Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 422/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 422/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 22-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința penală nr. 422/2015
Ședința publică de la 22.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. V.
GREFIER: A. F. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a fost reprezentat de procuror C. R. A..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpat H. S. C., având ca obiect conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art.335 NCP)
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.05.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 08.06.2015 și la 22.06.2015 pentru când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2013 din data de 06.10.2014 emis de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul H. S. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art.335 alin.1 C.pen., cu aplic. art.5 C.pen.
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în fapt, că la data de 22.07.2013, în jurul orelor 01:00, inculpatul H. S. C. a condus autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, în municipiul București, pe . poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de depistare (fila 10, dosar U.P.), proces verbal de verificare (filele 11, 14, dosar U.P.); fișă evidență auto (filele 15, 16, dosar U.P.); arese Inspectoratul General al Poliției Române (filele 20, 22, 25, dosar U.P.); declarațiile inculpatului H. S. C. (fila 30 dosar U.P.), declarațiile martorului D. V. A. (filele 40 - 42, dosar U.P.).
Prin Încheierea de ședință din data de 03.02.2015, pronunțată în camera de consiliu, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, stabilind termen de judecată data de 03.03.2015 (filele 23 – 24).
Inculpatul H. S. C., deși legal citat nu s-a prezentat în fața instanței. Inculpatul a fost citat prin toate mijloacele prevăzute de lege, la dresa de domiciliu, prin ANP și DGPMB și prin afișare la ușa instanței. De asemenea, inculpatul a fost citat cu mandat de aducere, dar nu a putut fi depistat.
La dosarul cauzei s-a depus fișa de cazier judiciar a inculpatului, potrivit căreia acesta a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale și i s-au aplicat mai multe amenzi administrative (fila 14).
Pe parcursul procesului penal nu a fost dispusă față de inculpat nicio măsură preventivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale și al judecății, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 22.07.2013, în jurul orelor 01:00, agenți de poliție din cadrul Brigăzii rutiere București, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, l-au depistat pe inculpatul H. S. C. conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în municipiul București, pe . poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Acest aspect rezultă din procesul verbal încheiat la data de 22.07.2013 (fila 11, dup).
Cu ocazia audierii, în cursul urmăririi penale, inculpatul H. S. C. a declarat că la data de 22.07.2013, în jurul orelor 01:00 a condus autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, proprietatea sa, în municipiul București, pe . de organele de poliție pentru control. Inculpatul arată că organele de poliție i-au adus la cunoștință faptul că figurează ca neposedând permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, ocazie cu care a declarat că posedă permis de conducere pentru categoriile B și B+E emis de către autoritățile din Spania, prezentând în acest sens o copie a unui permis de conducere eliberat pe numele său de către autoritățile din Spania.
Deși citat legal de către organele de urmărire penală, inculpatul nu s-a mai prezentat și nici nu a putut fi identificat în vederea unei noi audieri.
Față de cele declarate de inculpat, organele de cercetare penală au solicitat relații de la Centrul de cooperare Polițienească Internațională. Comunicarea a fost că inculpatul H. S. C. nu are eliberat nici un fel de permis spaniol, iar documentul prezentat de inculpat, în copie, nu corespunde cu nici un tip de document emis de autoritățile spaniole, fiind fals, confecționat din diverse tipuri de permise de reședință spaniole (fila 25, dup).
În vederea lămuririi situației de fapt, în cauză a fost audiat martorul D. V. A., care a declarat că la data de 22.07.2013, în jurul orelor 01:05, a asistat la discuția purtată între organele de poliție și inculpatul H. S. C., care a declarat că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . urma verificărilor efectuate în cauză s-a constatat că acesta nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Martorul a mai precizat că la momentul depistării, inculpatul nu a declarat că posedă permis de conducere eliberat de autoritățile altei țări.
Vinovăția inculpatului H. S. C. rezultă fără dubii din materialul probator administrat în cauză.
În drept, în prealabil, instanța va analiza legea penală mai favorabilă în prezenta cauză.
Potrivit art.5 C.pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o altă lege penală, se va face aplicarea legii mai favorabile. Astfel, având în vedere data comiterii faptei (22.07.2013) și data pronunțării prezentei hotărâri, se impune analiza prevederilor incidente potrivit ambelor legi penale, urmând a fi aplicată legea care permite, în concret, o situație mai favorabilă inculpatului.
Potrivit art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
Aceeași este pedeapsa prevăzută și de art.335 alin.1 C.pen.
Având în vedere orientarea instanței către aplicarea unei pedepse cu închisoarea și față de constatarea că nu este necesară executarea acesteia în regim de detenție, instanța va face analiza instituției amânării aplicării pedepsei prevăzute de Noul Cod penal în comparație cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzute de Codul penal anterior.
Instanța constată faptul că deși amânarea aplicării pedepsei pare a fi o instituție asemănătoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, între aceste instituții există o . diferențe. Se reține faptul că persoana cu privire la care se dispune amânarea aplicării pedepsei va trebui să respecte cinci măsuri de supraveghere, instanța putând totodată să îi impună și respectarea uneia sau mai multor obligații, în timp ce condamnatul care beneficiază de suspendarea condiționată a executării pedepsei nu va fi supus niciunei măsuri de supraveghere sau obligații și, prin urmare, față de aceste considerente, legea penală mai favorabilă în cauza de față este vechiul Cod penal.
Având în vedere dispozițiile art.5 C.pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile, precum și Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, instanța, în temeiul art.386 alin.1 C.proc.pen., va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul H. S. C. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.335 alin.1 C.pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplic. art.5 C.pen.
Fapta inculpatului H. S. C., care la data de 22.07.2013, în jurul orelor 01:00, a condus autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice, respectiv în municipiul București, pe . 1, fără a deține permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice.
Astfel, din punctul de vedere al laturii obiective, elementul materialal infracțiunii se caracterizează prin acțiunea inculpatului de conducere a autoturismului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice, respectiv în municipiul București, pe . 1, drum public, în condițiile în care nu deținea permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere este o infracțiune de pericol, rezultatul faptei constând într-o stare contrară celei existente anterior, stare de pericol sub imperiul căreia valoarea socială constând în siguranța circulației pe drumurile publice este amenințată, relațiile create în jurul și datorită acestei valori neputându-se desfășura normal.
Cum starea de pericol se produce prin însăși săvârșirea faptei, legătura de cauzalitate între ele este implicită, rezultând din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție indirectă, modalitate prevăzută de art.19 alin.1 lit.b C.pen. din 1968, dat fiind faptul că inculpatul a prevăzut starea de pericol care rezultă din săvârșirea infracțiunii, respectiv rezultatul, și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Pe plan subiectiv, inculpatul a avut o atitudine de indiferență față de eventualitatea producerii unui accident de circulație, urmare a faptului că a condus autoturismul deși nu avea permis de conducere.
Întrucât fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpatul H. S. C., atrăgând răspunderea penală conform art.17 C.pen. din 1968, instanța urmează să pronunțe o soluție de condamnare a acestuia.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța va avea în vedere dispozițiile art.72 alin.1 C.pen. din 1968 și ale art.52 C.pen. din 1968.
În conformitate cu dispozițiile art.52 C.pen. din 1968 și art.72 C.pen. din 1968, instanța va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în temeiul art.181 alin.2 C.pen. din 1968, urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, precum și urmarea produsă. Astfel, instanța apreciază că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social mediu, având în vedere că fapta a fost de natură să pună în pericol siguranța traficului rutier, ținând însă cont și de faptul că inculpatul nu a comis accident de circulație.
În ceea ce privește persoana inculpatului H. S. C., acesta a avut o atitudine nesincer în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecății nu s-a prezentat deși a fost legal citat prin toate mijloacele prevăzute de lege.
În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța reține că potrivit art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 fapta dedusă judecății se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța apreciază că în cauză se impune aplicarea unei pedepse inculpatului cu închisoarea în cuantum de 1 (un) an închisoare, reprezentând o pedeapsă orientată spre minim.
Totodată, față de natura faptei, precum și lipsa antecedentelor penale, instanța consideră că finalitatea pedepsei (educarea în spiritul respectării legilor) poate fi atinsă chiar fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnării, instanța apreciază că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.
Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.81 C.pen. din 1968, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 C.pen. din 1968.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, instanța reține că deși art.71 alin.2 C.pen. din 1968 prevede: “condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 lit.a - c C.pen. din 1968 din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei…”, totuși, prin Decizia nr.74 din 05.11.2007, instanța supremă a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza I – C.pen. din 1968 nu se va face automat, ci va fi supusă aprecierii instanței în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 C.pen. din 1968.
De asemenea, față de prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsura disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului.
Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, „deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate. Orice altfel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată”. Curtea acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea drepturilor și libertăților enunțate de Convenție, o situație în care instituirea unor restricții în privința drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democrației. Prin urmare, interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art.3 Protocolul 1 din Convenție.
Instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu-i va interzice exercițiul acestui drept. Comportamentul antisocial al acestuia relevă însă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. din 1968. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei.
Pentru aceste motive, în baza art.71 C.pen. din 1968, instanța va interzice inculpatului H. S. C., drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b C.pen. din 1968, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei și că instanța urmează a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, în temeiul art.71 alin.5 C.pen. din 1968 instanța va suspenda și executarea pedepselor accesorii. Va atrage atenția inculpatului H. S. C. asupra dispozițiilor art.83 C.pen. din 1968, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Pe cale de consecință, în ipoteza în care inculpatul nu va săvârși o nouă infracțiune pe parcursul termenului de încercare și nici nu se va pronunța revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, acesta va fi reabilitat de drept la expirarea termenului de încercare, conform art.86 C.pen. din 1968. Având în vedere că instanța va pronunța condamnarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor art.274 alin.1 C.proc.pen., va obliga pe inculpatul H. S. C., la plata sumei de 1600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.272 alin.1 și 2 C.proc.pen., onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 300 lei, se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.386 alin.1 C.proc.pen. dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul H. S. C. a fost trimis în judecată din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.335 alin.1 C.pen., cu aplic. art.5 C.pen. în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplic. art.5 C.pen.
În temeiul art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplic. art.5 C.pen. condamnă pe inculpatul H. S. C., fiul lui I. și al lui M., născut la 30 Mai 1974) - B., ., J. ILFOV și 3, București, ., nr. 10, ., . CNP_ la pedeapsa de 1 (un) an închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În temeiul art.71 C.pen. din 1968, aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. din 1968, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.81 C.pen. din 1968 suspendă condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani calculat potrivit dispozițiilor art.82 C.pen. din 1968.
În temeiul art.71 alin.5 C.pen. din 1968 suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Atrage atenția inculpatului H. S. C. asupra dispozițiilor care atrag revocarea suspendării condiționate a pedepsei prevăzute de art.83 C.pen. din 1968.
În temeiul art.274 alin.1 C.proc.pen., obligă pe inculpatul H. S. C. să plătească suma de 1600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.272 alin.1 și 2 C.proc.pen. onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 300 lei, se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție.
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 22.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Judecător O. V. V. A. F.
Red.O.V și dact.O.V..+ V.A.F./2ex 03.09.2015
| ← Abandonul de familie. Art.378 NCP. Sentința nr. 390/2015.... | Infracţiuni la alte legi speciale. Sentința nr. 145/2015.... → |
|---|
