Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Sentința nr. 661/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 661/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 09-10-2015
document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
.
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR.661
Ședința publică de la 09.10.2015
PREȚEDINTE- D. B. A.
Grefier – A. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a fost reprezentat de procuror S. A.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul E. C., având ca obiect conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (art.336 NCP).
Prezența și dezbaterile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 07.10.2015, fiind consemnate în aceea încheiere de ședință, care face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a stabilit termen pentru pronunțare la data de astăzi, 09.10.2015.
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
1. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București nr._/P/2013 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul E. C., fiul lui G. și V., născut la data de 16.09.1962 în .. Ilfov, domiciliat în . Moara Vlăsiei, ., jud. Ilfov, posesor C.I. . nr._, CNP_ cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prev. și ped. de art. 336 alin.1 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen..
2.În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
La data de 29.09.2013, în jurul orelor 0120, organele de poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, Brigada de Poliție Rutieră, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au depistat și oprit în trafic autoturismului marca Chevrolet cu nr. de înmatriculare_, deplasându-se pe . de către inculpatul E. C.. Întrucât acesta emana vapori de alcool a fost testat cu aparatul etilotest reieșind o valoare de 0,68 mg/l. Ulterior inculpatul a fost condus la INML unde s-a stabilit că acesta avea în sânge la ora 0210, o alcoolemie de 1,45 gr.%o, iar la ora 0310, o alcoolemie de 1,30 gr.%o, așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. A_ din data de 13.01.2014. Pentru stabilirea alcoolemiei la momentul depistării, în cauză s-a dispus efectuarea raportului de expertiza medico-legală nr. 466/i/2014 din care rezultă că inculpatul putea avea o concentrație de circa 1,55 gr.%o în descreștere, la momentul depistării.
3. Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu sunt menționate următoarele mijloace de probă:
- procesul verbal de depistare (f.5- d.up.)
- rezultatul testării cu aparatul etilotest (f. 08 d.up)
- buletin de examinare toxicologică (f.11 d.up),
- raport de expertiză medico legală nr. 466/i/2014 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei (f.15-16 d.up)
- declarațiile inculpatului (f. 19-f. 23 d.up)
- declarație martor (f.24 – f.26 d.up)
4. În cursul cercetării judecătorești,având în vedere poziția procesuală a inculpatului care nu a recunoscut comitere infracțiunii instanța a dispus ca judecarea cauzei să se desfășoare conform procedurii normale.
La termenul din data de 07.10.2015 instanța a procedat la audierea inculpatului declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei.
Totodată având în vedere că inculpatul prin apărător contesta legalitatea administrării probelor respectiv a rezultatului testării cu aparatul etilotest, cât și a legalității prelevării de probe biolegice, instanța a considerat cererile ca fiind tardive și a rămas în pornunțare intrucât inculpatul nu a contestat temeinicia altor probe
5. Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată că situația de fapt descrisă în actul de sesizare este corect reținută și pe deplin dovedită.
Astfel, instanța reține că la data de 29.09.2013, în jurul orelor 0120, organele de poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, Brigada de Poliție Rutieră, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au procedat la oprirea autoturismului marca Chevrolet cu nr. de înmatriculare_, ocazie cu care au stabilit identitatea conducătorului auto, în persoana inculpatului E. C.. Întrucât aceasta emana vapori de alcool s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest stabilindu-se că in avea o concentrație de 0.68 mg/l alcool în aerul expirat. Ulterior inculpatul a fost condus la INML unde s-a stabilit că acesta avea în sânge la ora 0530, o alcoolemie de 1,45 gr.%o, iar la ora 0310, o alcoolemie de 1,30 gr.%o, așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. A_ din data de 13.01.2014. Pentru stabilirea alcoolemiei la momentul depistării, în cauză s-a dispus și efectuat raportul de expertiza medico-legală nr. 466/i/2014 din care rezultă că inculpatul avea o concentrație de circa 1,55 gr.%o în descreștere, la momentul depistării.
Pentru a reține această stare de fapt instanța a avut în vedere urătoarele mijloace de probă: procesul verbal de depistare (f.5- d.up.), rezultatul testării cu aparatul etilotest (f. 08 d.up), buletin de examinare toxicologică (f.11 d.up), raport de expertiză medico legală nr. 466/i/2014 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei (f.15-16 d.up), declarațiile inculpatului (f. 19-f. 23 d.up), declarație martor (f.24 – f.26 d.up)
Astfel, din procesul verbal de depistare încheiat la data 29.09.2013 rezultă că acesta a condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare_ pe un drum public, iar rezultatul testării cu aparatul etilotest, buletinul de examinare clinică și declarațiile inculpatului denotă concluzia că anterior acesta consumase băuturi alcoolice. Totodată din expertiza medico-legală nr. 466/i/2014 din care rezultă că inculpatul putea avea o concentrație de circa 1,55 gr.%o în descreștere, la momentul depistării.
Astfel probele administrate în dosar se coroborează și demonstrează în mod indubitabil că inculpatul se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa.
Toate apărările inculpatului vor fi respinse de instanță. Astfel legalitatea administrării probelor a fost constată de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea din data de 13.07.2015, încheiere ce a rămas definitivă prin respingerea contestației, motiv pentru care aceasta a căpătat autoritate de lucru judecat astfel încât instanța de judecată nu se va pronunța cu privire la acest aspect. În același timp instanța reține că în conformitate cu dispozițiile legale rezultatul testării cu etilotestul are rolul de a confirma faptul că a inculpatul a consumat alcool și nu pentru a dovedi concentrația de alcool în sânge pe care o avea inculpatului.
Astfel atât timp cât inculpatul a recunoscut că a consumat alcool, că aparatul etilotest stabilindu-se că in avea o concentrație de 0.68 mg/l alcool în aerul expirat, precum și rezultatul buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. A_ din data de 13.01.2014 rezultă indubitabil că inculpatul a consumat băuturi alcoolice.
Totodată conform expertizei medico-legale nr. 466/i/2014 rezultă că inculpatul avea o concentrație de circa 1,55 gr.%o în descreștere, la momentul depistării, contrar celor susținute de către apărătoare inculpatului. Nicio normă legală nu interzice prelevare a două probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei. Prin decizia Curții Constituționale invocate de inculpat s-a hotărât că sintagma la momentul prelevării este neconstituțională astfel încât, eliminând această expresie, infracțiunea a revenit la forma inițială așa cu era reglementată de OUG 195/2002 fără a se produce în nici un caz o dezincriminare a acesteia, întrucât inculpatul avea o alcoolemie peste limita legală așa cum prevede textul incriminator.
În drept, conform art. 15 alin.2 din Constituția României “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile” iar potrivit. art.5 din Legea 286/2009 privind Codul Penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Astfel aplicarea legii penale mai favorabile are un caracter obligatoriu iar pentru a aplica dispozițiile anterior menționate trebuie îndeplinite mai multe condiții precum: succesiunea de reglementări ulterior comiterii faptei, prezența unui element de continuitate între cele două reglementări precum și existența unor diferențe intre pedepsele aplicabile.
Pentru a determina legea penală mai favorabilă instanța instanța urmează a se raporta la o . elemente cum ar fi: condițiile de incirminare, cuantumul sau conținutul pedepselor, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare participație și la recidivă.
Instanța constată că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.pr.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.
În ceea ce privește data săvârșirii faptei, instanța constată că infracțiunea de care este acuzat inculpatul a fost săvârșită la data de 29.09.2013, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Penal.
Atât art. 87 din OUG 195/2002 cât și art. 336 alin. 1 C.p. incriminează conducerea unui vehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, existând o continuitate între cele două legislații, mai mult instanța constată că între cele două reglementări nu există nicio diferență legiuitorul preferând sa transpună în Noul Cod Penal vechea legiuire intru totul.
Sub aspectul laturii obiective ale infracțiunii elementul material constă în acțiunile de conducere având o îmbibație alcoolică de peste 0,80gr/l alcool pur în sânge.
Urmarea imediată o constituie vătămarea relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației rutiere pe drumurile publice și constă în nașterea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material al infracțiunii și urmarea imediată, se prezumă și astfel nu trebuie dovedită deoarece cele fapte penală sunt infracțiuni de pericol.
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta cu forma și modalitatea de vinovăție a intenției indirectă cunoscând consumând băuturi alcoolice și ulterior deplasându-se cu autoturismul personal, acceptând posibilitatea că îmbibația alcoolică din sânge poate depăși limita ce diferențiază incriminarea contravențională și cea penală.
Primele două condiții enumerate anterior sunt îndeplite motiv pentru care determinarea legii penale mai favorabile urmează a fi stabilită raportat la difențele existente raportat la pedepsele aplicabile inculpatului.
Instanța constată că prin decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.
În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art.5 alin. 2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.
Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Ca o chestiune prealabilă, instanța constată că limitele de pedeapsă prevăzute atât în OUG nr.195/2002, cât și în art.336 alin.1 C.pen. 2009 pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt aceleași – respectiv închisoarea de la unu la 5 ani Având în vedere faptul că art. 336 alin.1 din C.p. reglementează posibilitatea aplicării unei amenzi penale la o primă analiză legea mai favorabilă o reprezintă Noul Cod Penal, însă instanța urmează a continua raționamentul raportat la modul de comitere al faptei precum și la circumstanțele personale ale inculpatului, pentru a stabili o eventuală pedeapsă pe care instanța o consideră necesară a fi aplicată inculpatului, considerând ca prin limitarea la simpla posibilitate a aplicării amenzii contravenționale nu poate determina legea penală mai favorabilă.
Instanța, pentru motivele ce vor fi ulterior detaliate, se va orienta în cazul inculpatului la o pedeapsă către minimul special al pedepsei închisorii obținut ca urmare a aplicării art.396 alin.10 C.proc.pen., respectiv pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În ceeea ce privește modul de executare al pedepsei instanța consideră că aplicarea unei pedese suspendate condiționat conform C.pen. din 1968 sau suspendarea executării pedepsei conform Noului Cod Penal este aptă să atingă dezideratul preventiv, educativ și represiv al pedepselor.
Or, instituția este mult mai favorabilă din perspectiva Vechiului Cod penal față de amânarea aplicării pedepsei prevăzută de Noul Cod Penal, atât din perspectiva măsurilor și obligațiilor ce îi sunt impuse inculpatului, cât și din perspactiva efectelor definitive ale instituțiilor la expirarea termenului de încercare, în condițiile în care nu a intervenit revocarea suspendării condiționate a pedepsei închisorii: astfel, în cazul vechiului Cod penal, inculpatul este reabilitat la împlinirea termenului de încercare (art.86 C.pen. 1969), în timp ce conform noului Cod penal, în cazul în ca inculpatul mai săvârșește o infracțiune pedepsa ce îi va fi aplicată va fi executată în regim de detenție.
Prin urmare, față de cele deja arătate, constată instanța că legea veche este mai favorabilă, motiv pentru care va admite cererea de schimbare a încadrarii juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 336 alin. 1 din C.pen. respectiv cea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe cu aplicarea art. 5 C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 5 C.pen respectiv cea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Astfel fapta inculpatului E. C. care la data de 29.09.2013, în jurul orelor 0120, a condus autoturismul marca Chevrolet cu nr. de înmatriculare_, deplasându-se pe . o concentrație alcoolică peste limita legală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 5 C.pen respectiv cea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen, și dispozițiile art.72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Cu privire la fapta săvârșită, infracțiunea prevăzută de art.87 din O.U.G. protejează o valoare socială importantă, respectiv siguranța desfășurării circulației pe drumurile publice și protejarea celorlalți participanți la trafic de pericolul pe care îl reprezintă conducerea unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. Gradul de pericol social abstract al faptei este relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de la 1 an la 5 ani închisoare. Instanța, raportat la fapta inculpatului consideră că o pedeapsă cu închisoarea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare este aptă să constituie un avertisment pentru inculpat pentru ca pe viitor sa nu mai comită alte fapte de natură penală.
Contrar apărărilor inculpatului instanța reține că acesta nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, și a încercat să denatureze adevărul prin schimbarea declarației date în fața instanței referitor la natura și cantitatea alcoolului consumat. Mai mult instanța reține că inculpatul a avut o atitudine agresivă față de personalul medical așa cum reiese din buletinul de examinare clinică și comportament agitat, atenția neconcentrată și judecată incoerentă, iar efectuând proba Romberg se dezechilibra. Aceste aspecte relevă gravitatea faptei inculpatului care a pus în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic în condițiile în care închizând ochii nu își menținea echilibru, precum și împrejurarea că nici la acest moment procesual nu a înțeles gravitatea faptelor.
De asemenea instanța reține că apărarea acestuia cu privire la accidentul suferit de nepotul său nu a fost probată în nici un fel și chiar dacă ar fi fost adevărată, cum inculpatul a fost depistat în trafic după ce i s-au acordat presupusele îngrijiri medicale nepotului avea posibilitatea de a chema un taxi pentru a se întoarce la domiciliu și nu a conduce autovehiculul respectiv.
În privința pedepselor accesorii, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Prin urmare, la stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art.64 și art.71 C.pen. 1969, dar și Decizia nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).
Astfel, instanța subliniază strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală).Or, natura faptei săvârșite de inculpat, susține existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și lit.b C.pen (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), instanța apreciind că, față de pericolul social concret al faptei nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Față de aceste considerente, în baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.
În ceea ce privește persoana inculpatului, constată instanța că acesta nu este cunoscut cu anteceente penale. Totodată instanța constată că inculpatul are un loc de muncă stabil, că a astfel încât consideră că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârșească infracțiuni.
Având în vedere că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului nu depășește 2 ani închisoare, ținând seama de vârsta și gradul de educație al inculpatului, de faptul că este integrat social, precum și de atitudinea procesuală avută de la momentul comiterii faptei și până în prezent instanța va dispune din suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În consecință, în baza art.82 alin 1 C.pen. din 1969 coroborat cu art.81 C.pen. din1969, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni calculat conform art.82 alin.3 C.pen. din 1969 (de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri).
Față de această modalitate de individualizare a executării pedepsei închisorii, în baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei sub supraveghere vor fi suspendate și pedepsele accesorii.
Nu în ultimul rând, în temeiul art. 404 alin.2 C.proc.pen., va atrage atenția inculpatului că acest mod de individualizare a executării pedepsei implică, corelativ, revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei în întregime în regim efectiv, dacă va săvârși din nou vreo infracțiune în termenul de încercare.
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.proc.pen. va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Analizând cererea de prelungire a dreptului de circulație, instanța o va respeinge având în vedere că în cauză s-a pronunțat o hotărâre de condamnare, inculpatul fiind vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE,
Respinge cererea inculpatului de prelungire a dreptului de circulație ca neîntemeiată.
În temeiul 386 C.pr.pen. admite cererea de schimbare a încadrării juridice invocată de Ministerul Public și dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului E. C. prin rechizitoriu din infracțiunea prev. și ped. de art. 336 alin. 1 din C.pen. respectiv cea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe cu aplicarea art. 5 C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 5 C.pen respectiv cea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În temeiul art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 5 C.pen condamnă pe inculpatul E. C., fiul lui G. și V., născut la data de 16.09.1962 în .. Ilfov, domiciliat în com. Moara Vlăsiei, ., jud. Ilfov, posesor C.I. . nr._, CNP_ la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În temeiul art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. din 1969, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. din 1969.
În temeiul art.81 C.pen. din 1969 coroborat cu art.82 alin 1 C.pen. din 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni calculat conform art.82 alin.3 C.pen. din 1969 (calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri).
În temeiul art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 404 alin.2 C.proc.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare.
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei cu privire la soluția dispusă pe fondul cauzei.
Definitivă cu privire la cererea de prelungire a dreptului de circulație.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.10.2015.
Președinte,Grefier,
D. B. AlexandruArman A.
Red. DBA/AA
2 ex.
14.10.2015
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE,
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 582/2015.... | Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
