Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 121/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 121/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 15-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
Sentința penală nr. 121/2015
Ședința publică din data de 15.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. LIVIȘOR
GREFIER: U. A. E.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu a fost reprezentat de doamna procuror V. L. E..
Pe rol se află soluționarea cauzei privind pe inculpatul M. R., trimis în judecată în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.335 alin.1 din Codul penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, personal și asistat de avocat din oficiu P. I. A. S., care asigură substituirea doamnei avocat Schramm C., în temeiul delegației de substituire din data de 14.04.2015, pe care o depune în ședință și de către avocat ales G. D., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că .
În temeiul prevederilor art. 91 alin. 4 CPP, instanța constată încetată delegația avocatului din oficiu Schramm C., dată fiind împrejurarea că inculpatul este asistat juridic de către avocat ales, G. D., urmând ca onorariul parțial în cuantum de 50 lei să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea Baroului Ilfov.
Avocatul inculpatului solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea depunerii unui înscris care să-l caracterizeze pe inculpat, având în vedere împrejurarea că nu a avut timp să se prezinte la organul de poliție pentru a intra în posesia acestuia.
Instanța pune în discuție cererea avocatului inculpatului de acordare a unui nou termen de judecată, pentru a intra în posesia unui înscris care să-l caracterizeze pe inculpat.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea cererii avocatului inculpatului de acordare a unui nou termen de judecată, întrucât a mai fost acordat un termen în acest sens.
Instanța respinge cererea avocatului inculpatului de acordare a unui nou termen de judecată pentru a intra în posesia unui înscris care să-l caracterizeze pe inculpat, având în vedere faptul că în cauză s-a mai acordat un termen în vederea realizării acestui demers, iar potrivit dispozițiilor procedurale atâta vreme cât s-a uzat de procedura recunoașterii învinuirii, posibilitatea legală este de a se acorda un singur termen pentru depunerea înscrisurilor de care inculpatul înțelege să se folosească în cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 377 alin. 4 CPP cu referire la prevederile art. 5 CP, instanța pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prev. de art. 335 alin. 1 CP în infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată. Totodată aduce la cunoștință inculpatului că potrivit dispozițiilor art. 377 alin. 4 CPP are posibilitatea de a solicita lăsarea cauzei mai la urmă, pentru a-și pregăti apărarea.
Avocatul inculpatului menționează că nu solicită lăsarea cauzei mai la urmă, pentru a-și pregăti apărarea.
Reprezentanta Ministerului Public solicită schimbarea încadrării juridice a faptei în modalitatea prezentată de instanță, întrucât apreciază că dispozițiile legii penale noi sunt mai favorabile inculpatului decât cele din vechea reglementare.
Avocatul inculpatului precizează că este de acord cu concluziile reprezentantei Ministerului Public.
Instanța, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, în baza art. 387 CPP declară terminată cercetarea judecătorească, iar în baza art. 388 CPP, acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public solicită, în temeiul dispozițiilor art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 CPP, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, la o pedeapsă cu închisoarea între limitele legale reduse cu o treime. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, solicită să se aibă în vedere faptul că față de acesta au fost dispuse soluții de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative pentru săvârșirea unei infracțiuni de aceeași natură.
În baza art. 71 Cp raportat la art. 12 alin. 1 din Legea 186/2012 solicită aplicarea inculpatului a pedepesi accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și b CP 1969 pe durata executării pedepsei.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, reprezentanta Ministerului Public solicită ca în baza art. 81 CP 1969 să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei. Conform prevederilor art. 71 alin. 5 CP solicită suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Reprezentanta Ministerului Public solicită obligarea inculpatului la plata de cheltuieli judiciare către stat în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 CPP.
Avocatul inculpatului solicită să se aibă în vedere împrejurarea că inculpatul nu a fost surprins în trafic de către un agent de poliție conducând fără permis, acest aspect a fost adus la cunoștința organului de poliție de către o persoană. De asemenea, precizează că în urma sesizării organului de poliție, inculpatul a fost chemat în fața acestei entități, s-a prezentat și a recunoscut comiterea faptei.
De altfel mai arată că inculpatul a fost surprins conducând la o distanță de 100 de metri de locuința sa și că în prezent acesta urmează cursurile unei școli de șoferi, apreciind din acest punct de vedere că pericolul pentru ordinea publică nu este atât de mare.
În consecință, avocatul inculpatului solicită aplicarea față de acesta a sancțiunii administrative a amenzii penale și respectiv achitarea conform dispozițiilor art. 18 indice 1 CPP.
În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia, având în vedere că inculpatul a recunoscut comiterea faptei în modalitatea reținută în actul de sesizare al instanței.
Inculpatul, având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei penale.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1308/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.335 alin.1 din Codul penal.
În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul a condus la data de 18.01.2014, orele 11:30, autoturismul cu nr.de înmatriculare_ pe ..Jilava, județul Ilfov, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu s-a reținut în baza următoarelor mijloace de probă menționate în actul de sesizare: proces verbal de constatare a infracțiunii (fila 17 d.u.p.); declarații suspect/inculpat M. R. (f.6, 7, 12, 13, 22 d.u.p.); proces verbal de verificare a posesorilor de permis de conducere auto; declarațiile martorului A. C. Ș. (fila 23, 24 d.u.p.).
Prin încheierea din data de 10.12.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în baza art. 346 alin. 2 C.p.p., legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
În cursul fazei de judecată, la termenul din data de 18.02.2015, cu respectarea tuturor garanțiilor și drepturilor procesuale, instanța a procedat la ascultarea inculpatului, care a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 si art. 375 C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile solicitate de textul de lege mai sus menționat, respectiv că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu a solicitat administrarea de probe, astfel încât a procedat la judecata cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
S-a depus la dosarul cauzei fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.23-24 dosar instanță).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 18.01.2014 (f.17 d.u.p.), rezultă că, la aceeași dată, lucrători de poliție din cadrul Poliției M., fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au procedat la efectuarea unui semnal regulamentar de oprire a autoturismului marca Hyundai Elantra cu nr._, ce se deplasa pe în localitatea Jilava, pe . DN 5 către . auto a încetinit, lăsând impresia că va opri la semnal, acesta a accelerat, fapt ce a condus la urmărirea autoturismului până în satul Sintești, unde s-a pierdut contactul vizual. În continuare, lucrătorii de poliție au procedat la verificarea autoturismului constatând că acesta este proprietatea inculpatului M. R., reținând că aceasta este și persoana ce se afla la volanul autoturismului la momentul efectuării semnalului de oprire. Totodată, s-a stabilit că M. R. nu figurează în baza de date a DEPABD cu permis de conducere. Cel din urmă aspect rezultă și din fișa DEPABD aflată la fila 20 d.u.p.
Această stare de fapt este confirmată și de martorul A. C. Ș., persoană ce a asistat la desfășurarea evenimentelor.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute in sarcina sa, declarând că la data de 18.01.2014, în jurul orelor 11:30, a condus pe ..Jilava, autoturismul cu nr._, fără a poseda permis de conducere, precizând însă că nu a observat semnalul echipajul de poliție.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: proces verbal de constatare (fila 17 d.u.p.); declarații suspect/inculpat M. R. (f.6, 7, 12, 13, 22 d.u.p.); fișa DEPABD (f.20 d.u.p.); declarațiile martorului A. C. Ș. (fila 23, 24 d.u.p.).
Audiat de instanță, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei astfel cum a fost reținută în rechizitoriu, înțelegând astfel să se prevaleze de dispozițiile art. 374 alin.4 C.p.p.
Cu referire la încadrarea în drept a faptei astfel cum a fost reținută, instanța constată următoarele:
Prin Decizia nr.265 din 6 mai 2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr.372 din 20.05.2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția penală în Dosarul nr. 5._ și a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Așadar, în aplicarea Deciziei nr.265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, instanța va proceda la identificarea legii penale mai favorabilă în mod global inculpatului, având în vedere succesiunea de legi intervenită în cursul procesului.
În acest sens, instanța reține că, potrivit art. 5 alin. 1 din Codul penal în vigoare, în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Determinarea caracterului „mai favorabil” are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, concurs, modalitatea de executare a pedepsei etc.
Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere, așadar, atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă și la modalitatea de executare a acesteia.
Cu privire la încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, cu referire la succesiunea de legi penale, instanța constată că inculpatul a comis fapta la 18.01.2014, când erau în vigoare C.p. din 1969 și OUG 195/2002, rep., fapta fiind încadrată ca fiind infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, rep., iar după . noului Cod penal, aceeași faptă, prin raportare la conținutul constitutiv al infracțiunii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 335 alin. 1 din Codul penal.
În această împrejurare, instanța reține că în cauză operează o succesiune de legi penale, fiind astfel incidente prev. art. 5 alin.1 din Codul penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, urmând astfel a se aplica legea mai favorabilă.
Analizând comparativ cele două legi penale ce intră în această succesiune, și anume art.86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. și Codul penal din 1969, pe de o parte, și Codul penal din 2009, pe de alta, instanța constată că vechea reglementare de drept penal este mai favorabilă inculpatului, întrucât, cu privire la forma de executare a pedepsei ce va fi aplicată inculpatului din prezenta cauză, instanța constată faptul că, din compararea măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzută de C. pen. din 1969 cu măsura amânării executării pedepsei din actualul C. pen., este mai favorabilă măsura suspendării condiționate având în vedere condițiile în care aceasta poate fi dispusă, obligațiile impuse condamnatului pe durata termenului de încercare, precum și efectele acesteia la expirarea termenului de încercare (și anume reabilitarea de drept).
În consecință, instanța urmează să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C.pen. actual în infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
Prin urmare, în drept, fapta inculpatului M. R. care a condus la data de 18.01.2014, orele 11:30, autoturismul cu nr.de înmatriculare_ pe ..Jilava, județul Ilfov, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin. (1) O.U.G. nr. 195/2002, rep., cu aplic. art. 5 C.pen.
Astfel, din punctul de vedere al laturii obiective, elementul material al infracțiunii se caracterizează prin acțiunea inculpatului de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere este o infracțiune de pericol, rezultatul faptei constând într-o stare contrară celei existente anterior, stare de pericol sub imperiul căreia valoarea socială constând în siguranța circulației pe drumurile publice este amenințată, relațiile create în jurul și datorită acestei valori neputându-se desfășura normal.
Cum starea de pericol se produce prin însăși săvârșirea faptei, legătura de cauzalitate între ele este implicită, rezultând din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție indirectă, dat fiind că inculpatul a prevăzut starea de pericol care rezultă din săvârșirea infracțiunii și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Pe plan subiectiv, inculpatul a avut o atitudine de indiferență față de eventualitatea producerii unui accident de circulație urmare a faptului că a condus autovehiculul deși nu deținea permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. Acest comportament caracterizează, în raport cu rezultatul eventual, intenția indirectă a inculpatului de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
În context, cu referire la solicitarea apărătorului ales de achitare a inculpatului și aplicarea unei sancțiuni administrative instanța reține că aceasta nu este fundamentată juridic pentru următaoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 181 Cod penal 1969, nu constituie infracțiune fapta care, deși prevăzută de legea penală, prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile ocrotite de lege și prin conținutul său concret este vădit lipsită de importanță și, prin urmare, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, la stabilirea în concret a pericolului social, ca trăsătură a infracțiunii, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Așa cum rezultă din probele dosarului, inculpatul a condus pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie și nu a oprit la semnalul agenților poliției rutiere, faptă care, în conținutul său concret și în actualul context social (în care numărul accidentelor de circulație cu urmări tragice cunoaște o creștere fără predecent) nu poate fi apreciată ca nefiind vădit lipsită de importanță.
Speța provoacă însă și o altă discuție, de principiu, privind admisibilitatea achitării pe temeiul invocat în cauză, pentru lipsa gradului de pericol social al unei infracțiuni, în cazul infracțiunilor de pericol.
Jurisprudența a consacrat opinia, pe care instanța o împărtășește, potrivit căreia dispozițiile art.181 Cod penal 1969 nu sunt aplicabile în cazul așa-numitelor infracțiuni de pericol, întrucât această stare de pericol - intrinsecă laturii obiective a infracțiunii - nu permite aprecierea că, într-un anume caz, fapta de pericol nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei, instanța, admițând cererea inculpatului privind procedura în cazul recunoașterii vinovăției, va avea în vedere prevederile art. 396 alin. (10) C.proc.pen. privind reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege cu o treime. Totodată, vor fi avute în vedere și dispozițiile art. 72 alin. (2) C.pen. de la 1969, respectiv criteriile generale de individualizare.
Astfel, instanța urmează a-i aplica inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere. În concret, instanța are în vedere că, potrivit fișei de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei, inculpatul nu este la prima abatere de la normele penale, fiind sancționat administrativ în anul 2008 și în anul 2010 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, aspect ce denotă o perseverență a inculpatului în încălcarea normelor penale. Pe de altă parte, inculpatul a avut o atitudine cooperantă pe parcursul judecării cauzei, recunoscând săvârșirea faptei și colaborând cu organele de urmărire penală. Luând în considerare toate aceste elemente, instanța apreciază că pentru atingerea scopului preventiv și a celui educativ al pedepsei, se impune aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege, minim diminuat cu o treime ca urmare a aplicării art.396 alin.10 C.proc.pen, însă superior acestuia, și anume o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 81 alin. (1) C.pen. din 1969, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru argumentele expuse anterior cu privire la individualizarea pedepsei, simplul contact cu rigorile legii penale și cu organele judiciare constituind un avertisment suficient pentru inculpat în sensul de a-și corija pe viitor comportamentul, fără ca pentru aceasta să fie nevoie de executarea pedepsei în regim de detenție.
Având în vedere aceste considerente, instanța urmează ca în baza art. 377 alin. 4 C.proc.pen, raportat la art. 5 alin.1 C.pen și la Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, să schimbe încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului M. R., din infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen., în infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, raportat la art.5 alin.1 C.pen, cu aplic. art.396 alin. 10 C.proc.pen, va condamna pe inculpatul M. R. la pedeapsa de 1(unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art.71 C.pen. din 1969 cu referire la art.12 alin.1 din Legea 187/2012, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen din 1969, pe durata pedepsei.
În baza art. 81 alin.1 C.pen din 1969, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare, potrivit art. 82 alin. 1 C.pen din 1969.
Va atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art. 83-84 C.pen din 1969.
În baza art. 71 alin.5 C.pen din 1969, va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 274 alin.1 C.proc.pen, va obliga inculpatul la 1200 lei, cheltuieli judiciare avansate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 377 alin. 4 C.proc.pen, raportat la art. 5 alin.1 C.pen și la Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, schimbă încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului M. R., din infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen., în infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, rep.
În baza art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, rep., raportat la art.5 alin.1 C.pen., cu aplic. art.396 alin. 10 C.proc.pen, condamnă pe inculpatul M. R. (fiul lui T. și A., ns. la data de 04.07.1991 în ., cu domiciliul în ., ., jud.Ilfov, CNP_, cetățean român, cunoscut cu antecedente penale) la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art.71 C.pen din 1969 cu referire la art.12 alin.1 din Legea 187/2012, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen din 1969, pe durata pedepsei.
În baza art. 81 alin.1 C.pen din 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare, potrivit art. 82 alin. 1 C.pen din 1969.
Atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art. 83-84 C.pen din 1969.
În baza art. 71 alin.5 C.pen din 1969, dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 274 alin.1 C.proc.pen, obligă inculpatul la 1200 lei, cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15.04.2015.
Președinte, Grefier,
D. LivișorUrloi A. E.
Red. D.L./ teh. U.A.E./ 2 ex./16.04.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Traficul de produse sau substanţe toxice. Art.359 NCP.... → |
|---|
