Tâlhărie. Art.233 NCP. Sentința nr. 648/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 648/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 08-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
.
Sentința penală Nr. 648/2015
Ședința publică de la 08 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M. O.
GREFIER - M. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a fost reprezentat de procuror Z. M..
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul D. M., trimisă în judecată în stare de libertate, având instituită măsura controlului judiciar, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, faptă prevăzută de art.32 C.p. rap.la art.233 – 234 alin.1 lit.a C.p.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.09.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat termen pentru pronunțare la data de 08.10.2015.
Asupra cauzei penale de față:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 6388/P/2015 din data de 15.06.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 18.06.2015 sub nr. unic de dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, cercetat sub control judiciar, a inculpatului D. M. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, faptă prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 233-234 alin. (1) lit. a) Cod penal.
În fapt, s-a reținut că la data de 29.05.2015, în jurul orei 15.45, după ce persoana vătămată s-a urcat la volanul autoturismului marca Hyundai Santa Fe, înmatriculat sub nr._, inculpatul a urcat pe scaunul din dreapta al autoturismului și, amenințând-o cu un cuțit pe persoana vătămată a încercat să îi sustragă acesteia geanta în care se aflau un telefon mobil, marca Black Berry, o tabletă Apple și suma de 10 000 euro. S-a reținut că fapta inculpatului, de a încerca să sustragă, sub amenințarea cu un cuțit, bunurile persoanei vătămate, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de dispozițiile art. 32 Cod penal raportat la art. 233 – art. 234 alin. (1) lit. a) Cod penal.
Pentru dovedirea situației de fapt reținute în rechizitoriu s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii(f. 24-25), declarațiile persoanei vătămate(f. 28, 29, 48), declarațiile de suspect/inculpat(f. 16, 17, 20, 21), declarații de martor(f. 30-33, 34-36, 37, 38, 39, 40, 55 și 56), proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă foto(f. 66-84), proces-verbal de recunoaștere de pe planșa foto și din grup(f. 42-47, 50-54, 58-64), dovada depunerii cuțitului la camera de corpuri delicte a Secției de Poliție nr. 1.(f.87).
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 19.08.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanțe, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, privind procedura simplificată și consecințele acesteia și a luat act de manifestarea de voință a inculpatului în sensul de a se face aplicarea dispozițiilor în materia recunoașterii învinurii, astfel cum rezultă din declarația de inculpat dată în fața instanței. Totodată, inculpatul a arătat cp dorește să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, dacă se va dispune.
În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, urmând ca soluționarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
La solicitarea din oficiu a instanței de judecată, la dosar a fost înaintată fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Totodată, inculpatul a depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere.
Analizând actele și lucrările dosarului penal prin prisma susținerilor părților, a probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 29.05.2015, în jurul orei 15.45, persoana vătămată a părăsit terasa Ambiance Cafe, situată în .. 54, sect. 1, București, unde a servit masa și s-a urcat la volanul autoturismului marca Hyundai Santa Fe, înmatriculat sub nr._, parcat în fața terasei, începând să caute în geanta pe care o avea asupra sa.
Profitând de neatenția persoanei vătămate și de faptul că aceasta nu blocase ușile autoturismului, inculpatul a urcat pe scaunul din dreapta și a scos din rucsacul pe care-l avea asupra sa un cuțit de vânătoare, astfel cum a precizat chiar inculpatul(f. 20), pe care l-a îndreptat către geanta persoanei vătămate, încercând, cu cealaltă mână, să o smulgă.
De teamă persoana vătămată a coborât din mașină, având în continuare geanta asupra ei și a început să țipe, fiind auzită de un martor aflat în zonă, astfel cum rezultă din declarația martorului K. Z., care se afla în incinta S.C. Eurosan 97 S.R.L.(f. 30) dar și a martorelor T. A. și D. M., care se aflau pe trotuar, în apropiere de locul unde era parcat autoturismul persoanei vătămate (f. 34, 37).
În același timp, inculpatul, speriat, a coborât din mașină și a pornit în grabă către ., trecând printre cele două martore aflate pe trotuar (f. 34, 37). Martorele au arătat că au încercat să-l întrebe ce s-a întâmplat și să-l oprească, dar s-au ferit de acesta atunci când au auzit-o pe persoana vătămată strigând că are un cuțit asupra lui.
Martorul K. Z. a arătat că, văzând cele petrecute, a oprit în trafic o mașină care trecea prin zonă, în care se aflau doi băieți și, împreună cu aceștia a fugit către parc, reușind să-l prindă și să-l imobilizeze pe inculpat și să sune la serviciul 112. În legătură cu acest aspect, inculpatul însuși a declarat că a fost prins și imobilizat de mai mulți bărbați, apoi condus la autoturismul persoanei vătămate unde a fost identificat de către aceasta și legitimat și preluat de către organele de poliție(f. 21).
Identificarea inculpatului s-a realizat și pe baza declarațiilor martorilor și a indicării acestuia ca urmare a desfășurării procedurilor de recunoaștere pe baza planșei foto și a recunoașterii din grup (f. 47, 49 și 64), fiind solicitat martorilor care au susținut că îl pot identifica pe baza semnalmentelor fizice să procedeze la indicarea acestuia dintr-un grup de mai multe persoane prezentate sau fotografiate.
De asemenea s-a procedat la identificarea cuțitului pe care l-a avut asupra sa inculpatul, cu care a amenințat-o pe persoana vătămată, a genții persoanei vătămate, fiind constatată și tăietura în materialul poșetei, produsă de inculpat în momentul săvârșirii faptei, aspecte susținute de declarațiile martorilor, declarația inculpatului și planșele foto(f. 6).
În drept, sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului, care, la data de 29.05.2015, în jurul orei 15.45, profitând de neatenția persoanei vătămate, a intrat pe ușa din dreapta a autoturismului acesteia și a încercat să îi sustragă geanta pe care o avea asupra sa, amenințând-o cu un cuțit, constituie elementul material al tentativei la infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de dispozițiile art. 32 Cod penal coroborat cu art. 233-234 alin. (1) lit. a) Cod penal.
Potrivit acestor texte legale, constituie tâlhărie furtul săvârșit prin întrebuințarea de amenințări cu scopul de a păstra bunul furat, de a înlătura urmele infracțiunii sau pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea. Fapta constituie tâlhărie calificată dacă s-a săvârșit într-una din împrejurările prevăzute de lege, la litera a) fiind menționată folosirea unei arme la comiterea faptei penale. În măsura în care executarea faptei a fost întreruptă sau nu și-a produs efectul, fapta îmbracă forma tentativei.
În speță, s-a reținut că inculpatul a pătruns în autoturismul persoanei vătămate și a încercat să o deposedeze pe aceasta de geantă, folosindu-se de un cuțit, însă a renunțat la săvârșirea faptei, speriat fiind de strigătele persoanei vătămate, astfel că fapta de furt nu s-a consumat, creându-se numai starea de teamă, de amenințare, provocată de vederea cuțitului de către victimă, infracțiunea rămânând în stadiul de tentativă.
În ceea ce privește calificarea cuțitului folosit de inculpat ca armă, în sensul reținerii formei calificate a tâlhăriei, instanța are în vedere faptul că dispozițiile art. 179 alin. (2) Cod penal asimilează armelor orice obiecte de natură a putea fi folosite ca arme și care au fost efectiv întrebuințate pentru atac.
Astfel, cuțitul inculpatului, fiind folosit în mod concret, prin scoaterea lui din rucsac și îndreptarea lui către persoana vătămată și geanta acesteia a devenit arma folosită de inculpat în activitatea infracțională pentru a-și atinge scopul, respectiv amenințarea și deposedarea persoanei vătămate.
Urmarea imediată, dat fiind caracterul tentat al faptei, nu este tipică, neexistând o deposedare și, implicit o pagubă de ordin patrimonial, persoana vătămată resimțind numai teama datorată modului de săvârșire a faptei de către inculpat.
Legătura de cauzalitate din componența laturii obiective a infracțiunii constă în raportul dintre faptă, în materialitatea ei, imputată inculpatului și rezultatul produs, starea de temere sub imperiul căreia persoana vătămată ar fi fost determinată să remită geanta.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție directă, astfel cum rezultă din ansamblul materialului probator administrat în cauză. Potrivit art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, fapta este săvârșită cu intenție când inculpatul prevede rezultatul faptei sale și urmărește producerea lui prin săvârșirea faptei.
În prezenta cauză, astfel cum reiese și din susținerile inculpatului, acesta a urmărit să facă rost de bani pe orice cale, acesta fiind motivul pentru care se afla în zona săvârșirii faptei. Acesta a susținut că a urmărit mai multe persoane, vreme de mai multe ore, alegând să fure de la persoana vătămată întrucât a văzut-o mergând către un autoturism scump și a prezumat că deține bani asupra ei.
De asemenea, instanța constată că inculpatul s-a pregătit pentru săvârșirea faptei, astfel că și-a luat asupra sa un cuțit și l-a și folosit, amenințând-o pe persoana vătămată și urmărind să o determine pe aceasta, de teamă, să-i remită geanta.
Tot pe latură subiectivă, din punct de vedere legal, fapta se caracterizează prin existența unu scop precis, anume acela de a crea circumstanțe favorabile inculpatului pentru a obține bunul dorit, pentru a-și asigura scăparea, elemente existente și în prezenta cauză.
Astfel, instanța reține că inculpatul s-a înarmat cu un cuțit și l-a scos din rucsac în prezența persoanei vătămate și l-a îndreptat către geanta acesteia, urmărind, dincolo de orice dubiu, să îi inducă acesteia o stare de teamă față de o potențială agresiune, teamă sub imperiul căreia să-i remită geanta, iar inculpatul să se poată retrage, păstrând folosul astfel obținut.
Din punctul de vedere al regimului sancționator, fapta de tâlhărie calificată se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, potrivit dispozițiilor art. 234 alin. (1) lit. a) Cod penal . Când, însă, fapta nu s-a consumat, rămânând în faza de tentativă, limitele de pedeapsă se reduc la jumătate potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) teza I Cod penal.
Totodată, instanța reține că inculpatul a solicitat judecata în baza procedurii simplificate de recunoaștere a învinuirii, astfel că va face aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) Cod procedură penală conform cărora, când judecata s-a desfășurat potrivit procedurii simplificate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc cu o treime, în cazul pedepsei cu închisoarea și cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii.
Văzând că în speță sunt incidente mai multe cauze de reducere a limitelor de pedeapsă, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 79 alin. (1) Cod penal care prevăd că, atunci când, în legătură cu o infracțiune, sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc prin aplicarea succesivă a dispozițiilor legale privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante, cauze speciale de reducere a pedepsei, în această ordine.
În concret, instanța constată că o primă reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în materia tâlhăriei are în vedere reținerea formei tentate, astfel că noile limite de pedeapsă se vor situa între 1(unu) an și 6(șase) luni închisoare și 5(cinci) ani închisoare. A doua reducere a limitelor de pedeapsă, impusă de aplicarea dispozițiilor din materia procedurii simplificate, coboară limitele de pedeapsă la 1(unu) an respectiv 3(trei) ani și 4(patru) luni închisoare.
Între aceste limite instanța urmează să stabilească o pedeapsă pe care să o aplice inculpatului, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal, luând în calcul: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul și scopul săvârșirii faptei, antecedentele penale ale inculpatului, precum și conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal.
Față de criteriile expuse, instanța reține că fapta s-a săvârșit în împrejurări de natură să creeze o stare de teamă semnificativă persoanei vătămate. Se rețin contextul și modul săvârșirii faptei, dar și mijloacele folosite, și anume că inculpatul, un străin, a urcat în mașina persoanei vătămate, având asupra sa un cuțit pe care l-a scos și l-a îndreptat către persoana vătămată, a amenințat-o, alimentându-i sentimentul de panică și nesiguranță.
Instanța are însă în vedere faptul că infracțiunea nu s-a consumat, inculpatul speriindu-se de strigătele persoanei vătămate și renunțând la săvârșirea faptei, astfel că rezultatul infracțiunii constă doar în starea de teamă provocată victimei.
Totodată, raportat la fișa de cazier a inculpatului, instanța constată că acesta se află la primul conflict cu legea penală, acest aspect urmând a fi avut în vedere la individualizare.
În final, în aprecierea pedepsei, instanța reține și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta are studii superioare, a avut un loc de muncă stabil anterior restructurărilor, astfel că pierderea sursei de venit nu este imputabilă. Remarcă, de asemenea, faptul că recunoaște și regretă fapta, a avut pe întreg parcursul cercetărilor, încă din faza de urmărire penală, o atitudine onestă, sinceră și a facilitat soluționarea cu celeritate a cauzei și aflarea adevărului.
Față de toate considerentele expuse, instanța urmează să-l condamne pe inculpat la o pedeapsă de 2(doi) ani închisoare ce urmează a fi aplicată.
Observând conținutul dispozițiilor legale ale art. 234 alin. (1) Cod penal, instanța urmează să aplice, cu titlu obligatoriu, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.
Astfel, potrivit art. 67 alin. (2) Cod penal, aplicarea pedepsei complementare este obligatorie atunci când legea prevede astfel pentru infracțiunea săvârșită. În continuare, dispozițiile art. 66 alin. (1) Cod penal prevede că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea exercitării unuia sau mai multora dintre drepturile expres prevăzute de lege în conținutul acestui articol, pe o perioadă de la unu la 5(cinci) ani.
Raportat la aspectele reținute în prezenta cauză, instanța apreciază că se impune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) Cod penal, respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme. Exercițiul drepturilor urmează să fie limitat pe o perioadă de 2(doi) ani.
În motivare, instanța apreciază că inculpatul a dat dovadă de o periculozitate sporită prin faptul premeditării modului de acționare și prin înarmarea sa cu un cuțit și un briceag, cuțitul fiind chiar folosit la săvârșirea faptei, astfel că se impune restricționarea drepturilor enumerate.
Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (1) Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) a), b) și d)-o) Cod penal, a căror exercitare a fost interzisă și cu titlu de pedeapsă complementară.
Astfel, instanța va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 66 alin. (1) lit a), b) și h) Cod penal, care au fost interzise și cu titlu de pedeapsă complementară, care se execută de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate, potrivit art. 65 alin. (3) Cod penal.
În ceea ce privește modul de executare a pedepsei închisorii, instanța urmează să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în aplicarea dispozițiilor art. 91 Cod penal, apreciind ca îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
În susținerea soluției, instanța constată că pedeapsa aplicată este de 2(doi) ani închisoare, infractorul nu a mai fost anterior condamnat, astfel cum rezultă din fișa de cazier, și-a manifestat acordul pentru a presta muncă în folosul comunității, acord dat în cuprinsul declarației de inculpat la termenul de judecată din data de 23.09.2015, iar, față de circumstanțele cauzei și circumstanțele personale ale inculpatului, instanța apreciază că nu se impune executarea în regim de detenție.
Pentru a hotărî astfel, instanța are în vedere lipsa periculozității concrete a inculpatului, gravitatea redusă a faptei și rămânerea sa în forma de tentativă, precum și atitudinea procesuală a inculpatului. Astfel apreciază că scopul sancțiunii penale, respectiv de reprimare a comportamentelor ilicite și reeducare a inculpatului este mai eficient atins prin lăsarea lui în libertate și obligarea lui la prestarea muncii în folosul comunității, sporindu-i în acest fel șansele de reintegrare și conștientizare a importanței respectării normelor de drept.
Având în vedere modul de executare a pedepsei închisorii, în aplicarea dispozițiilor art. 68 alin. (1) lit. b) Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi urmează să se execute începând cu data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Potrivit dispozițiilor art. 92 Cod penal suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se dispune pentru un termen de supraveghere cuprins între 2(doi) și 4(patru) ani, fără a putea fi mai mic decât durata pedepsei aplicate. Termenul se calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea a rămas definitivă.
În aplicarea dispozițiilor indicate, instanța urmează să stabilească un termen de supraveghere de 2(doi) ani și 6(șase) luni, interval de timp în care inculpatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de instanță.
În acest sens, art. 93 alin. (1) lit. a)-e) Cod penal instituie o . măsuri de supraveghere pe care condamnatul trebuie să le respecte și care urmează a-i fi impuse prin prezenta sentință.
Potrivit dispozițiilor art. 93 alin. (2) Cod penal, instanța impune condamnatului să respecte una sau mai multe din obligațiile prevăzute de lege, în speță instanța apreciind că se impune frecventarea unui program de reintegrare socială, astfel cum prevede textul de lege la lit. b), motivat de necesitatea îndrumării inculpatului spre a realiza gravitatea comportamentului infracțional și a consecințelor faptei sale, precum și a evita reluarea unei astfel de conduite.
Potrivit dispozițiilor art. 93 alin. (3) Cod penal, instanța impune inculpatului să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare. Activitatea va fi desfășurată în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 1 sau în cadrul Direcției Generale de Poliție Comunitară - Sector 1,.
Prin instituirea obligației de a urma cursurile de reintegrare și obligarea la muncă în folosul comunității, instanța urmărește să faciliteze posibilitatea de a se reîntoarce în societate cu un comportament acceptat la nivelul societății, dar și de a găsi cu ușurință un loc de muncă, spre a nu mai fi tentat să adopte conduita infracțională.
În ceea ce privește măsurile preventive luate pe parcursul procesului penal față de inculpat, instanța constată că acesta a fost reținut la data de 29.05.2015, orele 16.25, pentru o perioadă de 24 de ore, astfel cum rezultă din ordonanța din data de 30.05.2015(f. 12), iar la expirarea duratei reținerii, respectiv la data de 30.05.2015, ora 16.25, s-a luat față de inculpat măsura controlului judiciar (ordonanța din data de 30.05.2015).
Raportat la prevederile art. 72 Cod penal, potrivit cărora, perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive, privative de libertate, se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate, instanța urmează să deducă perioada reținerii, din data de 29.05.2015, orele 16.25, până la data de 30.05.2015, orele 16.25.
De asemenea, în baza dispozițiilor art. 241 alin. (1) lit. b) Cod procedură penală, care prevăd că măsurile preventive încetează de drept în cazul pronunțării unei soluții de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, față de soluția adoptată de instanță în prezenta cauză, urmează ca prin hotărâre să dispună încetarea de drept a măsurii controlului judiciar luată față de inculpat prin ordonanța din data de 30.05.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.
Potrivit dispozițiilor art. 112 alin. (1) lit. b) Cod penal, bunurile care au fost folosite în orice mod sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului se confiscă.
Instanța reține că asupra inculpatului s-au găsit un cuțit și un briceag, identificate, fotografiate(f. 72, 79) și depuse la Camera de Corpuri Delicte a D.G.P.M.B. – Secția 1 Poliție, astfel cum rezultă din dovada . nr._ din data de 02.06.2015(f. 87). În baza dispozițiilor anterior indicate, urmează să dispună confiscarea acestora, reprezentând bunuri folosite la săvârșirea infracțiunii, fiind cazul cuțitului sau, destinate a fi folosite, în speță briceagul.
Asupra laturii civile, instanța ia act de manifestarea de voință a persoanei vătămate de renunțare la judecarea acțiunii civile exercitate în procesul penal prin constituirea ca parte civilă în faza de urmărire penală, astfel că nu se va mai pronunța pe acest aspect.
Cu privire la cheltuielile judiciare ocazionate de purtarea procesului, dispozițiile art. 274 alin. (1) Cod procedură penală stabilesc faptul că plata cheltuielilor avansate de stat, în caz de condamnare, se suportă de către inculpat, cu excepția onorariului avocatului din oficiu, care rămâne în sarcina statului.
Instanța constată că prin rechizitoriu s-au stabilit cheltuieli judiciare în cuantum de 500 lei aferente fazei de urmărire penală. Pentru faza de cameră preliminară și judecată, instanța stabilește cheltuieli în cuantum de 200 de lei.
Cumulând sumele, în baza dispozițiilor art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, instanța urmează să-l oblige pe inculpat la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII.
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 32 rap. la art. 233- art. 234 alin. (1) lit. a) din Codul penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul D. M. (fiul lui I. și P., născut la data de 07.07.1980 în București, cu domiciliul în București, ., ., ., necunoscut cu antecedente penale, posesor C.I. . nr._, CNP_) la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „tentativă la tâlhărie calificată”.
În baza art. 91 alin. (1) din Codul penal, suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, care se calculează conform art. 92 din Codul penal.
În baza art. 67 alin. (1) din Codul penal aplică inculpatului D. M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din Codul penal, pe o perioada de 2 (doi) ani, care se calculează, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din Codul penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 65 alin. (1) din Codul penal, aplică inculpatului D. M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din Codul penal, care se execută, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, se impune inculpatului D. M. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de către acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului său de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul penal, impune inculpatului D. M. obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul D. M. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 1 sau în cadrul Direcției Generale de Poliție Comunitară – Sector 1, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) teza ultimă din Codul penal, atrage atenția inculpatului D. M. asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu consecința executării pedepsei închisorii în regim de detenție, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse de instanță, în cazul în care nu se îndeplinesc integral obligațiile civile stabilite de instanță până la expirarea termenului de supraveghere, precum și în cazul în care inculpatul mai săvârșește o infracțiune pe parcursul termenului de supraveghere.
În baza art. 399 alin. (1) rap. la art. 241 alin. (1) lit. b) ultima teză din Codul de procedură penală, dispune încetarea de drept a măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpatul D. M. prin Ordonanța nr. 6388/P/2015 din data de 30.05.2015 pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.
Ia act că persoana vătămată S. E. A., domiciliată în mun. B., .. 24, ., renunță la judecata acțiunii civile exercitate în faza de urmărire penală.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din Codul penal, ia față de inculpatul D. M. măsura de siguranță a confiscării speciale a unui cuțit și a unui briceag, depuse la Camera de Corpuri Delicte a D.G.P.M.B. – Secția 1 Poliție cu dovada . nr._ din data de 02.06.2015 (fila 87 din dosarul de urmărire penală).
În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul D. M. la plata către stat a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (500 lei din faza de urmărire penală și 200 lei din faza de cameră preliminară și judecată).
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2015.
Președinte,
M. M. O.
Grefier,
M. R.
Redactat / Tehnoredactat jud. M.M. O. + grefier M. R.
2 exemplare/30.10.2015
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Sentința nr.... | Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 667/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
