Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Sentința nr. 484/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 484/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 03-07-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
.
Sentința penală Nr. 484/2015
Ședința din Camera de Consiliu din data de 24 iunie 2015
JUDECATOR CAMERA PRELIMINARA- M. M. O.
GREFIER - M. R.
M. Public – P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a fost reprezentat de procuror Z. M..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petentul M. A. NAȚIONALE în contradictoriu cu intimatul C. D., având ca obiect plângere soluții de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP).
Dezbaterile au avut loc în Camera de Consiliu din data de 24.06.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată, când judecătorul de cameră preliminară, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat termen pentru pronunțare pentru data de 03.07.2015.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 04.05.2015, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București a fost înregistrată, sub numărul_, plângerea formulată de către petentul M. A. NAȚIONALE împotriva Ordonanței nr. 3/P/2013 din data de 12.08.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.
În motivare, petentul a arătat că prin această ordonanță s-a dispus, în mod nelegal și netemeinic, de către procurorul de caz renunțarea la urmărire penală față de suspectul C. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute în art. 295 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969, art. 248 alin. (1) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969, art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969, art. 288 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1969 și art. 323 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal din 1069 și art. 5 din Codul penal. S-a solicitat astfel admiterea plângerii, infirmarea soluției de renunțare la urmărirea penală și dispunerea începerii urmăririi penale față de numitul P. B. Ș..
Petentul a mai arătat că împotriva rezoluției în cauză a formulat plângere la prim – procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, plângerea fiind soluționată de către prim – procuror în sensul respingerii acesteia, petentul afirmând că aceasta nu este motivată în fapt și în drept.
La plângerea formulată, petentul a anexat, în copie, ordonanța atacată.
La primirea plângerii, judecătorul de cameră preliminară, a dispus prin rezoluție, în conformitate cu prevederile art. 341 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare, stabilirea termenului de soluționare a plângerii, precum și solicitarea de la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a dosarului de urmărire penală nr. 3/P/2013 împreună cu dovezile de comunicare către petent a ordonanței atacate de petent și a ordonanței prim - procurorului. Totodată, s-a dispus ca termenul de soluționare să fie comunicat procurorului și părților, cu mențiunea că au posibilitatea de a depune note scrise cu privire la admisibilitatea sau temeinicia plângerii petentului.
La dosar, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a înaintat dosarul de urmărire penală nr. 3/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, Ordonanța nr. 87/II-2/2015 din data de 03.04.2015 a prim – procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, dovezile de comunicare a ordonanțelor, precum și copie de pe plângerea depusă de petent la prim – procurorul parchetului.
Petentul a depus la dosar adresa nr._/17.06.2015 în care a arătat că intimatul – locotenent colonel în rezervă C. D. a îndeplinit funcția de contabil – șef în cadrul Centrului de Cercetări Științifice Medico – Militare din M.. în rezervă la data de 30.06.2001; începând cu data de 20.07.2001, personalul civil contractual C. D., având concomitent și calitatea de cadru militar în rezervă, s-a încadrat prin concurs în funcția de Economist gr. III-I, economist specialist IA (contabil – șef) în cadrul departamentului financiar contabil din aceeași instituție militară.
La termenul de judecată din data de 24.06.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței după calitatea persoanei a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, judecătorul de cameră preliminară constată următoarele:
Prin Ordonanța nr. 3/P/2013 din data de 12.08.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București s-a dispus renunțarea la urmărire penală față de suspectul C. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute în art. 295 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969, art. 248 alin. (1) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969, art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969, art. 288 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1969 și art. 323 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal din 1069 și art. 5 din Codul penal.
Această ordonanță a fost menținută de către prim – procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București prin Ordonanța nr. 87/II-2/2015 din data de 03.04.2015.
Judecătorul reține că de la data depunerii plângerii penale de către petent și până la pronunțarea unei soluții de renunțare la urmărirea penală de către procuror a intervenit o succesiune de reglementări penale și procesual – penale. În conformitate cu dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, cauzele aflate în cursul urmăririi penale la data intrării în vigoare a legii noi rămân în competența organelor legale sesizate, urmând a fi soluționate potrivit acesteia, cu excepția cauzelor de competența parchetelor militare și a secțiilor militare din cadrul parchetelor penale.
În conformitate cu normele tranzitorii cuprinse în art. 5 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, sesizarea instanței (indiferent că actul de sesizare al instanței este rechizitoriul sau plângerea împotriva ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată sau de neurmărire) în cauzele prevăzute în alin. (1) din același text de lege, se va face potrivit normelor de competență din legea nouă.
Astfel, potrivit art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, competența de a soluționa plângerea împotriva soluțiilor se neurmărire sau netrimitere în judecată aparține judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Deși infracțiunile pentru care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală sunt date spre soluționare în competența judecătoriei, instanța va avea în vedere calitatea intimatului, respectiv aceea de militar (în rezervă) atât la momentul la care se presupune că au fost săvârșite infracțiunile, cât și ulterior (inclusiv în prezent).
Astfel, potrivit art. 37 din Codul de procedură penală intrat în vigoare la data de 01.02.2014, tribunalul militar judecă în primă instanță toate infracțiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.
În condițiile în care acest text de lege nu face nicio distincție cu privire la militarii în activitate și militarii în rezervă, nici judecătorul nu poate face nicio distincție, în baza principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Astfel, deși este posibil ca legiuitorul să fi avut în vedere, la stabilirea competenței tribunalului militar, doar infracțiunile săvârșite de militarii în activitate (soluție legislativă care s-ar fi impus în opinia judecătorului), în lipsa unei astfel de distincții în textul art. 37 din Codul de procedură penală și în lipsa unei Decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în soluționarea unui recurs în interesul legii prin care să se statueze cu privire la competența în cazul militarilor în rezervă, judecătorul apreciază că prezenta cauză este dată de lege în competența tribunalului militar prin raportare la calitatea suspectului de militar în rezervă (locotenent colonel în rezervă). În acest context, judecătorul reține că nu prezintă relevanță faptul că la data săvârșirii infracțiunilor intimatul era încadrat ca personal civil contractual, atât timp cât concomitent era și militar (în rezervă).
Pentru toate aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară apreciază că excepția necompetenței după calitatea persoanei a Judecătoriei Sectorului 1 București invocată de instanță din oficiu este întemeiată. În consecință, în baza art. 50 rap. la art. 37 și art. 340 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, va declina competența de soluționare a plângerii formulate de petentul M. A. NAȚIONALE, prin Direcția pentru Relația cu Parlamentul și Asistență Juridică, împotriva Ordonanței nr. 3/P/2013 din data de 12.08.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în favoarea judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul M. București.
În baza art. 275 alin. (3) din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței după calitatea persoanei a Judecătoriei Sectorului 1 București invocată de instanță din oficiu.
În baza art. 50 rap. la art. 37 și art. 340 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, declină competența de soluționare a plângerii formulate de petentul M. A. NAȚIONALE, prin Direcția pentru relația cu Parlamentul și asistență juridică, cu sediul în ., sector 5, București, împotriva Ordonanței nr. 3/P/2013 din data de 12.08.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în contradictoriu cu intimatul C. D., domiciliat în mun. București, .. 3, ., ., sector 5, în favoarea judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul M. București.
În baza art. 275 alin. (23) din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 03.07.2015.
Judecător de cameră preliminară,
M. M. ORZAȚĂGrefier,
M. R.
Redactat / Tehnoredactat jud. M.M. O. + grefier M. R.
2 exemplare/15.07.2015
| ← Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 476/2015. Judecătoria SECTORUL... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 554/2015.... → |
|---|
