Ultrajul (art.257 NCP). Sentința nr. 633/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 633/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 16631/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA PENALA
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 633
Ședința publică din data de 14.05.2015
Completul constituit din:
Președinte: E. G.
Grefier: M. N. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. L..
Pe rol cauza penală privind pe inculpatul P. A., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infr. de ultraj faptă prev. și ped. de art.257 alin. 1, 2 și 4 Cod penal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 08.05.2015 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta încheiere, pentru când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.05.2015 când:
INSTANȚA
Prin rechizitoriul nr. 4901/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. a fost trimis în judecată, inculpatul P. A. pentru infracțiunea de ultraj, faptă prev. și ped. de art.257 alin.l, 2 și 4 C. p.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că inculpatul P. A. în dimineața zilei de 05.04.2014, a proferat amenințări cu bătaia la adresa persoanei vătămate M. M., polițist în cadrul Poliției Orașului Murfatlar, în scop de intimidare pentru o acțiune polițienească efectuată de persoana vătămată cu aproximativ două săptămâni înainte de săvârșirea faptei, și, în același context, cu ocazia încătușării (opunându-se la încătușare) i-a produs lui M. M. leziuni ce necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Prin încheierea din data de 11.07.2014 judecătorul de cameră preliminară în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 4901/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. privind pe inculpatul P. A., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul P. A. pentru infracțiunea de ultraj, faptă prev. și ped. de art.257 alin. l, 2 și 4 C. p.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu; declarații parte vătămată M. M.; declarații inculpat P. A.; declarații martor Ramiș E.; declarații martor Tudosoiu C.-M.; declarații martor B. A.-D.; declarații martor P. G.; declarații martor P. E.; declarații martor G. C.-G.; raport de constatare medico-legală nr. 1446/05.04.2014; certificat medico-legal nr. 1477/08.04.2014; proces-verbal de redare a înregistrărilor video surprinse cu camera foto a poliției; proces-verbal de restituire a ochelarilor de soare ai inculpatului; înscrisuri; fișă de cazier judiciar.
În cadrul cercetării judecătorești în primă instanță au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație martor P. G. (f. 15-16), declarație martor P. E. (f. 17-18), declarație martor G. C.-G.(f. 19-20), declarație persoană vătămată M. M. (f. 27-29), declarație martor Ramiș E. (f. 30-31), declarații martor Tudosoiu C.-M. (f. 32-33), declarație martor P. G. (f. 42), proces-verbal de cercetare la fața locului (f. 52), declarație inculpat P. A. (f. 53-55), declarație martor G. F. (f. 62-64), declarație martor M. C.-L. (f. 78-80).
Analizând probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală și în etapa judecății în primă instanță, instanța reține următoarea situație de fapt:
În noaptea de 04/05 04 2014 inculpatul P. A. a consumat băuturi alcoolice în cadrul unei petreceri, iar în dimineața de 05 04 2014, în timp ce se îndrepta spre casă, a intrat în barul . și s-a adresat barmanei de serviciu solicitându-i un foc pentru a-și aprinde țigara. În urma refuzului acesteia a existat o altercație verbală, s-a semnalat și intervenția unui agent de pază ce presta servicii barului respectiv, iar inculpatul P. A. a apelat SNUAU 112 solicitând prezența unui echipaj de poliție la fața locului.
Apelul a fost direcționat către agentul de poliție M. M. din cadrul Poliției oraș Murfatlar, care la rândul său a solicitat agenților poliției locale T. M. și Ramiș E. să se deplaseze la locul respectiv.
Cei doi polițiști l-au găsit pe P. A. în apropierea barului și l-au condus, deplasându-l cu mașina poliției, la sediul Poliției oraș Murfatlar, unde se afla agentul de poliție M. M..
Potrivit declarației polițistului M. M., acesta a fost informat de către dispecerul SNUAU despre identitatea persoanei care a sunat, inculpatul P. A. pe care polițistul a arătă că îl cunoștea anterior, și tot agentul de poliție M. M. a arătat că el este cel care le-a dat dispoziție polițiștilor locali să îl aducă la sediul poliției pe inculpat. În raport de obiectul reclamației inculpatului, în cauză polițiștii ar fi trebuit să facă cercetări la fața locului despre realitatea susținerilor inculpatului (spre exemplu să constate dacă în bar se afla cineva și să ceară și un alt punct de vedere) dar l-au transportat pe inculpat la sediul poliției, la cererea agentul de poliție M. M. pentru a depune o plângere care nu ar fi avut nici o eficiență, în lipsa verificărilor imediate. Faptul că inculpatul nu avea intenția de a veni la sediul poliției și de a depune plângere rezultă chiar din declarația lui M. M., care arată că l-a întrebat pe inculpat ce caută la poliție iar acesta i-ar fi răspuns că ,,a venit să se certe cu poliția”, rezultând din sensul frazei că inculpatul a folosit o frază ironică pentru a spune că de fapt nu avea ce căuta acolo. Instanța constată, aspect care rezultă și din filmarea video atașată la dosarul cauzei faptul că inculpatul P. A. a avut o atitudinea ironică, însă lucidă în data de 5.04.2014.
Cu privire la faptele care s-au petrecut în cadrul secției de poliție instanța apreciază faptul că agentul de poliție M. M. și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu, situație în care actele acestuia nu mai pot fi considerate ca fiind ale autorității pe care o reprezintă, actele acestuia situându-se în afara protecției pe care i-o acordă legea.
Instanța constată faptul că încătușarea inculpatului P. A. s-a realizat în mod spontan, fără o analiză obiectivă și temeinică a faptului dacă în cauză se impunea încătușarea, la indicațiile persoanei vătămate M. M. care a apreciat faptul că inculpatul P. A. are o atitudine recalcitrantă, noțiune cu un sens foarte general menționată în procesul-verbal întocmit în data de 05.04.2014 de către Agentul Șef principal M. M..
Instanța apreciază faptul că reprezentanții statului persoana vătămată M. M. și martorii Ramiș E. și Tudosoiu C.-M. nu au oferit temeiuri obiective pentru care, din dispoziția persoanei vătămate M. M. s-a produs încătușarea inculpatului P. A.. Audiat în fața instanței, martorul Ramiș E. a declarat faptul că agentul de poliție M. M. a fost cel care a spus să fie încătușat inculpatul pentru a-l ține sub control. Persoana vătămată M. M. a declarat faptul că inculpatul P. A. a refuzat să părăsească biroul și sediul poliției, a devenit agresiv în vorbire, aducându-i amenințări, și cuvinte jignitoare, iar la un moment dat inculpatul P. A., fiind în picioare se apropiase de biroul agentului de poliție M. M., care a afirmat că i-a solicitat inculpatului P. A. să plece, inculpatul refuzând, moment în care împreună cu agenții de la poliția locală Ramiș E. și Tudosoiu C.-M. a decis încătușarea inculpatului P. A.. Instanța constată faptul că în nici un moment persoana vătămată M. M. nu a încercat să aibă o atitudine care să conducă la o bună-înțelegere cu inculpatul P. A..
În cauză instanța constată faptul că inculpatul P. A. a fost ținut în cadrul secției de poliție din orașul Murfatlar de la orele 8 în timpul dimineții până la ora 16-17 când a fost condus la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria C.. În toată această perioadă nici inculpatul P. A. și nici părinților acestuia care au fost chemați la sediul secției de poliție nu le-au fost aduse la cunoștință motivele încătușării sale și implicit ale privării sale de libertate, iar inculpatul în toată această perioadă nu a fost asistat de un avocat. Instanța constată că la dosarul cauzei nu se află nici un act de procedură care să fi fost efectuat în această perioadă de aproximativ opt ore. Tatăl inculpatului P. A., martorul P. G. a declarat faptul că în timpul în care au stat în sediul secției de poliție din orașul Murfatlar nimeni nu i-a lămurit cu privire la motivul pentru care fiul lor se afla încătușat. Sub aspectele anterior menționate situația de fapt din cadrul prezentului dosar este similară stării de fapt reținută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 23 februarie 2012 C. împotriva României.
În cauză, prima dată inculpatului P. A. i-a fost adusă la cunoștință fapta de care este acuzat abia la orele 18.28 în data de 5.04.2015, aspect consemnat în declarația de inculpat aflată la filele 50-51 dosar de urmărire penală.
Inculpatul P. A., cât și martorii P. G. și P. E. au declarat faptul că inculpatul P. A. a fost ținut timp de mai multe ore în sediul secției de poliție în condiții necorespunzătoare. Astfel, inculpatul P. A. a fost ținut încătușat cu mâinile la spate în biroul agentului de poliție M. M. de la ora 8 dimineața până la orele 10 -11 când a venit tatăl inculpatul martorul P. G., iar la de la 11 inculpatul P. A. a fost dus într-un alt birou din cadrul secției de poliție unde atât inculpatul P. A., cât și martorii P. G. și P. E. declară faptul că inculpatul a fost ținut până aproximativ la orele 14 pe un scaun legal cu cătușele de un calorifer, care a fost identificat cu ocazia cercetării la fața locului, iar apoi între orele 14 și orele 16 -17, când a fost dus la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria C., inculpatul a fost lăsat să doarmă pe un pat aflat în cadrul secției de poliție în biroul polițistului G..
Instanța constată faptul că desfășurarea evenimentelor descrise anterior nu poate fi stabilită temporar decât aproximativ, cu toate că în sediul Secției de poliție din orașul Murfatlar se aflau camere de luat de vederi, însă agenții de poliție nu au depus la dosarul cauzei imaginile.
Instanța constată faptul până a fi dus la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. inculpatului P. A., cu toate că a acuzat dureri, i-a fost refuzat de către agentul de poliție M. M. care îl avea în supraveghere, dreptul de a fi consultat de un medic care să îi ateste starea de sănătate, cu toate că în această perioadă persona vătămată M. M. s-a deplasat la sediul Serviciului Județean de Medicină Legală C. pentru a fi consultat.
Instanța apreciază faptul că este excesivă susținerea potrivit căreia inculpatul P. A. ar fi avut o atitudine recalcitrantă în sediul secției de poliție, starea și manifestarea inculpatului fiind una care poate fi caracterizată prin surescitare. Astfel, agenții de poliție au cunoscut, încă din momentul în care inculpatul a fost condus în secția de poliție, faptul că acesta consumase băuturi alcoolice, nu dormise cu o noapte înainte și cu toate acestea atitudinea acestora a fost una de a purta discuții cu inculpatul în secția de poliție. Martora P. E. a declarat faptul că în data 05.04.2014 a primit un telefon de la soțul său care i-a solicitat să meargă în secția de poliție pentru a-l liniștii pe inculpatul P. A..
Martora P. E. a declarat și faptul că în momentul în care a ajuns la secția de poliție inculpatul P. A. era încătușat, a constatat că era foarte bătut, prezentând leziuni pe partea stângă a capului și mâna stângă, iar geaca era plină de praf. Martora a relatat în continuare faptul că aflându-se în stare de șoc, a încercat să îl liniștească pe inculpatul P. A. care plângea și care i-a relatat cum a fost bătut cu pumnul și picioarele pe tot corpul.
Instanța apreciază faptul că în cauză nu se pot reține acțiuni ale inculpatului P. A. care să realizeze elementul constitutiv al infracțiunii de ultraj prevăzut de art.257 alin. l, 2 și 4 C. p. pentru care a fost trimis în judecată.
În cauză, nici măcar persoana vătămată M. M. nu a putut preciza în mod clar modalitatea în care i-a fost produsă leziunea la mână. Persona vătămată a declarat (f. 28 dosar instanță) faptul că leziunea i-a fost produsă în timpul încătușării, iar ulterior a venit cu o relatare prin care este înlăturată convingerea cu care a făcut afirmația anterior menționată relatând faptul că în perioada de imobilizare chiar nu a simțit nimic, ulterior observând că are o rană sângerândă și i se umflase mâna.
Raportul de constatare medico-legală nr. 1446/A1 agresiuni/2014/05.04.2014 a concluzionat faptul că: „Numitul M. M. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur și zgâriere de corp dur rugos. Leziunile traumatice pot data din data de 05.04.2014. Necesită 4-5 cinci zile de îngrijiri medicale, de la data producerii leziunilor traumatice”. Instanța constată faptul că din concluziile raportului de constatare medico-legală, nici din declarațiile martorilor audiați în cauză și nici din declarația persoanei vătămate M. M. sau ale inculpatului nu rezultă vreo acțiune intenționată a inculpatului P. A. care să fi determinat lovirea cu intenție a agentului de poliție M. M.. Martorul Ramiș E. a declarat în fața instanței faptul că presupune că în momentul încătușării s-a produs vătămarea domnului M..
În cauză motivele încătușării au fost foarte evaziv prezentate. Cu toate acestea atât persoana vătămată M. M., cât și martorii Ramiș E. și Tudosoiu C.-M. au relatat momentul și modul încătușării inculpatului P. A.. Din cele trei relatări rezultă faptul că imobilizarea inculpatului P. A. s-a realizat de către cele trei persoane împreună, iar încătușarea s-a realizat de către agentul de poliție M. M..
Martorul P. G. a declarat faptul că fiul său, inculpatul P. A. nu avea cum să îl lovească pe agentul de poliție M. M., deoarece inculpatul P. A. a fost încătușat.
Instanța reține faptul că în cadrul prezentului dosar, în urma audierii tuturor agenților de poliție aflați în ziua de 05.04.2014 în sediul Secției de Poliție din Orașul Murfatlar nu s-a putut stabili vreo acțiune a inculpatului P. A. prin care să îi fi fost produse persoanei vătămate M. M. leziunile pentru care i-a fost eliberat certificatul medico-legal.
Cu privire la acuzația că inculpatul P. A. ar fi exercitat amenințări la adresa agentului de poliție M. M. instanța reține faptul că în cauză inculpatul P. A. s-a aflat într-o poziție minoritară în secția de poliție și nu a avut aptitudinea concretă de a-l amenința pe agentul de poliția M. M. care a fost însoțit în biroul său de martorii Ramiș E. și Tudosoiu C.-M., aceștia din urmă fiind agenți în cadrul Poliției locale a orașului Murfatlar. Instanța reține faptul că persoana vătămată nu a fost în niciun moment lipsită de apărare sau în vreo situație în care să poată fi efectiv intimidată de inculpat.
Instanța reține faptul că inculpatul P. A. nu a făcut decât să ceară explicații agentului de poliție pentru atitudinea neprofesionistă de care l-a acuzat. Instanța apreciază faptul că agentul de poliție M. M. nu a respectat obligația de a adopta o atitudine respectuoasă în relația cu persoanele care intră în secția de poliție și de a nu purta discuții care să conducă la conflicte verbale.
Instanța reține faptul că agentului de poliție M. M. a fost cel care din momentul în care a preluat apelul de la Serviciul 112 și până la conducerea inculpatului la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. a dat dispoziții în legătură cu ce să se întâmple cu inculpatul, persoana vătămată fiind cea care a manifestat în permanență o atitudine de control asupra situației inculpatului în cadrul secției de poliție, iar faptul că inculpatul nu a adoptat o atitudine obedientă față de agentul de poliție nu este sancționat prin incriminarea infracțiunii de ultraj.
În cauză nu s-a făcut dovada formulării de către inculpatul P. A. a unor amenințări apte să îl intimideze sau să îl sperie pe agentul de poliție M. M.. Singura formularea care apare în constant în declarațiile martorilor audiați în cauză este adresarea cu apelativul de „pripas” pe care inculpatul l-ar fi folosit la adresa agentului de poliție. În urma vizionării imaginilor video atașate la dosarul cauzei rezultă faptul că nu ar fi existat vreo amenințare a inculpatului la adresa agentului de poliție.
Instanța reține faptul că manifestarea din timpul filmării atașate la dosarul cauzei nu poate conduce la concluzia existenței formulării vreunei amenințări a inculpatului la adresa persoanei vătămate. Din înregistrarea video rezultă faptul că inculpatul reproșează polițiștilor că l-au bătut și l-au lovit ,,ai dat cu șiretul, cu piciorul în mine…m-a luat cu japca…recunoaște, ai dat în mine?N-ai dat?? ..pripasul care a dat în mine…când m-ai curentat cu electroșocul….”
În ce privește starea de ebrietate a inculpatului, datorită căreia se acreditează ideea implicită că acesta s-a comportat iresponsabil urmare a intoxicației cu alcool, instanța apreciază din înregistrările video că inculpatul a vorbit tot timpul coerent, a fost concentrat pe discuție, a afirmat la un moment dat că a fost jignit, și în general, chiar dacă era sub influența alcoolului, a dat dovadă că conștientizează toate aspectele evenimentului. Totodată, s-a ridicat în picioare fără efort și fără mișcările specifice unui om în stare avansată de ebrietate. Instanța apreciază că în momentele în care inculpatul a făcut afirmațiile respective acesta era surescitat, nu percepuse încă faptul că era filmat, atenția acestuia nefiind îndreptată spre telefonul cu care fusese filmat, acesta dialogând cu persoanele din jurul său care păreau să îl deranjeze.
Relevantă în cauză sub aspectul lipsei unor amenințări este declarația martorului M. C.-L. care a declarat în fața instanței faptul că a asistat și a filmat momentul în care inculpatul P. A. i-a adresat amenințări și injurii persoanei vătămate agentul de poliție M. M. și cu toate acestea din filmare nu rezultă decât o atitudine surescitată a inculpatului, motiv pentru care instanța apreciază faptul că în cauză nu s-a făcut dovada exercitării de amenințări la adresa persoanei vătămate.
Cu privire la acuzația potrivit căreia inculpatul a proferat amenințări la adresa agentului de poliție instanța apreciază faptul că nici până în data de 5.04.2014 inculpatul nu avusese nicio atitudine nepotrivită la adresa persoanei vătămate M. M. și nici nu era cunoscut în cadrul orașului Murfatlar ca fiind o persoană care să fi produs nici un fel de probleme în comunitate, motiv pentru care inculpatul P. A. nu a avea aptitudinea concretă de a fi amenințător la adresa persoanei vătămate care era însoțită în biroul său de cei doi martori Ramiș E. și Tudosoiu C.-M., lucrători în cadrul Poliției Locale din Orașul Murfatlar, iar ulterior în secția de poliție au venit și agenții de poliție G. C. - G., G. F. și M. C. L.. Instanța reține faptul că anterior inculpatul P. A. fusese condus la sediul poliției doar pentru a fi legitimat deoarece nu avusese actul de identitate la adresa sa, nefiind cercetat în cadrul vreunui dosar penal cu acea ocazie sau pentru vreo abatere de comportament.
În drept, instanța reține faptul că este incident cazul de achitare prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b C. p. p.: faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului lipsindu-i elementele constitutive ale infracțiunii atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.
Instanța apreciază faptul că persoana vătămată care este funcționar public și reprezentant al statului avea obligația de a respecta inculpatului garanțiile oferite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în situația în care o persoană este privată de libertate.
Astfel instanța constată asemănări între situația de fapt dedusă judecății și comportamentul agenților de poliție pentru care a fost condamnată România prin Hotărârea din 12 octombrie 2004 în cauza B. împotriva României (Cererea nr._/98) publicată în Monitorul Oficial nr. 452 din 27 mai 2005 în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în paragraful 101următoarele: „În ceea privește fondul cererii, Curtea amintește că, atunci când o persoană susține în mod credibil că ar fi fost victima unor tratamente contrare articolului 3 din Convenție, din partea poliției sau a altor servicii similare ale statului, dispoziția menționată, coroborată cu obligația generală a statului, prevăzută la articolul 1, de a recunoaște „oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Convenție”, impune implicit cerința desfășurării unei anchete oficiale efective. O asemenea anchetă, la fel ca și cea impusă de prevederile articolului 2, trebuie să fie de natură să conducă la identificarea și sancționarea persoanelor vinovate. În caz contrar, interdicția legală generală a tratamentelor inumane sau degradante ar fi lipsită de eficiență practică, în ciuda importanței sale fundamentale, și s-ar crea posibilitatea ca în unele cazuri agenții statului, beneficiind de o cvasi-impunitate, să calce în picioare drepturile persoanelor aflate sub supravegherea lor (Labita, citată mai sus, §131), iar în paragraful104 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că ancheta a fost condusă mai întâi de către P. de pe lângă Tribunalul N. și de către Inspectoratul Județean de Poliție N. și privea atât faptele cu privire la care se plânsese reclamantul, săvârșite de către polițiști, cât și acuzațiile împotriva reclamantului cu privire la săvârșirea infracțiunii de ultraj împotriva polițiștilor.”
Și prin Hotărârea din 5 octombrie 2004 în cauza B. A. împotriva României (Cererea nr._/99) publicată în Monitorul Oficial Nr. 422 din 19 mai 2005 în paragraful 66 a statuat faptul că pentru ca o anchetă privind infracțiunile de omucidere sau de rele tratamente comise de către agenții statului să poată fi considerată ca efectivă, se poate considera, în general, că este necesar ca persoanele competente să desfășoare ancheta, precum și cele care au efectuat cercetările, să fie independente de persoanele implicate în evenimente (a se vedea, de exemplu, hotărârile Güleç împotriva Turciei din 27 iulie 1998, Culegere de hotărâri și decizii 1998-IV, par. 81-82 și Öğur împotriva Turciei [M.C.] nr._/93, CEDO 1999-III, par. 91-92). Acest lucru presupune nu numai absența oricărei legături ierarhice sau instituționale, ci și o independență practică (a se vedea, de exemplu, hotărârea Ergi împotriva Turciei din 28 iulie 1998, Culegere 1998-IV, par. 83-84 și Kelly și alții împotriva Marii Britanii, nr._/96, par. 114, 4 mai 2001).
În cauza de față, instanța reține faptul că în mod constant, încă în momentul în care s-a aflat încarcerat în secția de poliție inculpatul P. A. a reclamat faptul că a fost agresat de către agentul de poliție care a dispus inițial încătușarea sa.
În sensul aspectelor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cadrul prezentului dosar, agentul de poliție M. M. ar fi trebuit să reclame faptele de îndată Parchetului de pe lângă Judecătoria C., singura instituție care avea competența cu privire la cercetarea inculpatului P. A. cu privire la infracțiunea de infracțiunea de ultraj și ar fi trebuit să prezinte probe obiective, cum ar fi înregistrări video, deoarece a avut suportul tehnic necesar din care să rezulte vinovăția inculpatului P. A. și nu să aducă drept probe doar declarații care nu pot fi catalogate drept imparțiale în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului ale colegilor săi, agenți de poliție.
În cauză nu s-a făcut dovada unei acțiuni intenționate, sub forma intenției directe sau a intenției indirecte, prin care inculpatul P. A. să îi fi produs vătămări persoanei vătămate, cu privire la acuzația de lovire la adresa polițistului nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj nici sub aspectul laturii subiective, nici sub aspectul laturii obiective.
Cu privire la existența amenințării care intră în structura infracțiunii de ultraj instanța constată de asemenea lipsa elementelor constitutive ale acestei infracțiuni. Astfel, în cauză nu au fost oferite probe obiective din care să rezulte vinovăția inculpatului P. A., cu toate că în sediul secției de poliție din orașul Murfatlar la data la care au avut loc faptele de care este acuzat inculpatul se află camere de luat vederi și la un moment dat comandantul Secției de Poliție din orașul Murfatlar a filmat comportamentul inculpatului în cadrul secției de poliție.
Cu privire la infracțiunea de amenințare în literatura juridică și în practica judiciară s-a statuat că acțiunea de amenințare trebuie să fie de natură să-l alarmeze pe cel amenințat, să aibă aptitudinea producerii acestui rezultat și să fie realizabilă în mod concret de inculpat, niciuna dintre aceste două condiții nefiind îndeplinite în raport de acuzațiile care se aduc inculpatului și pe care instanța le apreciază ca nefiind dovedite. Instanța evidențiază din nou faptul că persoana vătămată M. M. a fost însoțită în permanență în biroul său de cei doi martori Ramiș E. și Tudosoiu C.-M., lucrători în cadrul Poliției Locale din Orașul Murfatlar, iar ulterior în secția de poliție au venit și agenții de poliție G. C. - G., G. F. și M. C. L..
Având în vedere motivele expuse, în baza art. 396 alin. 5 C. p. p. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b C. p. p. instanța va dispune achitarea inculpatului P. A. pentru infracțiunea de ultraj prevăzută de art.257 alin. l, 2 și 4 C. p.
Persoana vătămată M. M. a declarat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în procesul penal cu o sumă pe care o va comunica ulterior, însă în fața primei instanței nu a făcut precizări cu privire la cuantumul despăgubirilor pe care le solicită.
Având în vedere dispoziția de achitare a inculpatului P. A. în baza art. 397 alin. 1 C. p. p. raportat la art. 25 alin. 5 C. p. p. instanța va lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată de numitul M. M..
În baza art. 275 alin. 3 C. p. p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 396 alin. 5 C. p. p. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b C. p. p. dispune achitarea inculpatului P. A. (fiul lui G. și E., născut la data de 27.12.1986, CNP_, domiciliat în oraș Murfatlar, ., ., ., jud. C.) pentru infracțiunea de ultraj prevăzută de art.257 alin. l, 2 și 4 C. p.
În baza art. 397 alin. 1 C. p. p. raportat la art. 25 alin. 5 C. p. p. lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de numitul M. M..
În baza art. 275 alin. 3 C. p. p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședință publică, azi, 14.05.2015.
Președinte, Grefier,
E. G. M. N. D.
Red. Jud. E. G. /16.06.2015
Tehnored. Gref. N. D./ 16.06.2015 / 2ex.
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 580/2015.... → |
|---|
