Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr. 168/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 168/2015 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 11-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA M. C.
Sentința penală nr. 168/2015
Ședința publică de la 11 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. V. G.
Grefier: K. B.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petent P. D. și pe intimat P. M. C., având ca obiect plângere conform art. 104 din Legea 254/2013.
Fără participarea Ministerului Public.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în ședința publică din data de 04.02.2015, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. C. la data de 10.12.2014 sub nr. dosar 6906, persoana condamnată P. D., fiul lui D. și O., născut la data de 03.11.1985, deținut în P. M. C., a formulat contestație împotriva Încheierii nr. 699/03.12.2014 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
În cuprinsul cererii contestatorul a arătat că nu se face vinovat de abaterea pentru care a fost sancționat disciplinar, constând în faptul că l-ar fi lovit pe deținutul T. M..
În drept, contestația nu este motivată.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 699/2014 al Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarului M. C..
Sub aspectul probatoriului, au fost audiați contestatorul și martorii T. M., C. A. și M. H..
Persoana privată de libertate T. M. C. a depus la dosar o cerere în care arată că nu dorește să fie citat în calitate de martor întrucât este subiect în cauză și nu are nicio pretenție de la contestator.
La dosarul cauzei contestatorul a depus la termenul din data de 04.02.2015 o schiță în care a susținut că a reprezentat poziționarea unor persoane la locul incidentului în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța rețineurmătoarele:
Prin Hotărârea nr. 269/24.11.2014 a Comisiei de disciplină din P. M. C. deținutul P. D. a fost sancționat cu avertisment, pentru comiterea abaterii prevăzute de art. 82 lit. a din Legea nr. 254/1013, constând în faptul că în data de 04.11.2014, pe fondul unei neînțelegeri privind utilizarea dușurilor, l-a lovit cu pumnul în zona cefei pe deținutul T. M. C..
Împotriva hotărârii comisiei de disciplină la data de 24.11.2014 deținutul a formulat plângere la Judecătorul de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
Prin Încheierea nr. 699/03.12.2014 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate a fost respinsă plângerea formulată de petent.
Împotriva încheierii Judecătorului de supraveghere a privării de libertate petentul a formulat, în termenul legal prevăzut de art. 104 alin. (9) din Legea nr. 254/2013, contestația care face obiectul prezentei cauze.
Instanța reține că abaterea a fost constatată printr-o notă de constatare întocmită în baza următoarelor documente:
- raport de incident din data de 04.11.2014, în care s-a consemnat că în timp ce se afla în baia comună, pentru îmbăiere, persoana privată de libertate P. D., l-ar fi lovit cu pumnul peste cap pe persoana privată de libertate T. M. C. pe motiv că acesta i-ar fi ocupat locul preferat la duș.
- notă raport întocmită de același agent supraveghetor, în care relatează că s-a prezentat persoana privată de libertate T. M. C. de la baia comună, afirmând faptul că a fost lovit cu pumnul peste cap de către persoana privată de libertate P. D., pe motiv că i-ar fi ocupat locul preferat.
- declarațiile deținutului N. E. A., din care rezultă că T. M. C. a fost lovit din spate de P. D. senior și fii săi pe motiv că a ocupat dușul altcuiva;
- declarația deținutului O. V., din care rezultă că P. D. l-a lovit pe T. pe motiv că acesta l-a împins pe numitul P. G. care a vrut să îl înlăture de la un duș;
- declarația deținutului T. M. C., din care rezultă că a fost lovit din spate de P. D. junior în zona cefei pe motiv că a ocupat un duș. Nu are nicio pretenție de la P. D. întrucât consideră conflictul stins;
- declarația deținutului C. A., din care rezultă că a auzit un conflict verbal între membrii fam. P. și T. M. C., pe motiv că acesta a ocupat dușul numitului F. L. care era mai vechi în cameră, dar nu a văzut violențe;
- declarația deținutului P. D. junior, din care rezultă că doar a aplanat un conflict întrucât T. M. C. nou venit în cameră, care a ocupat dușul numitului F. L., care folosea acel duș de 8 luni;
- declarația deținutului P. G., din care rezultă aceleași aspecte ca și în declarația lui P. D. junior;
- declarația deținutului P. D. senior, din care rezultă aceleași aspecte;
- declarația deținutului T. F., din care rezultă că a avut loc un conflict verbal între membrii fam. P. și T. M. C., pe motiv că acesta a ocupat dușul numitului F. L., iar P. D. junior l-a lovit pe T. cu palma în zona cefei;
- declarația deținutului G. R., din care rezultă că P. D. junior i-a cerut lui T. să plece de la dușul lui F. L., dar nu au avut loc violențe;
- declarația deținutului M. H., din care rezultă că nu s-a întâmplat nimic ci a avut loc doar un schimb de replici;
- declarația deținutului F. L., din care rezultă că T. M. C. i-a cerut să plece de la duș, iar P. D. a intervenit spunându-i lui T. că F. este mai vechi în cameră;
În plângerea și în declarația dată în fața Judecătorului de supraveghere a privării de libertate, petentul a arătat că nu l-a lovit cu pumnul pe T. M. C., ci doar i-a spus să-i lase dușul lui F..
În declarația dată în fața Judecătorului de supraveghere numitul G. R. a arătat că petentul nu l-a lovit pe T., ci doar i-a spus să-i lase dușul lui F. și să meargă la un alt duș liber.
În declarația dată în fața Judecătorului de supraveghere numitul F. L. a arătat că a avut o dispută cu T. cu privire la duș dar petentul nu l-a lovit pe T. ci doar i-a spus lui să-i lase dușul și să meargă la un alt duș liber.
În considerentele încheierii contestate s-a reținut că, analizând declarațiile date de persoanele audiate în cadrul procedurii disciplinare și în fața judecătorului de supraveghere rezultă că petentul 1-a lovit pe T. M.. Astfel, vinovăția petentului rezultă din declarațiile date în procedura disciplinară de persoanele private de libertate N. E. A., O. V., T. F.. Este adevărat că alte persoane care au dat declarații scrise în procedura disciplinară au confirmat starea de fapt susținută de petent însă unele din acestea sunt rude cu petentul iar altele sunt vădit subiective datorită intereselor comune inerent creeate în penitenciar.
Aspecte menționate de petent în susținerea plângerii formulate la Judecătorul de supraveghere a privării de libertate au fost reiterate și în prezenta cauză, prin contestația formulată și declarația dată în fața instanței. A precizat faptul că la momentul incidentului T. M. C. si F. L. se certau pentru ocuparea unei cabine de dus, chiar langă cabina în care se afla el. A intervenit și i-a spus lui T. să meargă la o altă cabină liberă și să-1 lase pe F., care se afla deja de mai mult timp în cabină iar T. s-a conformat. Ulterior, a fost chemat și întrebat despre ce s-a întamplat la duș, aflând că un alt deținut N. E. a afirmat ca el l-a lovit pe T. M., ceea ce nu s-a întamplat, iar alți deținuți au dat declarații împotriva lui, consideră datorită unor neînțelegeri anterioare. A precizat că nu a văzut pe cineva sa-1 lovească pe T. M., doar faptul ca s-a certat și s-a împins cu Forgacs L.. Era și este în relații normale cu T. M., nu s-au certat anterior, de la acel incident sunt în camere separate.
Martorul C. A. a declarat că la momentul respectiv se afla la dușuri, dar el personal nu l-a văzut pe contestator sa-1 lovească pe T. M.. A auzit doar niște discuții între F. L. și T. M., legate de locul de la duș, pentru ca F. era mai vechi și avea locul lui stabilit. Personal nu a văzut loviri între deținuți. A precizat că nu a văzut ca F. și T. să se împingă, ci doar să se certe.
Martorul T. M. C. a declarat că incidentul a pornit de la faptul că fratele lui P. D., nu-i cunoaște numele, i-a spus că nu poate face dus în cabina în care vroia el, pentru este a unui alt deținut din cameră, nu i-a reținut numele. Martorul a refuzat sa părăsească cabina iar la un moment dat a fost lovit din spate de către contestator în zona cefei, nu a văzut și nici nu și-a dat seama cu ce l-a lovit. Imediat dupa aceasta a plecat în cameră. Ulterior, în aceeși zi a fost chemat de către supraveghetori pentru a da explicații cu privire la incident. A precizat că a tras concluzia că P. D. l-a lovit deoarece a avut o disputa verbală cu fratele lui și în acel moment doar P. D. era în spatele lui. La întrebarea contestatorului a precizat că nu era prieten cu N. E. și nu fumau împreună, el fiind nefumător. Relația cu P. D. este una normală.
Martorul M. H. a declarat că la momentul incidentului se aflau la baie aproximativ opt deținuți, când a venit deținutul T. care se afla în camera lor de aproximativ o săptămână și a vrut să facă duș într-o cabină care era folosită de obicei de F. L., care i-a cerut să-i lase cabina liberă batându-1 pe T. ușor cu palma pe umăr, spunându-i că folosește acel duș de 6 luni. În acel moment el, martorul M. H., a intervenit și i-a cerut lui T. să meargă la una din alte două cabine libere, dar T. s-a supărat și a plecat la cameră. După aceasta la șeful de secție au fost chemați cei din cameră să dea declarații. Contestatorul nu 1-a lovit pe T. și nici nu a avut dispută cu acesta, incidentul s-a petrecut între F. L. și T..
Se constată că declarația martorului M. H. nu se coroborează cu celelalte declarații aflate la dosar și conține aspecte în contradicție cu cele declarate atât de către contestator cât și de către ceilalți deținuți. Din acest motiv instanța va înlătura declarația martorului ca fiind neobiectivă în raport cu vinovăția contestatorului.
Cu privire la declarațiile celorlalți deținuți audiați în cursul procedurii disciplinare, în fața Judecătorului de supraveghere a privării de libertate și în fața instanței, trebuie făcută distincția după cum urmează:
- declarațiile lui N. E. A., O. V., T. M. C. și T. F., care au în comun faptul că a avut loc un conflict verbal între membrii fam. P. și T. M. C. pe motiv că acesta a ocupat dușul numitului F. L., în urma căruia P. D. l-a lovit pe T.;
Cu privire la T. M. C., se are în vedere că acesta a fost victima agresiunii, însă nu rezultă elemente care să ridice suspiciuni cu privire la sinceritatea declarațiilor acestuia, în condițiile în care nu a avut divergențe anterioare cu contestatorul și personal consideră conflictul stins.
- declarațiile lui C. A., P. G., P. D. senior și G. R., care au ca element comun faptul că a avut loc o dispută verbală între membrii fam. P. și T. M. C. pe motiv că acesta a ocupat dușul numitului F. L., dar nu au avut loc ori nu au fost observate violențe.
Cu privire la P. G. și P. D. senior, în ceea ce privește obiectivitatea declarațiilor acestora, se are în vedere că aceștia sunt membrii de familie cu contestatorul.
Din ansamblul probelor existente la dosar se poate reține cu certitudine că a existat situația de fapt constând în aceea că a avut loc o dispută verbală între F. L. și T. M. C. cu privire la folosirea unei cabine de duș, în care a intervenit numitul P. D.. Este evident vorba despre o dispută neprincipială, cu privire la impunerea unor cutume neregulamentare privind un pretins drept al celui mai vechi în mediul penitenciar de a folosi un bun comun.
Existența abaterii fiind certă, în ceea ce privește comiterea acesteia de către contestator și vinovăția acestuia, se observă că incidentul este relatat în mod diferit de către martorii prezenți, fapt pentru care obiectivitatea declarațiilor acestora trebuie apreciată în funcție de poziția subiectivă a fiecăruia în raport cu persoanele implicate în conflict. Din acest punct de vedere, se reține că declarațiile celor care l-au văzut pe contestator lovindu-l pe T. M. C. sunt mai consistente, mai coerente și mai puțin susceptibile de subiectivism, sugestia contestatorului că T. era în relații apropiate cu martorul N. E. nefiind susținută.
În concluzie, instanța apreciază că în cauză soluția dată de către Judecător de supraveghere a privării de libertate plângerii petentului este legală și temeinică.
Din considerentele expuse, în baza art. 39 alin. (18) raportat la art. 104 din Legea nr. 254/2013, va respinge ca nefondată contestația formulată de persoana privată de libertate P. D., iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, din care onorariul avocatului din oficiu va fi avansat Baroului Harghita din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 39 alin. (18) raportat la art. 104 din Legea nr. 254/2013, respinge ca nefondată contestația formulată de persoana privată de libertate P. D., fiul lui D. și O., născut la data de 03.11.1985, împotriva Încheierii nr. 699/03.12.2014 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. M. C..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu va fi avansată Baroului Harghita din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, la data de 11.02.2015.
Președinte,Grefier,
G. D. ViorelBoth K.
G.D.V./B.K.
Primit: 20.02.2015
Redactat: 20.02.2015
Ex: 5
| ← Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr.... | Abandonul de familie. Art.378 NCP. Sentința nr. 585/2015.... → |
|---|
