Ultrajul contra bunelor moravuri. Art.375 NCP. Sentința nr. 190/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 190/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 15-05-2015
Dosar nr._ - ultraj contra bunelor moravuri (art. 375 NCP) –
- disjungere ds. nr._ -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R. JUDEȚUL N.
SENTINȚA PENALĂ NR. 190
Ședința publică din data de 15.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte – C. B.
Grefier – I. – M. ZAMAN – I.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Judecătoria R. a fost reprezentat de procuror C. G..
Pe rol, la ordine fiind, s-a luat spre soluționare cauza penală privind pe inculpatul M. A., domiciliat în mun. R., .. 17, . reședința fără forme legale în mun. R., .. 40, jud. N., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 4991/P/2013 din 09.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R., pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, prevăzută de art.321 alin.1 C.pen. 1969 cu aplicarea art.75 alin.1 lit. a C.pen. 1969 și port fără drept de obiecte fabricate sau confecționate anume pentru lovire, prevăzută de art.2 pct.1 indice 1 din Legea nr.61/1991, toate cu aplicarea art.33 lit.a C.pen. 1969.
Dezbaterile fondului asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08 mai 2015, fiind consemnate în încheierea corespunzătoare care face parte integrantă din prezenta, când pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 15 mai 2015.
INSTANȚA,
Asupra cauzei penale de față:
Actul de sesizare
Prin rechizitoriul nr. 4991/P/2013 din 9 iulie 2014, înregistrat pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ din 17 iulie 2014, P. de pe lângă această instanță a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M. A., fiul lui D. și A., născut la 28 septembrie 1988 în mun. R., cu același domiciliu – . fără forme legale în mun. R., .. 40, studii – superioare (în curs), ocupația – șef formație pază și ordine la S.C. Evoluțion Time S.R.L., starea civilă – necăsătorit, fără copii minori, cu antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și alin. 2 din vechiul Cod penal (CP), asupra victimei M. D.-E., cu ultimul domiciliu în mun. R., Al. Revoluției, ., ap. 210, CNP_, decedată la 24 noiembrie 2013, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 CP, cu aplicarea art. 75 lit. a CP, și port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a unor obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, prevăzută de art. 2 pct. 11 din Legea nr. 61/1991, modificată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a CP.
S-au reținut prin actul de sesizare următoarele împrejurări de fapt:
1. Potrivit procesului-verbal din data de 19 noiembrie 2013 organele de cercetare penală din cadrul Poliției mun. R. s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în ziua respectivă pe . mun. R. a avut loc un accident rutier soldat cu accidentarea numitei M. D.-E. în vârstă de 12 ani. În urma cercetărilor efectuate la fața locului s-a stabilit că la data sus-menționată, în jurul orei 16,40, inculpatul a condus autoturismul marca VW Phaeton cu nr. de înmatriculare_ pe . în care, ajungând în zona Băncii Transilvania, acesta nu a văzut-o pe persoana vătămată M. D.-E., care se angajase în traversarea drumului printr-o zonă prevăzută cu trecere cu pietoni, accidentând-o. După producerea accidentului inculpatul a coborât din mașină și, împreună cu tatăl victimei – M. C., care se afla și el la fața locului, au luat-o pe minoră și au transportat-o la Spitalul Municipal de Urgență R. în vederea acordării de îngrijiri medicale. La locul săvârșirii faptei nu au fost identificate urme de frânare sau de derapare, însă au fost găsite și ridicate mai multe bucăți de material plastic de culoare neagră, despre care s-a stabilit că fac parte din grila față a autoturismului și din plăcuța de înmatriculare a acestuia.
Fiind realizată verificarea tehnică a autovehiculului, s-a stabilit că acesta era în stare bună de funcționare și nu prezenta defecțiuni tehnice. De asemenea, s-a constatat că autovehiculul prezenta mai multe urme de avarii, respectiv grila radiator spartă, capota motor înfundată și suportul numărului de înmatriculare din față rupt. Accidentul rutier a fost surprins și de către camerele de supraveghere a ordinii publice aparținând Poliției Locale a mun. R., înregistrările fiind atașate la dosar. După vizionarea acestora, s-a constatat că inculpatul trebuia și putea să prevadă producerea accidentului, nu doar ca urmare a indicatoarelor și marcajelor rutiere amplasate pe marginea drumului și pe suprafața carosabilă, ci și observând alte autoturisme care circulau în aceeași direcție, pe altă bandă de circulație, oprite la trecerea de pietoni pentru a acorda prioritate. Conducătorul autovehiculului a fost verificat cu aparatul alcooltest, după care i s-au prelevat probe biologice, stabilindu-se faptul că acesta nu consumase băuturi alcoolice înainte de a se urca la volan.
În ceea ce o privește pe persoana vătămată M. D.-E., aceasta a fost internată la Spitalul Municipal de Urgență R., de unde a fost transferată de urgență la Spitalul de Neurochirurgie Iași, unde la data de 24 noiembrie 2013, ora 20,20, a decedat. Din raportul medico-legal de necropsie nr. 4389 din 12 decembrie 2013 emis de către Institutul de Medicină Legală Iași rezultă că moartea numitei M. D.-E. a fost violentă, datorându-se unei come cerebrale traumatice, consecință a unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural, hemoragie subrahnoidiană și fractură de boltă și bază craniană, leziuni ce s-au putut produce în cadrul unui accident rutier cu lovirea și căderea victimei.
2. La data de 24 noiembrie 2013, organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliție al ., au fost sesizate de către numitul T. M.-C. cu privire la faptul că în noaptea de 23-24 noiembrie 2013 numitul D. G. l-a lovit cu un scaun în cap și l-a amenințat cu moartea.
La aceeași dată numitul T. C.-D. a formulat la rândul său plângere penală împotriva numiților D. G., M. A. și M. O.-C. pentru faptul că în noaptea de 23/24 noiembrie 2013 cei trei l-au lovit cu pumnii în zona feței, iar primii doi i-au distrus ușa de la barul pe care îl administrează, cauzându-i un prejudiciu în cuantum de 2.500 RON.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că în seara zilei de 23 noiembrie 2013, în jurul orei 22,00, D. G. a mers împreună cu vărul său – inculpatul M. A. la discoteca din satul Trifești, unde au consumat băuturi alcoolice. La un moment dat, în jurul orei 00,15, pe fondul consumului de alcool, inculpatul i-a adresat cuvinte jignitoare și a scuipat-o pe numita T. S.-E., soția administratorului barului. Văzând acestea, T. C.-D., administratorul discotecii, a sărit în apărarea soției sale, fiind la rândul său atacat de către inculpat, motiv pentru care l-a lovit pe acesta cu pumnul în față. De cealaltă parte, D. G. a venit în apărarea inculpatului și l-a lovit pe T. C.-D. cu un scaun, după care inculpatul a lovit-o pe aceeași persoană vătămată cu o sticlă în cap. În altercație a fost nevoit să intervină și numitul T. M.-C., fratele lui T. C.-D., care i-a scos afară din discotecă pe cei doi agresori, acesta fiind la rândul său lovit de către D. G. cu un scaun.
În continuare, inculpatul a urcat la volanul autoturismului său VW Phaeton cu nr. de înmatriculare_ și s-a izbit cu acesta în ușa încuiată a discotecii, după care a luat o crosă de lemn din interiorul mașinii și a lovit cu aceasta în geamurile localului. În tot acest timp, D. G. a aruncat la rândul său cu pietre în geamurile clădirii, care au fost sparte de acțiunile violente ale celor doi. Imediat după aceasta, la fața locului au sosit atât organele de poliție alertate prin serviciul de urgență 112 de către cei din interiorul barului, cât și numitul M. C.-O., unchiul inculpatului, însoțit de alți tineri (aprox. 10-15 persoane), acesta lovindu-l și el pe numitul T. C.-D.. Ca urmare a tuturor celor întâmplate, toate persoanele din discotecă (aproximativ 25-30 de persoane) au părăsit localul, fiindu-le teamă ca scandalul să nu degenereze.
În cursul urmăririi penale persoanele vătămate T. C.-D. și T. M.-C. și-au retras plângerile penale formulate împotriva celor trei inculpați sub aspectul comiterii infracțiunilor de lovire sau alte violențe și de distrugere.
Prin rechizitoriu s-a mai dispus:
- clasarea cauzei privind pe inculpații M. A., sub aspectul infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 1 CP, și distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 CP, D. G., sub aspectul infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 1 NCP (două fapte), și distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 NCP, și M. C.-O., sub aspectul infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 1 NCP, ca urmare a retragerii plângerilor prealabile formulate de persoanele vătămate T. C.-D. și T. M.-C.;
- renunțarea la urmărirea penală față de inculpatul M. C.-O. sub aspectul infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 alin. 1 NCP, cu aplicarea art. 77 lit. a NCP, și obligarea acestuia la prestarea unui nr. de 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității.
Instanța constată că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit art. 35 și art. 41 NCPP.
Aspecte procedurale
Instanța a fost sesizată prin rechizitoriu la data de 17 iulie 2014 sub imperiul prevederilor NCPP (Legea nr. 135/2010). Potrivit art. 344 NCPP inculpatului i-a fost înmânată copia rechizitoriului la data de 31 iulie 2014.
Inculpatul a formulat la data de 18 august 2014 prin apărătorul ales excepții în legătură cu legalitatea actului de sesizare, invocând, în esență că nu i s-a adus la cunoștință noua încadrare juridică ca urmare a ordonanței din 1 iulie 2014, considerând că aceasta constituie o încălcare gravă și esențială a dreptului la apărare. Se menționează că aducerea la cunoștință a învinuirii și încadrării juridice constituie o condiție obligatorie, astfel încât toate celelalte acte de urmărire penală ulterioară sunt lovite de nulitate, implicit actul de trimitere în judecată, fiind necesară restituirea cauzei la P. în vederea refacerii lor. Au fost invocate în acest sens dispozițiile art. 311 NCPP și jurisprudența CEDO în interpretarea art. 6 din Convenție privind dreptul la un proces echitabil. Nu au fost respectate dispozițiile art. 172 alin. 1 din vechiul Cod de procedură penală, întrucât la data de 9 decembrie 2013 avocatul ales al inculpatului a înaintat procurorului de caz o notă de probatorii însoțită de o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 172, prin care solicita să fie încunoștințat despre efectuarea oricărui act de urmărire penală în vederea participării sale. La data de 3 decembrie 2013 procurorul de caz a admis prin ordonanță cererile depuse de apărător, însă nu l-a încunoștințat despre actele de urmărire penală efectuate ulterior datei respective, neasigurând prezența sa la audierea martorilor și încălcând dreptul inculpatului la apărare. Astfel, ulterior datei de 3 decembrie 2013 au fost efectuate mai multe acte de urmărire penală la care prezența apărătorului se impunea pentru stabilirea situației de fapt (la data de 9 decembrie 2013 au fost audiați T. M.-Catălin, T. S.-E., T. I.-I., R. S.-I., G. L.-I., B. M.-I., B. B.-A., H. M.-I., N. I.-A. și Ciustea I.; la data de 17 decembrie 2013 au fost audiați U. V.-C., R. A., I. A.-A., Ciustea M.-E. și I. R.-E.; la data de 4 decembrie 2013 a fost audiat Marunțelu C. și la data de 23 decembrie 2013 a fost audiată Carapceschi A.-I.), învederându-se că despre nici unul din acestea avocatul ales al inculpatului nu a fost încunoștințat, fiind astfel în imposibilitate de a-și exercita dreptul la apărare. Consideră că este obligat să recunoască o situație de fapt pentru infracțiunile din data de 23 noiembrie 2013 care nu are corespondent cu realitatea, infracțiunea din . în mod tendențios de organele de urmărire penală, în caz contrar fiind în situația de a nu mai benefica de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă și aceasta deoarece i-a fost încălcat dreptul la apărare în cursul urmăririi penale. Consideră că actele de urmărire penală efectuate cu nesocotirea normelor legale sunt lovite de nulitate și se impune restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii acestora, ori în ipoteza în care se va constata nulitatea lor dar se va aprecia că se impune continuarea judecății să nu fie avute în vedere la judecarea cauzei.
A mai arătat faptul că la data de 10 iulie 2014 a formulat la dosarul cauzei o notă de probatorii prin scrisoare recomandată intrată în unitatea de parchet la data de 11 iulie 2014, prin care solicita, în vederea aflării adevărului și justei soluționări a cauzei, administrarea probei cu expertiza tehnică auto care să stabilească împrejurările comiterii faptelor din 19 noiembrie 2013 și 23 noiembrie 2013, dar la data de 23 iulie 2014 avocatul ales a fost încunoștințat prin adresa nr. 4991/P/2013 de faptul că procurorul de caz nu s-a mai pronunțat pe cererea de probe întrucât rechizitoriul a fost întocmit și înaintat instanței de judecată înainte de data de 10 iulie 2014. Se arată că verificând la instanța de judecată data la care a fost înaintat rechizitoriul a constatat faptul că acesta a ajuns la Judecătoria R. la data de 17 iulie 2014 și că, prin urmare, procurorul de caz avea posibilitatea de a se pronunța pe cererea de probe, omisiunea acestuia reprezentând o nouă încălcare a dreptului la un proces echitabil, privându-l de posibilitatea exercitării dreptului la apărare. Consideră că dacă solicită administrarea acestor probe în faza de judecată se vede pus în imposibilitatea de a benefica de dispozițiile legale referitoare la judecata în procedură simplificată.
Memoriul a fost comunicat Parchetului de pe lângă Judecătoria R. la data de 25 august 2014, dar, cu toate acestea, la expirarea termenului de 10 zile de la comunicare, Ministerul Public nu a comunicat un răspuns scris cu privire la contestațiile formulate de inculpat prin avocat ales.
Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 9 septembrie 2014 judecătorul de cameră preliminară a respins ca nefondate cererile și excepțiile invocate de inculpat, constatând competența materială și teritorială a instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, precum și legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriu.
Pentru a dispune astfel judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:
În ceea ce privește solicitarea de restituire a cauzei la parchet în vederea refacerii unor acte de urmărire penală și a rechizitoriului, art. 346 alin. 3 NCPP, care statuează soluțiile ce pot fi pronunțate în procedura de cameră preliminară, arată că se impune restituirea cauzei la parchet în următoarele situații, enumerate limitativ și nu exemplificativ:
a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. 3, dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății;
b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;
c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. 3 ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții.
Analizând motivul de restituire prevăzut de lit. a), din jurisprudența consolidată în analizarea fostului art. 300 alin. 1 din vechiul Cod de procedură penală, referitoare la noțiunea de „neregularitatea actului de sesizare”, coroborată cu jurisprudența edictată în interpretarea fostului art. 332 CPP, referitoare la restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, dispoziții legale care au fost preluate de legiuitor prin instituirea procedurii de cameră preliminară, s-a ajuns la concluzia că aceasta poate fi invocată în două situații:
- atunci când există neregularități organice intrinseci ale rechizitoriului înțeles atât ca act procesual, dar și procedural (spre exemplu, atunci când rechizitoriul nu cuprinde toate mențiunile obligatorii, precum lipsa dispoziției de trimitere în judecată, omisiunea de a se pronunța o soluție cu privire la toate infracțiunile pentru care un inculpat a fost cercetat în cursul urmăririi penale, lipsa semnăturii de verificare a legalității și temeiniciei din partea prim-procurorului sau procurorului ierarhic superior etc.). În aceste situații este necesară doar refacerea rechizitoriului ca act de sesizare, nu și a urmăririi penale;
- atunci când rechizitoriul a fost emis în urma unor încălcări grave ale normelor de procedură penală în cursul urmăririi penale ce trebuie să constituie nulități absolute sau nulități relative, dar care nu pot fi remediate altfel decât prin trimiterea cauzei la parchet în vederea refacerii nu doar a rechizitoriului, dar și a urmăririi penale.
Or, analizând criticile de nelegalitate formulate, judecătorul de cameră preliminară a constatat că acestea nu se încadrează în noțiunea de neregularități organice intrinseci ale rechizitoriului, astfel cum au fost acestea interpretate de jurisprudență. Rechizitoriul cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 328 NCPP, lipsind neregularități intrinseci care ar putea atrage sancțiunea refacerii acestuia. În privința argumentelor referitoare la pretinsele încălcări ale dreptului la apărare, judecătorul de cameră preliminară a constatat a priori că acestea nu reprezintă cauze de nulitate absolută, putând reprezenta cel mult situații ce ar putea atrage nulitatea relativă a actelor procesuale și de procedură. Astfel, conform art. 281 NCPP determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind compunerea completului de judecată, competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente, publicitatea ședinței de judecată, participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii, prezența suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii, asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența este obligatorie. Nici una dintre criticile de nelegalitate aduse de inculpat nu se încadrează formal într-o cauză de nulitate absolută, întrucât noțiunea de asistare de către avocat a suspectului sau inculpatului, atunci când asistența este obligatorie se interpretează atât potrivit dispozițiilor din actualul Cod de procedură penală, cât și potrivit fostei reglementări (art. 197 alin. 2 CPP), în mod strict, respectiv nu se poate îndeplini nici un act procesual sau procedural la care ia parte inculpatul în absența unui avocat ales sau din oficiu, atunci când asistența juridică este obligatorie, fără ca această obligație procedurală să se extindă la celelalte părți, participanți sau martori, chiar dacă avocatul ales al inculpatului pentru care asistența este obligatorie a formulat o cerere conform art. 172 alin. 1 CPP sau conform art. 92 alin. 1 NCPP. Audierea unor martori în absența avocatului ales al inculpatului pentru care asistența juridică este obligatorie nu conduce la nulitatea absolută a actului procedural al ascultării martorului, ci poate constitui, cel mult, o cauză de nulitate relativă pentru a cărei eficiență juridică este necesară însă existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului. Or, pretinsa vătămare invocată de inculpat, ce ar consta în privarea acestuia de posibilitatea reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3, întrucât situația de fapt reținută în rechizitoriu în urma probelor administrate fără participarea avocatului ales nu ar corespunde realității, fiind astfel nevoit să propună probe în cursul unei eventuale cercetări judecătorești de drept comun, ce l-ar priva astfel de procedura simplificată de judecată și efectele acesteia, nu există. Astfel, contrar reglementării prevăzute de fostul art. 3201 CPP, NCPP statuează în mod expres la art. 396 alin. 10 că atunci când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. 1 și 2, când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. 5 ori art. 395 alin. 2, iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. Altfel spus, în actuala reglementare dacă într-o eventuală cercetare judecătorească efectuată în procedura de drept comun și nu în procedura simplificată se ajunge la aceeași situație de fapt cu cea recunoscută de inculpat, se pot aplica dispozițiile referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 din pedeapsa închisorii și 1/4 din pedeapsa amenzii penale. Pe cale de consecință, ascultarea martorilor și părților în lipsa avocatului ales, chiar atunci când acesta a formulat o cerere conform fostului art. 172 alin. 1 CPP, nu cauzează nici o vătămare, fiind posibilă reducerea limitelor de pedeapsă chiar dacă se respinge formal procedura prevăzută de art. 375 alin. 1 și 2 NCPP și se procedează la efectuarea cercetării judecătorești de drept comun cu ascultarea de martori în condiții de contradictorialitate, cu condiția evidentă ca inculpatul să realizeze totuși o recunoaștere a unor fapte, chiar dacă încadrarea juridică a acestora nu ar fi cea din actul inițial de sesizare.
Contestația formulată de inculpat la data de 16 septembrie 2014 a fost respinsă de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului N. prin încheierea nr. 87/CCP din 25 septembrie 2014.
La termenul de judecată din 31 octombrie 2014, apreciind că este în interesul justiției, cu atât mai mult cu cât inculpatul a învederat că poziția sa procesuală este diferită în raport cu infracțiunile deduse judecății, instanța a dispus disjungerea cauzei, în sensul constituirii unui dosar distinct în ceea ce privește infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 CP, cu aplicarea art. 75 lit. a CP, și port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a unor obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, prevăzută de art. 2 pct. 11 din Legea nr. 61/1991, modificată, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a CP (dosar nr._ ). În cauza inițială instanța a rămas învestită doar cu privire la infracțiunea de ucidere din culpă asupra victimei M. D.-E..
Apărările inculpatului
În cursul urmăririi penale inculpatul a negat comiterea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a unor obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire.
În fața instanței inculpatul și-a reiterat această poziție procesuală, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor. A declarat că în seara zilei de 23 noiembrie 2013 s-a deplasat la sediul societății comerciale care exploatează iazul din satul Trifești, căutându-l pe șeful pazei D. G., cu care se află în relații apropiate, întrucât este căsătorit cu o verișoară de-a tatălui inculpatului. I s-a comunicat că D. G. se afla într-o discotecă din localitate, astfel că inculpatul s-a deplasat până acolo. L-a găsit pe D. G. în discotecă, în stare avansată de ebrietate, iar T. C.-G. chiar i-a recomandat să îl ia de acolo întrucât are chef de scandal. Inculpatul precizează că se cunoștea cu Teaca C.-G. întrucât mai fusese în locația respectivă. A constatat că în discotecă se aflau și doi nepoți de-ai săi, respectiv M. E. și D. Armando, însă aceștia nu stăteau la masă cu D. G.. Susține că la un moment dat, fără nici un motiv, Teaca S., soția lui Teaca C.-G., a început să îl înjure, probabil enervată de D. G., care o plictisea. Inculpatul susține că a ripostat la fel și a înjurat-o, dar imediat și fără nici un avertisment a fost lovit din lateral de T. C.-D. cu un baston electric în față, fiindu-i provocată o leziune deasupra buzei. În urma acestei lovituri a căzut la pământ și și-a pierdut cunoștința, astfel că nu știe ce s-a întâmplat în perioada următoare. După aproximativ 15 minute și-a revenit afară, dar între timp D. G. spărsese ferestrele discotecii cu pietre. În discotecă nu se mai aflau clienți, iar T. C.-D. încuiase ușa pe interior. Am discutat cu acesta prin ușă, solicitându-i explicații pentru că l-a lovit și cerându-i să deschidă ușa pentru a discuta. Susține că a găsit în zona din fața ușii o crosă de golf care provenea din autoturismul lui D. G.. N. că ar fi luat crosa din autoturism ori că ar fi avut acea crosă la mașina sa. Teaca C.-D. i-a reproșat ca s-a înarmat cu acea crosă și că intenționează să-l lovească și pe al, astfel că, pentru a-i dovedi că nu este adevărat, i-a întins crosa prin una dintre ferestrele sparte. Imediat a ajuns la fața locului o polițistă din cadrul Postului de poliție, iar conflictul s-a aplanat. Ulterior agentul de poliție a luat declarații tuturor persoanelor care s-au aflat de față, deplasându-se la domiciliul fiecăruia. N. că s-ar fi izbit cu autoturismul în ușa de la . că ar fi spart vreun geam de la discoteca respectivă, cu crosa sau alt obiect contondent. D. a aruncat acea crosă în interiorul discotecii, printr-un geam care era deja spart. În timp ce polițista se afla la fata locului și-a făcut apariția unchiul său M. C.-O. și mai mulți prieteni de la R., care au fost anunțați că fusese lovit și îi era rău. Aceștia au venit doar cu intenția de a-l ajuta și nu de a provoca vreun scandal. După sosirea acestora a plecat la ferma piscicolă. N. că ar fi scuipat-o pe T. S.-E. și susține că a încercat să îl liniștească pe D. G.. Înainte de declanșarea conflictului nu a primit nici un reproș din partea membrilor familiei T. în legătură cu comportamentul său. În afara loviturii în zona buzei a suferit și o fractură la mâna stângă, care a necesitat o intervenție chirurgicală. După sosirea lui M. C.-O. la fața locului nu s-a mai produs nici un conflict.
Inculpatul a fost asistat de apărător ales.
La termenul de judecată din 20 martie 2015 inculpatul a formulat cerere de recuzare împotriva președintelui completului de judecată (filele 210-211), invocând că prin motivarea soluției de condamnare din dosarul nr._ (context în care, referindu-se la evenimentele din 23 noiembrie 2013, a menționat că inculpatul ar fi fost „implicat într-un incident reprobabil în incinta unei discoteci din . fi spus părerea cu privire la soluția ce ar putea fi adoptată în cauza de față. Completul legal constituit a respins cererea de recuzare ca neîntemeiată prin încheierea din data de 23 martie 2015.
Probe
Având în vedere poziția procesuală a inculpatului și necesitatea ca situația de fapt să fie stabilită în afara oricărui echivoc, instanța a dispus administrarea nemijlocită a probatoriului testimonial cu martorii de la urmărirea penală, fiind audiați T. C.-D. (filele 145-146), T. M.-C. (filele 147-148), T. S.-E. (filele 149-150), T. I.-I. (fila 151), R. S.-I. (filele 170-171), G. L.-I. (filele 172-173), R. A.-I. (filel 190-191), I. A.-A. (filele 192-193), D. G. (filele 244-245), M. C.-O. (filele 246-247), C. M.-E. (fila 272) și I. R.-E. (filele 273-274).
Martorii B. M.-I., B. B.-A., U. V.-C., D. G. și C. I.-N. nu au putut fi audiați nemijlocit, cu toate că li s-au emis mandate de aducere. În aceste condiții, potrivit art. 383 alin. 4 NCPP, s-a renunțat la administrarea nemijlocită a acestor dovezi și s-a dat citire declarațiilor martorilor de la urmărirea penală.
Inculpatul nu a solicitat administrarea de dovezi.
Din oficiu instanța a atașat la dosarul cauzei copia sentinței penale nr. 282 din 8 august 2014 a Judecătoriei R. (filele 263-265).
Situația de fapt reținută de instanță
Familia inculpatului deține o amenajare piscicolă în ., M. C.-O. fiind administratorul societății comerciale. Inculpatul figurează angajat ca agent de securitate în cadrul societății comerciale care exploatează amenajarea piscicolă, iar D. G. este șeful compartimentului de pază.
În seara zilei de 23 noiembrie 2013 D. G. și D. G. s-au deplasat în discoteca administrată de martorul T. C.-D. și au consumat băuturi alcoolice până au ajuns în stare de ebrietate. Ulterior, aproximativ în jurul orei 23,00, în discotecă și-a făcut apariția și inculpatul, care a început să consume băuturi alcoolice împreună cu cei doi. Pe fondul unei discuții în contradictoriu între T. S.-E. (soția lui T. C.-D.), care servea în acel moment la bar, și D. G., cea dintâi a refuzat să le mai servească băuturi alcoolice. Acest refuz a provocat reacția inculpatului, care s-a apropiat de tejgheaua barului, apoi a înjurat-o și scuipat-o pe martoră. T. C.-D. a intervenit în apărarea soției sale, lovindu-l pe inculpat cu pumnul în față, ceea ce a provocat o sângerare a hemibuzei superioare. Inculpatul s-a ridicat imediat de la pământ, iar în sprijinul său a intervenit D. G., care l-a lovit pe T. C.-D. cu un scaun, după care și inculpatul l-a lovit cu o sticlă în cap. Imediat s-a creat o învălmășeală în care au fost prinși T. C.-D., T. M.-C., inculpatul și D. G., împrejurare în care aceștia și-au aplicat reciproc lovituri cu pumnii sau utilizând corpurile contondente aflate la îndemână (sticle, scaune). În același context, T. C.-D. a utilizat în altercație un baston cu electroșocuri, provocând o descărcare electrică în aer. În cele din urmă, frații T. au reușit să-i scoată pe inculpat și D. G. în afara discotecii, încuind ușa. Încă de la declanșarea conflictului, de teamă, clienții discotecii s-au grupat într-o zonă din partea opusă a încăperii, neintervenind.
În continuare, inculpatul a urcat la volanul autoturismului cu care venise (marca VW Phaeton cu nr. de înmatriculare_ ) și a izbit cu acesta ușor de câteva ori în ușa încuiată a discotecii, după care a luat o crosă de lemn din interiorul vehiculului și a lovit cu aceasta în ochiurile de geam ale ușii de acces. În tot acest timp, D. G. a aruncat la rândul său cu pietre în geamurile clădirii, care au fost sparte de acțiunile violente ale celor doi. Imediat după aceasta, la fața locului a sosit agent principal de poliție N. E. din cadrul Secției de Poliție Rurală nr. 10 Dulcești, având în vedere că cei rămași în interior apelaseră SNUAU 112, dar și M. C.-O., unchiul inculpatului, însoțit de circa 10-15 tineri din mun. R., prieteni de-ai inculpatului. În momentul sosirii agentului de poliție T. C.-D. a descuiat ușa discotecii, iar clienții din interior (circa 25-30 de persoane) au părăsit localul. M. C.-O. l-a lovit o singură dată cu pumnul în față pe T. C.-D., chiar în prezența agentului de poliție.
În drept
Instanța apreciază că, în raport de probatoriul administrat în cauză pe toată durata procesului penal, vinovăția inculpatului este pe deplin probată. Nu subzistă nici un echivoc asupra veridicității aspectelor de fapt reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, în condițiile în care acestea rezultă cu prisosință din probele administrate.
Fapta inculpatului de a tulbura în mod grav ordinea și liniștea publică prin exercitarea de acte de agresiune fizică asupra martorilor T. S.-E., T. C.-D. și T. M.-C. și distrugerea ușii de acces în discotecă, concretizate în întreruperea activității obișnuite și părăsirea locației de către clienți, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 din noul Cod penal (NCP). Codul penal actual a fost identificat ca lege penală mai favorabilă în sensul art. 5 NCP prin compararea limitelor speciale pedepsei în raport cu reglementarea anterioară (art. 321 alin. 1 CP). Sub acesta aspect se va dispune schimbarea încadrării juridice, potrivit art. 386 NCPP.
Referitor la circumstanța agravantă reprezentată de săvârșirea infracțiunii de trei sau mai multe persoane împreună, prevăzută de art. 75 lit. a CP, instanța observă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice împreună cu D. G. (în sarcina căruia s-a reținut vinovăția prin sentința penală nr. 282 din 8 august 2014 a Judecătoriei R.). M. C.-O. a ajuns la fața locului după finalizarea conflictului și nu a avut nici o contribuție la comiterea actelor materiale deduse judecății. Ca atare, nu se poate concluziona că acesta ar fi participat în vreun fel, în calitate de co-autor sau complice concomitent, la săvârșirea faptelor reținute în sarcina inculpatului, așa încât circumstanța agravantă va fi înlăturată.
În ceea ce privește infracțiunea de port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică a unor obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, se reține că prin actul de sesizare a instanței aceasta a fost încadrată în prevederile art. 2 pct. 11 din Legea nr. 61/1991, republicată (în redactarea în vigoare la data de 24 noiembrie 2013). D. fiind că limitele de pedeapsă ale infracțiunii cu același conținut din reglementarea actuală sunt inferioare, se va dispune și în acest caz schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. 2 NCP raportat la art. 372 alin. 1 lit. a NCP, cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP. Instanța apreciază, însă, că nu este realizată latura obiectivă a acestei infracțiuni, dat fiind că obiectul contondent utilizat de inculpat (crosă de golf) nu se încadrează în ipoteza prevăzută de lege. Astfel, este de observat că legiuitorul enumeră o . corpuri contondente (cuțitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, înțepare sau lovire, enumerarea fiind așadar exemplificativă) care prin natura lor prezintă un pericol real în condițiile portului sau utilizării în împrejurările prevăzute de lege (adunări publice, manifestări cultural-sportive, locuri special amenajate și autorizate pentru agrement sau distracție, mijloace de transport în comun). Crosa de golf nu se încadrează, în opinia instanței, în categoria de obiecte periculoase pe care le are în vedere legiuitorul, nefiind un obiect anume fabricat pentru lovire, ci o componentă a echipamentului sportiv specific unui anume sport. Ca atare, în condițiile art. 396 alin. 5 NCPP raportat la art. 16 alin. 1 lit. b NCPP instanța îl va achita pe inculpat cu privire la infracțiunea de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. 2 NCP raportat la art. 372 alin. 1 lit. a NCP, cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP.
Individualizarea pedepsei
La stabilirea cuantumului pedepsei cu închisoarea instanța va ține seama de criteriile generale de individualizare judiciară enumerate la art. 72 CP, dând eficiență gradului relativ ridicat de pericol social al faptei, modalității concrete în care aceasta a fost comisă (prin raportare la circumstanțele de loc și timp și la gravitatea lezării valorilor sociale ocrotite de legea penală) și circumstanțelor personale ale inculpatului. De asemenea, vor fi avute în vedere aspectele referitoare la prezența antecedenței penale, conduita inculpatului anterior comiterii infracțiunii și pe parcursul procesului penal, precum și elemente circumstanțiale cu caracter personal (nivelul de școlarizare, starea de sănătate, situația social-familială, implicarea în raporturi de muncă). Inculpatul a fost condamnat anterior pentru comiterea unei infracțiuni de ucidere din culpă și a mai fost sancționat administrativ de organele de urmărire penală pentru fapte referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și infracțiuni de violență. Aceasta permite a se concluziona că inculpatul pare a trăda indiciile unui comportament violent, cu o autocenzură redusă în ceea ce privește situațiile conflictuale și propensiune spre reacții agresive.
Instanța observă că infracțiunea de față este concurentă sub forma concursului real cu infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și alin. 2 CP, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării, potrivit art. 81 CP, prin sentința penală nr. 411 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei R., definitivă prin decizia penală nr. 312 din 19 martie 2015 a Curții de Apel Bacău. Ca efect al pluralității infracționale instanța va anula măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate anterior și va dispune contopirea pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente potrivit art. 34 alin. 1 lit. b CP (la încadrarea juridică a infracțiunii comise anterior reținându-se prevederile vechiului Cod penal).
În temeiul art. 45 alin. 1 NCP inculpatul va executa pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 1 (un) an, în condițiile art. 68 alin. 1 lit. c NCP.
Instanța constată că prin sentința penală nr. 411 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei R., definitivă prin decizia penală nr. 312 din 19 martie 2015 a Curții de Apel Bacău, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b CP (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), iar executarea acesteia a fost suspendată potrivit art. 71 alin. 5 CP. În temeiul art. 45 alin. 5 NCP vor fi contopite pedepsele accesorii aplicate inculpatului pe lângă pedepsele principale, urmând ca acesta să execute pedeapsa accesorie rezultantă prevăzută de art. 65 alin. 1 NCP, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.
Referitor la individualizarea modului de executare a pedepsei rezultante, instanța apreciază că pedeapsa închisorii are ca finalitate restabilirea ordinii juridice încălcate prin săvârșirea infracțiunii. În aplicarea acesteia instanța trebuie să aibă în vedere că, prin natura ei, pedeapsa are o dublă natură, preventivă și în același timp coercitivă. Ea se adresează individului autor al infracțiunii și urmărește să împiedice reiterarea comportamentului infracțional. În același timp, are rolul de prevenție generală, întrucât prin expunerea infractorului la anumite privațiuni membrii comunității pot anticipa consecințele unui comportament similar. Pedeapsa are și un vădit rol aflictiv și retributiv, fiind percepută ca o consecință directă a lezării valorilor ocrotite de legea penală și concretizându-se în restrângerea exercițiului drepturilor civile.
Instanța consideră că singura modalitate de individualizare execuțională adecvată pentru reeducarea inculpatului și restabilirea ordinii de drept constă în impunerea privării de libertate. Nu se poate pune problema aplicării unei măsuri de individualizare neprivative, în condițiile în care conduita inculpatului reflectă un grad ridicat de violență.
În condițiile art. 36 alin. 3 CP se va deduce din pedeapsa închisorii perioada considerată executată în baza sentinței penale nr. 411 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei R., definitivă prin decizia penală nr. 312 din 19 martie 2015 a Curții de Apel Bacău, respectiv durata reținerii inculpatului timp de 24 de ore începând cu data de 25 noiembrie 2013, ora 15,30, și durata arestării preventive de la data de 27 noiembrie 2013 la 24 decembrie 2013.
Se vor anula formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 411 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei R., definitivă prin decizia penală nr. 312 din 19 martie 2015 a Curții de Apel Bacău, urmând a fi emise noi forme de executare conform prezentei hotărâri.
În condițiile art. 112 alin. 1 lit. b NCP se va lua față de inculpat măsura de siguranță a confiscării speciale a bunului folosit la săvârșirea infracțiunii, depus la Camera de corpuri delicte a Poliției mun. R. conform dovezii . nr._ din 25 noiembrie 2013, respectiv o crosă din lemn pentru golf cu lungimea de 95 cm cu inscripția INDOOR, ambalată într-un colet din hârtie sigilat.
Alte aspecte
Inculpatul va fi îndatorat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, potrivit art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 NCPP. Se va lua act că acesta a fost asistat de apărător ales.
Văzând și dispozițiile art. 408 NCPP,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
I. Admite cererea formulată de inculpatul M. A., fiul lui D. și A., născut la 28 septembrie 1988 în mun. R., cu același domiciliu – .. 17, . fără forme legale în mun. R., .. 40, studii – superioare (în curs), ocupația – șef formație pază și ordine la S.C. Evoluțion Time S.R.L., starea civilă – necăsătorit, fără copii minori, cu antecedente penale, CNP_, referitoare la schimbarea încadrării juridice date faptelor prin actul de sesizare, și în consecință:
În temeiul art. 386 din noul Cod de procedură penală (NCPP) schimbă încadrarea juridică dată prin actul de sesizare a instanței faptelor comise de inculpat după cum urmează:
- din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 din vechiul Cod penal (CP), cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a CP, în infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 din noul Cod penal (NCP), cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP;
- din infracțiunea de port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică a unor obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, prevăzută de art. 2 pct. 11 din Legea nr. 61/1991, republicată (în redactarea în vigoare la data de 24 noiembrie 2013), în infracțiunea de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. 2 NCP raportat la art. 372 alin. 1 lit. a NCP, cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP.
II. Pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 NCP, cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP, condamnă pe inculpatul M. A., fiul lui D. și A., născut la 28 septembrie 1988 în mun. R., cu același domiciliu – .. 17, . fără forme legale în mun. R., .. 40, studii – superioare (în curs), ocupația – șef formație pază și ordine la S.C. Evoluțion Time S.R.L., starea civilă – necăsătorit, fără copii minori, cu antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
Potrivit art. 67 NCP aplică inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 1 (un) an.
În temeiul art. 404 alin. 5 NCPP aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. 1 NCP, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).
În condițiile art. 36 alin. 1 CP, cu referire la art. 33 lit. a CP și art. 10 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a prevederilor NCP, constată că infracțiunea de față este concurentă sub forma concursului real cu infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și alin. 2 CP, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării, potrivit art. 81 CP, prin sentința penală nr. 411 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei R., definitivă prin decizia penală nr. 312 din 19 martie 2015 a Curții de Apel Bacău.
În temeiul art. 85 alin. 1 CP cu referire la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a prevederilor NCP, anulează măsura suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 411 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei R., definitivă prin decizia penală nr. 312 din 19 martie 2015 a Curții de Apel Bacău.
În temeiul art. 85 alin. 1 CP cu aplicarea art. 36 alin. 1 CP, art. 34 alin. 1 lit. b CP și art. 10 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a prevederilor NCP, contopește pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 (trei) ani închisoare, fără adăugarea vreunui spor.
În temeiul art. 45 alin. 1 NCP inculpatul va executa pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 3 (trei) ani închisoare, stabilită potrivit celor ce preced, pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 1 (un) an, în condițiile art. 68 alin. 1 lit. c NCP.
Constată că prin sentința penală nr. 411 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei R., definitivă prin decizia penală nr. 312 din 19 martie 2015 a Curții de Apel Bacău, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b CP (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), iar executarea acesteia a fost suspendată potrivit art. 71 alin. 5 CP.
În temeiul art. 45 alin. 5 NCP contopește pedepsele accesorii aplicate inculpatului pe lângă pedepsele principale, urmând ca acesta să execute pedeapsa accesorie rezultantă prevăzută de art. 65 alin. 1 NCP, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.
În temeiul art. 36 alin. 3 CP deduce din pedeapsa rezultantă a închisorii stabilită potrivit celor ce preced perioada considerată ca executată în baza sentinței penale nr. 411 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei R., definitivă prin decizia penală nr. 312 din 19 martie 2015 a Curții de Apel Bacău, respectiv durata reținerii inculpatului timp de 24 de ore începând cu data de 25 noiembrie 2013, ora 15,30, și durata arestării preventive de la data de 27 noiembrie 2013 la 24 decembrie 2013.
Anulează formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 411 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei R., definitivă prin decizia penală nr. 312 din 19 martie 2015 a Curții de Apel Bacău, urmând a fi emise noi forme de executare conform prezentei hotărâri.
În condițiile art. 112 alin. 1 lit. b NCP ia față de inculpat măsura de siguranță a confiscării speciale a bunului folosit la săvârșirea infracțiunii, depus la Camera de corpuri delicte a Poliției mun. R. conform dovezii . nr._ din 25 noiembrie 2013, respectiv o crosă din lemn pentru golf cu lungimea de 95 cm cu inscripția INDOOR, ambalată într-un colet din hârtie sigilat.
III. În temeiul art. 396 alin. 5 NCPP raportat la art. 16 alin. 1 lit. b NCPP achită pe inculpat cu privire la infracțiunea de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. 2 NCP raportat la art. 372 alin. 1 lit. a NCP, cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP.
Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 274 alin. 1 NCPP obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 mai 2015.
Președinte, Grefier,
BC/IMI
5 ex.
Red. 08.06.2015
Tehnored. 09.06.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 188/2015.... → |
|---|
