Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 240/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 240/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 09-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
.
Sentința penală Nr. 240/2015
Ședința publică de la 09 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M. O.
GREFIER - M. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a fost reprezentat de procuror Z. M..
Pe rol soluționarea cauzei privind pe inculpatul A. A., trimis în judecată în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prevăzută în art. 228 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01.04.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat termen pentru pronunțare la data de 09.04.2015.
Asupra cauzei penale de față:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr._/P/2014 din data de 03.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul instanței sub nr._ din data de 03.02.2015, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului A. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt, faptă prevăzută în art. 228 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal.
În actul de sesizare a instanței a fost reținută următoarea situație de fapt: în data de 20.11.2014, în intervalul orar 14:30 – 15:40, profitând de nesupravegherea spațiului în care persoana vătămată D. O. G. își desfășura activitatea, amplasat în incinta Metropolitan Life Asigurări S.A. din mun. București, . – 80, sector 1, inculpatul A. A. a sustras de pe birou telefonul mobil al acesteia, marca Samsung Galaxy S4 Mini, prejudiciul cauzat acesteia fiind în sumă de 1200 lei.
Situația de fapt a fost reținută în cursul urmăririi penale pe baza următoarelor mijloace de probă: declarații persoană vătămată D. O. G., declarații martor, declarații suspect / inculpat A. A., proces verbal de conducere în teren a inculpatului de către organele de poliție, proces verbal de identificare din planșa fotografică a inculpatului de către persoana vătămată și planșele foto aferente, contract de amanet nr. 1675/20.11.2014 încheiat între inculpat și S.C. AMANET GOLD SERVICES S.R.L.
La primirea dosarului, în baza art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-a dispus comunicarea către inculpat a unei copii certificate a rechizitoriului, cu aducerea la cunoștință a drepturilor sale în această procedură de cameră preliminară – obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător, precum și faptul că, în termen de 20 de zile de la data comunicării, are dreptul de a formula, în scris, cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Același termen a fost stabilit și pentru avocatul ales al inculpatului.
Prin încheierea de cameră preliminară din data de 06.03.2015, în baza art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2014 emis la data de 03.02.2015 de către Ministerul Public– P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București privind pe inculpatul A. A., trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de furt, faptă prevăzută în art. 228 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal. În baza aceluiași text de lege s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A. A..
De asemenea, pe parcursul camerei preliminare și a judecății, starea de arest a fost verificată și menținută de către judecătorul de cameră preliminară și instanța de judecată cu respectarea termenelor procedurale de 30 de zile și respectiv 60 de zile.
Înainte de a se da citire actului de sesizare a instanței, persoana vătămată D. O. G. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1200 lei reprezentând contravaloarea telefonului sustras și nerecuperat.
De asemenea, înainte de a se da citire actului de sesizare a instanței, la interpelarea instanței de judecată ca urmare a solicitărilor avocatului ales al inculpatului, partea civilă D. O. G. a declarat că în mod categoric nu dorește să se împace cu inculpatul, dorind tragerea la răspundere penală a inculpatului.
În cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 18.03.2015, instanța a adus la cunoștința inculpatului prevederile art. 396 alin. (10) raportat la art. 374 alin. (4) și art. 375 din Codul de procedură penală privind procedura simplificată și i-a prezentat consecințele urmării acestei proceduri. Fiind audiat, inculpatul a declarat că solicită aplicarea art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, în sensul că recunoaște fapta astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu și dorește ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor depuse. De asemenea, a declarat că dorește să presteze muncă neremunerată în folosul comunității dacă se va impune.
La dosar a fost comunicată, la solicitarea din oficiu a instanței, fișa de cazier judiciar a inculpatului. De asemenea, au fost depuse Sentința penală nr. 317&30.03.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 414/11.06.2010 a Tribunalului București – Secția I penală, precum și Sentința penală nr. 1944/28.07.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1066/01.09.2011 a Tribunalului București – Secția I penală, ambele însoțite de referate de la Biroul Executări Penale al instanțelor cu privire la data și modalitatea rămânerii definitive a sentințelor și situația executării pedepselor aplicate.
Inculpatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, acordându-se termen de judecată în acest sens la data de 01.04.2015. Cu toate acestea, aceste înscrisuri nu au fost depuse de către inculpat la termenul încuviințat, acesta arătând prin avocat că renunță la proba anterior încuviințată.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, prin prisma acuzațiilor și a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, în data de 20.11.2014, în intervalul orar 14:30 – 15:40, profitând de nesupravegherea spațiului în care persoana vătămată D. O. G. își desfășura activitatea, amplasat în incinta Metropolitan Life Asigurări S.A. din mun. București, . – 80, sector 1, inculpatul A. A. a sustras de pe birou telefonul mobil al acesteia, marca Samsung Galaxy S4 Mini, prejudiciul cauzat acesteia fiind în sumă de 1200 lei.
Instanța reține această situație de fapt pe baza următoarelor probe administrate în faza de urmărire penală: declarații persoană vătămată D. O. G., declarații martor, declarații suspect / inculpat A. A., proces verbal de conducere în teren a inculpatului de către organele de poliție, proces verbal de identificare din planșa fotografică a inculpatului de către persoana vătămată și planșele foto aferente, contract de amanet nr. 1675/20.11.2014 încheiat între inculpat și S.C. AMANET GOLD SERVICES S.R.L.
Astfel, din declarația persoanei vătămate D. O. G. a reieșit că a purtat o convorbire telefonică pe telefonul mobil al acesteia, marca Samsung Galaxy S4 Mini, în jurul orei 14.00, la final așezând telefonul mobil pe biroul personal, în apropierea căruia se afla și inculpatul, observând lipsa acestuia după aproximativ o oră; a încercat să apeleze terminalul, însă acesta era închis.
Conform procesului verbal de identificare din planșa fotografică și planșele foto aferente, persoana vătămată D. O. G. l-a identificat pe inculpatul A. A. ca fiind individul care în data de 20.11.2014, în intervalul orar menționat, se afla în spațiul destinat birourilor angajaților Metropolitan Life Asigurări S.A. – Agenția Buzești, în imediata vecinătate a mesei de lucru de unde persoanei vătămate i s-a sustras telefonul mobil.
De asemenea, prin declarația martorei Ș. A., director al Metropolitan Life Asigurări S.A. – Agenția Buzești se confirmă prezența inculpatului la sediul acestei instituții la data și intervalul orar în care a fost sustras telefonul mobil al persoanei vătămate. Astfel, aceasta a declarat că inculpatul s-a prezentat la sediul agenției în cauză în vederea susținerii unui interviu de testare a abilităților necesare ocupării postului de consilier vânzări. Martora a declarat că acesta a dorit să aștepte rezultatul interviului, rămânând în sediu aproximativ 30 de minute, timp în care martora l-a observat pe acesta în spațiul destinat activității angajaților societății unde se afla și biroul persoanei vătămate.
Aceste probe se coroborează și cu declarația inculpatului în care acesta a recunoscut săvârșirea faptei și modalitatea de comitere a faptei, conducând organele de poliție la locul unde a lăsat spre amanet telefonul mobil sustras de la persoana vătămată.
Astfel, din contractul de amanet nr. 1675/20.11.2014 încheiat între inculpat și S.C. AMANET GOLD SERVICES S.R.L. rezultă că inculpatul a lăsat acestei societăți un telefon mobil având aceeași marcă și model cu cel sustras, exact în ziua comiterii faptei deduse judecății. Telefonul mobil nu a putut fi recuperat, fiind valorificat de societatea de amanet la expirarea perioadei contractuale.
Probele menționate mai sus se coroborează cu declarația inculpatului A. A. de recunoaștere a faptei comise dată de inculpat în fața instanței de judecată, instanța reținând că în mod indubitabil, din ansamblul probator, reiese că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței în prezentul dosar.
În drept, fapta inculpatului A. A., astfel cum aceasta a fost descrisă anterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prevăzută în art. 228 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal.
Instanța constată că fapta de furt este săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de pedepsele mai mari de 1 an închisoare aplicate inculpatului anterior, contopite prin Sentința penală nr. 1944/28.07.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1066/01.09.2011 a Tribunalului București – Secția I penală în pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare. Din executarea acestei pedepse rezultante, inculpatul a fost liberat condiționat la data de 05.11.2013, conform Sentinței penale nr. 894/31.10.2013 a Judecătoriei Găești, cu un rest de 1026 zile de închisoare neexecutate. În consecință, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare se considera executată la data de 27.08.2016.
În ceea ce privește elementul material al laturii obiective a infracțiunii de furt, instanța apreciază că acesta constă în acțiunea de luare a unor bunuri mobile aparținând persoanei vătămate, fără consimțământul său, în scopul însușirii bunurilor pe nedrept.
Urmarea imediată a infracțiunii de furt constă în deposedarea persoanei vătămate de bunurile aflate în posesia sa și trecerea bunurilor sustrase în posesia inculpatului.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, sustragerea bunului datorându-se în exclusivitate săvârșirii de către inculpat a infracțiunii.
Latura subiectivă a infracțiunii este realizată sub forma intenției directe reglementate de art. 16 alin. (3) lit. a) din Codul penal, inculpatul prevăzând rezultatul faptei și urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Așadar, vinovăția inculpatului rezultă din depozițiile martorilor și depozițiile persoanei vătămate coroborate cu declarațiile inculpatului, prin care acesta a recunoscut săvârșirea faptei și modalitatea sa de comitere.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 74 din Codul penal raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, circumstanțele personale ale inculpatului (cunoscut cu antecedente penale pentru fapte contra patrimoniului, conform fișei de cazier judiciar), fapta dedusă judecății în prezenta cauză fiind săvârșită de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, respectiv săvârșirea faptei în public, în prezența mai multor persoane, fără nici un stres că va putea fi observat și identificat ca fiind autor al faptei penale. Astfel, instanța va avea în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – patrimoniul persoanei și relațiile sociale care se formează în jurul acestor valori, dar și obiectul material al infracțiunii și valoarea relativ redusă a prejudiciului cauzat (1200 lei contravaloarea telefonului), precum și faptul că prejudiciul nu a fost recuperat de către persoana vătămată, deși inculpatul a declarat care este persoana căreia i-a fost predat telefonul mobil sustras (o societate de amanet).
Instanța apreciază că nu sunt incidente în cauză circumstanțe atenuante legale și judiciare, de natură să atragă reducerea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt.
Prin urmare, având în vedere împrejurările mai sus-expuse, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse al cărei cuantum va fi orientat peste minimul special prevăzut de lege. Astfel, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, urmând ca instanța să reducă limitele de pedeapsă (de la 6 luni la 3 ani închisoare) prevăzute în art. 228 alin. (1) din Codul penal cu o treime, noile limite devenind de la 4 luni la 2 ani închisoare, urmând ca instanța să orienteze pedeapsa între aceste limite.
Astfel, față de aspectul că prejudiciul în sumă de 1.2000 lei nu a fost recuperat de către persoana vătămată, instanța apreciază că nu se impune stabilirea unei pedepse cu amenda penală, aceasta neputând asigura atingerea scopul preventiv și sancționator al pedepsei în cazul de față.
Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, va condamna pe inculpatul A. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prevăzută în art. 228 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, la o pedeapsă de 8 luni închisoare, apreciind că pedeapsa astfel cum va fi stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei.
În baza art. 67 alin. (1) din Codul penal, instanța va aplica inculpatului A. A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, pe o perioada de 2 (doi) ani, care se calculează conform art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul penal.
În baza art. 65 alin. (1) din Codul penal, va aplica inculpatului A. A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, care se execută, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.
Astfel, instanța apreciază că atitudinea inculpatului față de valorile sociale sus-menționate vin în contradicție cu exercițiul acestor drepturi. Astfel, în raport de natura faptei săvârșite, instanța apreciază că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, raportat și la prevederile art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară și respectiv accesorie, drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei închisorii stabilite, instanța apreciază că disprețul major al inculpatului față de normele de drept (inculpatul fiind anterior condamnat pentru alte fapte penale, conform fișei de cazier judiciar), fapta dedusă judecății fiind săvârșită de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, reprezintă o împrejurare care îndreptățește instanța să considere că reeducarea poate fi asigurată doar prin executarea pedepsei închisorii în regim de detenție.
În baza art. 104 alin. (2) teza I din Codul penal, instanța va revoca beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1944/28.07.2011pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1066/01.09.2011 a Tribunalului București - Secția I Penală și va dispune executarea restului de pedeapsă de 1026 zile închisoare. În baza art. 104 alin. ( 2) teza a II-a din Codul penal rap. la art. 43 alin. (1) din Codul penal, va adăuga la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin prezenta restul de 1026 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1944/28.07.2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 luni și 1026 de zile închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) din Codul penal, va aplica inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, pe o perioada de 2 (doi) ani, care se calculează conform art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul penal.
În baza art. 45 alin. (1) și alin. (3) lit. b) din Codul penal, va aplica inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, care se va execută, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 72 alin. (1) din Codul penal, va deduce din pedeapsa aplicata perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 06.01.2015 la zi.
În baza art. 399 alin. (1) din Codul de procedură penală, apreciind că în cauză nu s-au schimbat temeiurile pentru care s-a dispus inițial arestarea preventivă a inculpatului (fiind incident cazul de arestare prevăzut în art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, inculpatul săvârșind fapta dedusă judecății după ce împotriva sa fusese pusă în mișcare acțiunea penală în dosarul nr._/P/2014 în care de asemenea a fost întocmit rechizitoriu), instanța va menține starea de arest a inculpatului A. A..
Cu privire la latura civilă, instanța constată că persoana vătămată D. O. G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.200 lei, contravaloarea bunului sustras, iar inculpatul a recunoscut în totalitate prejudiciul cauzat.
În acest context, având în vedere și considerentele pe latura penală a cauzei, instanța costată îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale prevăzute în art. 1357 din Codul civil, respectiv existența fapte ilicite (infracțiunea dedusă judecății), existența prejudiciului cert și nereparat (bunul sustras nefiind predat persoanei vătămate, aceasta nerecuperând nici contravaloarea bunului sustras), legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția sub forma intenției directe.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 19 și urm., art. 23 alin. (3) din Codul de procedură penală rap. la art. 1357 din Codul civil, instanța va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă D. O. G. și va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1.200 lei, cu titlu de despăgubiri civile – daune materiale.
În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanța va obliga pe inculpatul A. A. la plata către stat a sumei de 1.200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (1.000 lei din faza de urmărire penală și 200 lei din faza de cameră preliminară și de judecată).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 228 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (1) din Codul penal și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul A. A. (fiul lui M. și I.-A., născut la data de 15.06.1986 în București, posesor al CI . nr._, CNP_, domiciliat în București, .. 149, ., ., fără forme legale În București, ., ., sector 2) la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art. 67 alin. (1) din Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) și (3) din Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Codul penal pe durata pedepsei principale.
În baza art. 104 alin. (2) teza I din Codul penal revocă beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1944/28.07.2011pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1066/01.09.2011 a Tribunalului București - Secția I Penală și dispune executarea restului de pedeapsă de 1026 zile închisoare.
În baza art. 104 alin. ( 2) teza a II-a din Codul penal rap. la art. 43 alin. (1) din Codul penal adaugă la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin prezenta restul de 1026 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1944/28.07.2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 luni și 1026 de zile închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) din Codul penal, aplică inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, pe o perioada de 2 (doi) ani, care se calculează conform art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul penal.
În baza art. 45 alin. (1) și alin. (3) lit. b) din Codul penal, aplică inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, care se execută, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 399 alin. (1) din Codul de procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului A. A..
În baza art. 72 alin. (1) din Codul penal deduce din pedeapsa aplicata perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 06.01.2015 la zi.
În baza art. art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 19 și urm., art. 23 alin. (3) din Codul de procedură penală rap. la art. 1357 din Codul civil, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă D. O. G. (domiciliată în mun. București, ., ., ., sector 2) și obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1.200 lei, cu titlu de despăgubiri civile – daune materiale.
În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care 1.000 de lei din faza de urmărire penală).
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.04.2015.
Președinte,
M. M. O.
Grefier,
M. R.
Redactat / Tehnoredactat jud. M.M. O. + grefier M. R.
2 exemplare/08.05.2015
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Sentința nr. 236/2015.... | Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 243/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
