Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr. 784/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 784/2015 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 12-08-2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA M. C.
-
Sentința penală Nr. 784
Ședința publică de la 12 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. V. G.
Grefier L. Ș.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petentul M. H. și pe intimatul P. M. C., având ca obiect plângere conform art. 104 din Legea 254/2013
Fără participarea Ministerului Public.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul M. H. asistat de doamna avocat Sukos Imola în substituirea apărătorului din oficiu, martorii A. N. și R. M. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin adresa nr. Z/_/PMCHR/10.08.2015 intimatul P. M. C. a depus concluzii scrise – fila 20, după care:
Doamna avocat depune la dosar delegația de substituire a domnului avocat S. R. A. – fila 21.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. 6 din Legea nr. 254/2013 – R privind executarea pedepselor privative de libertate raportat la art. 381 C. proc. pen.,art. 107 C. proc., art. 119 - art. 123 C. proc. pen. coroborate cu art. 382 C. proc. pen. procedează la audierea petentului condamnat M. H., declarația fiind separat consemnată și atașată la dosar – fila 22, după care sunt audiați martorii A. N. și R. M. M., depozițiile fiind consemnate în scris și depuse la filele 23 – 24.
Întrebați fiind, petentul condamnat prin apărător declară că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri în probațiune instanța în temeiul art. 387 Cod procedură penală declară încheiată cercetarea judecătorească și în temeiul art.388 Cod procedură penală acordă cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul apărătorul solicită. în baza art. 104 coroborat cu art. 39 din Legea privind executarea pedepselor privative de libertate, admiterea plângerii și în consecință anularea Încheierii nr. 282/2015 pronunțată de către judecătorul de supraveghere. în opinia apărătorului, rezultă că petentul M. H. nu se face vinovat de nicio abatere, conform declarațiilor martorilor audiați. Pur și simplu persoanele private de libertate s-au salutat iar fapta nu justifică aplicarea niciunei sancțiuni. Pentru aceste motive solicită anularea hotărârii comisiei de disciplină. Susține că sancțiunea va avea un impact negativ în cazul în care petentul M. H. va fi liberat condiționat.
Având ultimul cuvânt, petentul M. H. arată că lasă la aprecierea instanței.
Instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constatăurmătoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.07.2015 sub nr. dosar_, petentul M. H., deținut în P. M. C., a formulat contestație împotriva Încheierii nr. 282/13.07.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate.
În cuprinsul cererii contestatorul a arătat că nu se face vinovat de abaterea pentru care a fost sancționat disciplinar.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 282/2015 al Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarului M. C..
Sub aspectul probatoriului au fost audiați contestatorul și martorii A. N., R. M..
P. M. C. a depus concluzii scrise prin care a solicitat a se lua act de poziția procesuală a instituției în sensul de a se respinge contestația formulată de persoana privată de libertate, menținând ca legală și temeinică încheierea atacată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța rețineurmătoarele:
Prin Hotărârea nr. 84/26.06.2015 a Comisiei de disciplină din P. M. C., deținutul M. H. a fost sancționat cu avertisment pentru comiterea abaterii prevăzute de art. 81 lit. l din Legea nr. 254/2013, constând în faptul că la data de 16.06.2015, cu ocazia deplasării spre sala de sport s-a oprit pentru a lua legătura cu deținuții care se aflau în curtea de plimbare, sfidând solicitările agentului însoțitor de la sala de sport.
Împotriva hotărârii comisiei de disciplină petentul a formulat plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
Prin Încheierea nr. 282/13.07.2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate a fost respinsă plângerea petentului.
Împotriva încheierii petentul a formulat, în termenul prevăzut de art. 104 alin. (9) din Legea nr. 254/2013, contestația care face obiectul prezentei cauze.
Instanța reține că abaterea a fost constatată printr-o notă de constatare întocmită în urma cercetării disciplinare, în baza următoarelor probe:
- raport de incident din data de 16.06.2015, în care s-a consemnat faptul că deținutul M. H. în timp ce se deplasa către sala de sport pentru a desfășura activități sportive s-a oprit în dreptul curții de plimbare și a luat legătura cu deținuți de la alte camere aflați la programul de plimbare. În momentul în care agentul supraveghetor i-a atras atenția să înceteze discuțiile și să-și continue deplasarea deținutul a început să manifeste o atitudine necuviincioasă, vociferând și strigând în gura mare că el nu a greșit cu nimic stând de vorbă cu deținuți din curtea de plimbare.
- note raport întocmite de agenții supraveghetori O. G. și H. G., care au relatat cele consemnate în raportul de incident.
- declarație scrisă a deținutului M. H., în care a aratat că la momentul incidentului cineva i-a spus „salut”, s-a oprit o fracțiune de secundă, l-a salutat și a plecat la sala de sport.
În nota de constatare este menționată situația disciplinară a petentului.
În plângerea formulată la judecătorul de supraveghere petentul a arătat că în timp ce se deplasau spre sala de sport toți deținuții au salutat pei cei cunoscuți din plimbător, pe lângă au trecut. El a salutat un deținut cunoscut care venise de la spital. Se întreabă de ce i s-a întocmit raport de incident doar lui și unui deținut pe nume S., deși toți ceilalți deținuți au salutat iar unii chiar au dat mâna cu ceilalți.
În declarația dată la judecătorul de supraveghere petentul a precizat că deținutul pe care l-a salutat se numește C., toți ceilalți l-au salutat pe acesta dar el nu s-a oprit să vorbească cu el.
Judecătorul de supraveghere a privării de libertate a audiat 3 persoane private de libertate. R. M. a declarat că cineva din curtea de plimbare a strigat "salut". Colegii săi printre care și petentul s-au oprit o secundă, i-au salutat pe cei de la curtea de plimbare și au plecat mai departe spre sala de sport. A. N. a declarat că pe drum spre sala de sport au salutat niște colegi care erau la curtea de plimbare și nu s-au oprit. H. C. a declarat că nu-și mai amintește dacă petentul s-a oprit când a luat legătura cu el.
În considerentele încheierii contestate s-a reținut că din notele raport întocmite rezultă însă că nu a fost vorba doar despre o oprire de o secundă pentru a saluta ci a fost vorba despre discuții între petent și cei de la curtea de plimbare iar agentul i-a atras atenția să înceteze. De asemenea, din informațiile primite de judecătorul de supraveghere rezultă că petentul s-a oprit de fapt pentru a cere țigări. Prin declarația sa petentul încearcă însă să minimalizeze fapta sa afirmând că doar a salutat. Indiferent cât de puțin a staționat petentul pentru a lua legătura cu persoanele aflate la curtea de plimbare deși i s-a atras atenția să înceteze, un asemenea comportament este interzis de regulamentul de ordine interioară, cu atât mai mult cu cât penitenciarul este unul pentru regimul închis de executare. În consecință, petentul se face vinovat de comiterea abaterii pentru care a fost sancționat.
În contestația formulată petentul a susținut că pentru simplul fapt de a saluta pe cineva nu merită să fie sancționat. A reiterat nemulțumirea că a fost doar el sancționat. A menționat că nu putea să ceară țigări deoarece la plimbător erau deținuți din camere de nefumători. A precizat că l-a salutat pe respectivul deținut și l-a întrebat „când a venit de la spital?”.
În declarația dată în fața instanței a mai menționat că nu i s-a atras atenția de către agenți și că în afară de a saluta nu a discutat nimic cu H. C..
Martorul A. N. în declarația sa a relatat de această dată că cei care se deplasau la sala de sport au răspuns la salutul unui deținut din curtea de plimbare. Martorul R. M. a dat aceeași declarație ca cea de la judecătorul de supraveghere. Ambii au susținut că petentul nu a avut o atitudine necuviincioasă și că nu i s-a atras atenția de către agenți.
Analizând probele existente la dosar se constată că situația de fapt este prezentată în mod diferit de către agenții supraveghetori și persoanele private de libertate. Neexistând posibilitatea de a reconstitui incidentul pe bază de evidențe incontestabile se va reține că, pe de o parte, constatările și rapoartele agenților sunt efectuate în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, neexistând în cauză elemente care înlăture prezumția de bună credință a acestora. Pe de altă parte, declarațiile persoanei private de libertate nu pot susține nevinovăția sa întrucât sunt oscilante și contradictorii (așa cum s-a subliniat mai sus), atât între ele cât și în raport cu declarațiile celorlalți deținuți, care vor fi înlăturate pentru lipsă de obiectivitate referitor la vinovăția contestatorului, relevând în mod evident interese comune specifice conviețuirii în mediul penitenciar.
Se observă că aceste contradicții din declarații se concentrează pe aspectul dacă contestatorul a salutat/s-a oprit/a luat legătura sau nu cu alți deținuți, tinzând să minimalizeze fapta. De aceea trebuie precizat că gravitatea abaterii reținută în sarcina sa constă în principal în ignorarea dispozițiilor agenților supraveghetori, care constituie un act inacceptabil de indisciplină. Contestatorul nu trebuie să rămână cu impresia că a fost sancționat pentru că a salutat un alt deținut, lucru care nu poate constitui în nici un caz abatere ci, așa cum chiar el a susținut, reprezintă un gest de respect și de bună-cuviință.
Având în vedere gravitatea redusă a abaterii dar și faptul că petentul mai are sancțiuni neridicate pentru acte de indisciplină, este adecvată sancțiunea aplicată, care este cea mai ușoară dintre cele prevăzută de lege.
Din considerentele expuse, în baza art. 39 alin. (18) raportat la art. 104 din Legea nr. 254/2013, va respinge ca nefondată contestația formulată de către petentul M. H., iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 39 alin. (18) raportat la art. 104 din Legea nr. 254/2013, respinge ca nefondată contestația formulată de către persoana condamnată M. H., fiul lui S. și V., născut la data de 10.11.1957, împotriva Încheierii nr. 282/13.07.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează Baroului Harghita din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.08.2015.
Președinte,
D. V. G.
Grefier,
L. Ș.
Red. G.D.V./12.08.2015
Primit:12.08.2015
Dact. L.Ș./16.08.2015
Ex. 5
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 750/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 786/2015.... → |
|---|
