Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr. 59/2015. Judecătoria CORNETU

*

* *

Prin Legea nr. 286/2009 legiutorul a adoptat noul Cod Penal al României pentru a răspunde necesităților practice care reclamau ajustări ale legislației penale, mesajul juridic și social al codului penal fiind întemeiat, în esență, pe obiectivul reformării politicii punitive a statului printr-o abordare conceptuală cuprinzând o revizuire a pedepselor și o ordonare logică prin condensarea legislației (o . infracțiuni din legi speciale au fost incluse în cod, unele sub formă modificată).

Potrivit Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012, noua legislație penală a intrat în vigoare la data de 01.02.2014.

În ceea ce privește infracțiunea de loviri și alte violențe, legiutorul nu a diminuat sancțiunea principală aplicată făptuitorilor, însă în ce privește infracțiunea de denunțare calomnioasă a introdus alternativ amenda penală, aspect care ar putea duce la concluzia că legea mai favorabilă ar fi noul cod penal. Însă, din compararea modalităților de executare a pedepsei reglementate de dispozițiile Codului penal din 1969 și noului Cod penal pentru determinarea legii penale mai favorabile, inclusiv prin analiza criteriilor prevăzute la art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, rezultă a fi mai favorabile dispozițiile Codului Penal din 1969.

*

* *

În drept, fapta inculpatului G. N. constând în aceea că a lovit de două ori partea civilă cu pumnii în dreptul capului, provocându-i leziuni traumatice (latero-cervical dreapta, proximal 2 echimoze palid roșiatice) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri și alte violențe, prevăzute și pedepsite de art. 180 alin.1 C. pen. de la 1969.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 180 alin.1 C. pen. de la 1969, instanța reține că elementul material constă în acțiunea de lovire sau exercitarea oricărei alte violențe (inclusiv psihice) cauzatoare de suferințe fizice asupra corpului unei persoane. Acțiunea inculpatului, care a lovit cu pumnii în zona capului victimei, realizează elementul material al infracțiunii de loviri și alte violențe, urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale în legătură cu integritatea fizică sau sănătatea persoanei, valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei, suferința fizică fiind prezumată.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.

Cu privire la cealaltă faptă reținută în sarcina inculpatului, instanța reține că acesta a încercat să învinuiască pe nedrept partea civilă cu privire la săvârșirea unor infracțiuni (violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.1 Cod penal și amenințare, prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal).

În drept, fapta inculpatului G. N. constând în aceea că a încercat să învinuiască pe nedrept partea civilă cu privire la săvârșirea unor infracțiuni (violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.1 Cod penal și amenințare, prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă, prevăzute și pedepsite de art. 259 alin. 1 Cod penal de la 1969.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 259 alin. 1 Cod penal de la 1969, instanța reține că elementul material constă în acțiunea de învinuire mincinoasă a unei persoane determinate de săvârșirea unei infracțiuni prin denunț, plângere prealabilă sau plângere. Acțiunea inculpatului, care a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că partea civilă i-a violat domiciliul și l-a amenințat, realizează elementul material al infracțiunii de denunțare calomnioasă, urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul înfăptuirii justiției, precum și cele privitoare la protecția persoanei acuzate pe nedrept, valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 1969, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei, acesta dorind să ascunda fapta sa proprie de lovire printr-un denunț mincinos la adresa părții civile.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal și anume: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite (în public, cu violență, în mod repetat, prin inducerea în eroare a organelor judiciare în scopul dispunerii unor măsuri represive împotriva părții vătămate, în prezența mai multor persoane); starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită - care privește integritatea corporală a unei persoane și înfăptuirea justiției; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii – pe care instanța îl apreciază la un nivel ridicat - vătămarea integrității corporale și dispunerea unor sancțiuni penale împotriva unei persoane nevinovate; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale; conduita nesinceră după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – inculpatul dorind chiar acuzarea părții civile de săvârșirea unei fapte penale; atitudinea pe care acesta a manifestat-o anterior și ulterior săvârșirii infracțiunilor, așa cum reiese din planșele fotografice aflate la dosarul cauzei și care îl înfățișează pe G. N. expunându-și organele genitale în spațiul public, pe stradă, urinând în aceleași împrejurări și făcând gesturi de o obscenitate alarmantă; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială – inculpatul G. N. are vârsta de 59 de ani, studii 10 clase, pensionar, necunoscut cu antecedente penale.

Fiind dovedită existența faptelor, elementele constitutive ale infracțiunii, precum și săvârșirea acesteia de către inculpat, instanța urmează să antreneze răspunderea penală a acestuia, apreciind că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpat.

Prin urmare, în raport de criteriile de apreciere în dozarea pedepsei analizate anterior, instanța va aplica inculpatului câte o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea fiecăreia dintre cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, cuantum apreciat de asemenea ca fiind suficient pentru a se atinge scopul preventiv și educativ reglementat de art. 52 C.pen.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că având în vedere gravitatea infracțiunii comise, pericolul concret ridicat al acesteia, urmările produse dar și cele care s-ar fi putut produce, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst Contra Marii Britanii, infracțiunile săvârșite de inculpat creează față de acesta o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autorității sau funcții elective publice dar și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, și lit.b C. pen., motiv pentru care în baza art. 71 alin. 2 Cod penal de la 1969 cu referire la art. 12 alin. 1 din legea nr. 187/2012 va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal de la 1969.

Deoarece cele două infracțiuni au fost săvârșite de inculpat mai înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, instanța constată că în cauză devin incidente dispozițiile art.33 alin.1 lit.a cod penal privind săvârșirea faptelor în stare de concurs real, motiv pentru care instanța va face aplicarea art.34 alin.1 lit.b cod penal de la 1969 și va contopi pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință, acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare pe care o va spori cu 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Cu privire la sporul de 6 luni închisoare aplicat, instanța consideră că acesta apare ca fiind necesar având în vedere numărul de infracțiuni săvârșite și gravitatea acestora. Totodată, instanța consideră că sporul este necesar, având în vedere că acesta reprezintă o parte din pedeapsa care nu se va executa ca urmare a aplicării regulilor de la concursul de infracțiuni. Or, neaplicarea în cauză a unui spor ar reprezenta un semn de nepedepsire față de inculpat, care ar fi sancționat doar pentru una dintre fapte.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal de la 1969 cu referire la art. 12 alin. 1 din legea nr. 187/2012 va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal de la 1969.

Instanța apreciază că față de lipsa antecedentelor penale, pronunțarea condamnării poate constitui un avertisment pentru acesta, chiar și fără executarea pedepsei, astfel încât nu va mai săvârși pe viitor alte infracțiuni. Constatând că în prezenta cauză inculpatului i s-a stabilit o pedeapsa rezultantă cu închisoarea de cel mult 3 ani, inculpatul nemafiind anterior condamnat la pedeapsa închisorii de cel puțin 1 an, în baza art. 86ind.1 Cod penal de la 1969, instanța va dispune suspendare sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit potrivit dispozițiilor art. 86ind.2 Cod penal de la 1969, care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 86 ind.3 alin.1 C.pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul va trebui să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 ind.3 alin. 1 lit. a-d Cod penal din 1969:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ilfov;

b)să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau

locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;

c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art.86 ind. 3 alin.3 lit.d C.pen. de la 1969, va impune inculpatului obligația de a nu lua legătura cu partea civilă și familia acestuia.

Datele prevăzute la art. 86 ind.3 alin. 1 lit. b-d Cod penal din 1969 se vor comunica Serviciului de Probațiune Ilfov, iar măsurile de supraveghere dispuse se comunică inculpatului.

În baza art. 86 ind.4 Cod penal din 1969 cu referire la art. 83 Cod penal din 1969 va atrage atenția inculpatului asupra cauzelor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin 5 Cod penal de la 1969 va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În ceea ce privește latura civilă, instanța reține că partea civilă B. V. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu sumele de 2.800 lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate cu tratamentul medical și obținerea certificatului medico legal, cu medierea inițiată în vederea stingerii litigiului și cu încheierea unui contract de servicii de pază și protecție, anexând înscrisuri în susținere (f.142-145, 242) și cu suma de_ Euro, reprezentând daune morale.

Instanța constată că în cauză sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale (fapta ilicită a inculpatului constând lovirea părții vătămate), prejudiciul material suferit de partea civilă constând în efectuarea de cheltuieli pentru tratament și recuperare, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția dovedită a inculpatului. Totodată, ținând cont de comportamentul agresiv al inculpatului, partea civilă a fost nevoită să-și asigure paza, încheind un contract de servicii și pază. În ceea ce privește solicitarea de daune morale, instanța reține din probatoriul administrat în cauză, că datorită comportamentului inculpatului, familia părții civile a suferit o traumă, în special fiica acestuia care și-a văzut tatăl agresat, aceștia fiind nevoiți să părăsească proprietatea în care au investit munca de 9 ani de zile. Astfel martorul M. R., audiat de către instanță (f.122), a declarat că partea civilă a renunțat să locuiască la casa din C. din pricina vecinului și că fiica familiei B. a fost foarte afectată.

Astfel, în baza art. 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 1357 și urm. Cod civil, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. V. și va obliga inculpatul la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 2.800 lei cu titlu de daune materiale și în cuantum de 5000 de euro cu titlu de daune morale, apreciind că suma de_ de euro este nerezonabilă.

În baza art. 272 alin. 1 C.pr.pen. va dispune avansarea sumei de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu din fondurile Ministerului Justitiei în favoarea Baroului Ilfov.

În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 276 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 2.300 lei către partea civilă B. V. cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de parte (f.241 d.i.).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRASTE:

În baza art. 5 Cod penal cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 371 din 20.05.2014, constată că legea penală mai favorabilă este Codul penal de la 1969.

În baza art. 180 alin. 1 Cod penal de la 1969 condamnă inculpatul G. N. ( fiul lui I. și P., născut la data de 12.02.1955 în ., CNP_, cu domiciliul în ., ., județ Ilfov, cetățean român, studii 10 clase, căsătorit, pensionar, stagiul militar satisfăcut, necunoscut cu antecedente penale), pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal de la 1969 cu referire la art. 12 alin. 1 din legea nr. 187/2012 interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal de la 1969.

În baza art. 259 alin. 1 Cod penal de la 1969 condamnă inculpatul G. N. pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal de la 1969 cu referire la art. 12 alin. 1 din legea nr. 187/2012 interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal de la 1969.

În baza art. 33 alin.1 lit.a și art.34 alin.1 lit.b cod penal de la 1969, contopește pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință, acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare pe care o va spori cu 6 luni închisoare în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 86 ind.1 C.pen. de la 1969, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 C.pen de la 1969.

În temeiul art. 86 ind.3 alin.1 C.pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 ind.3 alin. 1 lit. a-d Cod penal din 1969:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ilfov;

b)să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau

locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;

c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 86 ind. 3 alin.3 lit.d C.pen. de la 1969, impune inculpatului obligația de a nu lua legătura cu partea civilă și familia acestuia.

Datele prevăzute la art. 86 ind.3 alin. 1 lit. b-d Cod penal din 1969 se comunică Serviciului de Probațiune Ilfov, iar măsurile de supraveghere dispuse se comunică inculpatului.

În baza art. 86 ind.4 Cod penal din 1969 cu referire la art. 83 Cod penal din 1969 atrage atenția inculpatului asupra cauzelor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin 5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 1357 și urm. Cod civil:

Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. V. și obligă inculpatul la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 2.800 lei cu titlu de daune materiale și în cuantum de 5000 de euro cu titlu de daune morale, ce se va plăti în echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății.

În baza art. 272 alin. 1 C.pr.pen. dispune avansarea sumei de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu din fondurile Ministerului Justitiei în favoarea Baroului Ilfov.

În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 276 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 2.300 lei către partea civilă B. V. cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de parte.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare pentru toate părțile.

Pronunțată în sedință publică, astăzi, 24.02.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Jud. M. V. B. R. Ș.

Red. Jud.- M.V.B/24.02.2015

Dact/List. Gref. - R.Ș – 5 ex