul D. L. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Ținând cont de manifestarea de voință a persoanei vătămate P. M.-F. în sensul retragerii plângerii prealabile inclusiv față de inculpat, astfel cum rezultă din declarația autentificată sub nr.1990/04.11.2014 de B.N.P. „A. G.”, în baza art.396 alin.6 C.proc.pen. raportat la art.16 alin.1 lit.g C.proc.pen., coroborate cu art.193 alin.3 și 158 alin.1 și 2 C.pen. instanța va înceta procesul penal față de inculpatul D. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.2 C.pen. cu aplicarea art.77 lit.a C.pen. (persoană vătămată P. F.-M.).

Inculpatul G. P. are 22 de ani, cetățean român, fără studii, fiind într-o relație de concubinaj, un copil minor în întreținere, zilier, fără antecedente penale, având înscrisă în cazier o soluție de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative pentru o infracțiune contra patrimoniului. De asemenea, la dosar au fost depuse mai multe caracterizări din care rezultă că inculpatul a avut o comportare bună în societate, este muncitor și își întreținea familia.Trebuie remarcat din perspectiva gravității faptei de tulburare a ordinii și liniștii publice faptul că acesta s-a alăturat spontan celorlalți doi inculpați, iar mobilul său a fost mai degrabă sprijinirea acestora, contribuția lui fiind una oricum mai scăzută.

Față de aceste motive, în baza art.371 C.pen. cu aplicarea art.77 lit.a C.pen., instanța îl va condamna pe inculpatul G. P. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.

Referitor la modalitatea de executare, văzând condițiile prevăzute de art.91 alin.1 C.pen., instanța apreciază că sunt întrunite condițiile pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și față de inculpatul G. P., punând în balanță gravitatea faptei și circumstanțele personale ale acestuia.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului ca urmare a concursului este mai mică de 3 ani (1 an închisoare), iar inculpatul nu are antecedente penale, manifestându-și acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității. Ținând cont de persoana infractorului astfel cum a fost relevată anterior, de faptul că acesta a încercat diminuarea consecințelor faptelor sale, achitând prejudiciul cauzat în urma distrugerii bunurilor alături de ceilalți inculpați, în condițiile în care are o relație de concubinaj și un copil minor în întreținere, aspecte care, apreciază instanța, alături de pedeapsa aplicată, va avea rolul de a-l determina să se îndrepte chiar fără executarea pedepsei, sunt garanții suficiente că acesta nu va mai comite alte infracțiuni, mai ales că autoritățile vor exercita un control strict asupra acestuia având ca scop reinserția socială deplină.

În baza art.91 C.pen. instanța va dispune suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni conform art.92 alin.1 C.pen.

În baza art.93 alin.1 C.pen. 2009, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În baza art.93 alin.2 lit.a C.proc.pen. instanța va impune condamnatului obligația de a urma un curs de calificare profesională ce va fi stabilit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C..

De asemenea, prestarea unei munci în folosul comității este de natură să îl facă pe inculpat să reevalueze poziția sa față de membrii comunității din care face parte, și să adopte pe viitor o conduită conformă normelor de conviețuire socială, astfel că, în baza art.93 alin.3 C.pen. și art.404 alin.2, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile în cadrul Serviciului de Gospodărire din cadrul Primăriei orașului O. ori în cadrul Direcției de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei C., în măsura în care starea de sănătate îi va permite.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen. și art.96 alin.1 și 4 C.pen. instanța va atrage atenția inculpatului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, sau săvârșește o nouă infracțiune, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

Ținând cont de manifestarea de voință a persoanei vătămate V. I. în sensul retragerii plângerii prealabile inclusiv față de inculpat, astfel cum rezultă din declarația autentificată sub nr.1990/04.11.2014 de B.N.P. „A. G.”, în baza art.396 alin.6 C.proc.pen. raportat la art.16 alin.1 lit.g C.proc.pen., coroborate cu art.193 alin.3 și 158 alin.1 și 2 C.pen. instanța va dispune încetarea procesul penal față de inculpatul G. P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.2 C.pen. (persoană vătămată V. I.).

1. Computarea măsurilor preventive privative de libertate:

În baza art.404 alin.4 lit.a C.proc.pen. raportat la art.72 alin.1 C.pen. și art.399 alin.9 C.proc.pen. instanța va scădea din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului L. N. reținerea din 10.10.2014, arestarea preventivă de la 11.10.2014 până la 09.03.2015 și arestul la domiciliu de la 10.03.2015 până la 30.03.2015.

În baza art.404 alin.4 lit.a C.proc.pen. raportat la art.72 alin.1 C.pen. și art.399 alin.9 C.proc.pen. instanța va scădea din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului D. L. reținerea din 10.10.2014, arestarea preventivă de la 11.10.2014 până la 20.01.2015 și arestul la domiciliu de la 21.01.2015 până la 30.03.2015.

În baza art.404 alin.4 lit.a C.proc.pen. raportat la art.72 alin.1 C.pen. instanța va scădea din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului G. P. reținerea din 10.10.2014 și arestarea preventivă de la 11.10.2014 până la 20.01.2015.

1. Măsuri preventive:

Potrivit art.241 alin.1 lit.b C.proc.pen., măsurile preventive încetează de drept în cazurile în care instanța de judecată pronunță o soluție de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitivă, iar conform art.399 alin.1 C.proc.pen. instanța are obligația ca, prin hotărâre, să se pronunțe asupra încetării de drept a măsurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat.

În condițiile în care față de cei trei inculpați s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, în baza art.399 alin.1 raportat la art.241 alin.1 lit.b C.proc.pen. măsura arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul L. N. va înceta de drept ca urmare a pronunțării prezentei.

În baza art.399 alin.1 raportat la art.241 alin.1 lit.b C.proc.pen. măsura arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul D. L. va înceta de drept ca urmare a pronunțării prezentei.

În baza art.399 alin.1 raportat la art.241 alin.1 lit.b C.proc.pen. măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul G. P. va înceta de drept ca urmare a pronunțării prezentei.

1. Latura civilă:

Instanța va lua act că persoanele vătămate V. I. și P. M.-F. nu s-au constituit părți civile.

1. Cheltuieli judiciare:

În baza art.274 alin.1 și 2 C.proc.pen. raportat la art.272 alin.1 C.proc.pen. și a art.275 alin.1 pct.1 lit.b C.proc.pen. instanța îi va obliga pe inculpatul pe L. N. la plata către stat a sumei de 2.500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare (2.000 de lei din cursul urmării penale și 500 de lei din faza de judecată), pe inculpatul D. L. la plata către stat a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (1.750 lei din cursul urmăririi penale și 250 de lei din cursul judecății), pe persoana vătămată P. M.-F. la plata către stat, cu același titlu, a sumei de 500 de lei (250 de lei din cursul urmăririi penale și 250 de lei din faza de judecată), pe inculpatul G. P. la plata către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, a sumei de 1.750 de lei (1.500 de lei din cursul urmăririi penale și 250 de lei din faza de judecată), precum și pe persoana vătămată V. I. la plata către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, a sumei de 750 lei (500 de lei din cursul urmăririi penale și 250 de lei din faza de judecată).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

1. Respinge ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul L. N. prin avocat – din infracțiunea de răzbunare pentru ajutorul dat justiției prev. de art.274 raportat la art.193 alin.2 C.pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.2 C.pen. (persoană vătămată V. I.).

În baza art.386 alin.1 C.proc.pen. admite în parte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de inculpatul D. L. prin avocat și, în consecință, schimbă încadrarea juridică a faptei comise în dauna persoanei vătămate P. F.-M. din infracțiunea răzbunare pentru ajutorul dat justiției prev. de art.274 raportat la art.193 alin.2 C.pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.2 C.pen.

În baza art.386 alin.1 C.proc.pen. admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul G. P. prin avocat și, în consecință, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de răzbunare pentru ajutorul dat justiției prev. de art.274 raportat la art.193 alin.2 C.pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.2 C.pen. (persoană vătămată V. I.).

1. În baza art.274 raportat la art.193 alin.2 C.pen. condamnă pe inculpatul L. N. (fiul lui D. și M., poreclit „Suraj”, născut la data de 30.04.1977 în mun. C., jud. C., domiciliat în orașul O., ., jud. C., cetățenie română, stagiu militar nesatisfăcut, studii 8 clase, într-o relație de concubinaj, un copil minor în întreținere, ocupație – liber profesionist, fără antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de răzbunare pentru ajutorul dat justiției.

În baza art.67 alin.1 C.pen. interzice inculpatului pe o perioadă de 2 (doi) ani, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și h C.pen. ce urmează a fi executată de la rămânerea definitivă a prezentei conform art.68 alin.1 lit.b C.pen.

În baza art.65 alin.1 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și h C.pen.

În baza art.371 C.pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 (unu) an și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.

În baza art.38 alin.1 C.pen. constată că cele două infracțiuni sunt concurente și, în baza art.39 alin.1 lit.b C.pen. și art.45 alin.1 C.pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare la care adaugă în spor de 5 luni închisoare reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 2 (doi) ani și (11) unsprezece luni închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și h C.pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art.45 alin.1 și 5 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și h C.pen.

În baza art.91 C.pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani conform art.92 alin.1 C.pen.

În baza art.93 alin.1 C.pen. 2009, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În baza art.93 alin.2 lit.b C.proc.pen. impune condamnatului următoarele obligații:

a) să frecventeze mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. sau organizate în colaborare cu instituțiile din comunitate, în condițiile stabilite de Serviciul de Probațiune.

b) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

În baza art.93 alin.3 C.pen. și art.404 alin.2, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile în cadrul Serviciului de Gospodărire din cadrul Primăriei orașului O. ori în cadrul Direcției de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei C., în măsura în care starea de sănătate îi va permite.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen. și art.96 alin.1 și 4 C.pen. atrage atenția inculpatului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, sau săvârșește o nouă infracțiune, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

În baza art.404 alin.4 lit.a C.proc.pen. raportat la art.72 alin.1 C.pen. și art.399 alin.9 C.proc.pen. scade din durata pedepsei închisorii reținerea din 10.10.2014, arestarea preventivă de la 11.10.2014 până la 09.03.2015 și arestul la domiciliu de la 10.03.2015 până la 30.03.2015.

În baza art.399 alin.1 raportat la art.241 alin.1 lit.b C.proc.pen. măsura arestului la domiciliu încetează de drept ca urmare a pronunțării prezentei.

În baza art.7 alin.1 raportat la art.4 alin.1 lit.b din Legea nr.76/2008 privind funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul L. N. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

1. În baza art.396 alin.6 C.proc.pen. raportat la art.16 alin.1 lit.g C.proc.pen., coroborate cu art.193 alin.3 și 158 alin.1 și 2 C.pen. încetează procesul penal față de inculpatul D. L. (fiul lui G. și M., născut la data de 26.10.1988, în mun. C., jud. C., domiciliat în orașul O., ., jud. C., cetățenie română, stagiu militar nesatisfăcut, studii 8 clase, căsătorit, ocupație – liber profesionist, fără antecedente penale, CNP:_) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.2 C.pen. (persoană vătămată P. F.-M.).

În baza art.274 raportat la art.193 alin.2 C.pen. condamnă pe inculpatul D. L. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de răzbunare pentru ajutorul dat justiției.

În baza art.67 alin.1 C.pen. interzice inculpatului pe o perioadă de 1 (unu) an și 6 (șase) luni, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b C.pen. ce urmează a fi executată de la rămânerea definitivă a prezentei conform art.68 alin.1 lit.b C.pen.

În baza art.65 alin.1 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b C.pen.

În baza art.371 C.pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.

În baza art.38 alin.1 C.pen. constată că cele două infracțiuni sunt concurente și, în baza art.39 alin.1 lit.b C.pen. și art.45 alin.1 C.pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care adaugă un spor de 4 luni închisoare reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 2 (doi) ani și (4) patru luni închisoare și 1 (unu) an și 6 (șase) luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b C.pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. art.45 alin.1 și 5 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b C.pen.

În baza art.91 C.pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni conform art.92 alin.1 C.pen.

În baza art.93 alin.1 C.pen. 2009, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În baza art.93 alin.2 lit.b C.proc.pen. impune condamnatului următoarele obligații:

a) să frecventeze mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. sau organizate în colaborare cu instituțiile din comunitate, în condițiile stabilite de Serviciul de Probațiune.

b) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

În baza art.93 alin.3 C.pen. și art.404 alin.2, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 de zile în cadrul Serviciului de Gospodărire din cadrul Primăriei orașului O. ori în cadrul Direcției de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei C., în măsura în care starea de sănătate îi va permite.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen. și art.96 alin.1 și 4 C.pen. atrage atenția inculpatului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, sau săvârșește o nouă infracțiune, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

În baza art.404 alin.4 lit.a C.proc.pen. raportat la art.72 alin.1 C.pen. și art.399 alin.9 C.proc.pen. scade din durata pedepsei închisorii reținerea din 10.10.2014, arestarea preventivă de la 11.10.2014 până la 20.01.2015 și arestul la domiciliu de la 21.01.2015 până la 30.03.2015.

În baza art.399 alin.1 raportat la art.241 alin.1 lit.b C.proc.pen. măsura arestului la domiciliu încetează de drept ca urmare a pronunțării prezentei.

În baza art.7 alin.1 raportat la art.4 alin.1 lit.b din Legea nr.76/2008 privind funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul D. L. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

1. În baza art.396 alin.6 C.proc.pen. raportat la art.16 alin.1 lit.g C.proc.pen., coroborate cu art.193 alin.3 și 158 alin.1 și 2 C.pen. încetează procesul penal față de inculpatul G. P. (fiul lui V. și A., născut la data de 28.03.1992 în mun. C., jud. C., domiciliat în orașul O., ., jud. C., cetățenie română, stagiu militar nesatisfăcut, fără studii, într-o relație de concubinaj, ocupație – ziler, fără antecedente penale, CNP:_) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.2 C.pen. (persoană vătămată V. I.).

În baza art.371 C.pen. condamnă pe inculpatul G. P. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.

În baza art.91 C.pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni conform art.92 alin.1 C.pen.

În baza art.93 alin.1 C.pen. 2009, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În baza art.93 alin.2 lit.a C.proc.pen. impune condamnatului obligația de a urma un curs de calificare profesională ce va fi stabilit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C..

În baza art.93 alin.3 C.pen. și art.404 alin.2, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile în cadrul Serviciului de Gospodărire din cadrul Primăriei orașului O. ori în cadrul Direcției de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei C., în măsura în care starea de sănătate îi va permite.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen. și art.96 alin.1 și 4 C.pen. atrage atenția inculpatului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, sau săvârșește o nouă infracțiune, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

În baza art.404 alin.4 lit.a C.proc.pen. raportat la art.72 alin.1 C.pen. scade din durata pedepsei închisorii reținerea din 10.10.2014 și arestarea preventivă de la 11.10.2014 până la 20.01.2015.

În baza art.399 alin.1 raportat la art.241 alin.1 lit.b C.proc.pen. măsura preventivă a controlului judiciar încetează de drept ca urmare a pronunțării prezentei.

1. Ia act că persoanele vătămate V. I., domiciliat în orașul O., ., ., ., jud. C. și P. M.-F., domiciliat în orașul O., ., jud. C. nu s-au constituit părți civile.
2. În baza art.274 alin.1 și 2 C.proc.pen. raportat la art.272 alin.1 C.proc.pen. și a art.275 alin.1 pct.1 lit.b C.proc.pen. obligă pe inculpatul pe L. N. la plata către stat a sumei de 2.500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare (2.000 de lei din cursul urmării penale și 500 de lei din faza de judecată), pe inculpatul D. L. la plata către stat a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (1.750 lei din cursul urmăririi penale și 250 de lei din cursul judecății), pe persoana vătămată P. M.-F. la plata către stat, cu același titlu, a sumei de 500 de lei (250 de lei din cursul urmăririi penale și 250 de lei din faza de judecată), pe inculpatul G. P. la plata către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, a sumei de 1.750 de lei (1.500 de lei din cursul urmăririi penale și 250 de lei din faza de judecată), precum și pe persoana vătămată V. I. la plata către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, a sumei de 750 lei (500 de lei din cursul urmăririi penale și 250 de lei din faza de judecată).

Executorie cu privire la măsurile preventive conform art.399 alin.4 C.proc.pen.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.03.2015.

Președinte Grefier

M. V. C. A.

Tehnored. Jud. MV/ tehnored. Gref. CA/ 19.05.2015, 8 ex.

← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr....		Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 1179/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 602/2015. Judecătoria CONSTANŢA Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 600/2015. Judecătoria CONSTANŢA Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 591/2015. Judecătoria CONSTANŢA Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr. 614/2015. Judecătoria CONSTANŢA Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 1179/2015. Judecătoria CONSTANŢA Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 1160/2015. Judecătoria CONSTANŢA Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 1161/2015. Judecătoria CONSTANŢA Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 1164/2015. Judecătoria CONSTANŢA