Infracţiuni la alte legi speciale. Sentința nr. 145/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 145/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 10-03-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR.145
Ședința publică de la 10.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Grefier E. D. A.
M. Public a fost reprezentat de procuror C. C. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpata M. M. și pe partea vătămată M. C. ȘI PATRIMONIULUI NAȚIONAL - INSTITUTUL NAȚIONAL AL PATRIMONIULUI, având ca obiect infracțiuni la alte legi speciale art. 24 alin. 1 lit. a Legea nr. 50/1991.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.02.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată care face parte integrantă din prezenta sentința când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat data pronunțării la 02.03.2015 si la 10.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 22.09.2014, emis de P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei M. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de executare fără autorizație de construire a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, faptă prevăzută de art. 24 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 cu aplic. art. 5 C.pen.
În fapt, în actul de sesizare al instanței, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că în perioada iulie-noiembrie a anului 2012, inculpata M. M. a executat lucrări de construcție fără a deține autorizatie de construire la imobilul clasat monument istoric situat in București, ., ., ., imobil ce se află in proprietatea sa.
Situația de fapt mai sus menționată a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de inspecție, declarațiile inculpatei M. M., declarațiile martorului C. I., planșe fotografice, înscrisuri.
Prin încheierea din data de 07.11.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în baza art. 346 alin. 2 C.p.p., legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
Persoana vătămată M. C. și Patrimoniului Național, instituție în a cărei administrare se află imobilele clasate monumente istorice, a învederat că nu se constituie parte civilă in procesul penal, întrucât infracțiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată nu este susceptibilă de producerea unui prejudiciu material.
În cursul fazei de judecată, la termenul din data de 26.01.2015, inculpatei M. M. i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 374 alin. 4, art. 375 și art. 396 alin. 10 C.p.p., referitoare la procedura simplificată în cazul recunoașterii vinovăției, inculpata învederând că nu dorește să fie judecată conform acestei proceduri, întrucât nu recunoaște săvârșirea faptei.
La același termen, instanța a procedat la ascultarea inculpatei conform dispozițiilor art. 378 C.p.p.
Instanța a adus la cunoștința inculpatei dispozițiile art. 374 alin. 7 C.p.p., apărătorul ales al acesteia învederând că nu contestă probele administrate în cursul urmăririi penale, însă a solicitat încuviințarea probei cu doi martori, solicitând totodată emiterea unei adrese către M. C. și Patrimoniului Național, cu mențiunea de a preciza dacă în prezent imobilul în care locuiește inculpata este clasat ca monument istoric.
Instanța a admis cererea inculpatei de administrare a probei cu martorii U. I. și M. M. A., procedând la audierea acestora la termenul din data de 23.02.2015. Totodată, a respins cererea de emitere a unei adrese către M. C. și Patrimoniului Național, ca nefiind relevantă pentru soluționarea cauzei.
S-a depus la dosarul cauzei fișa de cazier judiciar a inculpatei.
Pe parcursul procedurii de cameră preliminară și fazei de judecată nu s-a dispus nicio măsură preventivă față de inculpată.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 10.12.2012, a fost înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București denunțul (f. 5-6 DUP) formulat de Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București împotriva numitei M. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, constând în aceea că susnumita a executat lucrări de construcție fără a deține autorizatie de construire la imobilul clasat monument istoric situat in București, ., ., ., ce se află în proprietatea sa, după cum urmează: a placat cu plăci din OSB magazia situată lângă . executat în consolă o extindere a apartamentului nr. 6 la nivelul etajului 1, peste magazia existentă la parter, rezultând o încăpere și o terasă în suprafață de aproximativ 20 mp (pe structură din lemn – stâlpi din lemn amplasați pe terenul aparținând domeniului privat al Municipiului București, închideri perimetrale din panouri OSB, acoperiș din tablă cutată montată pe astereală din lemn); încăperea și terasa au fost placate cu polistiren și au fost executate tencuieli exterioare.
Din cuprinsul procesului-verbal de inspecție nr. 5347/C/12.11.2012 întocmit de Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București – Direcția Control – Serviciul Control Disciplină în Construcții (f. 7 DUP) rezultă că, în urma controlului efectuat la imobilul clasat monument istoric situat în București, ., ., ., s-a constatat că au fost executate fără autorizație mai multe lucrări de construire, constând în extinderea bucătăriei în continuarea băii cu o suprafață de aproximativ 12 mp și construirea unui balcon în suprafață de aproximativ 4 mp. Totodată, s-a constatat că această construcție a fost executată peste plafonul pivniței existente la parter, . placată cu plăci din OSB, iar balconul fiind sprijinit pe piloni de lemn. De asemenea, construcțiile astfel efectuate au fost placate cu polistiren și au fost executate tencuieli exterioare, fiind totodată realizat acoperișul din tablă ondulată.
Din contractul de vânzare-cumpărare nr._ încheiat între ., în calitate de vânzător și M. V. și M. M., în calitate de cumpărători (f. 8 DUP), precum și din încheierea de carte funciară nr._/14.11.2001 (f. 9 DUP), rezultă că aceasta din urmă are calitatea de coproprietar al apartamentului situat în București, ., ., ..
Imobilul din ., sector 1 este clasat monument istoric, aspect care reiese din extrasul din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 bis/01.10.2010, poziția nr. 1023 (f. 12 DUP).
Din declarațiile martorului C. I. (f. 21 DUP), locatar al aceluiași imobil, reiese că în cursul lunii iulie 2012 membrii familia M., proprietarii apartamentului nr. 6, au demolat o parte din imobil și au demarat construirea a două camere pe piloni din lemn, motiv pentru care a formulat în data de 27.09.2012 o sesizare la Consiliul Local Sector 1 – Poliția Locală, atașată la fila 14 DUP, întrucât avea o suspiciune cu privire la faptul că aceste lucrări au fost realizate fără autorizație de construire, cu atât mai mult cu cât imobilul este monument istoric.
Efectuarea lucrărilor de construire menționate anterior rezultă și din planșa fotografică atașată la dosarul cauzei (f. 15 DUP), care confirmă aspectele consemnate în procesul-verbal de inspecție nr. 5347/C/12.11.2012, precum și declarațiile martorului C. I..
Inculpata M. M. a recunoscut, atât în cursul urmăririi penale (f. 16, 22 DUP), cât și în cursul cercetării judecătorești (f. 43 dosar instanță), că a efectuat lucrările de construire în discuție la imobilul situat în București, ., ., precizând că la data de 21.01.2013 a depus la Primăria Municipiului București documentația în vederea obținerii autorizației pentru extinderea clădirii, iar la data de 29.10.2013 a revenit pentru a i se aproba concesionarea terenului pe care se află stâlpii de lemn, însă nu a primit niciun răspuns.
Inculpata a recunoscut, de asemenea, că avea cunoștință de faptul că imobilul în care locuiește este înscris în lista monumentelor istorice, precizând că la aproximativ 4-5 ani de la cumpărarea apartamentului a primit o înștiințare de la Primăria Sectorului 1, prin care era informată că nu mai este nevoită să plătească impozit pe locuință, deoarece clădirea este monument istoric, pe cale de consecință fiindu-i restituite sumele de bani achitate cu acest titlu.
În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, inculpata M. M. a susținut că nu cunoștea faptul că nu are dreptul să realizeze modificări la imobil fără a obține autorizație de construire, cu toate acestea menționând în cuprinsul aceleiași declarații că a efectuat demersuri în vederea obținerii unei astfel de autorizații anterior demarării lucrărilor, rămase fără succes din cauza formalităților excesive. Totodată, a adăugat că în lipsa lucrărilor respective imobilul s-ar fi aflat în pericol, aflându-se într-o stare avansată de degradare, ca urmare a vechimii sale de peste 100 de ani.
Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța apreciază ca fiind pe deplin dovedită săvârșirea de către inculpata M. M. a infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991.
Astfel, din coroborarea procesului-verbal de inspecție nr. 5347/C/12.11.2012 întocmit de Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București – Direcția Control – Serviciul Control Disciplină în Construcții cu declarațiile martorului C. I., cu declarațiile inculpatei și cu planșa fotografică atașată la dosarul cauzei rezultă că inculpata M. M. a realizat în perioada iulie – noiembrie 2012 lucrări de construire și extindere la imobilul înscris în lista monumentelor istorice, situat în București, ., ., ., fără a obține în prealabil autorizație în acest sens.
În mod cert, inculpata a cunoscut faptul că imobilul respectiv este înscris în lista monumentelor istorice, ea însăși declarând că în urma cu câțiva ani a primit o înștiințare de la Primăria Sectorului 1, prin care era informată că nu mai este nevoită să plătească impozit pe locuință, deoarece clădirea este monument istoric. Acest aspect reiese și din adresa nr. 1122/12.01.2006 trimisă inculpatei de Primăria Sectorului 1 București – Biroul Inspecție Monumente Istorice, prin care acesteia i se comunică faptul că imobilul în care locuiește este înscris în lista monumentelor istorice (f. 33 DUP). Faptul că imobilul nu este semnalizat în mod corespunzător ca fiind monument istoric nu prezintă relevanță sub aspectul existenței infracțiunii, întrucât chiar inculpata a recunoscut că avea cunoștință de acest statut al clădirii.
În privința susținerii inculpatei din cursul cercetării judecătorești, în sensul că nu cunoștea faptul că nu are dreptul să realizeze modificări la imobil fără a obține autorizație de construire, instanța constată că aceasta este contrazisă chiar de inculpată, în cuprinsul aceleiași declarații menționând că a efectuat demersuri în vederea obținerii unei astfel de autorizații anterior demarării lucrărilor, rămase fără succes din cauza formalităților excesive, având așadar cunoștință de necesitatea obținerii unei autorizații pentru executarea lucrărilor de extindere. De altfel, este de notorietate că orice lucrare de construire de amploarea celei realizate de către inculpată (extindere a apartamentului peste magazia existentă la parter, rezultând o încăpere și o terasă în suprafață de aproximativ 20 mp), necesită obținerea în prealabil a unei astfel de autorizații, cu atât mai mult cu cât vorbim despre un imobil clasat monument istoric.
Totodată, instanța remarcă faptul că toate demersurile realizate de inculpată în vederea obținerii autorizației de construire au avut loc în cursul anului 2013, deci după finalizarea lucrărilor și sesizarea organelor de urmărire penală.
Principala apărare formulată de inculpata M. M. a constat în aceea că, în lipsa lucrărilor respective imobilul s-ar fi aflat în pericol, fiind într-o stare avansată de degradare, ca urmare a vechimii sale, invocând practic existența cauzei justificative prevăzute de art. 20 C.pen., respectiv starea de necesitate.
Conform art. 20 C.pen. starea de necesitate presupune săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o persoană pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.
Or, în speță nu sunt îndeplinite condițiile acestei cauze justificative, nici sub aspectul faptei săvârșite, nici sub aspectul existenței unei stări de pericol imediat pentru valorile sociale enumerate în textul de lege citat anterior. Astfel, realizarea lucrărilor de extindere a apartamentului în mod evident nu sunt apte să înlăture urmările produse de un eventual seism, fiind efectuate mai degrabă pentru mărirea spațiului locativ decât pentru consolidarea imobilului.
Totodată, nu se poate reține nici existența unui pericol imediat pentru viața, integritatea corporală sau sănătatea inculpatei ori a altei persoane sau pentru un bun important al său ori al altei persoane sau pentru un interes general, producerea unui seism care să ducă la prăbușirea imobilului constituind un pericol potențial, iar nu unul imediat și care în niciun caz nu ar putea fi înlăturat prin construcțiile efectuate fără autorizație de către inculpată.
De altfel, dacă într-adevăr ar fi existat un pericol iminent de prăbușire al imobilului, inculpata ar fi avut posibilitatea de a face demersuri în paralel cu demararea lucrărilor pentru obținerea unei autorizații de construire, însă aceasta nu a formulat nici măcar o cerere de eliberare a autorizației în toată această perioadă, cu toate că lucrările au fost efectuate pe parcursul a aproximativ 4 luni. De abia după sesizarea organelor de urmărire penală și după finalizarea construcției inculpata a formulat o astfel de cerere, când infracțiunea era deja consumată.
În privința declarațiilor martorilor U. I. și M. M. A., audiați la solicitarea inculpatei M. M., instanța apreciază că acestea denaturează realitatea, fiind date pro causa, procesul-verbal de inspecție nr. 5347/C/12.11.2012 și planșa fotografică atașată la dosar contrazicând susținerile acestor martori sub aspectul lucrărilor efectuate de inculpată, în mod evident nefiind vorba doar de montarea unor ferestre și a tablei pe acoperiș, ci de lucrări de extindere ample, în urma cărora a rezultat o încăpere și o terasă în suprafață de aproximativ 20 mp.
În drept, instanța va realiza câteva considerații asupra aplicării legii penale mai favorabile, având în vedere succesiunea de legi intervenită de la săvârșirea faptei deduse judecății și până în prezent.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Instanța reține că la momentul consumării infracțiunii deduse judecății, art. 24 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei.
Legea nr. 50/1991 s-a modificat prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal intrată în vigoare în data de 01.02.2014, pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 fiind închisoarea de la 3 luni la 1 an sau amenda.
Prin urmare, având în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de legea în vigoare la momentul actual sunt mai reduse, instanța apreciază că aceste dispoziții sunt mai favorabile inculpatei.
Prin urmare, văzând și Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, prin care s-a statuat că dispozitiile art. 5 din Codul penal sunt constitutionale în masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile, instanța apreciază că dispozițiile legale în vigoare la momentul actual, în ansamblul lor, sunt mai favorabile inculpatei, astfel încât aceasta va fi judecată în baza acestor dispoziții.
Așadar, fapta inculpatei M. M., care în perioada iulie - noiembrie a anului 2012 a executat lucrări de construcție fără a deține autorizatie de construire la imobilul clasat monument istoric situat in București, ., ., ., imobil ce se află in proprietatea sa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de executare fără autorizație de construire a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, faptă prev. de art. 24 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 cu aplic. art. 5 C.pen.
Astfel, din punctul de vedere al laturii obiective, elementul material se caracterizează prin executarea fără autorizație de construire a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, respectiv lucrări de construire și extindere efectuate la construcții reprezentând monumente istorice.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială protejată de norma de incriminare, respectiv relațiile sociale referitoare la protejarea și conservarea monumentelor istorice, iar legătura de cauzalitate rezultă din însăși materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpata a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 16 alin. 3 lit. a C.pen.
Întrucât fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpată, atrăgând răspunderea penală conform art. 15 alin. 2 C.pen., instanța urmează să pronunțe condamnarea acesteia.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 74 din Noul Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 74 din Noul Cod penal, instanța va avea în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care vor fi evaluate după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
Astfel, instanța apreciază că fapta săvârșită de inculpată prezintă un grad de pericol social mediu, având în vedere importanța valorii sociale lezate, manoperele realizate pentru îndeplinirea rezoluției infracționale, modul concret de săvârșire, respectiv prin executarea de lucrări de construire de amploare la un imobil înscris în lista monumentelor istorice, constând în extinderea apartamentului la nivelul etajului 1, peste magazia existentă la parter, rezultând o încăpere și o terasă în suprafață de aproximativ 20 mp.
Instanța va avea în vedere și amploarea pe care o cunoaște în ultima perioadă fenomenul construcțiilor ilegale pe raza municipiului București, care a condus la o dezvoltare urbanistică haotică, gravitatea faptei fiind sporită de faptul că lucrările au fost efectuate la un imobil înscris în lista monumentelor istorice. Totodată, se remarcă faptul că inculpata a ignorat cu desăvârșire nu numai orice normă legală referitoare la disciplina în construcții, dar și regulile elementare de conviețuire socială, modul în care a înțeles să-și extindă apartamentul în care locuiește, prin construirea unei încăperi și a unei terase în suprafață de aproximativ 20 mp, impunând aplicarea unei sancțiuni penale acesteia, o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei conform art. 80 C.pen., ori de achitare pentru lipsa pericolului social al faptei, conform art. 181 C.pen. din 1969, fiind inoportune și neavând aptitudinea de a realiza în mod efectiv scopul preventiv-educativ și pe cel punitiv al sancțiunilor de drept penal.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatei, instanța constată că aceasta nu are antecedente penale, aflându-se așadar la prima abatere de la dispozițiile legii penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei.
La individualizarea pedepsei instanța va avea în vedere și vârsta relativ înaintată a inculpatei, faptul că este pensionară, dar și atitudinea parțial sinceră avută în cursul procesului penal, elemente care conturează un risc redus de reluare a activității infracționale în viitor.
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța apreciază că în cauză se impune aplicarea pedepsei amenzii penale față de inculpata M. M., în cuantum de 120 zile-amendă, reprezentând limita minimă a pedepsei aplicabilă infracțiunii deduse judecății conform art. 61 alin. 4 lit. b C.pen., aceasta fiind aptă să atingă scopul preventiv și punitiv al sancțiunii. Instanța apreciază că această sancțiune este cea mai adecvată pentru a fi aplicată în prezenta cauză, raportat la criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., enumerate anterior.
În privința cuantumului sumei corespunzătoare unei zile-amendă, instanța reține că acesta se stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa, în conformitate cu art. 61 alin. 3 teza a II-a C.pen.
Or, raportat la faptul că inculpata este pensionară și având în vedere nivelul deosebit de redus al pensiilor din România, instanța apreciază că suma de 15 lei corespunzătoare unei zile amendă se află în concordanță cu criteriile stabilite de art. 61 alin. 3 teza a II-a C.pen.
Față de aceste considerente, în baza art. 24 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 cu aplic. art. 5 C.pen., art. 61 alin. 1, art. 61 alin. 4 lit. b C.pen., instanța o va condamna pe inculpata M. M. la pedeapsa de 120 zile-amendă pentru săvârșirea infractiunii de executare fără autorizație de construire a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991.
În privința pedepselor accesorii și complementare, instanța are în vedere că potrivit art. 65 alin. 1 Cod Penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit a), b) și d)-o) a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.
Totodată, conform art. 67 alin. 1 Cod Penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
În consecință, aplicarea unor pedepse accesorii poate fi dispusă numai dacă, în raport de criteriile prev. de art. 67 alin. 1 Cod Penal, instanța dispune aplicarea unei pedepse complementare.
De asemenea, în cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului - a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție - a stabilit că exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Or, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de către inculpată, de împrejurările cauzei, precum și de persoana acesteia, aplicarea unor pedepse complementare și accesorii nu este necesară.
Totodată, instanța va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 C.pen., privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, în tot sau în parte.
Va lua act că persoana vătămată M. C. și Patrimoniului Național nu s-a constituit parte civilă in procesul penal.
În altă ordine de idei, instanța reține că potrivit art. 25 alin. 3 C.p.p., are obligația de a se pronunța cu privire la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, chiar dacă nu există constituire de parte civilă.
De asemenea, conform art. 241 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, instanța de judecată, prin hotărârea prin care soluționează fondul cauzei, poate dispune încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Așadar, cu toate că nu este învestită și cu soluționarea acțiunii civile alăturate acțiunii penale, instanța are obligația de a dispune restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, în măsura în care în cauză rezultă o stare de fapt contrară ordinii de drept și care își are sursa tocmai în fapta săvârșită, situație care persistă la momentul pronunțării hotărârii judecătorești.
Or, în speța de față, fapta inculpatei constă în executarea lucrărilor de construire fără autorizație, prin săvârșirea acestei fapte creându-se în mod evident o stare de fapt contrară ordinii de drept și care își are sursa tocmai în fapta săvârșită, situație care persistă la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, de vreme ce construcția realizată în mod ilegal de către inculpată este încă în ființă.
Totodată, restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii este posibilă în opinia instanței, având în vedere natura construcției realizate fără autorizație și materialele utilizate, astfel încât nu există niciun impediment pentru dispunerea unei astfel de măsuri.
În consecință, în baza art. 397 alin. 3 C.p.p. rap. la art. 256 C.p.p., art. 25 alin. 3 C.p.p. și art. 241 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, instanța va dispune restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii prin desființarea lucrărilor de construcție realizate de inculpată fără autorizație de construire la imobilul situat în București, ., ., ., în perioada iulie – noiembrie 2012, astfel cum au fost constatate prin procesul-verbal de inspecție nr. 5347/C/12.11.2012 întocmit de Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București – Direcția Control – Serviciul Control Disciplină în Construcții.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. va obliga inculpata la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 24 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 cu aplic. art. 5 C.pen., art. 61 alin. 1, art. 61 alin. 4 lit. b C.pen. condamnă pe inculpata M. M. (fiica lui Ș. și M., născută la data de 09.06.1955 în ., CNP –_) domiciliată in București, ., ., ., la pedeapsa de 120 zile-amendă pentru săvârșirea infractiunii de executare fără autorizație de construire a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991.
În baza art. 61 alin. 2 C.pen. stabilește cuantumul sumei corespunzătoare unei zile amendă la suma de 15 lei, inculpata urmând să plătească statului suma totală de 1.800 lei.
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 C.pen., privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, în tot sau în parte.
Ia act că persoana vătămată M. C. și Patrimoniului Național nu s-a constituit parte civilă in procesul penal.
În baza art. 397 alin. 3 C.p.p. rap. la art. 256 C.p.p., art. 25 alin. 3 C.p.p. și art. 241 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 dispune restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii prin desființarea lucrărilor de construcție realizate de inculpată fără autorizație de construire la imobilul situat în București, ., ., ., în perioada iulie – noiembrie 2012, astfel cum au fost constatate prin procesul-verbal de inspecție nr. 5347/C/12.11.2012 întocmit de Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București – Direcția Control – Serviciul Control Disciplină în Construcții.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. obligă inculpata la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.03.2015.
PRESEDINTEGREFIER
Jud. P. ADRIANANGHELESCU E. D.
Red. P.A/ Dac. E.A /2 ex/08.06.2015
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 422/2015.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr.... → |
|---|
