Uzurparea de calităţi oficiale. Art. 240 C.p.. Sentința nr. 1233/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Judecătoria CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 1233/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-10-2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C. – SECȚIA PENALĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar penal nr._

SENTINȚA PENALĂ NR. 1233

Ședința publică din data de 26.10.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Jud. M. V.

GREFIER: C. A.

Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR: Sitiavu G.

Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpații:

S. S., fiul lui - si A., născut la data de 27.07.1970 în mun. Constanta, domiciliat în Constanta, ..45, jud. Constanta, CNP_, cetățean român, studii primare, fără ocupație si loc de munca, fără antecedente penale, cercetat în stare de arest preventiv, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale si complicitate la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.26 Cp. raportat la art. 240 Cp. si art. 26 C.pen. raportat la art. 208 alin. 1-209 alin 1. lit. a si e C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.

S. T., fiul lui - și A., născut la data de 20.04.1966 în mun. Constanta, domiciliat în Constanta ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și e C.pen.

Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 12.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – care face corp comun cu prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 1 C.pr.pen, stabilește termen pentru deliberare și pronunțare, data de 23.10.2015, dată la care, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 2 C.pr.pen, amână pronunțarea la data de 26.10.2015, dată la care,

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:

Situația de fapt și încadrările juridice reținute prin rechizitoriu:

Prin rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 12.11.2013 sub nr._, au fost trimiși în judecată inculpații S. T. și S. S., primul pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a și e C.pen. 1969 și uzurpare de calități oficiale prev. de art.240 C.pen. 1969, iar cel de-al doilea pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la furt calificat prev. de art.26 C.pen. raportat la art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a și e C.pen. 1969 și complicitate la uzurpare de calități oficiale prev. de art.26 raportat la art.240 C.pen.

În sarcina inculpatului S. T. s-a reținut că în data de 25.09.2013, în jurul orei 12:00, pe . mun. C., împreună cu inculpatul S. M. (acesta fiind condamnat definitiv pentru comiterea acelorași infracțiuni), prin uzurparea calității de polițist, a sustras din borseta părții civile M. R. FRANCIS PEIRRE M. suma de 1.000 de euro.

În sarcina inculpatului S. S. s-a reținut că în data de 25.09.2013, în jurul orei 12:00, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpații S. T. și S. M., cu intenție, i-a ajutat pe aceștia să savârseasca faptele ce le-au fost retinute în sarcină.

În motivarea soluției de trimitere în judecată procurorul a reținut că prin plângerea penală din data de 25.09.2013, persoana vătămată M. R. Francis Peirre M., cetățean francez în vârstă de 76 ani, a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că la aceeași dată, în jurul orei 12:00, în timp ce se afla ca turist pe . zona peninsulară a mun. Constanta, fiind însoțit de către soția sa M. P. Francine, precum și de către soții A. D. Germain Francois A. și A. M. Leone Jeane, a fost abordat de către trei persoane care au declarat că sunt ofițeri de poliție și, folosindu-se de această calitate, cei trei au procedat la percheziționarea acestora sub pretextul de a găsi droguri, sustrăgând cu această ocazie suma de 1.000 de euro de la persoana vătămată.

Din declarațiile persoanei vătămate, coroborate cu declarațiile celor trei martori, a rezultat că în data de 25.09.2013, în jurul orei 12:00, în timp ce se aflau pe . zona peninsulară a mun. C., au fost abordați mai întâi de către o persoana necunoscută care i-a întrebat unde se află „muzeul”, iar la scurt timp și-au făcut apariția alte două persoane necunoscute care s-au recomandat ca fiind polițiști și le-au spus că ei caută droguri, sustragând din borseta persoanei vătămate suma de 1.000 euro, după care au plecat împreuna cu inculpatul S. S., afirmând că-l vor conduce pe acesta la secția de poliție.

În cauză a fost efectuată procedura recunoașterii din fotografii cu persoana vătămată, precum și cu martorul A. D. Germain Francois A., ambii recunoscându-l pe inculpatul S. S. ca fiind persoana care, în data de 25.09.2013, în jurul orei 12:00, i-a abordat prima dată și i-a întrebat de « muzeu » și pe inculpatul S. T. ca fiind persoana care și-a făcut apariția ulterior împreună cu inculpatul S. M. și, prin declinarea calității de polițist, a sustras din borseta persoanei vătămate suma de 1000 de euro.

Martora A. M. Leone Jeane a declarat verbal organelor de poliție că nu poate să dea o declarație scrisă cu privire la cele întâmplate, deoarece este afectată de acest eveniment și nici nu poate să-i recunoască pe cei trei indivizi deoarece a privit numai în jos, neavând curaj să-i priveasca pe aceștia deoarece în trecut a fost victima unui furt, rămânând marcată de ceea ce i s-a întâmplat. Cu toate acestea, declarațiile verbale ale martorei consemnate de către organele de poliție în procesul-verbal din data de 25.09.2013, ora 20:50, descriu aceeași situație de fapt ca cea prezentată mai sus și se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate și ale celorlalți martori audiați în cauză.

Susține procurorul că, din probele administrate, rezultă în afara oricărui dubiu că cei trei inculpați, pe baza unei înțelegeri prealabile, au pus la cale tot acest „scenariu”, inculpatul S. S. reușind să oprească grupul de turiști francezi și să întărească aparența de veridicitate si legalitate a „operatiunii” celor doi „polițiști” prin faptul că a asistat pasiv la acțiunile acestora și nu s-a opus când aceștia au declarat că-l duc la secția de poliție pe motiv că ar fi deținut droguri, ajutându-i astfel pe inculpatii S. M. și S. T. să savârseasca faptele ce li se rețin în sarcină.

Inculpatul S. S. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor ce i s-au reținut în sarcină, declarând că pe data de 22.09.2013 a plecat în Spania cu un autocar RO – T., dar biletul de călătorie invocat de către acesta este din data de 22.08.2013, iar . AGENCY SRL a comunicat că în data de 22.09.2013 nu a efectuat cursă pe traseul România – Spania, o astfel de cursă fiind efectuată în data de 25.09.2013. Inculpatul a mai declarat că nu s-a prezentat la cele doua citații ale poliției deoarece i-a fost frică, astfel cum rezultă din procesul-verbal de consemnare a declarației orale din data de 21.10.2013.

Inculpatul S. T. nu a putut fi audiat în faza de urmărire penală, lipsind nejustificat la chemarea organelor de urmărire penală.

Pentru dovedirea situației de fapt au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarațiile părții civile M. R. Francis Peirre M. (f. 21-24 d.u.p.) ; declarațiile martorilor M. P. Francine (f. 64 d.u.p.) și A. D. Germain Francois A. (f. 44-48 d.u.p.) ; procesul-verbal de consemnare a declarației orale a martorei A. M. Leone Jeane (f. 67, 68 d.u.p.) ; procese-verbale de recunoaștere din fotografii, însoțite de planșe foto (f. 26-39 ; 49-62 d.u.p.) ; proces-verbal de consemnare a declarației orale a inculpatului S. S. (f. 103 d.u.p.) ; declarații inculpat S. S. (f. 105-109 d.u.p.)

Desfășurarea procedurii de cameră preliminară și cercetarea judecătorească:

În ședința publică din data de 06.02.2014, având în vedere dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.255/2013 și art.343 C.proc.pen., cauza a fost trimisă judecătorului de cameră preliminară, inculpații și avocații având posibilitatea să formuleze cereri sau să invoce excepții.

Prin încheierea din camera de consiliu din 14.04.2015, în condițiile în care nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpați sau de către avocații acestora și nici din oficiu nu s-a considerat necesar să fie invocate, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen., a constatat competența instanței și legalitatea sesizării prin rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor, motiv pentru care a dispus începerea judecății.

La termenul din 16.10.2014, având în vedere că persoana vătămată M. R. Francis Peirre M. a arătat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă cu suma de 1.000 de euro, s-a dispus rectificarea citativului în sensul menționării acesteia în calitate de parte civilă.

Fiindu-le aduse la cunoștință dispozițiile art.374 alin.4 și art.375 C.proc.pen., inculpații au arătat că nu doresc să se prevaleze de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, înțelegând să conteste probele administrate în cursul urmăririi penale – declarațiile martorilor și declarațiile părții civile. În raport de prevederile art.374 alin.7 C.proc.pen. instanța a dispus readministrarea probelor contestate, urmând ca celelalte probe necontestate să fie avute în vedere de instanță la deliberare.

Inculpații au arătat la acel termen că nu doresc să dea declarații în fața instanței de judecată, manifestarea de voință a acestora fiind consemnată în practicaua încheierii.

La data de 05.02.2015 instanța a dispus efectuarea unei videoconferințe în vederea readministrării probelor, ținând cont că atât partea civilă, cât și martorii locuiesc în Republica Franceză, astfel că s-a formulat de către instanță o cerere de asistență judiciară internațională în materie penală către Curtea de Apel Regională din Rennes, cerere ce a fost transmisă magistratului român de legătură din Republica Franceză pentru a fi analizată de autoritățile din Franța, cererea fiind înaintată spre soluționare Tribunalul de M. Instanță din Rennes și care, prin intermediul Parchetului corespunzător, a dispus citarea părții civile și a martorilor.

Astfel, la data de 10.06.2015 a fost audiată prin videoconferință partea civilă M. R. Francis Peirre M. (f. 83, 85) și martora M. P. Francine (f. 86, 87), în prezența interpretului autorizat P. C., termen la care a început cercetarea judecătorească și care a continuat la data de 12.10.2015 când au fost audiați prin videoconferință martorii A. D. Germain Francois A. (117, 118) și A. M. Leone Jeane (119, 120), în prezența aceluiași traducător autorizat.

La același termen a fost audiat din oficiu în calitate de martor și numitul S. M., persoană care a fost condamnată definitiv pentru comiterea infracțiunilor pentru care și cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, declarația acestuia fiind atașată de asemenea la dosar (f. 121, 122).

Instanța a încuviințat în temeiul art.100 alin.3 C.proc.pen. proba cu înscrisuri în circumstanțiere pentru inculpatul S. S. (f. 123, 124), punând de asemenea în discuție o schimbare de încadrare juridică din perspectiva legii penale mai favorabile, urmând a se pronunța odată cu fondul asupra acesteia.

La solicitarea instanței au fost atașate în copie fișele de cazier judiciar ale inculpaților (f. 94-97).

Situația de fapt reținută de instanță:

În fapt, la data de 25.09.2013 partea civilă M. R. Francis Peirre M., cetățean francez în vârstă de 76 ani, a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că la aceeași dată, în jurul orei 12:00, în timp ce se afla ca turist pe . zona veche a mun. Constanta, fiind însoțit de către soția sa M. P. Francine, precum și de către soții A. D. Germain Francois A. și A. M. Leone Jeane, a fost abordat de către trei persoane care au declarat ca sunt ofițeri de poliție și le-au solicitat tuturor pașapoartele ; turiștii le-au prezentat pașapoartele celor trei persoane care, folosindu-se de calitate invocată, au procedat la un control corporal sub pretextul că asupra lor s-ar putea găsi droguri (cocaină), sustragând cu această ocazie suma de 1.000 de euro. Plângerea a fost formulată oral, în prezența unui traducător autorizat.

Fiind audiat în faza de urmărire penală, M. R. Francis Peirre M. a declarat că a ajuns în mun. C. chiar la data de 25.09.2013, ca turist, iar în jurul orei 12:00 se afla pe . cu martorii M. P. Francine (soția sa), A. D. Germain Francois A. și A. M. Leone Jeane (prieteni de familie). La un moment dat au fost întrebați în limba română de un tânăr unde se află muzeul, moment în care au apărut alte două persoane de sex masculin care au început să strige „Poliția !” și le-au solicitat pașapoartele. În aceste condiții, susținând că sunt polițiști, cei doi au început să îi controleze pe turiști în buzunare, în rucsacuri și în portofele pe motiv că asupra lor s-ar putea găsi cocaină. Una dintre persoane a controlat-o pe partea civilă într-o borseră pe care o avea la gât și a scos din interior un plic cu bani pe care a început să îi numere, după care i-a împăturit și s-a prefăcut să îi pune la loc, spunând « No problem ! No problem ». Ulterior, cei doi pretinși polițiști l-au luat pe tânărul care îi abordase pe turiști inițial, spunând că îl vor conduce la poliție. După aproximativ 15-20 min, partea civilă a constatat lipsa banilor.

Partea civilă a făcut o descriere a celor trei persoane precizând următoarele: persoana care l-a întrebat de muzeu avea în jur de 30 de ani, brunet, 1,65-1,70 m, constituție normală, ochi închiși la culoare, îmbrăcat mai degrabă în negru ; cel care l-a controlat și i-a sustras banii avea în jur de 50 de ani, 1,65 m, constituție robustă, ten deschis, purta o șapcă de culoare gri ; cel de-al treilea era un bărbat de aproximativ 50 ani, 1,65 m – posibil mai înalt și mai gras.

Cu această ocazie, părții civile i-au fost prezentate mai multe persoane bănuite că săvârșesc furturi din buzunare de pe raza mun. C., recunoscându-l pe S. S. ca fiind cel care i-a întrebat de muzeu, pe S. T. ca fiind cel care l-a controlat de droguri și i-a sustras din borsetă suma de 1.000 de euro și pe S. M. ca fiind cealaltă persoană care i-a controlat pe soții A. și care s-a prezentat ca fiind lucrător de poliție. Partea civilă a arătat că nu a fost influențată în niciun fel în momentul recunoașterii.

În prezența martorului asistent M. V. părții civile i-au fost prezentate fotografii, recunoscându-i pe cei doi inculpați din prezenta cauză, dar și pe inculpatul-condamnat S. M., încheindu-se în acest sens procese-verbale, activitatea fiind fixată prin planșe foto (f. 25-32 d.u.p.). În aceeași zi, la ora 21:00-21:30, partea civilă l-a recunoscut din grup pe inculpatul S. M., precizând că acesta este cel care i-a buzunărit pe soții A..

În fața instanței de judecată partea civilă și-a menținut în esență declarațiile, precizând că în momentul în care cele două persoane și-au declinat calitatea de polițiști, aceștia au prezentat o legitimație, dar nu a apucat să o vadă. Partea civilă a arătat că cele două persoane doreau să-i facă să înțeleagă faptul că persoana care îi întrebase unde este muzeul/teatrul este de fapt un dealer de droguri, întrebându-i apoi pe toți dacă au euro, iar ulterior a fost controlat în borsetă. Fiindu-i arătate persoanele prezente în fața instanței, partea civilă a precizat că inculpatul S. S. este cel care i-a întrebat de « teatru », iar cealaltă persoană, inculpatul S. T., este persoana care i-a sustras banii, susținând partea civilă că acesta se numește S. M.. Partea civilă a arătat că cele două persoane care s-au prezentat a fi polițiști nu aveau uniformă.

Părții civile i-a fost arătată și fotografia de la f.32 d.u.p., însă a arătat că nu poate preciza dacă persoana din fotografie este sau nu a treia persoană care a participat la comiterea faptei deoarece calitatea fotografiei nu este foarte bună. Fiind întrebat dacă la poliție i s-au arătat doar cele trei fotografii cu cei trei inculpați, M. R. Francis Peirre M. a precizat că a ales dintre mai multe fotografii aparținând și altor persoane.

Referindu-se la inculpatul S. T. cu apelativul S. M., partea civilă a arătat că acesta este cel care i-a controlat, în timp ce persoana care lipsește din fața instanței și care era mai corpolent i-a controlat pe soții A., persoana care îi întrebase de teatru rămânând nemișcată în tot acest timp, toți cei trei plecând ulterior împreună.

În aceeași ședință publică a fost audiată martora M. P. Francine, soția părții civile și care a confirmat situația de fapt descrisă de soțul său, inclusiv faptul că cele două persoane care s-au pretins a fi polițiști le-au arătat un fel de legitimație pe care însă nu a apucat să o vadă. După controlul efectuat de cei doi, persoana care inițial îi întrebase pe turiști unde este « teatrul » și care avea în mână o sacoșă și purta ochelari de soare, a plecat împreună cu cei doi așa-ziși polițiști, rămânând cu impresia că acesta va fi dus la poliție.

Martora a arătat că persoana prezentă în fața instanței îmbrăcată în negru este S. M. (n.i. – S. T.), acesta purtând în acea zi o șapcă pe cap, iar pe cealaltă persoană nu o poate recunoaște (n.i. S. S.), însă probabil este persoana mai tânără, dar era îmbrăcată altfel și purta ochelari de soare.

În cursul urmăririi penale a fost audiat și martorul A. D. Germain Francois A., declarația acestuia coroborându-se cu declarațiile părții civile și ale martorei M. P. Francine. Astfel, martorul a arătat că un bărbat necunoscut li s-a adresat, întrebându-i unde este muzeul, însă imediat alți doi bărbați au apărut strigând « Poliția ! », solicitându-le pașapoartele. După ce au prezentat pașapoartele, cele două persoane au început să îi controleze, spunând că ei cauză droguri, însă la un momenr dat i-au lăsat în pace și l-au luat pe cel care se interesase unde este muzeul, pretinșii polițiști spunându-le turiștilor francezi că îl vor conduce la poliție. Martorul a arătat că știa că partea civilă avea o sumă de bani asupra sa și a văzut atunci când a scos plicul din borsetă și a numărat banii. Personal el și cu soția sa au fost controlați de 2 ori.

Fiindu-i arătate mai multe fotografii, martorul l-a recunoscut pe S. T. ca fiind cel care l-a controlat pe el și pe soție, dar și pe partea civilă, acesta numărând banii din borsetă și prefăcându-se că îi pune la loc ; a precizat martorul că acesta avea o șapcă. Martorul l-a recunoscut pe S. S. ca fiind persoana care i-a abordat inițial, iar pe S. M. l-a recunoscut ca fiind persoana care a strigat « Poliția ! » și i-a controlat pe el și pe soția sa.

În cauză au fost întocmite procese-verbale de recunoaștere din fotografii, activitatea desfășurată fiind fixată prin fotografii judiciare (f. 49-56 d.u.p.). Totodată, în acea seară, între orele 21:35-21:50, martorul a făcut o recunoaștere din grup, indicându-l pe inculpatul S. M. ca fiind cel care i-a controlat pe el și pe soția sa. Martorul a precizat expres în declarații că nu a fost îndrumat de organele de poliție să recunoască cele trei persoane.

În fața instanței de judecată martorul și-a menținut declarațiile, precizând că persoana care i-a abordat inițial i-a întrebat de o catedrală/biserică din mun. C., iar cele două persoane care s-au pretins a fi polițiști le-au prezentat o legitimație, însă nu poate preciza dacă era falsă sau adevărată. Fiindu-i prezentați cei doi inculpați, martorul a arătat că îl recunoaște pe inculpatul S. T. ca fiind cel care i-a căutat pe soții A. în borsetă și care avea o șapcă mai specială și pe inculpatul S. S. ca fiind cel care i-a întrebat în ce direcție se află catedrala. A precizat martorul că acesta din urmă a rămas în apropiere după apariția celor două persoane. Fiindu-i prezentat și martorul S. M., care a fost condamnat definitiv pentru comiterea acelorași infracțiuni într-un alt dosar, martorul a precizat că aceasta este persoana care s-a dat drept polițișt și i-a percheziționat.

Martora A. M. Leone Jeane a arătat că cele două persoane care s-au prezentat a fi polițiști nu aveau uniformă, dar au prezentat o legitimație, fără însă ca martora să observe ce anume scrie pe acea legitimație. Deși își aduce aminte unele semnalmente, martora a precizat că nu îi poate recunoaște pe inculpații prezenți în fața instanței deoarece era mai atentă la geanta ei. Persoana care i-a întrebat inițial în ce direcție este obiectivul turistic a rămas în apropiere, iar ulterior a plecat împreună cu persoanele care s-au pretins a fi polițiști.

Instanța constată că probele se coroborează între ele, partea civilă și martorul A. recunoscându-i atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată pe cei doi inculpați, doar partea civilă și soția sa precizând că de fapt inculpatul S. T. se numește S. M.. Or, partea civilă indică în mod clar că inculpatul S. T. este cel care i-a sustras banii din borsetă și s-a pretins polițist, cu mențiunea că purta o șapcă pe cap, obiect vestimentar indicat și de martorul A., fiind evident că partea civilă este în eroare cu privire la numele inculpatului. De altfel, inculpatul S. M. a fost recunoscut din grup de către partea civilă chiar în acea seară, astfel că o confuzie cu ceilalți doi inculpați era exclusă la acel moment procesual, cum este în mod evident exclusă și acum. Deși apărarea a invocat împrejurarea că toți cei trei sunt frați și că se aseamănă între ei, partea civilă și martorii au precizat în mod clar ce anume activități a desfășurat fiecare dintre inculpați, iar asemănarea dintre aceștia nu este atât de mare încât să fie posibilă o confuzie cum de altfel instanța a observat prin propriile simțuri.

Inculpatul S. S. a precizat la un moment dat, cu ocazia discutării măsurilor preventive (data de 12.12.2013), faptul că își recunoaște fapta, alibiul său cum că de fapt s-ar fi aflat în Spania la data comiterii infracțiunii fiind de altfel înlăturat de probele directe administrate în cauză (declarații parte civilă, martori, recunoaștere din planșa foto). De altfel nici înscrisurile depuse de inculpat nu i-au susținut varianta, inculpatul prezentând un bilet de călătorie cu destinația Spania având ca dată de plecare 22.08.2013 (fapta fiind comisă la 25.09.2013). Mai mult, deși inculpatul a susținut că a părăsit teritoriul României la data de 22.09.2013 cu un autocar aparținând . AGENCY SRL, societatea a comunicat organelor judiciare faptul că în data de 22.09.2013 nu s-a efectuat vreo cursă pe acest traseu, ci abia la 25.09.2013, tocmai data comiterii infracțiunii.

Ulterior, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, însă apărarea sa a fost în sensul recunoașterii comiterii infracțiunii, negând în schimb că la aceasta ar fi participat și fratele său, inculpatul S. T..

Instanța reține că inculpatul S. T. nu a dat nicio declarație în cursul urmăririi penale și nici în faza de judecată, invocând prin apărător că nu era în țară la data comiterii infracțiunii, pe același tipar adoptat și de inculpatul S. S. inițial. În schimb, inculpatul nu a furnizat niciun alibi, nu a depus niciun înscris la dosar din care să rezulte că, într-adevăr, la data de 25.09.2013 se afla într-o altă țară, apărarea invocând procese-verbale de căutare în care soția menționează că inculpatul este plecat în Spania, ceea ce însă contrazice materialul probator administrat în cauză și care îl plasează pe inculpatul S. T. la locul comiterii infracțiunii, fiind de altfel cel care a suatras suma de bani.

S. M. a fost condamnat pentru aceeași infracțiune într-un alt dosar, disjuns din prezentul, recunoscând fapta în modalitatea descrisă în rechizitoriul nr._/P/2013, în sensul că, în timp ce se afla pe . mun. C., la data de 25.09.2013, în jurul orei 12:00, împreună cu S. T. și S. S., prin uzurparea calității de polițist, a sustras din borseta părții civile suma de 1.000 de euro.

Fiind audiat în calitate de martor, S. M. a arătat că de fapt el împreună cu S. S. și-au declinat calitatea de polițiști în momentul în care turiștii discutau cu o persoană care lucra la pavele în acea zonă, el fiind cel care a sustras suma de 1.000 de euro. Martorul a arătat că nu au prezentat nicio legitimație și că fratele său, S. T., nu a participat la comiterea acestei fapte. Or, întregul probatoriu îl indică pe inculpatul S. S. ca fiind cel care a discutat inițial cu turiștii francezi, chiar în acea seară inculpatul S. M. fiind recunoscut atât de partea civilă, cât și de martorul A. ca fiind cel care i-a controlat pe soții A., nicidecum cel care a sustras suma de bani.

Prin urmare, declarațiile martorului sunt nesincere, cu atât mai mult cu cât acesta nu a justificat în vreun fel revenirea asupra declarațiilor date în dosarul în care a fost condamnat definitiv.

Curtea europeană a drepturilor omului a arătat că este evident incompatibil cu exigențele Convenției ca o condamnare să fie întemeiată exclusiv sau în mod esențial pe tăcerea acuzatului, pe refuzul său de a răspunde la întrebări sau de a depune mărturie în instanță; însă este tot atât de evident că aceste interdicții nu ar putea împiedica să se țină seama de tăcerea celui interesat, în situații ce reclamă o explicație din partea-i, pentru a aprecia forța de convingere a elementelor dosarului care îl acuză. Așadar, dreptul de a păstra tăcerea nu trebuie considerat ca fiind absolut. De aceea, pentru a se cerceta în ce măsură deducerea unor concluzii defavorabile acuzatului din tăcerea sa încalcă dispozițiile art.6 din Convenție, trebuie ținut seama de ansamblul circumstanțelor cauzei – cauza Murray c. Regatului Unit al Marii Britanii din 08.02.1996, par.47.

În cauză inculpatul S. T. s-a mulțumit să invoce prin apărător faptul că nu era în țară în momentul comiterii infracțiunii, iar pe măsură ce probele au fost administrate de către instanță și care îl indicau ca fiind autor, probe directe, s-a prevalat în continuare de dreptul la tăcere, fără a preciza măcar unde susține că a fost, în ce localitate, împreună cu cine, ce persoane ar putea da detalii din această perspectivă.

În raport de probatoriul administrat în cauză instanța reține că dincolo de orice dubiu rezonabil faptele există, constituie infracțiuni și au fost comise de inculpați.

Încadrarea juridică a faptelor:

Instanța constată că, potrivit art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Codul de Procedură Penală. Potrivit art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.

În privința modalității de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța reține că prin decizia nr.265/6._, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.477¹ din C.proc.pen.

Față de acestea, având în vedere că potrivit art.147 alin.4 din Constituție deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpaților legea cea mai favorabilă.

Astfel, în legătură cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise de inculpați, Codul penal 2009 apare ca fiind mai favorabil, în condițiile în care faptele acestora s-ar încadra în dispozițiile art.228 alin.1 C.pen., respectiv art.48 alin.1 raportat la art.228 alin.1 C.pen. (furt și complicitate la furt) și art.258 alin.1 C.pen., respectiv art.48 alin.1 raportat la art.258 alin.1 C.pen., toate cu aplicarea art.77 lit.a C.pen. (uzurpare de calități oficiale și complicitate la uzurpare de calități oficiale), pedepsele fiind de la 6 luni la 3 ani sau amendă (pentru fapta de furt), respectiv de la 6 luni la 3 ani sau amendă (uzurparea de calități oficiale).

În schimb, deși Codul penal 1969 prevede pedeapsa închisorii în aceleași limite ca și Codul penal 2009, nu oferă și varianta aplicării unei amenzi penale, iar limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de furt calificat sunt în mod evident mult mai ridicate – de la 3 la 15 ani închisoare.

Prin urmare, din perpectiva limitelor de pedeapsă, Codul penal 2009 apare ca fiind mai favorabil, astfel că instanța, pentru motivele ce vor fi arătate în secțiune următoare, ar urma să aplice inculpatului S. T. o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt prev. de art.228 alin.1 C.pen. 2009 și 1 an și 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale prev. de art.258 alin.1 C.pen. 2009, iar inculpatului S. S. o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare și una de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la furt prev. de art.48 raportat la art.228 alin.1 C.pen., respectiv complicitate la uzurpare de calități oficiale prev. de art.48 alin.1 raportat la art.258 alin.1 C.pen. 2009.

Menținând încadările juridice din rechizitoriu, instanța ar aplica inculpatului S. T. o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat (C.pen. 1969), respectiv 1 an și 3 luni pentru comiterea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale (C.pen. 1969), iar inculpatului S. S. 3 ani și 3 luni închisoare și 1 an închisoare pentru complicitate la infracțiunile anterior menționate.

Analiza continuă cu tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni.

Astfel, aplicând prevederile art.34 alin.1 lit.b C.pen. 1969, din moment ce infracțiunile deduse judecății sunt concurente, inculpatul S. T. ar urma să execute pedeapsa rezultantă cea mai grea de 4 ani închisoare, în timp ce inculpatul S. S. ar urma să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 3 luni închisoare. În această situația, unica variantă de executare a pedepselor este în regim de detenție, conform art.57 C.pen. 1969.

Potrivit Codului penal 2009, pedeapsa rezultantă în cazul inculpaților S. T. și S. S., aplicând prevederile art.39 alin.1 lit.b C.pen. 2009, ar fi de 2 ani și 2 luni închisoare, respectiv 1 an și 10 luni închisoare, fiind posibilă în ambele cazuri suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Însă pentru motivele ce vor fi arătate în secțiunea următoare, pentru inculpatul S. T. se impune executarea pedepsei în regim de detenție și, din moment ce pedeapsa rezultantă conform noului Cod penal este mai mică, legea nouă este mai favorabilă.

În schimb, pentru considerentele ce vor fi arătate, în cazul inculpatului S. S. se impune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform noului Cod penal, regim de executare în mod evident mai favorabil decât regimul de executare în detenție, astfel că și pentru acesta legea nouă este mai favorabilă și va retroactiva.

În raport de considerentele expuse, în baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, va schimba încadrările juridice ale faptelor astfel:

- pentru inculpatul S. T., din infracțiunile de furt calificat prev. de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a și e C.pen. 1969 și uzurpare de calități oficiale prev. de art.240 C.pen. 1969 în infracțiunile de furt prev. de art.228 alin.1 C.pen. 2009 cu reținerea art.77 lit.a C.pen. 2009 și aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009 și uzurpare de calități oficiale prev. de art.258 alin.1 cu reținere art.77 lit.a C.pen. 2009 și aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009.

- pentru inculpatul S. S., din infracțiunile de complicitate la furt calificat prev. de art.26 C.pen. raportat la art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a și e C.pen. 1969 și complicitate la infracțiunea de uzurpare de calități oficiale prev. de art.26 C.pen. raportat la art.240 C.pen. 1969 în infracțiunile de complicitate la furt prev. de art.48 alin.1 C.pen. 2009 raportat la art.228 alin.1 C.pen. 2009 cu aplicarea art.77 lit.a C.pen. 2009 și reținerea art.5 alin.1 C.pen. 2009 și complicitate la uzurpare de calități oficiale prev. de art.48 alin.1 C.pen. 2009 raportat la art.258 alin.1 C.pen., cu reținerea art.77 lit.a C.pen. 2009 și aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009.

În drept, fapta inculpatului S. T. care, la data de 25.09.2013, în jurul orei 12:00, pe . mun. C., împreună cu inculpatul S. M. (acesta fiind condamnat definitiv pentru comiterea acelorași infracțiuni), prin uzurparea calității de polițist, a sustras din borseta părții civile M. R. Francis Peirre M. suma de 1.000 de euro, fiind ajutat de inculpatul S. S. care a oprit grupul de turiști, iar ulterior a rămas în apropiere, intrând în jocul pretinșilor polițiști și întărindu-le astfel convingerea cetățenilor francezi că este vorba de o acțiune legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de furt prev. de art.228 alin.1 C.pen. 2009 cu reținerea art.77 lit.a C.pen. 2009 și aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009 și uzurpare de calități oficiale prev. de art.258 alin.1 cu reținere art.77 lit.a C.pen. 2009 și aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009.

Fapta inculpatului S. S. care, în data de 25.09.2013, în jurul orei 12:00, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpații S. T. și S. M. (acesta fiind condamnat definitiv în dosarul disjund), cu intenție, i-a ajutat pe aceștia să savârseasca faptele ce le-au fost retinute în sarcinăîn sensul a oprit grupul de turiști, iar ulterior a rămas în apropiere, intrând în jocul pretinșilor polițiști și întărindu-le astfel convingerea cetățenilor francezi că este vorba de o acțiune legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la furt prev. de art.48 alin.1 C.pen. 2009 raportat la art.228 alin.1 C.pen. 2009 cu aplicarea art.77 lit.a C.pen. 2009 și reținerea art.5 alin.1 C.pen. 2009 și complicitate la uzurpare de calități oficiale prev. de art.48 alin.1 C.pen. 2009 raportat la art.258 alin.1 C.pen., cu reținerea art.77 lit.a C.pen. 2009 și aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009.

Cu privire la infracțiunea de furt, sub aspectul laturii obiective, inculpatul S. T. a realizat elementul material al infracțiunii de furt, respectiv “luarea”, sustrăgând pe nedrept din posesia părții civile suma de 1.000 de euro, acționând așadar în calitate de autor, producându-se așadar urmarea imediată, respectiv deposedarea părților civile și aproprierea bunurilor de către inculpat, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată fiind dovedită în urma administrării materialului probator.

În privința inculpatului S. S., acesta l-a ajutat pe inculpatul S. T., în baza unei înțelegeri prealabile, să realizeze elementul material al laturii obiective, în sensul că i-a oprit pe cei patru turiști prefăcându-se că încearcă să găsească un obiectiv turistic, moment în care inculpatul S. T. și inculpatul-condamnat S. M. și-au declinat calitatea de polițiști pentru a-i putea controla pe cei patru cetățeni francezi de „droguri”, inducându-le ideea că persoana care i-a abordat ar putea fi un dealer. Inculpatul S. S. a stat în imediata apropiere pe tot parcursul „cercetărilor”, jucând la final rolul infractorului prins și care va fi condus la poliție pentru investigații, întărind astfel convingerea părții civile că s-a acționat în conformitate cu legea, împiedicând descoperirea imediată a sustragerii sumei de 1.000 de euro.

La uzurparea de calități oficiale elementul material constă în folosirea fără drept a unei calități oficiale care implică exercițiul autorității de stat, însoțită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, inculpatul S. T. realizând acțiuni care se includ în verbum regens, în sensul că, împreună cu inculpatul-condamnat S. M. au pretins că sunt polițiști, somându-i pe turiști să rămână pe loc repetând cuvintele „Poliția! Poliția!”, invocând faptul că fac cercetări în legătură cu o presupusă faptă de trafic de droguri. Declinarea calității a fost însoțită de efectuarea unui control corporal și a unei percheziții a bagajelor, acte ce intră în obiectul de activitate al Poliției judiciare.

S-a produs astfel urmarea imediată, respectiv o stare de pericol pentru valoarea socială ocrotită de norma penală ce urmărește protejarea autorității de stat împotriva unor astfel de fapte ce slăbește încrederea publicului în organele statului, legătura de cauzalitate rezultând ex re, din comiterea infracțiunii.

La întărirea convingerii celor 4 cetățeni francezi că au de-a face cu o acțiune a organelor de poliție a contribuit și inculpatul S. S., în maniera descrisă anterior, ajutorul său fiind dat nu doar pentru comiterea infracțiunii de furt, ci și pentru comiterea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale, fiind așadar complice la cele două infracțiuni.

Atașată elementului material este și circumstanța agravantă reală privind comiterea infracțiunilor de 3 sau mai multe persoane împreună, iar cum inculpatul S. S. a participat la comiterea infracțiunii în calitate de complice concomitent, dispozițiile art.77 lit.a C.pen. 2009 se impun a fi reținute și față de el

Sub aspectul laturii subiective, instanța apreciază că inculpații au prevăzut rezultatul faptelor săvârșite, urmărind producerea lor prin comiterea acestora, fiind așadar întrunite condițiile prevăzute de art.16 alin.3 lit.a C.pen 2009 – forma de vinovăție a intenției directe.

Individualizarea judecătorească a pedepselor ce vor fi aplicate inculpaților:

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi stabilite în sarcina inculpaților, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Instanța reține că infracțiunea de furt ocrotește o valoare socială importantă în contextul economic actual – patrimoniul persoanei fizice sau juridice, pericolul social abstract fiind relevat de limitele prevăzute de lege (de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amenda). Pe de altă parte, infracțiunea de uzurpare de calități oficiale urmărește să împiedice știrbirea încrederii cetățenilor în autoritățile statului, opinia publică putând avea senzația că oricine își poate aroga astfel de calități și să îndeplinească acte specifice funcției fără a suporta vreo consecință juridică. Starea de pericol abstract a fost evaluată de legiuitor, infracțiunea fiind pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amenda.

În concret, inculpatul S. T. s-a folosit de calitatea de polițist pentru a putea sustrage suma de bani aflată în posesia părții civile, fiind ajutat în acest sens de inculpatul S. S., infracțiunea de uzurpare de calități oficiale fiind așadar infracțiunea mijloc care a condus ulterior la consumarea infracțiunii de furt calificat – conexitate etiologică. Gravitatea faptei constă nu neapărat în prejudiciul produs, suma de 1.000 de euro sustrasă nefiind una mare, ci în modul în care inculpații au acționat, premeditând fapta.

Astfel, inculpații au pus la punct un adevărat scenariu în care inculpatul S. S. a jucat rolul de turist interesat de obiectivele din mun. C., pentru ca la final să devină traficantul de droguri pe care inculpatul S. T., alături de celălalt frate al său, în calitatea pretinsă de polițiști îl căutau. În aceste condiții, aceștia au avut o atitudine intimidantă, i-au convins pe turiști, inclusiv pe partea civilă, de realitatea “operațiunii”, utilizarea unor cuvinte precum “Poliția!” sau “cocaină” determinându-i pe aceștia să se simtă în pericol și să se supună solicitărilor inculpaților, pentru ca nu cumva să aibă de suferit, inclusiv din perspectivă penală. În aceste condiții, în plină zi, la ora 12:00, inculpații au acționat nestingheriți, fără teama de a se da în vileag, ceea ce demonstrează un profesionalism deosebit și un curaj deosebit în condițiile în care se aflau chiar în centrul istoric al municipiului C., zonă cu o . obiective turistice și, prin urmare, aglomerată.

În legătură cu inculpatul S. T., instanța reține că acesta are 49 de ani, este căsătorit, are studii gimnaziale, dar nu are o ocupație sau un loc de muncă. Inculpatul a participat în calitate de autor la comiterea infracțiunii, fiind de altfel cel care a sustras suma de 1.000 de euro în condițiile anterior arătate, astfel că participația sa penală este mult mai importantă decât a celuilalt inculpat. Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat în anul 1987 la pedeapsa de 17 ani de închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, infracțiune în raport de care s-a împlinit termenul de reabilitare, dar este de natură să caracterizeze persoana inculpatului.

Ulterior, între anii 2011 și 2013 inculpatul a beneficiat de clemența organelor judiciare, fiind dispuse soluții de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unor amenzi cu caracter administrativ pentru comiterea de fapte penale îndreptate împotriva patrimoniului și împotriva regimului vamal al unor categorii de bunuri – 6 astfel de soluții.

Pe parcursul procesului penal inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, fiind de altfel arestat preventiv pe acest temei, însă ulterior măsura preventivă a fost revocată înainte ca inculpatul să fie prins și încarcerat. S-a prezentat însă în fața instanței de judecată ulterior revocării măsurii preventive și a invocat prin apărător faptul că nu era în țară la momentul comiterii infracțiunii, refuzând să ofere detalii din acest punct de vedere, negând săvârșirea faptei. Or, atitudinea sa nesinceră trebuie avută în vedere de instanță la individualizarea judecătorească a pedepselor.

Prin urmare, pentru infracțiunea scop instanța se va orienta către o pedeapsă peste jumătatea intervalului de individualizare, iar în cazul infracțiunii mijloc – uzurparea de calități oficiale, având în vedere și importanța în stat a structurilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și activitățile întreprinse în această pretinsă calitate, o pedeapsă sub jumătatea intervalului de individualizare apare ca fiind suficientă.

În consecință, în baza art.228 alin.1 C.pen. 2009 cu reținerea art.77 lit.a C.pen. 2009 și aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009 instanța îl va condamna pe inculpatul S. T. la pedeapsa de 1 (unu) an și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.

Sub aspectul pedepsei complementare, instanța apreciază că infracțiunea comisă de inculpat, gravitatea acesteia, justifică interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și a dreptului de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, durata de 1 an fiind una rezonabilă. Inculpatul este nedemn să mai exercite drepturile prevăzute anterior și care, de altfel, impun o multitudine de obligații și responsabilități deosebite. Or, inculpatul nu prezintă garanții suficiente că după executarea pedepsei va fi în măsură să se supună rigorilor respectivelor funcții.

În raport de aceste argumente, în baza art.67 alin.1 și art.68 alin.1 lit.c C.pen. instanța va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară, pe o durată de 1 (unu) an, exercitarea drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și k C.pen.

Pentru aceleași argumente, ținând cont că aplicarea pedepsei accesorii este obligatorie atunci când instanța apreciază că se impune aplicarea unei pedepse complementare, în baza art.65 alin.1 și 3 C.pen. instanța va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și k C.pen.

Ținând cont de cele expuse anterior cu privire la gravitatea faptei și persoana inculpatului, în baza art.258 alin.1 cu reținere art.77 lit.a C.pen. 2009 și aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009 instanța îl va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 (unu) an și 3 (trei) luni pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale.

În baza art.38 alin.1 C.pen. 2009 instanța va constata că infracțiunile deduse judecății sunt concurente.

În baza art.39 alin.1 lit.b C.pen. 2009 și art.45 alin.1 C.pen. 1969 instanța va contopi pedepsele aplicate inculpatului (1 an și 9 luni închisoare și 1 an și 3 luni închisoare), aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 9 luni închisoare la care adaugă un spor de 1/3 din pedeapsa ce nu se execută (1/3 din 1 an și 3 luni închisoare, respectiv 5 luni închisoare), urmând ca inculpatul să execute în final 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și k C.pen pe o durată de 1 (unu) an ca pedeapsă complementară.

În baza art.45 alin.1 și 5 C.pen. 1969 va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și k C.pen.

Pedeapsa se va executa în regim de detenție conform art.60 C.pen. 2009, singura modalitate de natură să asigure îndreptarea inculpatului și conștientizarea gravității faptelor comise, astfel încât să se prevină reiterarea comportamentului infracțional, având în vedere în special împrejurarea că în trecut inculpatul a avut conflicte cu legea penală, însă se pare că nu a înțeles că respecte valori sociale esențiale într-o societate democratică – proprietatea și autoritatea de stat.

În privința inculpatului S. S., instanța reține că acesta are 45 de ani, este căsătorit, doi copii minori în întreținere, studii gimnaziale, fără ocupație sau loc de muncă, neavând antecedente penale. Contribuția acestuia la comiterea infracțiunilor a fost una importantă, însă evident mai redusă decât a inculpatului S. T., ținând cont și de faptul că a ajutat doar la comiterea infracțiunii, neîndeplinind acțiuni specifice autorilor. Pe durata acțiunilor întreprinse de frații său inculpatul a rămas mai degrabă pasiv, în imediata apropiere a turiștilor, sprijinul său fiind acela de a-i aborda pe turiști și, ulterior, de a se preface să se supune măsurilor adoptate de pretinșii polițiști.

Pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine oscilantă, negând inițial comiterea infracțiunii, invocând un alibi care a fost înlăturat de probele administrate în cauză, pentru ca ulterior să recunoască participarea sa, cu mențiunea că fapta nu a fost comisă și de inculpatul S. T..

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului S. S. rezultă că acesta nu a mai fost condamnat anterior, fiind dispuse față de el trei soluții de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unor amenzi cu caracter administrativ pentru fapte penale îndreptate împotriva regimului circulației pe drumurile publice și contra patrimoniului. Prin înscrisurile depuse la dosar inculpatul a făcut dovada că anterior a fost angajat ca îngrijitor de clădiri, arătându-și disponibilitatea în continuare să lucreze, astfel că sunt premisele ca pe viitor inculpatul să-și asigure traiul în mod onest.

Așadar, instanța se va orienta spre aplicarea unor pedepse îndreptate către jumătatea intervalului de individualizare în cazul infracțiunii de furt, ținând cont și de frecvența faptelor penale comise anterior, respectiv spre minimul prevăzut de lege în cazul infracțiunii de uzurpare de calități oficiale.

Față de considerentele expuse, în baza art.48 alin.1 C.pen. 2009 raportat la art.228 alin.1 C.pen. 2009 cu aplicarea art.77 lit.a C.pen. 2009 și reținerea art.5 alin.1 C.pen. 2009 instanța îl va condamna pe inculpatul S. S. la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt.

De asemenea, în baza art. 48 alin.1 C.pen. 2009 raportat la art.258 alin.1 C.pen., cu reținerea art.77 lit.a C.pen. 2009 și aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009 instanța îl va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uzurparea de calități oficiale.

În baza art.38 alin.1 C.pen. 2009 instanța va constata că infracțiunile deduse judecății sunt concurente și, pe cale de consecință, în baza art.39 alin.1 lit.b C.pen. instanța va contopi pedepsele stabilite (1 an și 6 luni închisoare și 1 an închisoare), va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare, respectiv 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 1 (unu) an și 10 (zece) luni închisoare.

Referitor la modalitatea de executare, văzând condițiile prevăzute de art.91 alin.1 C.pen., instanța apreciază că sunt întrunite condițiile pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului în urma aplicării tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni este de cel mult 3 ani închisoare, acesta nu are antecedente penale, manifestându-și acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

Ținând cont de persoana infractorului astfel cum a fost relevată anterior, de faptul că are o familie compusă din soție și doi copii minori și că în trecut a dovedit să își poate asigura existența în mod onest, că a conștientizat totuși gravitatea infracțiunilor comise, având o atitudine parțială de recunoaștere, anturajul și situația familială stând la baza comită faptelor de către inculpat, nu se justifică privarea de libertate a inculpatului. Sunt suficiente garanții ca pe viitor acesta să nu mai comită alte infracțiuni, chiar și fără executarea pedepsei în regim de detenție, prezenta condamnare constituind un avertimenst suficient de disuasiv.

Se impune însă stabilirea unor obligații stricte în sarcina inculpatului care să asigure reinserția sa socială deplină, în sensul dobândirii unei calificări profesionale și a educării sale în spiritul respectării valorilor sociale ocrotite de normele penale. Totodată, se impune stabilirea în sarcina inculpatului a obligației de a părăsi teritoriul României numai cu acordul instanței, tocmai pentru a avea un control deplin asupra acestuia și a evita orice sustragere de la executarea hotărârii de condamnare și de la scopul urmărit al pedepsei astfel cum a fost relevat anterior.

Față de toate aceste motive, în baza art.91 C.pen. instanța va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 4 ani conform art.92 alin.1 C.pen.

În baza art.93 alin.1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În baza art.93 alin.2 lit.b C.proc.pen. va impune condamnatului următoarele obligații:

a) să urmeze un curs de calificare profesională în condițiile stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.;

b) să frecventeze două programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. sau organizate în colaborare cu instituțiile din comunitate, în condițiile stabilite de Serviciul de Probațiune;

c) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

De asemenea, prestarea unei munci în folosul comunității este de natură să îl facă pe inculpat să reevalueze poziția sa față de valorile sociale ocrotite de legea penală astfel că, în raport și de gravitatea faptei, în baza art.93 alin.3 C.pen. și art.404 alin.2, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile în cadrul Direcției de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei C. ori în cadrul R.A.J.A. C., în măsura în care starea de sănătate îi va permite.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen. și art.96 alin.1, 2 și 4 C.pen. instanța va atrage atenția inculpatului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de instanță sau nu își îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin prezenta până la expirarea termenului de supraveghere, ori dacă săvârșește o nouă infracțiune, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

Computarea măsurilor preventive privative de libertate:

În baza art.404 alin.4 lit.a C.proc.pen. raportat la art.72 alin.1 C.pen. instanța va scădea din durata pedepsei închisorii reținerea și arestarea preventivă de la 21.10.2013 la 10.02.2014.

Latura civilă:

Persoana vătămatăM. R. Francis Peirre M.s-a constituit parte civilă încă din cursul urmăririi penale cu suma de 1.000 euro reprezentând suma de bani sustrasă de inculpați.

Potrivit art.1.357 alin.1 și 2 C.civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. De asemenea, cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat (art.1.382 C.civ.)

Conform art.99 alin.1 C.proc.pen., sarcina probei în cadrul acțiunii civile aparține părții civile ori, după caz, procurorului care exercită acțiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă. În cauza de față, având în vedere că nu suntem în prezența unei ipoteze de exercitare a acțiunii civile din oficiu, sarcina probei revine exclusiv părții civile.

În consecință, față de dispozițiile legale precitate, patru sunt condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie: existența unui prejudiciu, fapta ilicită, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Din probatoriul administrat rezultă că inculpații au săvârșit fapta ilicită cu vinovăție, existând legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, astfel cum s-a arătat în secțiunile anterioare. Rămâne de analizat care este cuantumul daunelor ce i se cuvin părții civile.

Instanța constată că partea civilă a arătat în declarația sa că i-a fost sustrasă suma de 1.000 de euro, aspecte care se coroborează cu cele susținute de soția sa, dar și cu declarația martorului A. care a arătat că a observat cum inculpatul S. T. a numărat banii, pentru ca ulterior, după câteva minute, partea civilă că constate dispariția acestora. Așadar, partea civilă a făcut dovada prejudiciului suferit – 1.000 de euro.

În raport de aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpaților, cuantumul prejudiciului fiind dovedit, în baza art.397 alin.1 raportat la art.25 alin.1 cu reținerea art.1.357 și 1.382 C.civ. instanța va admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă MAILLERAY R. FRANCIS PEIRRE M. în contradictoriu cu inculpații.

În consecință, va obliga inculpații S. T. și S. S., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 1.000 de euro cu titlu de daune materiale.

Cheltuieli judiciare:

Față de soluția de condamnare, luând în considerare costurile implicate de realizarea videoconferinței, în baza art.272 raportat la art.274 alin.1 și 2 C.proc.pen. instanța va obliga fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 3.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare (1.000 de lei din faza de urmărire penală și 2.000 de lei din faza de judecată), din totalul de 6.000 de lei.

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocatului din oficiu în cuantum de 200 de lei conform împuternicirii . nr.5994 – O. G. (urmărire penală) și va constata că prin încheierea din 28.11.2013 s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 de lei reprezentând onorariu parțial conform împuternicirii . nr.6486 – Fâca D.-M. (faza de judecată), cheltuieli judiciare ce vor rămâne în sarcina statului.

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului interpretului P. I.-C. în cuantum de 500 de lei conform facturii fiscale . nr.180/26.10.2015 emisă de Intelligent Learning SRL, cheltuială judiciară ce va rămâne de asemenea în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

În baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, schimbă încadrările juridice ale faptelor astfel:

În baza art.228 alin.1 C.pen. 2009 cu reținerea art.77 lit.a C.pen. 2009 și aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009 condamnă pe inculpatul S. T. (fiul lui „N.” și A., născut la data de 20.04.1966 în mun. C., jud. C., domiciliat în mun. C., ., ., jud. C., cetățean român, căsătorit, studii gimnaziale, fără ocupație sau loc de muncă, doi copii majori, cu antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 1 (unu) an și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.

În baza art.67 alin.1 și art.68 alin.1 lit.c C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară, pe o durată de 1 (unu) an, exercitarea drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și k C.pen.

În baza art.65 alin.1 și 3 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și k C.pen.

În baza art.258 alin.1 cu reținere art.77 lit.a C.pen. 2009 și aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009 condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 (unu) an și 3 (trei) luni pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale.

În baza art.38 alin.1 C.pen. 2009 constată că infracțiunile deduse judecății sunt concurente.

În baza art.39 alin.1 lit.b C.pen. 2009 și art.45 alin.1 C.pen. 1969 contopește pedepsele aplicate inculpatului (1 an și 9 luni închisoare și 1 an și 3 luni închisoare), aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 9 luni închisoare la care adaugă un spor de 1/3 din pedeapsa ce nu se execută (1/3 din 1 an și 3 luni închisoare, respectiv 5 luni închisoare), urmând ca inculpatul să execute în final 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și k C.pen pe o durată de 1 (unu) an ca pedeapsă complementară.

În baza art.45 alin.1 și 5 C.pen. 1969 interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și k C.pen

Pedeapsa închisorii se execută în regim de detenție conform art.60 C.pen.

În baza art.48 alin.1 C.pen. 2009 raportat la art.228 alin.1 C.pen. 2009 cu aplicarea art.77 lit.a C.pen. 2009 și reținerea art.5 alin.1 C.pen. 2009 condamnă pe inculpatul S. S. (fiul lui „N.” și A., născut la data de 27.07.1970 în mun. C., jud. C., domiciliat în mun. C., ..45, jud. C., căsătorit, doi copii minori în întreținere, studii gimnaziale, fără ocupație sau loc de muncă, fără antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt.

În baza art. 48 alin.1 C.pen. 2009 raportat la art.258 alin.1 C.pen., cu reținerea art.77 lit.a C.pen. 2009 și aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009 condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uzurparea de calități oficiale.

În baza art.38 alin.1 C.pen. 2009 constată că infracțiunile deduse judecății sunt concurente.

În baza art.39 alin.1 lit.b C.pen. contopește pedepsele stabilite (1 an și 6 luni închisoare și 1 an închisoare), aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare, respectiv 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 1 (unu) an și 10 (zece) luni închisoare.

În baza art.91 C.pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 4 ani conform art.92 alin.1 C.pen.

În baza art.93 alin.1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În baza art.93 alin.2 lit.b C.proc.pen. impune condamnatului următoarele obligații:

a) să urmeze un curs de calificare profesională în condițiile stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.;

c) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

În baza art.93 alin.3 C.pen. și art.404 alin.2, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile în cadrul Direcției de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei C. ori în cadrul R.A.J.A. C., în măsura în care starea de sănătate îi va permite.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen. și art.96 alin.1, 2 și 4 C.pen. atrage atenția inculpatului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de instanță sau nu își îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin prezenta până la expirarea termenului de supraveghere, ori dacă săvârșește o nouă infracțiune, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

În baza art.404 alin.4 lit.a C.proc.pen. raportat la art.72 alin.1 C.pen. scade din durata pedepsei închisorii reținerea și arestarea preventivă de la 21.10.2013 la 10.02.2014.

În baza art.397 alin.1 raportat la art.25 alin.1 cu reținerea art.1.357 și 1.382 C.civ. admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă MAILLERAY R. FRANCIS PEIRRE M., domiciliat în Saint M., 11 Rue de Bassonnais,_, Franța, în contradictoriu cu inculpații.

Obligă inculpații S. T. și S. S., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 1.000 de euro cu titlu de daune materiale.

În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 și 2 C.proc.pen. obligă fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 3.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare (1.000 de lei din faza de urmărire penală și 2.000 de lei din faza de judecată), din totalul de 6.000 de lei.

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocatului din oficiu în cuantum de 200 de lei conform împuternicirii . nr.5994 – O. G. (urmărire penală) și constată că prin încheierea din 28.11.2013 s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 de lei reprezentând onorariu parțial conform împuternicirii . nr.6486 – Fâca D.-M. (faza de judecată), cheltuieli judiciare ce rămân în sarcina statului.

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului interpretului P. I.-C. în cuantum de 500 de lei conform facturii fiscale . nr.180/26.10.2015 emisă de Intelligent Learning SRL, cheltuială judiciară ce rămâne de asemenea în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.10.2015.

Președinte Grefier,

M. V. C. A.

Tehnored. Jud. MV/tehnored. Gref. CA/ 11.11.2015, 5 ex.

← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine....		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr.... →

Uzurparea de calităţi oficiale. Art. 240 C.p.. Sentința nr. 1233/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Uzurparea de calităţi oficiale. Art. 240 C.p.. Sentința nr. 1233/2015. Judecătoria CONSTANŢA