Tâlhărie. Art.233 NCP. Sentința nr. 102/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 102/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 20-03-2015
Dosar nr._ - revizuire fond – tâlhărie (art. 453 NCPP)
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R. JUDEȚUL N.
SENTINȚA PENALĂ NR. 102
Ședința din Camera de consiliu din data de 20.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte - C. B.
Grefier – I. - M. ZAMAN – I.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Judecătoria R. a fost reprezentat de procuror M. – Ș. P..
Pe rol, la ordine fiind, s-a luat spre soluționare cauza penală, având ca obiect cererea de revizuire a sentinței penale nr. 301 din 10 septembrie 2014 a Judecătoriei R., definitivă prin decizia penală nr. 919 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, formulată de revizuientul condamnat L. G., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Iași.
Fără citarea părților, în conformitate cu procedura instituită de art. 459 alin. 2 NCPP.
Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio, conform art. 304 Cod pr. pen.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- obiectul pricinii: cerere de revizuire;
- stadiul judecății: primul termen de judecată;
- alte aspecte procedurale: din oficiu, s-a atașat dosarul nr._ al Judecătoriei R..
Fără citarea părților.
În condițiile art. 459 NCPP, instanța pune în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de revizuientul condamnat.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de revizuire ca nefiind admisibilă în principiu.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțarea asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire.
INSTANȚA
Asupra cauzei penale de față:
Prin cererea penală înregistrată pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ din 5 februarie 2015 condamnatul L. G., fiul lui C. și V., născut la 20 aprilie 1968 în mun. R., cu același domiciliu – ., cam. 38, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, CNP_, a solicitat a se dispune revizuirea sentinței penale nr. 301 din 10 septembrie 2014 a Judecătoriei R., definitivă prin decizia penală nr. 919 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău.
În cererea introductivă revizuientul motivează că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie reținute în sarcina sa și că dosarul de urmărire penală a fost practic „fabricat” de inspectorul de poliție B. N., acesta scriind declarațiile martorilor.
Revizuientul nu a atașat dovezi cererii sale.
Din oficiu instanța a atașat la dosarul cauzei extrase din aplicația ECRIS (filele 9-12), fișa DEPABD a revizuientului (fila 14) și dosarul nr._ al Judecătoriei R..
Admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire a fost examinată în Camera de consiliu, fără citarea părților, potrivit art. 459 alin. 2 NCPP.
Examinând lucrările dosarului instanța reține că prin sentința penală nr. 301 din 10 septembrie 2014 a Judecătoriei R., definitivă prin decizia penală nr. 919 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău (dosar nr._ ), L. G. a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare cu executare în regim privativ de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 NCP, cu aplicarea art. 41 alin. 1 NCP. S-a menținut măsura arestării preventive și s-a dedus din pedeapsă durata măsurilor preventive începând cu 23 mai 2014 și până la data pronunțării.
În esență, s-a reținut că la data de 26 februarie 2014, în jurul orei 15,45, în timp ce se deplasa spre domiciliu, persoana vătămată C. I. l-a observat pe .. R. pe inculpatul L. G., zis „C.“, care avea asupra sa o bicicletă ce îi fusese sustrasă persoanei vătămate în cursul aceleiași zile din zona Pieței Centrale. Persoana vătămată i-a solicitat inculpatului să-i dea înapoi bicicleta, iar la refuzul acestuia de a i-o restitui a scos telefonul mobil marca Nokia cu intenția de a apela serviciul de urgență SNUAU 112. În acel moment inculpatul i-a smuls telefonul mobil din mână persoanei vătămate, după care a abandonat bicicleta și a fugit, fiind urmărit de persoana vătămată. La un moment dat, când inculpatul s-a oprit în dreptul imobilului situat în zona fostului Cinematograf „Flacăra“, persoana vătămată i-a oferit inculpatului suma de 13 RON pentru ca acesta să îi restituie telefonul. Inculpatul s-a prefăcut doar că îi întinde telefonul, în timp ce cu cealaltă mână i-a smuls persoanei vătămate și suma de bani pe care aceasta încerca să i-o ofere pentru recuperarea telefonului mobil, inculpatul rămânând atât cu telefonul mobil cât și cu suma de bani asupra sa. Persoana vătămată a încercat să urmărească din nou inculpatul, dar acesta din urmă a proferat amenințări cu acte de violență în timp ce intra într-o curte, spunându-i persoanei vătămate că dacă va continua urmărirea „îi va tăia gâtul“. Aceste amenințări pentru asigurarea păstrării bunurilor sustrase și pentru a-și asigura scăparea au provocat o stare de temere persoanei vătămate, care a încetat astfel urmărirea inculpatului, despre care a afirmat că era în stare de ebrietate. Ulterior, inculpatul s-a întâlnit cu martorul C. C. în zona magazinului cunoscut sub denumirea „La M.“, căruia i-a vândut telefonul mobil contra sumei de 20 RON. La scurt timp, întrucât martorul C. C. nu avea nici un document de identitate, împreună cu martorul B. I.-C. s-a deplasat la casa de amanet aparținând Întreprinderii Individuale G. C. E., unde au revândut bunul folosind cartea de identitate a acestuia din urmă contra sumei de 80 RON, conform borderoului de achiziție nr. 264 din 26 februarie 2014.
Atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată, L. G. a negat comiterea infracțiunii. A susținut că în ziua respectivă era internat la Spitalul Municipal de Urgență R. și că, în realitate, fapta a fost comisă de martorul C. C..
Examinând lucrările dosarului instanța reține că potrivit art. 453 alin. 1 NCPP revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Cazurile prevăzute la lit. a și lit. f pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei. Cazul prevăzut la lit. a constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la lit. b-d și lit. f constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
Situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 alin. 1 lit. b-d se dovedesc prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei constatând existența falsului sau existența faptelor și săvârșirea lor de respectivele persoane. În cazurile în care dovada nu poate fi făcută prin hotărâre judecătorească datorită existenței unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, proba acestor cazuri de revizuire se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă.
Din redactarea cererii introductive ar rezulta că revizuientul vizează cazul de revizuire prevăzut la art. 453 alin. 1 lit. a NCPP (s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză), însă din motivarea demersului său nu rezultă în concret care sunt aceste aspecte de fapt. Revizuientul doar motivează punctul său de vedere, contrar soluției adoptate în mod definitiv de instanță. Este de observat că motivele expuse în cuprinsul cererii de revizuire sunt practic identice cu argumentele invocate în apărare pe parcursul judecării cauzei la fond și în apel, când a negat comiterea infracțiunii de tâlhărie (motivare pe care o reiterează astăzi). Aceste considerente au fost examinate, însă, atât de prima instanță, cât și de cea de control judiciar, fiind înlăturate pe baza probatoriului administrat nemijlocit. Este vorba, așadar, de motive ce au mai fost examinate de instanță și asupra cărora aceasta s-a pronunțat cu putere de lucru judecat.
Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară de retractare, admisibilitatea sa fiind în mod strict circumscrisă existenței vreunuia din motivele de revizuire expres și limitativ prevăzute de lege. Derogând de la principiul autorității de lucru judecat, admisibilitatea cererii de revizuire nu poate fi acceptată în afara acestor motive legale, oricât de pertinente ar fi ele și indiferent de finalitatea pe care ar produce-o. Se impune, așadar, concluzia că o cerere de revizuire care nu se întemeiază pe motivele prevăzute de art. 453 alin. 1 lit. a-f NCPP urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. În egală măsură, trebuie declarată inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată doar în mod formal pe vreunul din cazurile enunțate de art. 453 NCPP, dar care, în fapt, vizează exclusiv reaprecierea probatoriului administrat în cauză, prelungirea ciclului procesual prin declararea unei noi căi de atac devolutive sau modificarea radicală a soluției prin reiterarea apărărilor deja respinse.
Potrivit art. 459 NCPP la primirea cererii de revizuire se fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu a acesteia. Instanța examinează dacă cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455, dacă cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. 2 și 3, dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, și dacă persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței (potrivit art. 456 alin. 4 NCPP). În raport cu motivele invocate de revizuient, având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că cererea de revizuire nu îndeplinește condițiile pentru admiterea în principiu, urmând a fi respinsă.
Revizuientul urmează a fi îndatorat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, potrivit art. 275 alin. 2 NCPP.
Văzând și dispozițiile art. 463 NCPP,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefiind admisibilă în principiu, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 301 din 10 septembrie 2014 a Judecătoriei R., definitivă prin decizia penală nr. 919 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, formulată de revizuientul condamnat L. G., fiul lui C. și V., născut la 20 aprilie 1968 în mun. R., cu același domiciliu – ., cam. 38, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, CNP_.
În temeiul art. 275 alin. 3 NCPP obligă revizuientul la plata către stat a sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința din Camera de consiliu azi, 20 martie 2015.
Președinte, Grefier,
BC/IMI
4 ex.
Red. 30.03.2015
Tehnored. 31.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 99/2015.... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința... → |
|---|
