Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Încheierea nr. 22/2015. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 22/2015 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 22-05-2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 22.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: C. C. C.
Grefier: C. S.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. G.
din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul N. I. C., fiul lui Ș. și R., născut la 16.11.1991 în Mun. Focșani, jud. V., cetățenie română, necăsătorit, studii 12 clase, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, cu domiciliul în ., ., jud. V., CNP_, trimis în judecată în stare de libertate pentru infracțiunilor de vătămare corporală din culpă (două fapte) și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 196 alin. 2 și 3 C.p. și art. 336 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.05.2015, note consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22.05.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 328/P/2014 din data de 27.11.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 27.11.2015 cu nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului N. I. C. fiul lui Ș. și R., născut la data de 16.11.1991 în Focșani, jud. V., cu domiciliul în ., jud. V., CNP_, stagiu militar nesatisfăcut, studii 12 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă (două fapte) și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzute de art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal, art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal și art. 336 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în fapt în data de 22.02.2014 în jurul orei 22.30 în timp ce conducea autoutilitara marca Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare_, a intrat în impact cu autoturismul Renault cu numărul de înmatriculare_, cauzând un accident rutier în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a conducătorului auto R. D. A. și a numitului C. M., care au suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale și respectiv 65-70 zile de îngrijiri medicale, precum și faptul că inculpatul a condus autovehiculul după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice având o alcoolemie de 1,25 gr. ‰ la prima probă și 1,10 gr. ‰ la cea de-a doua probă
Situația de fapt astfel prezentată în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă:
- proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto
- alcooltest Drager
- buletin de analiză toxicologică a alcoolemiei
- buletin de examinare clinică și proces verbal de prelevare
- certificate medico-legale
- declarații persoane vătămate
- declarații inculpat/suspect
- declarații martor
- raport de expertiză tehnico-judiciară
- poliță de asigurare răspundere civilă
Conform art. 374 din Codul de pr. penală la termenul de judecată din data de 27.02.2015, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului învinuirea ce i se aduce, dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i, totodată, atenția că, dacă va da o declarație, tot ceea ce va spune va putea fi folosit și împotriva sa. Instanța i-a adus la cunoștință inculpatului și dreptul de a pune întrebări și de a da explicații în tot cursul cercetării judecătorești, când socotește că este necesar.
De asemenea i s-a pus în vedere că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, aducându-i la cunoștință că poate beneficia în caz de condamnare sau de amânare a executării pedepsei de o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege de o treime în cazul pedepsei închisorii și de o pătrime în cazul amenzii.
Acesta a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 396 alin. 10 din C.pr.pen., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând că judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe.
Totodată, inculpatul N. I. C. a consimțit să dea declarație în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform art. 378 C.pr.pen., rap. la art. 107-110 C.pr.pen., declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar. La același termen instanța după ascultarea concluziilor procurorului și a celorlalte părți s-a pronunțat asupra cererii de aplicare a procedurii recunoașterii învinuirii, apreciind că această procedură poate fi aplicată în cazul de față, inculpatul recunoscând în totalitate fapta așa cum a fost reținută în sarcina sa prin rechizitoriul cu numărul 328/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V..
Astfel admițând cererea inculpatului ca judecata să se desfășoare în condițiile art. 375 din Codul de pr. pen. instanța a întrebat inculpatul dacă dorește să depună înscrisuri, ocazie cu care acesta a depus o caracterizare emisă de primăria Dumbrăveni.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale și a înscrisurilor depuse, instanța reține următoarele:
În fapt, în data de 22.02.2014 în jurul orei 22.30 după ce a consumat băuturi alcoolice la un bar din satul Cîndești, . I. C. a hotărât să meargă în mun. Focșani împreună cu un prieten, D. M., cu autoturismul marca Ford Tranzit, pe care-l deține. Inculpatul și martorul D. M. afirmă că datorită unor probleme tehnice la cutia de viteze, care făceau condusul mai greu, a fost nevoit să conducă inculpatul, deși inițial au stabilit să conducă D. M..
Pe drum în localitatea Urechești a fost depășit de autoturismul Renault cu numărul de înmatriculare_, proprietatea ., condus de R. D. A. în care se mai afla și C. M.. Inculpatul a condus la o distanță mică în spatele autoturismului Renault apoi, când acesta se deplasa pe banda din partea dreaptă a sensului de mers, a încercat să efectueze o manevră de depășire. A revenit pe banda din partea dreaptă deși nu trecuse de autoturismul Renault Megane, pe care l-a acroșat cu partea dreapta față în partea lateral stânga. Autoturismul Renault a fost proiectat în șanțul de pe marginea drumului oprindu-se într-un cap de pod. În urma impactului a rezultat avarierea autoturismului Renault și vătămarea corporală a persoanelor din autoturism, R. D. A. și C. M., care au suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale și respectiv 65-70 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatului i-au fost recoltate probe biologice, din analiza cărora a rezultat că avea o alcoolemie de 1,25 gr. ‰ la prima probă și 1,10 gr. ‰ la cea de-a doua probă.
Instanța reține că situația de fapt se probează cu declarațiile inculpatului de recunoaștere care se coroborează cu celelalte probe administrate în faza urmăririi penale, respectiv declarațiile persoanelor vătămate C. M. și R. D. A., declarațiile martorilor D. A. I. și D. D. M., certificatele medico-legale nr. 104/P/27.02.2014 și nr. 123/P/13.03.2014 emise de SML V..
În cauză în cursul urmăririi penale a fost dispusă și o expertiză tehnică iar din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert D. D. O. rezultă că mecanismul producerii accidentului a constat în manevra de devansare a autoturismului Renault Megane, efectuată de către inculpat, care în timpul manevrei a intenționat să revină pe partea dreaptă a sensului de mers, fără să observe autoturismul pe care-l depășise, astfel că s-a produs impactul între partea dreapta față a autoturismului Ford cu partea lateral stânga a autoturismului Renault. Inculpatul N. I. C. nu a respectat prevederile art. 54 (1) din OUG nr. 195/2002. Accidentul putea fi evitat numai de conducătorul autoutilitarei Ford, N. I. C., dacă ar fi respectat prevederile legale de mai sus.
Având în vedere că infracțiunea de vătămare corporală a fost comisă față de două persoane vătămate iar leziunile traumatice produse acestora sunt evaluate din punct de vedere medico-legal la mai puțin de 90 zile îngrijiri medicale, la termenul din 08.05.2015 instanța, din oficiu, a pus în discuția părților și a reprezentantului Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal, într-o singură infracțiune de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 1 și 4 Cod penal.
În drept, faptele inculpatului care data de 22.02.2014 în jurul orei 22.30 în timp ce conducea autoutilitara marca Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare_, a intrat în impact cu autoturismul Renault cu numărul de înmatriculare_, cauzând un accident rutier în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a conducătorului auto R. D. A. și a numitului C. M., care au suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale și respectiv 65-70 zile de îngrijiri medicale, inculpatul având o alcoolemie de 1,25 gr. ‰ la prima probă și 1,10 gr. ‰ la cea de-a doua probă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzute de art. 196 alin. 1 și 4 Cod penal, și art. 336 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal.
Față de acest aspect în temeiul art. 386 alin. 1 Cod procedură penală instanța va dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor deduse judecății, din două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de prevăzute de art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal într-o singură infracțiune de vătămare corporală din culpă, prev. de art. art. 196 alin. 1 și 4 Cod penal
Analizând latura obiectivă a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, instanța reține că elementul material al acesteia constă în lovirea sau exercitarea unor violențe asupra unei persoane. Sub acest aspect, din probele administrate, instanța a constatat că inculpatul, în timp ce conducea autoutilitara marca Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare_, a intrat în impact cu autoturismul Renault cu numărul de înmatriculare_, în care se aflau numiții R. D. A. și C. M., cauzând un accident rutier
Urmarea imediată în cazul acestei infracțiuni constă în producerea unei persoane, a unor leziuni traumatice a căror gravitate este evaluată la cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale iar în cazul de față a rezultat vătămarea corporală a conducătorului auto R. D. A. și a numitului C. M., care au suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale și respectiv 65-70 zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei și este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, leziunile traumatice suferite de către cele două persoane vătămate datorându-se săvârșirii de către inculpat a infracțiunii, având deci drept cauză accidentul rutier.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea culpei, aceasta neprevăzând rezultatul faptei, deși trebuia și putea să-l prevadă. Așadar, vinovăția inculpatului rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declarația inculpatului de recunoaștere a faptei.
Având în vedere că infracțiunea a produs leziuni traumatice față de două persoane sunt aplicabile dispozițiile art. 196 alin. 4 din Codul penal, în cauză urmând a se reține o singură infracțiune de vătămare corporală din culpă.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, instanța reține că elementul material al acesteia constă în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,8g/l alcool pur în sânge.. Sub acest aspect, din probele administrate, instanța a constatat că inculpatul a condus autoturismul Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare_, având o alcoolemie de 1,25 gr. ‰ la prima probă și 1,10 gr. ‰ la cea de-a doua probă.
Urmarea imediată în cazul acestei infracțiuni constă în starea de pericol pentru integritatea corporală și viața conducătorului auto dar și pentru a celorlalți participanți la traficul rutier.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei și este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, starea de pericol pentru viața și integritatea corporală a inculpatului și a celorlalți participanți la trafic datorându-se săvârșirii de către inculpat a infracțiunii, având deci drept cauză conducerea unui vehicul sub influența alcoolului.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, aceasta prevăzând rezultatul faptei și chiar dacă nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui. Așadar, vinovăția inculpatului rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale care se coroborează cu declarația inculpatului de recunoaștere a faptei.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Astfel, pe de o parte, instanța va avea în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – integritatea fizică a persoanei și siguranța circulației rutiere, dar și circumstanțele comiterii faptelor penale uneia dintre persoanele vătămate fiindu-i produse leziuni traumatice apropiate de limita maximă.
Pe de altă parte se va ține seama de faptul că inculpatul a manifestat o atitudine constant sinceră, recunoscând comiterea faptei și împrejurările în care aceasta s-a produs, conduita exemplară a inculpatului în societate atât anterior săvârșirii faptei, reieșită din lipsa antecedentelor penale și din caracterizarea depusă la dosar, cât și ulterior, reliefată prin atitudinea sa procesuală concretizată în prezentarea în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, contribuind astfel în mod nemijlocit la soluționarea justă și cu celeritate a cauzei și la aflarea adevărului, cu respectarea exigențelor impuse de art. 6 din C.E.D.O, aspecte de natură a genera aplicarea unei pedepse al cărei cuantum va fi orientat spre minimul special prevăzut de lege, în măsură să asigure scopul educativ al pedepselor.
Toate aceste împrejurări de fapt au creat, în mod neîndoielnic, convingerea instanței asupra faptului că incidentul ce face obiectul prezentei cauze a fost și va fi un eveniment singular în viața inculpatuluicare, fiind o persoană la vârsta maturității, are capacitatea de conștientizare a faptei sale și a urmărilor acesteia, astfel că va adopta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de conviețuire socială.
Totodată, având în vedere că la termenul de judecată din data de 27.02.2015, inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen. arătând că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără a solicita administrarea de probe, instanța urmează a da deplină eficiență acestor dispoziții, și va acorda beneficiul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 1 din Codul penal este pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 1 an. Întrucât urmările au fost produse față de două persoane, conform alin. 4 al aceluiași articol limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime, astfel că limitele speciale de pedeapsă sunt de la 4 luni la 1 an și 4 luni.
Având în vedere reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, pedeapsa cu închisoarea de la 4 luni la 1 an și 4 luni închisoare stabilită de lege pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 1 și 4 din Codul penal se va reduce la o pedeapsă cu închisoarea între 3 luni și 10 zile și 1 an și 10 zile.
Pedeapsa cu închisoarea de la 1 an la 5 ani stabilită de lege pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 din Codul penal se va reduce la o pedeapsă cu închisoarea între 10 luni și 3 ani și 4 luni.
În acest context, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege – care, urmare a reducerii limitei minimului special de pedeapsă este de 3 luni și respectiv 10 luni închisoare.
Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și au fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art. 396 alin. 4 C.pr.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen., va stabili inculpatului N. I. C.
- o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. art. 196 alin. 1 și 4 Cod penal.
- o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. 1 din Codul penal
Având în vedere că ambele fapte penale au fost săvârșite înainte ce pentru vreuna dintre ele să se fi pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă, în baza art. 38 alin. (1) din Codul penal instanța va constata că infracțiunile pentru care inculpatului N. I. C. i-au fost stabilite pedepsele sunt concurente. În baza art. 39 alin. (1) lit. b din Codul penal va dispune aplicarea pedepsei mai grele de 10 luni închisoare care va fi sporită cu o treime din totalul celorlalte urmând ca inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 83 C.pen., conform cărora se poate dispune amânarea executării pedepsei cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
- pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani
- infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii
- infractorul și-a manifestat acordul în a presta o muncă neremunerată în folosul comunității
- în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Considerând că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 83 C. pen., respectiv pedeapsa stabilită prin prezenta sentință fiind de 1 an închisoare, lipsa antecedentelor penale acordul manifestat de inculpat de a presta muncă neremunerată în folosul comunității și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului, constând în integrarea sa pe deplin în familie și societate - instanța, în baza art. 83 C. pen., va amâna aplicarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani, conform art. 84 C. pen. care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Pe durata termenului de supraveghere, conform art.. 85 alin. 1 din Codul penal, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. De verificarea acestor măsuri de supraveghere va răspunde Serviciul de Probațiune V.:
De asemenea instanța consideră că pentru a-l conștientiza pe inculpat de gravitatea faptelor sale și urmările produse, având în vedere și acordul său exprimat de a presta muncă neremunerată în folosul comunității, este necesar să se impună acestuia o astfel de obligație.. Astfel în baza art. 85 alin. (2) lit. b C. pen., pe durata termenului de supraveghere va obliga inculpatul N. I. C. să presteze o muncă neremunerată pe o perioadă de 40 zile la una dintre următoarele entități din comunitate - Școala cu clasele I-VIII Cîndești, . sanitar Cîndești, . alegerea entității și tipului de activitate să fie făcută de către consilierul de probațiune din Serviciul de Probațiune V..
Instanța va atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a amânării aplicării pedepsei prevăzute de art. 88 NCP (nerespectarea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere, săvârșire unei noi infracțiuni până la expirarea termenului de supraveghere).
Sub aspectul laturii civile, instanța reține că persoanele vătămate R. D. A. și C. M. s-au constituit parte civilă în procesul penal. Partea civilă R. D. A. a solicitat obligarea inculpatului și a asigurătorului, S. de A. Reasigurare ASTRA SA București, la plata sumei de_ lei reprezentând daune morale, 529,06 lei reprezentând daune materiale și la plata cheltuielilor judiciare efectuate. Partea civilă C. M. a solicitat obligarea inculpatului și a asigurătorului la plata sumei de_ lei reprezentând daune morale și la plata cheltuielilor judiciare.
În dovedirea acestor pretenții civile instanța a admis părților civile proba cu înscrisurile și proba cu doi martori.
Analizând probele administrate in cauză care privesc soluționarea laturii civile a procesului penal privind pe inculpatul N. I. C. instanța reține următoarele:
Potrivit art. 19 alin. 1 C.p.p., latura civilă se soluționează conform legii civile.
Prin urmare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile referitoare la răspunderea civilă delictuală, respectiv ale răspunderii pentru fapta proprie, fiind întrunite condițiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului: fapta ilicită (infracțiunea săvârșită), prejudiciul cert (cuantumul prejudiciului material a fost stabilit în baza înscrisurilor depuse de partea civilă, corelat cu depoziția martorilor ascultați în cursul judecății) și nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs și vinovăția inculpatului.
Fiind astfel îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului pentru propria sa faptă, acesta este obligat să repare prejudiciul material și moral suferit de persoanele vătămate R. D. A. și C. M. și care s-au constituit parte civilă in cauză.
În speță, sub aspectul prejudiciului material, invocat de partea civilă R. D. A. instanța reține că acesta constă în cheltuielile făcute cu instrumentele medicale achiziționate și tratamentul medical, pe care l-a evaluat la suma de 529,06 lei.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că evaluarea prejudiciului material făcută de partea civilă este întemeiată și din acest punct de vedere urmează să fie admisă acțiunea civilă în cuantumul solicitat.
Cu privire acordarea de daune morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani.
Deși reprezentantul asiguratorului a apreciat că nu s-a făcut dovada vreunei suferințe psihice a celor două părți civile, considerăm că suferința psihică este inerentă statutului de victimă a oricărei agresiuni (chiar neintenționată, cum a fost în speță), cu atât mai mult cu cât consecințele în planul integrității și sănătății corporale sunt grave și îndelungate.
Având în vedere că partea civilă R. D. A. a suferit leziuni care din punct de vedere medico-legal au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri consecințele fizice și în plan psihic suferite nu justifică o suma atât de mare precum cea solicitată. Apreciem că și suma solicitată cu titlu de daune morale de către partea civilă C. M. este exagerată. Acesta a suferit leziuni mai însemnate, lucru care a determinat suferință fizică și psihică presupunând imobilizare, spitalizare, investigații medicale numeroase, efort și durere fizică intensă, izolarea de familie, neputința obiectivă de a funcționa normal, sub toate aspectele. Instanța trebuie totuși să aibă în vedere ca acestea să nu constituie nici venituri nejustificate pentru părțile civile și nici să nu aibă consecințe pecuniare excesive asupra inculpatului și asiguratorului.
Deși traumele suferite de către cele două părți civile sunt reale și de necontestat, compensațiile bănești care vor fi acordate trebuie să fie echitabile și proporționale cu consecințele produse și ancorate în realitatea economică a țării. Astfel apreciem că daunele morale cerute de părțile civile sunt doar parțial întemeiate.
În ce privește obligarea inculpatului atât la plata daunelor materiale dovedite cât și la plata daunelor morale dovedite parțial, acesta va fi obligat alături de asigurător la plata acestor despăgubiri apreciate întemeiate de instanță.
În ce privește asiguratorul, instanța constată că inculpatul avea încheiată o poliță de asigurare răspundere civilă auto valabilă cu S. de A. Reasigurare ASTRA SA București – .. 3, .. 10 sector 3. Potrivit art. 26 din Ordinul CSA nr. 5/2010 „ asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite in urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate in cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă.’’
În consecință, apreciind acțiunile civile ca parțial întemeiate, în temeiul art. 19, 20, 25 alin.1, 84 alin.1 C. pr. pen., rap. la art. 397 alin.(1) C. pr. pen., coroborate cu art. 1357 Cod civil, va admite în parte acțiunea civilă intentată de partea civilă R. D. A. și va obliga pe inculpatul N. I. C. și S. de A. Reasigurare ASTRA SA București la despăgubiri civile către partea civilă, în valoare de 529,06 lei reprezentând daune materiale și 5000 lei reprezentând daune morale.
Va admite în parte acțiunea civilă intentată de partea civilă C. M. cu domiciliul în mun. Focșani, ., . și obligă pe inculpatul N. I. C., și S. de A. Reasigurare ASTRA SA București – .. 3, .. 10 sector 3, la despăgubiri civile către partea civilă, în valoare de_ lei reprezentând daune morale. Respinge restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.
În baza art. 397 alin. (1) C. pr. pen va lua act că Serviciul de Ambulanță V. și S. de Urgență Sf. P. Focșani nu s-au constituit parte civilă.
În baza 274 alin. (3) C. proc. pen., va obliga inculpatul N. I. C. la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor deduse judecății, reținute în sarcina inculpatului N. I. C. din infracțiunile de vătămare corporală din culpă (două fapte) prev. de prevăzute de art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal într-o singură infracțiune de vătămare corporală din culpă, prev. de art. art. 196 alin. 1 și 4 Cod penal.
În baza art. 396 alin. (2) C. pr. pen. și art. 396 alin. (10) C. pr. pen., stabilește inculpatului N. I. C. fiul lui Ș. și R., născut la data de 16.11.1991 în Focșani, jud. V., cu domiciliul în ., jud. V., CNP_, stagiu militar nesatisfăcut, studii 12 clase, fără ocupație, fără antecedente penale,
- o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. art. 196 alin. 1 și 4 Cod penal.
- o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. 1 din Codul penal
În baza art. 38 alin. (1) din Codul penal constată că infracțiunile pentru care inculpatului N. I. C. i-au fost stabilite pedepsele sunt concurente. În baza art. 39 alin. (1) lit. b din Codul penal dispune aplicarea pedepsei mai grele de 10 luni închisoare care va fi sporită cu o treime din totalul celorlalte urmând ca inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare.
În baza art. 83 din Codul penal dispune amânarea aplicării pedepsei și conform art. 84 din Codul penal stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art.. 85 alin. (1) din Codul penal pe durata termenului de supraveghere trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere, de a căror verificare va răspunde Serviciul de Probațiune V.:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. (2) lit. b C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul N. I. C. va presta o muncă neremunerată pe o perioadă de 40 zile la una dintre următoarele entități din comunitate - Școala cu clasele I-VIII Cîndești, . sanitar Cîndești, . tipul de activitate va fi decis de către consilierul de probațiune).
Atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a amânării aplicării pedepsei prevăzute de art. 88 Cod penal.
În temeiul art. 19, 20, 25 alin.1, 84 alin.1 C. pr. pen., rap. la art. 397 alin.(1) C. pr. pen., coroborate cu art. 1357 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă intentată de partea civilă R. D. A. cu domiciliul în mun. Focșani, ., . . și obligă pe inculpatul N. I. C. și S. de A. Reasigurare ASTRA SA București – .. 3, .. 10 sector 3, la despăgubiri civile către partea civilă, în valoare de 529,06 lei reprezentând daune materiale și 5000 lei reprezentând daune morale. Respinge restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.
Admite în parte acțiunea civilă intentată de partea civilă C. M. cu domiciliul în mun. Focșani, ., . și obligă pe inculpatul N. I. C., și S. de A. Reasigurare ASTRA SA București – .. 3, .. 10 sector 3, la despăgubiri civile către partea civilă, în valoare de_ lei reprezentând daune morale. Respinge restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.
În baza art. 397 alin. (1) C. pr. pen ia act că Serviciul de Ambulanță V. și S. de Urgență Sf. P. Focșani nu s-au constituit parte civilă.
În baza 274 alin. (3) C. proc. pen., obligă inculpatul N. I. C. la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.05..2015.
Președinte,Grefier,
C. C. C. C. S.
Red. CCC/ 26.05.2015
Tehnored. CS/10.06.2015/9 ex.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
