Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 1076/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1076/2015 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 18-11-2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MIERCUREA C.
-
SENTINȚĂ PENALĂ Nr. 1076/2015
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Grefier C. V.
Cu participarea doamnei procuror C. Ceașcai, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C.
Pe rol judecarea cauzei Penale privind pe inculpat C. K., inculpat C. I., parte civilă S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ MIERCUREA C. și pe parte civilă D. S., având ca obiect lovirea sau alte violențe (art.193 NCP).
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
Se constată că dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în ședința publică din data de 28.10.2015, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin rechizitoriul nr.2334/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C. au fost trimiși în judecată în stare de libertate, inculpații: C. K., fiul lui E. și E., născut la data de 23.02.1989 în Miercurea C., jud. Harghita, domiciliat în comuna R., ., jud. Harghita, cetățean român, studii 11 clase, ocupația zidar, cu antecedente penale, posesor al CI . nr._, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art.193 alin.2 C.pen, cu aplicarea art.44 alin.1 C.pen. și C. I. fiul lui E. și E., născut la data de 06.11.1992 în Miercurea C., jud. Harghita, domiciliat în comuna R., ., jud. Harghita, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, posesor al CI . nr._, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art.193 alin.2 C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut, în esență că, la data de 02.12.2012, în jurul orelor 04,30, inculpații C. K. și C. I. au lovit-o pe partea vătămată D. S. cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 38-40 zile de îngrijiri medicale.
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: plângere și declarații persoană vătămată, certificat medico-legal, completare la certificatul medico-legal, declarații martori K. V., A. M., L. A., B. R., declarații suspecți/inculpați, alte acte.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 30.01.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații inculpați (f.60-61, f.98), declarație persoană vătămată/parte civilă (f.62), declarație martor A. M. (f.63-64); declarație martor B. R. (f.75-76); declarație martor K. V. L. (f. 88); declarație martor K. B. (f.89-90); înscrisuri (f.100-118); s-a dat citire declarației date în faza urmăririi penale de martorul L. A.. S-a atașat copia Sentinței penale nr.1235/26.10.2011 a Judecătoriei Miercurea C., definitivă prin Decizia penală nr.191/R din 29.02.2012 a Curții de Apel Târgu M. (f.48-54).
De asemenea, la solicitarea instanței au fost comunicate fișele de cazier judiciar ale inculpaților (f.24 – 25), iar Serviciul de Probațiune Harghita a depus rapoartele de evaluare nr.1087/SP/20.02.2015 și nr.1084/SP/20.02.2015. (f.27-30)
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 01.12.2012 persoana vătămată D. S. se afla împreună cu prietena sa – martora A. M. - în discoteca Kameleon din . de 02.12.2012, în jurul orelor 4,30, la ieșirea din discotecă, se pare că pe fondul consumului de alcool și al unei altercații verbale ce a avut loc între persoana vătămată și vărul inculpaților, numitul C. L., în care au intervenit inculpații, persoana vătămată a fost lovită de inculpații C. I. și C. K.. După consumarea acestui incident, persoana vătămată a încercat să fugă spre . fost ajunsă din urmă de cei doi inculpați, iar aceștia au lovit-o pe persoana vătămată cu pumnii și picioarele până când aceasta a căzut la pământ.
Ca urmare a agresiunilor exercitate, persoana vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 38-40 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.A2/314 din data de 10.12.2012 și a completării la acesta, emisă de SJML Harghita la data de 12.02.2013. (f.81 d.u.p.)
Pentru a reține această situație de fapt instanța a avut în vedere următoarele mijloacele de probă: declarațiile persoanei vătămate și ale inculpaților care se coroborează parțial atât între ele, cât și cu declarațiile martorilor audiați și conținutul certificatului medico-legal nr.A2/314 din 10.12.2012, respectiv al completării la acesta, eliberate de SJML Harghita.
Inculpații, deși au recunoscut și regretat săvârșirea faptei reținute în sarcina lor, au susținut că au fost provocați de către persoana vătămată.
Astfel, în declarația dată în fața instanței inculpatul C. I. a susținut că altercația a fost provocată de către D. S., în sensul că acesta, pe fondul unor discuții contradictorii, i-a adresat cuvinte jignitoare numitului C. L., vărul inculpatului. A arătat inculpatul că el a intervenit doar după ce fratele său, C. K. și persoana vătămată au început să se lovească reciproc. A mai menționat că după ce, împreună cu fratele său, inculpatul C. K., l-au bătut pe D. S., l-au fugărit și după ce l-au prins, i-au mai aplicat și alte lovituri.
În declarația dată în faza de urmărire penală inculpatul C. I. a arătat, în esență, aceleași aspecte, menționând că D. S. l-a și lovit pe vărul său.
Fiind audiat la termenul de judecată din data de 28.10.2015, inculpatul C. K. a declarat că, persoana vătămată, după ce s-a certat cu numitul C. L. din cauza ochelarilor acestuia, a avut un schimb de replici și cu fratele său, inculpatul C. I., după care cei doi au început să se împingă reciproc. A arătat că după ce au pornit spre casă împreună cu inculpatul C. I., persoana vătămată și prietenii acesteia au început să-i înjure, moment în care între cele două grupuri s-a iscat o bătaie generală.
În faza de urmărire penală, inculpatul C. K. a declarat că, la data de 01.12.2012, orele 21,00, s-a deplasat la barul Csarda din . cu O. A., C. L., C. I. și K. B. au consumat băuturi alcoolice până la orele 23,00 când au mers cu toții la discoteca Kameleon din . de 02.12.2012, orele 4,30 a ieșit din discotecă, moment în care a văzut că D. S. l-a lovit pe C. L. fără motiv. Ulterior, persoana vătămată l-a lovit și pe numitul O. A.. A menționat inculpatul că a intervenit în apărarea acestor persoane, după care el și persoana vătămată au început să se lovească reciproc, iar ulterior, după ce persoana vătămată a fugit spre . în urmărirea acesteia împreună cu fratele său, și, ajungând-o din urmă pe persoana vătămată aceasta le-a adresat cuvinte jignitoare și provocatoare și a încercat să-l lovească, după care a avut loc o nouă altercație între ei, în urma căreia i-au aplicat persoanei vătămate mai multe lovituri cu pumnul în zona capului, au lăsat-o căzut pe carosabil și au plecat de la fața locului.
Fiind audiat la termenul de judecată din data de 17.06.2015, persoana vătămată D. S. a arătat că la data de 02.12.2012, inculpații l-au așteptat în fața discotecii, și când a ieșit împreună cu prietena sa, aceștia au început să arunce cu sticle spre ei, după care l-au bătut. A arătat că a fost ajutat de către două cunoștințe să se ridice în picioare, după care a început să fugă spre casă împreună cu prietena sa. Inculpații l-au ajuns din urmă și l-au lovit din nou cu o sticlă, iar el a căzut jos și și-a pierdut conștiența. A arătat că nu l-a jignit pe numitul C. L., și nu cunoaște motivul pentru care a fost lovit de către inculpați.
În faza de urmărire penală, persoana vătămată a declarat că la data de 01.12.2012 se afla împreună cu prietena sa în discoteca Kameleon din . de 02.12.2012, în jurul orelor 4,30, a ieșit din discotecă împreună cu prietena sa, când în fața discotecii a fost lovită de unele persoane din grupul de tineri din . acel timp în fața discotecii, iar prietena sa a fost lovită cu o sticlă în zona feței. A arătat că a fugit din acel loc spre . european, însă a fost ajuns din urmă de către C. K. și C. I. dar și alți tineri din . nou a fost lovit în zona capului, fiind ajutat de către A. M., B. R., L. A. și K. V., care au anunțat salvarea, fiind transportat la S. Județean de Urgență din Miercurea C. pentru îngrijiri medicale.
Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, martora A. M. a declarat că D. S. a avut o altercație în fața discotecii Kameleon cu mai mulți tineri din . fugit spre . fost ajuns din urmă de către tinerii din R., care l-au lovit până a căzut pe carosabil, fiind necesară transportarea acestuia la S. din Miercurea C.. A arătat martora că au fost atacați fără ca înainte să fi avut loc un schimb de replici sau alte discuții între ei și grupul de tineri din .> La termenul de judecată din data de 17.06.2015, martora A. M. a dat o declarație similară, arătând că nu știe dacă după ce au ieșit din discotecă persoana vătămată a vorbit cu inculpații sau nu. A mai arătat că persoana vătămată nu a lovit pe nimeni, nu a vrut să se implice în altercație ci a încercat doar să fugă spre casă.
Fiind audiat în fața instanței, martorul B. R. a arătat că la data respectivă a avut loc o altercație în fața discotecii, iar ulterior a văzut că persoana vătămată a fost bătută. A menționat că bătaia a continuat și pe drumul spre Siculeni, și că erau mai multe persoane care îl loveau pe D. S., dar numitul C. K. era cel care i-a aplicat cele mai multe lovituri.
În faza de urmărire penală martorul B. R. a dat o declarație similară, menționând că împreună cu L. A. au încercat să o ajute pe persoana vătămată. A arătat că l-au ajutat pe D. S. să se ridice, după care acesta a fugit spre . aproximativ 20 -30 metri a fost ajuns din urmă de un grup de tineri din .-au lovit în zona capului, până ce a căzut pe carosabil.
Martorul K. V. L. a declarat că după ce a ieșit din discotecă, a observat că la marginea drumului era un grup de persoane, s-a apropiat de acest grup și a văzut că numitul D. S. era căzut pe drum, iar prietena acestuia era lângă el. Prietena persoanei vătămate, numita A. M. i-a povestit că persoana vătămată a fost bătută. A menționat martorul că nu a văzut altercația, dar l-a văzut pe unul dintre inculpați la fața locului.
În faza de urmărire penală martorul K. V. a dat o declarație similară, menționând că împreună cu L. A. au încercat să o ajute pe persoana vătămată, după care numitul L. A. a chemat salvarea.
Fiind audiat în fața instanței, martorul K. B. a declarat că nu a văzut altercația ce a avut loc între persoana vătămată și inculpați, despre cele întâmplate în acea zi a aflat ulterior, de la alte persoane din . la acestea a aflat că frații C. au fost implicați în acest incident.
Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, martorul L. A. a declarat că în noaptea de 01/02.12.2012 era împreună cu numitul B. R. la discoteca Kameleon din . orelor 04,00 a plecat împreună cu această persoană spre ., la un moment dat au auzit că cineva strigă după ajutor, motiv pentru care s-au întors, și au văzut că D. S. era căzut pe partea carosabilă a drumului, iar lângă acesta se afla prietena lui, care încerca să-l ajute să se ridice. A menționat martorul că împreună cu B. R. l-au ajutat pe D. S. să se ridice, iar acesta a fugit spre . aproximativ 50 de metri a fost ajuns din urmă de un grup de tineri din .-au lovit cu pumnii și picioarele, până ce a căzut pe carosabil. Martorul a sunat la 112 și a așteptat împreună cu B. R. până a venit salvarea, după care au plecat spre Siculeni.
Susținerile inculpatului C. K. în sensul că după ce au pornit spre casă împreună cu inculpatul C. I., persoana vătămată și prietenii acesteia au început să-i înjure, moment în care între cele două grupuri s-a iscat o bătaie generală nu pot fi primite, întrucât nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, administrat în cursul procesului penal.
De asemenea, în ceea ce privește susținerile persoanei vătămate și ale martorei A. M., conform cărora inculpații l-au lovit pe D. S. cu o sticlă în cap, instanța constată că acestea nu sunt confirmate de celelalte probe administrate în cauză. Din declarațiile inculpaților, care se coroborează cu declarațiile martorilor B. R. și L. A., rezultă că inculpații i-au aplicat persoanei vătămate mai multe lovituri cu pumnii și picioarele.
În ceea ce privește susținerile persoanei vătămate D. S. în sensul că aceasta nu a avut discuții contradictorii cu nicio persoană dintre cei prezenți în fața discotecii, și că cei doi inculpați au început să o lovească imediat ce a ieșit din discotecă și fără niciun motiv, acestea nu pot fi reținute fără rezerve. Astfel, în condițiile în care cei trei erau prieteni înainte de data incidentului, așa cum rezultă din declarațiile persoanei vătămate, afirmațiile acesteia, menționate anterior, apar ca fiind neverosimile.
Instanța nu va reține însă nici apărările inculpaților în sensul că au fost provocați de către persoana vătămată, întrucât din celelalte probe administrate nu rezultă că inculpații ar fi acționat sub imperiul unei puternice emoții determinată de atitudinea agresivă a persoanei vătămate.
Astfel, deși inculpatul C. I. a susținut că a intervenit și l-a lovit pe persoana vătămată doar după ce aceasta i-a lovit la rândul său pe numiții C. L. și C. K., acesta din urmă a arătat că persoana vătămată mai întâi s-a certat cu C. L., apoi cu inculpatul C. I., după care cei doi (persoana vătămată și inculpatul C. I.) au început să se împingă reciproc. Pe de altă parte, instanța reține că din celelalte probe administrate în cauză nu rezultă că D. S. l-ar fi lovit pe numitul C. L. sau pe vreunul dintre inculpați. Mai mult, se reține că prin actul de sesizare a instanței s-a dispus clasarea cauzei cu privire la infracțiunile de lovire sau alte violențe (pentru care au depus plângeri penale numiții C. L. și O. A.), întrucât nu există probe că ar fi fost săvârșite de D. S. și fratele acestuia D. Z..
De asemenea, instanța reține că în declarațiile date în faza de judecată, inculpații au arătat că persoana vătămată a fost cea care a provocat altercația, în sensul că a avut un schimb de replici cu vărul lor, căruia i-a adresat cuvinte jignitoare. În declarația dată în faza de urmărire penală, inculpatul C. I. a menționat același aspect, arătând că persoana vătămată i-a adresat cuvinte jignitoare numitului C. K..
Or, constituie o circumstanță atenuată legală săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. În cauza de față nu rezultă că persoana vătămată ar fi avut o atitudine agresivă față de inculpați. De asemenea, din probele administrate în cauză nu rezultă că schimbul de replici dintre vărul inculpaților și persoana vătămată a fost de natură a produce inculpaților o stare de puternică tulburare. Mai mult, se reține că inculpatul C. I. a menționat în declarația dată în fața instanței că persoana vătămată i-a adresat cuvinte jignitoare vărului său, însă nici el nu a înțeles ce a vrut să spună persoana vătămată.
Din foaia de examinare nr._, emisă de S. Județean de Urgență Miercurea C., rezultă că persoana vătămată a fost examinată la data de 02.12.2012, ora 5,28 și i-a fost stabilit diagnosticul „ policontuzie prin agresiune fizică. TCCAD.”
Certificatul medico-legal nr.A2/314 din 10.12.2012 a concluzionat că numitul D. S. prezenta leziuni traumatice a țesuturilor moi epicraniene și corporale care pot data din 02.12.2012 și s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure-contondente, precum și comprimare între două planuri dure.
Completarea la certificatul medico-legal nr.A2/314 din data de 12.02.2013 a concluzionat că, având în vedere că leziunea traumatică a necesitat tratament de recuperare, timpul de îngrijire medicală necesar pentru vindecarea leziunilor traumatice se modifică la 38-40 de zile, calculate de la data producerii.
Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată, cu vinovăție în forma prevăzută de lege, motiv pentru care urmează a fi condamnați.
Cu privire la legea penală aplicabilă în cauză, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal, potrivit art. 246 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.289/2009 privind Codul penal.
Potrivit art.5 alin.1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Pentru a determina legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, instanța va analiza dispozițiile art.181 alin.(1) C.pen. 1969 și art.193 alin.(2) Cod penal, având în vedere drept criterii în baza cărora va determina legea penală mai favorabilă și pe care urmează să le aprecieze în concret, următoarele: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, așadar atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. De asemenea, vor fi avute în vedere și normele privitoare la modalitățile de individualizare a executării pedepsei.
Aplicând criteriile anterior enumerate în prezenta cauză, sub aspectul conținutului infracțiunii instanța constată că fapta prin care s-au produs leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 38-40 zile de îngrijiri medicale și prin care nu a fost pusă în primejdie viața persoanei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii incriminată de art. 181 alin.1 Cod penal 1969 și cele ale art. 193 alin.2 Cod penal, neexistând prin raportare la situația de fapt reținută în cauză, diferențe cu privire la conținutul infracțiunii.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă pentru această infracțiune, Codul penal 1969 prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, în timp ce art. 193 alin.2 Cod penal prevede alternativ pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani sau amenda.
Cu toate acestea, întrucât se va orienta către pedeapsa închisorii (apreciind că este necesară aplicarea imediată a unei pedepse fiecăruia dintre inculpați) având în vedere tratamentul penal mai favorabil al circumstanțelor atenuante prevăzut de Codul penal din 1969, a căror incidență instanța o va reține în cauză, precum și modalitatea de individualizare a executării pedepsei spre care se va orienta în cazul inculpatului C. I. (suspendarea condiționată a executării pedepsei), va constata că în cauză legea penală mai favorabilă pentru inculpați este legea veche.
În drept, fapta inculpatului C. K., care la de 02.12.2012, în jurul orelor 4,30, împreună cu inculpatul C. I., a lovit-o pe persoana vătămată D. S. cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 38-40 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 C.pen.1969
Fapta inculpatului C. I. care, la data de 02.12.2012, în jurul orelor 4,30, împreună cu inculpatul C. K., a lovit-o pe persoana vătămată D. S. cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 38-40 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 C.pen.1969.
În ceea ce privește latura obiectivă, instanța reține că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând într-o acțiune de lovire asupra corpului unei persoane. Săvârșirea acestei infracțiuni are ca urmare imediată suferința fizică, indiferent de intensitate, în speță, aceasta constând în leziunile ce rezultă din certificatul medico-legal nr.A2/314 din 10.12.2012, respectiv completarea la certificatul medico-legal, emisă de SJML Harghita la data de 12.02.2013.
Legătura de cauzalitate dintre săvârșirea faptei care constituie elementul material al infracțiunii și producerea urmării imediate există și este pe deplin dovedită prin ansamblul probator administrat în cauză.
Pe latură subiectivă, inculpații au săvârșit fapta cu vinovăție în forma intenției directe deoarece au prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei lor și au urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
Vinovăția inculpaților rezultă din ansamblul probator administrat în cauză.
Având în vedere faptul că infracțiunea a fost săvârșită de către inculpatul C. K. în interiorul termenului de încercare stabilit prin Sentința penală nr.1235/2011 a Judecătoriei Miercurea C., prin care a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea executării acesteia, se vor reține în sarcina acestuia și dispozițiile privind pluralitatea intermediară.
La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora instanța va avea în vedere dispozițiile art. 72 C.pen. 1969, respectiv gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, și circumstanțele personale ale inculpaților.
Astfel, se va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei, relevat de modul de săvârșire și urmările produse. Cu privire la persoana inculpatului C. K., instanța va reține că acesta este cunoscut cu antecedente penale, iar conform raportului de evaluare nr.1084/SP/20.02.2015, prezintă un risc de nivel mediu de implicare pe viitor în săvârșirea de infracțiuni.
Pe de altă parte, se va avea în vedere că pe parcursul urmăririi penale și al judecății a avut o atitudine pozitivă, s-a prezentat în fața organelor judiciare și, deși a susținut că a fost provocat de către persoana vătămată, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei și a încercat să se împace cu persoana vătămată.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă, instanța va avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art.181 alin.(1) C.pen., reduse conform art.76 alin.(1) lit. e C.pen.1969, întrucât va reține în favoarea inculpatului C. K. circumstanța atenuantă reprezentată de atitudinea avută după săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 74 alin.1 lit c C.pen.1969, dedusă din comportarea pe care a avut-o în cursul procesului.
În consecință, având în vedere circumstanțele reale și personale prezentate anterior, instanța apreciază că o pedeapsă într-un cuantum orientat sub minimul prevăzut de lege este suficientă pentru a se atinge scopul preventiv și educativ reglementat de art. 52 C. pen.1969, astfel încât cuantumul concret al pedepsei aplicate va fi de 4 luni închisoare.
Instanța va constata, așa cum s-a precizat mai sus, că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită și descoperită în interiorul termenului de încercare stabilit prin Sentința penală nr.1235/26.10.2011 a Judecătoriei Miercurea C., definitivă prin decizia nr.191/R/29.02.2012 a Curții de Apel Târgu M., prin care inculpatul C. K. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 alin.(1) din OUG 195/2005.
Așa fiind, în baza art.15 din Legea nr.187/2012 cu referire la art.83 C.pen.1969, va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. K. prin Sentința penală nr.1235/2011 a Judecătoriei Miercurea C. și va dispune executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 10 luni închisoare, în regim de detenție.
În baza art.71 C.pen.1969, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal ca pedeapsă accesorie.
Cu privire la persoana inculpatului C. I., instanța va reține că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei și a încercat să se împace cu persoana vătămată, iar potrivit raportului de evaluare nr.1087/SP/20.02.2015, inculpatul dispune de resurse interne (motivație pentru schimbare, interes pentru câștigarea existenței, atașament față de familie, asumarea de responsabilități) și externe (sprijin din partea familiei, stabilitate locativă) care îl pot ancora în sfera prosocială și se arată motivat în acest sens.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă, instanța va avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art.181 alin.(1) C.pen., reduse conform art.76 alin.(1) lit. e C.pen.1969, întrucât va reține în favoarea inculpatului C. I. circumstanțele atenuante reprezentate de: conduita bună anterior săvârșirii infracțiunii, prevăzută de art. 74 alin.1 lit a Cod penal dedusă din lipsa antecedentelor penale, respectiv atitudinea avută după săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 74 alin.1 lit c C.pen.1969, dedusă din comportarea pe care a avut-o în cursul procesului.
Față de aspectele prezentate, instanța va aplica inculpatului C. I. o pedeapsă de 4 luni închisoare, apreciind ca aceasta este necesară și suficientă pentru a se îndeplini rolul represiv și educativ al pedepsei.
În baza art.71 C.pen.1969, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal ca pedeapsă accesorie.
Constatând că inculpatul este necunoscut cu antecedente, pedeapsa aplicată este de 4 luni închisoare și considerând că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei pot fi atinse și fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C.pen.1969, instanța urmează să suspende condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit potrivit art. 82 C.pen.1969.
În baza art. 71 C.pen.1969, va constata că pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă de drept și executarea pedepselor accesorii.
Instanța va pune în vedere inculpatului dispozițiile art.83 și 84 C. pen. 1969 cu privire la normele a căror încălcare poate atrage revocarea suspendării condiționate, și anume săvârșirea de noi infracțiuni pe durata termenului de încercare, respectiv neîndeplinirea obligațiilor civile ce vor fi stabilite prin prezenta hotărâre.
În ceea ce privește latura civilă, instanța reține că S. Județean de Urgență Miercurea C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1091 lei (f.39 d.i.), reprezentând contravaloarea spitalizării persoanei vătămate D. S..
Din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă că prin fapta săvârșită, inculpații au adus prejudicii și daune sănătății persoanei vătămate, devenind incidente dispozițiile art. 313 alin.(1) din Legea nr. 95/2006.
Potrivit art.313 din Legea nr.95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale…(…)
Din aceste prevederi legale rezultă că persoanele care prin conduita lor culpabilă au cauzat daune sănătății altor persoane, sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată acestora din urmă, fiind vorba despre o răspundere civilă delictuală care impune repararea prejudiciului cauzat furnizorului de servicii medicale.
De asemenea aceste obligații se referă nu doar la cheltuielile efective ci și la dobânzile legale aferente acestor cheltuieli, în baza următoarelor texte legale care definesc sursele de finanțare ale spitalelor publice, dobânzile legale constituind venituri la bugetul de stat.
Conform art. 188 alin. 1 din Legea nr. 95/2006: spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestații efectuate pe bază de contract, precum și din alte surse, conform legii.
Astfel, prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată la care face referire art. 313 din Legea nr. 95/2006 face parte din categoria „altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat” definit de art. 21 alin. 2 lit. a din Codul de procedură fiscală (O.G. nr.92/2003) cu privire, atât la conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale.
În același timp obligațiile fiscale sunt definite de prevederile art. 22 lit. c și d din Codul de procedură fiscală, constând în:
- obligația de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat;
- obligația de a plăti dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plată accesorii;
Obligația de plată a dobânzilor este prevăzută la art. 119 alin. 1 și 3 din Codul de procedură fiscală potrivit cărora pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere, iar dobânzile și penalitățile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi aparține creanța principală.
Instanța constată că despăgubirile solicitate de S. Județean de Urgență Miercurea C., au caracter cert și lichid, fiind dovedite de fișa de decont (fila 40 d.i.), și în același timp, prin prisma prevederilor art. 22, coroborat cu art. 119 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, prejudiciul cauzat acestei părți civile, ca orice datorie (debit), este purtătoare de dobândă.
Pentru aceste motive, fiind îndeplinite toate cele patru condiții de existență ale răspunderii civile delictuale, condiții care sunt înserate în economia dispozițiilor art. 1.357 Cod civil, respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției făptuitorilor, în temeiul art. 397 alin.(1) coroborat cu art.19, art.25 alin.(1) C.proc.pen., cu aplicarea art.313 din Legea nr.95/2006 raportat la art.1357 C.civ., art.1381, art.1382 C.civ., va admite acțiunea civilă formulată de S. Județean de Urgență Miercurea C., și în consecință, va obliga inculpații, în solidar, la plata, către această parte civilă, a sumei de 1091 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea spitalizării părții vătămate D. S., precum și la plata dobânzilor legale aferente acestui debit de la data scadenței – data externării – și până la data plății efective.
Persoana vătămată D. S. s-a constituit parte civilă cu suma de_ lei daune materiale (10.000 lei – reprezentând venitul nerealizat în perioada 02.12._13; 3.100 lei – contravaloarea unui lănțișor de aur și a unei brățări; 1500 lei – contravaloarea medicamentelor și a altor cheltuieli necesare vindecării) plus contravaloarea unor bilete de avion și 5.000 euro daune morale. (f.31 d.i.)
În ceea ce privește daunele materiale, conform art. 1385 alin. 2 C.civ. despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
Conform art.99 alin. 1 C.pr.pen. sarcina probei în cadrul acțiunii civile aparține părții civile ori, după caz, procurorului care exercită acțiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă. În cauza de față, având în vedere că nu suntem în prezența unei ipoteze de exercitare a acțiunii civile din oficiu, sarcina probei revine exclusiv părții civile.
În susținerea laturii civile, partea civilă a administrat proba cu înscrisuri (f.100-118) și proba testimonială cu martora A. M.. (f. 63-64)
În ceea ce privește înscrisurile depuse de către partea civilă, instanța constată că din acestea nu rezultă că în perioada 02.12._13 partea a fost lipsită de câștigurile pe care le realiza înainte de data săvârșirii faptei deduse judecății în prezenta cauză.
De asemenea, se constată că partea civilă nu a precizat suma pe care o solicită cu titlu de daune materiale - reprezentând contravaloarea biletelor de avion - și nici din înscrisurile depuse nu rezultă suma cheltuită efectiv pentru achiziționarea acestor bilete. Mai mult, se constată că din aceste înscrisuri nu rezultă nici dacă persoana vătămată a fost cea care a suportat aceste cheltuieli sau prietena sa, martora A. M..
În ceea ce privește cheltuielile efectuate pentru limitarea prejudiciului (1.500 lei – contravaloarea medicamentelor și a altor cheltuieli), se reține că partea civilă nu a făcut dovada unor astfel de cheltuieli.
De asemenea, se reține că din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că lănțișorul de aur și brățara, bunuri aparținând părții civile, au fost rupte de către inculpați în data de 02.12.2012, în timpul săvârșirii infracțiunii a cărei victimă a fost partea civilă. Astfel, instanța reține că acest aspect rezultă doar din declarația persoanei vătămate și a martorei A. M., prietena părții civile, date în faza de urmărire penală. Mai mult, se reține că și în aceste declarații, cei doi au menționat că este „posibil” că aceste bunuri au fost rupte și pierdute la data de 02.12.2012 în timp ce persoana vătămată a fost bătută. Partea civilă nu a solicitat administrarea altor probe cu privire la acest aspect.
În ceea ce privește criteriile pentru stabilirea daunelor morale, potrivit art. 1391 alin.1 C.civ., în caz de vătămare a integrității corporale sau sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. Totodată, potrivit art. 253 alin. 4 C. civ. persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. Spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. Chiar dacă este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei.
Față de acestea, având în vedere numărul de 38-40 zile de îngrijiri medicale, precum și leziunile suferite, instanța apreciază că . i-a provocat părții civile suferințe fizice și psihice, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, și prin urmare, consideră că reprezintă o satisfacție echitabilă pentru aceste suferințe suma de 2.000 euro.
Pentru aceste considerente, în baza art. 397 alin.(1), art.19, art. 25 alin.(1) C.proc.pen., raportat la art.1349, art.1357, art.1381, art.1382 C.civ., va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. S., și în consecință, va obliga inculpații, în solidar, la plata către această parte civilă a sumei de 2.000 euro (sau echivalentul în lei la data plății) cu titlu de daune morale, și va respinge restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.
În final, cu privire la cheltuielile judiciare, având în vedere că acestea nu au fost dovedite în vreun fel, va respinge cererea părții civile D. S. de obligare a inculpaților la plata acestor cheltuieli, ca neîntemeiată.
În baza art. 274 alin.1 și 3 C.proc.pen., va obliga pe fiecare dintre inculpați, la plata a câte 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cheltuielile privind interpreții vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Face aplicarea art.5 C.pen., astfel cum a fost interpretat prin decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale, și în consecință:
Constată că în cauză legea penală mai favorabilă pentru inculpații C. K. și C. I. este legea veche.
În baza art. 396 alin.(1), alin.(2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul C. K., fiul lui E. și E., născut la data de 23.02.1989 în Miercurea C., jud. Harghita, domiciliat în comuna R., ., jud. Harghita, cetățean român, studii 11 clase, ocupația zidar, cu antecedente penale, posesor al CI . nr._, CNP_, la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.(1) C.pen.1969 cu aplicarea art.40 C.pen.1969, art.74 lit.c și art.76 lit.e C.pen.1969 și art.5 C.pen.
Constată că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită și descoperită în interiorul termenului de încercare stabilit prin Sentința penală nr.1235/26.10.2011, definitivă prin decizia nr.191/R/29.02.2012 a Curții de Apel Târgu M..
În baza art.15 din Legea nr.187/2012 cu referire la art.83 C.pen.1969, revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.1235/2011 a Judecătoriei Miercurea C. și dispune executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 10 luni închisoare, în regim de detenție.
În baza art.71 C.pen.1969, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal ca pedeapsă accesorie. În baza art. 396 alin. (1), alin.(2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul C. I., fiul lui E. și E., născut la data de 06.11.1992 în Miercurea C., jud. Harghita, domiciliat în comuna R., ., jud. Harghita, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, posesor al CI . nr._, CNP_, la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.(1) C.pen.1969 cu aplicarea art.74 lit.a,c, art.76 lit.e C.pen.1969 și art.5 C.pen.
În baza art.71 C.pen.1969, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal ca pedeapsă accesorie. În baza art.81 C. pen.1969, suspendă condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 C.pen.1969, de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În temeiul art.71 alin. 4 C.pen.1969 constată că pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii este suspendată și executarea pedepselor accesorii.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art.83, art.84 C.pen.1969 privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.397 alin.(1), art.19, art.25 alin.(1) C.proc.pen., rap. la art.313 din Legea nr.95/2006, art.1357 C.civ., art.1381, art.1382 C.civ., admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Miercurea C., și în consecință, obligă inculpații, în solidar, la plata către această parte civilă a sumei de 1091 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea spitalizării părții vătămate D. S., precum și la plata dobânzilor legale aferente acestui debit de la data scadenței – data externării – și până la data plății efective.
În baza art. 397 alin.(1), art.19, art. 25 alin.(1) C.proc.pen., raportat la art.1349, art.1357, art.1381, art.1382 C.civ., admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. S., și în consecință, obligă inculpații, în solidar, la plata către această parte civilă a sumei de 2.000 euro (sau echivalentul în lei la data plății) cu titlu de daune morale. Respinge restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.
Respinge cererea părții civile D. S. de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
În baza art. 274 alin.1 și 3 C.proc.pen., obligă pe fiecare dintre inculpați, la plata a câte 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cheltuielile privind interpreții rămân în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2015.
Președinte, Grefier,
C. I. M. C. V.
Cs.I.M./C.V.
Primit: 21.12.2015
Redactat: 21.12.2015
Ex: 7
| ← Modificarea/încetarea obligaţiilor. Art.73, 48, 57, 61 Legea... | Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr.... → |
|---|
