Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr. 287/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 287/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 29-04-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR.287
Ședința publică de la 29.04.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Grefier E. D. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. C. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul C. F. și pe persoana vătămată I. M., având ca obiect amenințarea (art. 193 C.p.).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.04.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată care face parte integrantă din prezenta sentința când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat data pronunțării la 29.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 24.12.2014, emis de P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr. 5451/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de amenințare, prev. de art. 193 alin. 1 C.pen. din 1969 și lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. din 1969, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
În fapt, prin actul de sesizare al instanței, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că la data de 03.04.2013, în jurul orei 17,30, în timp ce se afla pe ., inculpatul C. F. a amenințat-o cu acte de violență fizică pe fosta soție I. M., pe fondul unui conflict legat de separarea celor doi. Ulterior, la data de 22.04.2013, în jurul orelor 05,20, inculpatul C. F. a agresat-o fizic pe fosta soție I. M., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 11-12 zile de ingrijiri medicale
Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpatului C. F., declarațiile persoanei vătămate I. M., raport de expertiză medico-legală, declarațiile martorilor R. M. și R. I. F., planșe foto cuprinzând sms-urile primite de persoana vătămată de la inculpat.
Prin încheierea din data de 04.03.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în baza art. 346 alin. 2 C.p.p., legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
Persoana vătămată I. M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În cursul fazei de judecată, la termenul din data de 20.04.2015, cu respectarea tuturor garanțiilor și drepturilor procesuale, instanța a procedat la ascultarea inculpatului C. F., care a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 si art. 375 C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile solicitate de textul de lege mai sus menționat, respectiv că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu a solicitat administrarea de probe, asfel încât a procedat la judecata cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
S-a depus la dosarul cauzei fișa de cazier judiciar a inculpatului, precum și copie a sentinței penale nr. 826/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 91/A/21.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București.
Pe parcursul procesului penal nu a fost dispusă față de inculpat nicio măsură preventivă.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin plângerea penală prealabilă formulată la data de 03.04.2013, persoana vătămată I. M. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în aceeași dată, în jurul orelor 17,30, în timp ce se afla pe . 1, a fost agresată fizic și amenințată cu acte de violență de către fostul său soț, numitul C. F., pentru a o determina să se întoarcă acasă.
Susținerile persoanei vătămate I. M. în sensul că a fost amenințată de către inculpatul C. F. sunt confirmate de martora R. M., care a declarat că la data de 03.04.2013, în jurul orei 17,30, a însoțit-o pe aceasta, împreună cu martorul R. I. F., pe timpul deplasării de la locul de muncă spre domiciliu, întrucât persoana vătămată fusese anterior agresată fizic în mai multe rânduri de către fostul său soț, temându-se că acest fapt s-ar putea repeta.
Martora R. M. a mai arătat că în timp ce se aflau pe . F. a apărut din spatele lor și a împins-o atât pe ea cât și pe martorul R. I. F., iar pe I. M. a prins-o de guler și a amenințat-o că dacă nu va merge cu el o va agresa fizic. De asemenea, inculpatul i-a avertizat pe cei doi martori oculari să nu intervină, amenințând totodată că o va omorî pe fosta sa soție. Martora R. M. a menționat că nu a văzut dacă inculpatul a agresat-o fizic pe I. M..
Declarațiile persoanei vătămate și ale martorei R. M. se coroborează cu declarațiile martorului R. I. F., care a arătat că la data de 03.04.2013 a asistat la momentul în care inculpatul C. F. a amenințat-o pe numita I. M. cu acte de violență fizică, precizând că acesta nu a agresat-o fizic pe fosta sa soție, ci doar a prins-o de guler.
De asemenea, faptul că inculpatul C. F. a amenințat-o pe fosta sa soție rezultă și din planșele foto cuprinzând sms-urile primite de persoana vătămată de la inculpat (f. 37-39 DUP), din conținutul cărora reiese că acesta i-a transmis mai multe mesaje de amenințare pe telefonul mobil.
În cursul urmăririi penale, inculpatul C. F. nu a recunoscut faptul că ar fi amenințat-o în data de 03.04.2013 pe fosta sa soție, I. M., precizând că a încercat doar să vorbească cu aceasta, însă deoarece l-a refuzat, a prins-o de mână, având o scurtă conversație.
Ulterior, în fața instanței, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea expusă în rechizitoriu, solicitând să fie judecat conform procedurii simplificate prevăzute de art. 374 alin. 4 și art. 375 C.p.p.
Prin plângerea penală prealabilă formulată la data de 23.04.2013, persoana vătămată I. M. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în ziua precedentă, în jurul orei 05,20, a fost agresată fizic de către fostul său soț, inculpatul C. F., acesta lovind-o cu palmele și cu pumnii în zona feței, precum și pe corp, în timp ce se afla în autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare P-9799-BA, aparținând inculpatului, staționat pe . 1, dar și pe parcursul deplasării către domiciliu pe traseul . – Podul Grant – . Triumf – .> Astfel, din declarația persoanei vătămate rezultă că în dimineața zilei de 22.04.2013 a plecat către locul de muncă de la imobilul situat pe ., sector 1, întâlnindu-se cu fostul soț, C. F., care a coborât din autoturismul său marca Ford, cu nr. de înmatriculare P-9799-BA. Acesta a prins-o de mâna stângă și a împins-o în autoturism, iar aici a lovit-o cu pumnul în zona feței, adresându-i în același timp cuvinte jignitoare. În continuare, inculpatul a lovit-o în mod repetat pe I. M. cu pumnii și cu palmele în zona capului și a pieptului, provocându-i o tăietură superficială deasupra genunchiului stâng, cu ajutorul unui cater.
Persoana vătămată a mai arătat că la semaforul din zona Bulevardului I. M. a încercat să iasă din mașină, lovind cu picioarele în portiera din dreapta, motiv pentru care inculpatul i-a aplicat din nou câteva palme și pumni în zona feței, amenințând-o că o va duce în pădurea Băneasa și îi va da foc. Ulterior, cei doi au coborât din autoturism în momentul în care au ajuns în dreptul imobilului situat pe . F, sector 1, aflat în proprietatea persoanei vătămate, fără a exista alte incidente.
Susținerile persoanei vătămate I. M. sunt confirmate de raportul de expertiză medico-legală nr. A_ din data de 10.05.2013, care a concluzionat că aceasta a prezentat leziuni traumatice care ar fi putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, ce pot data din data de 22.04.2013 și care necesită pentru vindecare un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale, inculpatul C. F. a confirmat parțial situația de fapt expusă de persoana vătămată, susținând că este posibil să o fi lovit în mod involuntar, în momentul în care aceasta a avut intenția de a sări din autoturismul aflat în deplasare, negând însă că ar fi lovit-o cu pumnii și cu palmele.
Ulterior, în fața instanței, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea expusă în rechizitoriu, solicitând să fie judecat conform procedurii simplificate prevăzute de art. 374 alin. 4 și art. 375 C.p.p.
În drept, în prealabil, instanta va realiza câteva considerații asupra aplicării legii penale mai favorabile, având in vedere succesiunea de legi intervenită de la momentul săvârșirii faptelor deduse judecății și până în prezent.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În privința infracțiunii de lovire sau alte violențe, instanța constată că, potrivit art. 180 alin. 2 din Codul penal din 1969, aceasta este pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii. Conform art. 193 alin. 2 din Codul penal actual, infracțiunea de lovire sau alte violențe, în modalitatea reținută în sarcina inculpatului, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amendă.
În ceea ce privește infracțiunea de amenințare prev. art. 193 alin. 1 C.pen. din 1969, aceasta se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 1 an sau cu amendă, limite de pedeapsă care au rămas neschimbate și potrivit actualei reglementări.
Așadar, raportat la criteriul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, Codul penal din 1969 apare ca fiind legea mai favorabilă, conform principiului aprecierii globale a legii penale mai favorabile.
De asemenea, reglementarea anterioară apare mai favorabilă și din perspectiva tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, în condițiile în care, potrivit art. 34 lit. b din Codul penal din 1969, în caz de concurs de infracțiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani, iar dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal prevăd, în cazul concursului de infracțiuni, că atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Așadar, având în vedere că potrivit dispozițiilor Codului Penal din 1969 în caz de concurs de infracțiuni, sporul este facultativ, în timp ce conform prevederilor Codului penal în vigoare, sporul este obligatoriu, instanța apreciază ca prevederile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile și sub acest aspect.
În consecință, văzând și Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, prin care s-a statuat că dispozitiile art. 5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile, instanța apreciază că dispozițiile anterioare datei de 01.02.2014, data intrării în vigoare a Codului penal actual, în ansamblul lor, sunt mai favorabile inculpatului, astfel încât acesta va fi condamnat în baza acestor dispoziții.
Așadar, fapta inculpatului C. F., care la data de 03.04.2013, în jurul orei 17,30, în timp ce se afla pe ., a amenințat-o cu acte de violență fizică pe fosta soție I. M., pe fondul unui conflict legat de separarea celor doi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 alin. 1 C.pen. din 1969.
Totodată, fapta inculpatului C. F., care la data de 22.04.2013, în jurul orelor 05,20, a agresat-o fizic pe fosta soție I. M., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 11-12 zile de ingrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. de art. 180 alin. 2 C. pen. din 1969.
Astfel, din punctul de vedere al laturii obiective, elementul material al infracțiunii se caracterizează prin acțiunea inculpatului de lovire a persoanei vatamate cu pumnii și cu palmele, iar urmarea imediata este reprezentata de producerea de leziuni traumatice persoanei vătămate, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 11-12 zile de ingrijiri medicale. Legatura de cauzalitate dintre elementul material si urmarea imediata rezultă din materialul probator administrat in cauza.
Sub aspectul laturii subiective, ambele infracțiuni au fost săvârșite cu intenție directă, modalitate prevăzută de art. 19 al. 1 lit. a C.pen. din 1969, dat fiind că inculpatul a urmarit producerea rezultatului socialmente periculos.
Întrucât faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpat, atrăgând răspunderea penală conform art. 17 C.pen. din 1969, instanța urmează să pronunțe condamnarea acestuia.
La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și ale art. 52 Cod penal din 1969.
În conformitate cu dispozițiile art. 52 și 72 Cod penal din 1969, instanța va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Gradul de pericol social al faptelor comise va fi apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal din 1969, urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-au comis faptele, precum și urmările produse.
Astfel, instanța apreciază că faptele săvârșite de inculpat prezintă un grad de pericol social relativ ridicat, având în vedere importanța valorilor sociale lezate, respectiv libertatea psihică și integritatea fizică a persoanei, precum și urmările produse atât asupra psihicului, cât și asupra fizicului persoanei vătămate (11-12 zile îngrijiri medicale).
Trebuie avută în vedere la individualizarea pedepselor și amploarea pe care fenomenul violenței domestice a luat-o în societatea actuală, astfel încât, pentru asigurarea prevenției generale și a celei speciale, aplicarea pedepsei amenzii față de inculpat apare ca fiind insuficientă, o astfel de sancțiune nefiind aptă să conducă la atingerea scopului preventiv și a celui punitiv al pedepsei.
În ceea ce privește persoana inculpatului C. F., instanța reține că acesta a avut o atitudine procesuală oscilantă în cursul procesului penal, pe parcursul urmăririi penale negând acuzațiile care i se aduc, iar în faza de judecată recunoscând săvârșirea faptelor.
Totodată, instanța va ține cont că inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale la momentul săvârșirii faptelor, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei.
In privința limitelor de pedeapsa prevazute de lege, infractiunea prev. de art. 180 alin. 2 C. pen. din 1969 se sanctioneaza cu inchisoarea de la 3 la 2 ani sau amendă, iar infracțiunea prev. de art. 193 alin. 1 C.pen. din 1969 cu închisoarea de la 3 luni la un an, limite care vor fi reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p.
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța apreciază că în cauză se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea în cuantum de 9 luni în privința infractiunii prev. de art. 180 alin. 2 C. pen. din 1969, respectiv 4 luni în privința infracțiunii prev. de art. 193 alin. 1 C.pen. din 1969.
Prin contopirea celor două pedepse cu pedepsele de 8 luni închisoare și 4 luni închisoare aplicate pentru fapte concurente prin sentința penală nr. 826/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 91/A/21.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care se va adăuga un spor de 3 luni, necesar pentru asigurarea reeducării inculpatului, acesta urmând să execute în final pedeapsa de 1 an închisoare.
Instanța apreciază însă că față de gravitatea infracțiunilor deduse judecății și ținând cont și de circumstanțele personale ale inculpatului, nu se impune executarea în regim de detenție a pedepsei, cea mai adecvată modalitate de individualizare a executării fiind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 861 și urm. C.pen. din 1969, aceasta fiind aptă să atingă scopul preventiv și punitiv al sancțiunii, neimpunându-se executarea pedepsei în regim de detenție pentru îndreptarea inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta va executa efectiv pedeapsa în cazul în care în termenul de încercare ce urmează a fi stabilit conform art. 86² C.pen. din 1969 va săvârși o altă infracțiune.
Față de aceste considerente, în baza art. 193 alin. 1 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.p.p. instanța îl va condamna pe inculpatul C. F. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infractiunii de amenințare.
În privința pedepsei accesorii, instanța reține că deși art. 71 alin. (2) Cod penal din 1969 prevede: “condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a-c Cod penal din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei…”, totuși, prin Decizia nr. 74 din 05.11.2007, instanța supremă a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – Cod penal din 1969 nu se va face automat, ci va fi supusă aprecierii instanței în funcție de criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) din Codul penal din 1969.
De asemenea, în cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului - a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție - a stabilit că exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
În plus, interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție.
Instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu-i va interzice exercițiul acestui drept.
Comportamentul antisocial al acestuia relevă însă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei.
Pentru aceste motive, în baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
Totodată, în baza art. 180 alin. 2 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.p.p. instanța îl va condamna pe inculpatul C. F. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infractiunii de lovire sau alte violențe.
In baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
Instanța constată că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 826/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 91/A/21.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București.
În aceste condiții, în baza art. 865 C.pen. din 1969 rap. la art. 85 alin. 1 C.pen. din 1969, instanța va anula suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 826/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 91/A/21.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, având în vedere că infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite anterior pronunțării hotărârii menționate anterior prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 826/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 91/A/21.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, în pedepsele componente de 8 luni închisoare și 4 luni închisoare, pe care le va repune în individualitatea lor.
In baza art. 36 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 33 lit. a – art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969 va contopi pedepsele de 9 luni închisoare și 4 luni închisoare aplicate prin prezenta cu pedepsele de 8 luni închisoare și 4 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 826/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 91/A/21.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, care va fi sporită cu 3 luni, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 1 an închisoare.
In baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
În baza art. 861 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare 3 ani, care se calculează conform art. 865 alin. 2 C.pen. din 1969, de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 826/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 91/A/21.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București.
In baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.
În baza art. 863 alin. 1 C.pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la Serviciul de Probațiune Bucuresti la datele fixate de consilierul de probațiune;
- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 863 alin. 3 C.pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta următoarele obligații:
- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune București;
- să nu comunice direct sau indirect cu persoana vătămată I. M. și să nu se apropie de aceasta.
Totodată, instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C.pen. din 1969 a căror nerespectare atrage revocarea suspendarii.
În baza art. 25 C.p.p. rap. la art. 397 C.p.p. va lua act că persoana vătămată I. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 193 alin. 1 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.p.p. condamnă pe inculpatul C. F. (fiul lui C. si G. născut la data de 07.05.1972, CNP_) domiciliat in București, . F, sector 1, la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infractiunii de amenințare.
In baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
În baza art. 180 alin. 2 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.p.p. condamnă pe inculpatul C. F. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infractiunii de lovire sau alte violențe.
In baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
Constată ca infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 826/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 91/A/21.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București.
În baza art. 865 C.pen. din 1969 rap. la art. 85 alin. 1 C.pen. din 1969 anulează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 826/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 91/A/21.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 826/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 91/A/21.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, în pedepsele componente de 8 luni închisoare și 4 luni închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.
In baza art. 36 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 33 lit. a – art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969 contopește pedepsele de 9 luni închisoare și 4 luni închisoare aplicate prin prezenta cu pedepsele de 8 luni închisoare și 4 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 826/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 91/A/21.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, sporită cu 3 luni, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 1 an închisoare.
In baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
În baza art. 861 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare 3 ani, care se calculează conform art. 865 alin. 2 C.pen. din 1969, de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 826/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 91/A/21.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București.
In baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.
În baza art. 863 alin. 1 C.pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la Serviciul de Probațiune Bucuresti la datele fixate de consilierul de probațiune;
- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 863 alin. 3 C.pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta următoarele obligații
- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune București;
- să nu comunice direct sau indirect cu persoana vătămată I. M. și să nu se apropie de aceasta.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C.pen. din 1969 a căror nerespectare atrage revocarea suspendarii.
În baza art. 25 C.p.p. rap. la art. 397 C.p.p. ia act că persoana vătămată I. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.04.2015.
PRESEDINTEGREFIER
Jud. P. A. A. E. D.
Red. P.A/ Dac. E.A /2 ex/25.05.2015
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 272/2015.... | Uz de fals. Art.323 NCP. Sentința nr. 267/2015. Judecătoria... → |
|---|
