Tâlhărie. Art.233 NCP. Sentința nr. 170/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 170/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 20-03-2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
.
Sentința penală Nr. 170/2015
Ședința publică de la 20 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M. O.
GREFIER - M. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a fost reprezentat de procuror C. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul I. Ș., trimis în judecată în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirea infracțiuni de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie prev. în art.223 alin. (1) din Codul penal cu aplic. art. 41 alin. (1) din Codul penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.03.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat termen pentru pronunțare la data de 20.03.2015.
Asupra cauzei penale de față:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr._/P/2014 din data de 04.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul instanței sub nr._ din data de 09.12.2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului I. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută în art. 233 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal.
În actul de sesizare a instanței a fost reținută următoarea situație de fapt: la data de 20.11.2014, in jurul orei 06:45, în timp ce se afla în holul caselor de bilete clasa I din Gara de Nord, inculpatul I. Ș. i-a cerut persoanei vătămate N. Ș. telefonul mobil pentru a suna pe cineva, iar apoi a refuzat să-l restituie, amenințând persoana vătămată cu acte de violență dacă mai insistă în restituirea telefonului.
Situația de fapt a fost reținută în cursul urmăririi penale pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarația persoanei vătămate (filele 4, 38 – 40 d.u.p.), proces verbal de depistare (fila 10 d.u.p.), declarații martor Ilyeș A. B. (filele 46 - 49 d.u.p.), declarații inculpat (filele 15 – 20 d.u.p.), procese verbale de recunoaștere și planșe foto (filele 43, 50 – 61 și 67 - 70 d.u.p.), dovezi de predare – primire bunuri sustrase (filele 44-45 d.u.p.), proces verbal de vizionare înregistrări video și suport optic tip CD (filele 62 - 65 d.u.p.).
La primirea dosarului, în baza art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-a dispus comunicarea către inculpat a unei copii certificate a rechizitoriului, cu aducerea la cunoștință a drepturilor sale în această procedură de cameră preliminară – obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător, precum și faptul că, în termen de 20 de zile de la data comunicării, are dreptul de a formula, în scris, cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Același termen a fost stabilit și pentru avocatul desemnat din oficiu.
Prin încheierea de cameră preliminară din data de 19.02.2015, în baza art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2014 emis la data de 04.12.2014 de către Ministerul Public– P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București privind pe inculpatul I. Ș., trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută în art. 233 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal. În baza aceluiași text de lege s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul I. Ș..
De asemenea, pe parcursul camerei preliminare și a judecății, starea de arest a fost verificată și menținută de către judecătorul de cameră preliminară și instanța de judecată cu respectarea termenelor procedurale de 30 de zile și respectiv 60 de zile.
În cursul cercetării judecătorești, instanța a dispus citirea actului de sesizare, iar ulterior a adus la cunoștința inculpatului prevederile art. 396 alin. (10) raportat la art. 374 alin. (4) și art. 375 din Codul de procedură penală privind procedura simplificată și i-a prezentat consecințele urmării acestei proceduri. Fiind audiat, inculpatul a declarat că solicită aplicarea art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, în sensul că recunoaște fapta astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu și dorește ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor depuse.
La dosar a fost comunicată, la solicitarea din oficiu a instanței, fișa de cazier judiciar a inculpatului, Sentința penală nr. 584/02.06.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, definitivă la data de 14.06.2010 prin neapelare, și Sentința penală nr. 79/19.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 465/03.03.2011 a Curții de Apel București – Secția I penală, ambele însoțite de referat de la Biroul Executări Penale al instanței cu privire la data și modalitatea rămânerii definitive a sentințelor în cauză și situația executării pedepselor aplicate.
Inculpatul nu a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri sau înscrisuri în circumstanțiere.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, prin prisma acuzațiilor și a apărărilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 20.11.2014, in jurul orei 06:45, în timp ce se afla în holul caselor de bilete clasa I din Gara de Nord, inculpatul I. Ș. i-a cerut persoanei vătămate N. Ș. telefonul mobil pentru a suna pe cineva, iar apoi a refuzat să-l restituie, amenințând persoana vătămată cu acte de violență dacă mai insistă în restituirea telefonului.
Instanța reține această situație de fapt pe baza următoarelor probe administrate în faza de urmărire penală: plângerea și declarația persoanei vătămate (filele 4, 38 – 40 d.u.p.), proces verbal de depistare (fila 10 d.u.p.), declarații martor Ilyeș A. B. (filele 46 - 49 d.u.p.), declarații inculpat (filele 15 – 20 d.u.p.), procese verbale de recunoaștere și planșe foto (filele 43, 50 – 61 și 67 - 70 d.u.p.), dovezi de predare – primire bunuri sustrase (filele 44-45 d.u.p.), proces verbal de vizionare înregistrări video și suport optic tip CD (filele 62 - 65 d.u.p.).
Astfel, la data de 20.11.2014, organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în aceeași zi, la ora 07.00, o persoană necunoscută de sex masculin identificată ulterior în persoana inculpatului I. Ș., în timp ce se afla în holul caselor de bilete clasa I din Gara de Nord, i-a cerut persoanei vătămate minore N. Ș. telefonul mobil pentru a suna pe cineva, iar apoi a refuzat să-l restituie, amenințând persoana vătămată cu acte de violență în momentul în care aceasta a insistat în restituirea telefonului, prejudiciul creat fiind în sumă de aproximativ 250 lei.
Din declarația persoanei vătămate N. Ș. coroborată cu procesul verbal de recunoaștere și planșa foto aferentă (filele 50 – 55 d.u.p.) a reieșit că, în timp ce se afla în holul caselor de bilete clasa I din Gara de Nord și căuta o priză pentru a-și încărca telefonul marca Nokia proprietate personală, moment în care s-a prezentat inculpatul I. Ș. care ia- spus că telefonul este frumos și dorește să sune și el pe cineva, persoana vătămată înmânându-i telefonul respectiv în acest scop. Cu toate acestea, la scurt timp, inculpatul i-a comunicat că nu mai dorește să i-l restituie, amenințând-o pe persoana vătămată cu acte de violență dacă mai insistă în restituirea telefonului. Astfel, inculpatul a precizat că dacă merge la poliție îi va rupe maxilarul, că el este șmecher în Gara de Nord, iar ulterior persoana vătămată, plângând, i-a dat inculpatului și încărcătorul și cartela S.. Inculpatul a părăsit locul având asupra sa bunurile sustrase de la persoana vătămată prin folosirea amenințării.
Activitatea infracțională a inculpatului a fost observată de către martorul Ilyeș A. B. (declarație filele 46 - 49 d.u.p.), care a confirmat întocmai declarația persoanei vătămate și l-a recunoscut de pe planșele fotografice pe inculpat (proces verbal de recunoaștere și planșa foto - filele 56 – 61 d.u.p.). Acest martor este de altfel cel care a și predat organelor de poliție bunurile sustrase de inculpat întrucât inculpatului îi era frică să facă aceste demersuri.
De asemenea, probele menționate mai sus se coroborează și cu procesul verbal de vizionare înregistrări video și suport optic tip CD (filele 62 - 65 d.u.p.) din care rezultă că inculpatul s-a apropiat de persoana vătămată, a stat puțin lângă aceasta, apoi a încercat să o lovească, nereușind acest lucru întrucât a intervenit martorul Ilyeș A. B., precum și cu procesul verbal de recunoaștere de către persoana vătămată a bunurilor ridicate de organele de poliție de la inculpat prin intermediul martorului Ilyeș A. B. ca fiind proprietatea sa și planșa foto (filele 43 și 67 - 70 d.u.p.) și dovezile de predare – primire bunuri sustrase (filele 44-45 d.u.p.).
Probele menționate mai sus se coroborează cu declarația inculpatului I. Ș. de recunoaștere a faptei comise dată de inculpat în fața instanței de judecată, instanța reținând că în mod indubitabil, din ansamblul probator, reiese că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței în prezentul dosar.
În drept, fapta inculpatului I. Ș. constând în aceea că la data de 20.11.2014, in jurul orei 06:45, în timp ce se afla în holul caselor de bilete clasa I din Gara de Nord, inculpatul I. Ș. i-a cerut persoanei vătămate N. Ș. telefonul mobil pentru a suna pe cineva, iar apoi a refuzat să-l restituie, amenințând persoana vătămată cu acte de violență dacă mai insistă în restituirea telefonului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prevăzută în art. 233 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal.
În ceea ce privește elementul material al laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie, instanța apreciază că acesta constă în acțiunea de luare a unor bunuri mobile aparținând persoanei vătămate, fără consimțământul său, în scopul însușirii bunurilor pe nedrept, prin folosirea de amenințări.
Urmarea imediată a infracțiunii de tâlhărie constă în deposedarea persoanei vătămate de bunurile aflate în posesia sa, prin folosirea de amenințări pentru păstrarea bunurilor sustrase, și trecerea bunurilor sustrase în posesia inculpatului.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, sustragerea bunurilor prin folosirea de amenințări cu acte de violență datorându-se în exclusivitate săvârșirii de către inculpat a infracțiunii.
Latura subiectivă a infracțiunii este realizată sub forma intenției directe reglementate de art. 16 alin. (3) lit. a) din Codul penal, inculpatul prevăzând rezultatul faptei și urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. V vinovăția inculpatului rezultă din ansamblul probator menționat în considerentele anterioare, coroborat cu declarațiile inculpatului, prin care acesta a recunoscut săvârșirea faptei și modalitatea sa de comitere.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 74 din Codul penal raportate în prezenta cauză, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, circumstanțele personale ale inculpatului (cunoscut cu antecedente penale pentru fapte contra patrimoniului, conform fișei de cazier judiciar), fapta dedusă judecății în prezenta cauză fiind săvârșită de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, respectiv săvârșirea faptei prin folosirea de amenințări cu acte de violență asupra persoanei vătămate minore, amenințări care au fost apte să producă o stare de temere persoanei vătămate, acesta începând să plângă în urma folosirii acestor amenințări. Astfel, instanța va avea în vedere gradul mediu de pericol social al faptelor concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – patrimoniul persoanei și libertatea persoanei și relațiile sociale care se formează în jurul acestor valori, dar și obiectul material al infracțiunii și valoarea modică a prejudiciului cauzat (contravaloarea bunurilor sustrase fiind de doar 250 lei), precum și faptul că prejudiciul a fost recuperat întrucât inculpatul a predat bunurile sustrase organelor de poliție prin intermediul martorului Ilyeș A. B., iar bunurile sustrase de inculpat au fost predate persoanei vătămate.
Instanța apreciază că nu sunt incidente în cauză circumstanțe atenuante legale și judiciare, de natură să atragă reducerea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de tâlhărie.
Prin urmare, având în vedere împrejurările mai sus-expuse, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse al cărei cuantum va fi orientat puțin peste minimul special prevăzut de lege. Astfel, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, urmând ca instanța să reducă limitele de pedeapsă (de la 2 ani la 7 ani închisoare) prevăzute în art. 233 din Codul penal cu o treime, noile limite devenind de la 1 an și 4 luni închisoare la 4 ani și 8 luni închisoare, urmând ca instanța să orienteze pedeapsa între aceste limite.
Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, va condamna pe inculpatul I. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prevăzută în art. 233 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare, apreciind că pedeapsa astfel cum va fi stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei.
În baza art. 67 alin. (1) din Codul penal, instanța va aplica inculpatului I. Ș. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul București, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) din Codul penal, pe o perioada de 3 (trei) ani, care se calculează conform art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul penal.
În baza art. 65 alin. (1) din Codul penal, va aplica inculpatului I. Ș. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul București, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) din Codul penal, care se execută, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.
Astfel, instanța apreciază că atitudinea inculpatului față de valorile sociale sus-menționate vin în contradicție cu exercițiul acestor drepturi. Astfel, în raport de natura faptei săvârșite, instanța apreciază că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, raportat și la prevederile art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară și respectiv accesorie, drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul București. Astfel, referitor la interzicerea dreptului de a se afla în municipiul București, instanța are în vedere faptul că deși inculpatul este născut și are domiciliul în județul V., întreaga sa activitate infracțională astfel cum rezultă din ansamblul probator din prezenta cauză și din sentințele penale depuse la dosar referitoare la inculpatul I. Ș., a fost desfășurată pe raza sectorului 1 București.
Instanța constată că fapta de tâlhărie este săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de pedepsele aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 584/02.06.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, definitivă la data de 14.06.2010 prin neapelare, și Sentința penală nr. 79/19.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 465/03.03.2011 a Curții de Apel București – Secția I penală, pedepse contopite în baza art. 86 indice 4 din Codul penal din 1968 în pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 79/19.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 465/03.03.2011 a Curții de Apel București – Secția I penală. Instanța constată că din pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin această sentință penală, inculpatul a fost liberat condiționat la data de 30.09.2014, conform Sentinței penale nr. 1936/23.09.2014 a Judecătoriei G., cu un rest rămas neexecutat de 909 zile închisoare. În consecință, inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută în art. 41 alin. (1) din Codul penal, pedepsele aplicate anterior fiind mai mari de 1 an închisoare.
Pentru aceste considerente, în baza art. 104 alin. (2) din Codul penal, instanța va revoca liberarea condiționată din executarea pedepsei rezultante de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului I. Ș. prin Sentința penală nr. 79/19.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 465/03.03.2011 a Curții de Apel București – Secția I penală și va dispune executarea restului de pedeapsă de 909 zile de închisoare rămas neexecutat.
În baza art. 104 alin. (2) ultima teză din Codul penal raportat la art. 43 alin. (1) din Codul penal, va adăuga la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată prin prezenta restul de 909 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului I. Ș. prin Sentința penală nr. 79/19.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, urmând ca inculpatul I. Ș. să execute în final pedeapsa rezultantă de 1 an, 8 luni și 909 zile închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) din Codul penal, va aplica alături de pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul București, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) din Codul penal, pe o perioada de 3 (trei) ani, care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul penal, după executarea pedepsei închisorii sau, dacă este cazul, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (2) și (3) lit. b) din Codul penal, va aplica alături de pedeapsa principală rezultantă pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul București, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) din Codul penal, care se va executa conform art. 65 alin. (3) din Codul penal de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei închisorii rezultante stabilite, instanța apreciază că disprețul major al inculpatului față de normele de drept (inculpatul fiind anterior condamnat pentru alte fapte penale, conform fișei de cazier judiciar), fapta dedusă judecății fiind săvârșită de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, reprezintă o împrejurare care îndreptățește instanța să considere că reeducarea poate fi asigurată doar prin executarea pedepsei închisorii în regim de detenție.
În baza art. 72 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanța va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore din perioada 21.11.2014 (ora 09.30) – 22.11.2014 (ora 09.30) și a arestului preventiv de la data de 22.11.2014 la zi.
În baza art. 399 alin. (1) din Codul de procedură penală, apreciind că în cauză nu s-au schimbat temeiurile pentru care s-a dispus inițial arestarea preventivă a inculpatului (fiind incident cazul de arestare prevăzut în art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală), instanța va menține starea de arest a inculpatului I. Ș..
În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.), în referire la pct. 22 din Anexa la Legea nr. 76/2008, instanța va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul I. Ș. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
Cu privire la latura civilă, instanța constată că deși bunurile sustrase de inculpat prin folosirea amenințării de la persoana vătămată au fost restituite acesteia, persoana vătămată s-a constituit în continuare parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 250 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 1357 din Codul civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite – infracțiunea dedusă judecății, existența prejudiciului cert și nereparat (condiție neîndeplinită în cauză întrucât bunurile sustrase de la persoana vătămată au fost restituite acesteia, iar persoana vătămată nu a făcut dovada creării unui alt prejudiciu – spre exemplu cu titlu de daune morale), legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cert creat, precum și vinovăția (aceste ultime două condiții fiind îndeplinite în cauză, astfel cum rezultă din considerentele pe latura penală a cauzei).
Pentru toate aceste considerente, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 397 din Codul de procedură penală rap. la art. 20 și următoarele din Codul de procedură penală, și art. 1357 din Codul civil, instanța va respinge ca nefondată acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată N. Ș., prejudiciul fiind recuperat prin restituirea către aceasta a bunurilor sustrase.
În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanța va obliga pe inculpatul I. Ș. la plata către stat a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (500 lei din faza de urmărire penală și 200 lei din faza de cameră preliminară și judecată).
În baza art. 274 alin. (1) rap. la art. 272 alin. (2) din Codul de procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat apărarea părții civile minore, în faza de cameră preliminară și în faza de judecată, respectiv av. F. I., în cuantum total de 250 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 233 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul I. Ș. (zis „B.”, fiul lui P. și T., născut la data de 05.02.1987 în mun. V., jud. V., domiciliat în com. L., ., posesor al C.I. . nr._, CNP_, cetățean român, studii medii, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, cu antecedente penale), la pedeapsa de 1 (unu) an și (opt) luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art. 67 alin. (1) și (2) din Codul penal aplică inculpatului I. Ș. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul București, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) din Codul penal, pe o perioada de 3 (trei) ani, care se execută, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul penal, după executarea pedepsei închisorii sau, dacă este cazul, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art. 65 alin. (1) din Codul penal, aplică inculpatului I. Ș. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul București, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) din Codul penal, care se execută, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 104 alin. (2) din Codul penal, revocă liberarea condiționată din executarea pedepsei rezultante de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului I. Ș. prin Sentința penală nr. 79/19.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 465/03.03.2011 a Curții de Apel București – Secția I penală și dispune executarea restului de pedeapsă de 909 zile de închisoare rămas neexecutat.
În baza art. 104 alin. (2) ultima teză din Codul penal raportat la art. 43 alin. (1) din Codul penal, adaugă la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată prin prezenta restul de 909 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului I. Ș. prin Sentința penală nr. 79/19.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, urmând ca inculpatul I. Ș. să execute în final pedeapsa rezultantă de 1 an, 8 luni și 909 zile închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) din Codul penal, aplică alături de pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul București, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) din Codul penal, pe o perioada de 3 (trei) ani, care se execută, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul penal, după executarea pedepsei închisorii sau, dacă este cazul, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (2) și (3) lit. b) din Codul penal, aplică alături de pedeapsa principală rezultantă pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul București, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) din Codul penal, care se execută, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 72 alin. (1) din Codul penal, deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din perioada 21.11.2014 (ora 09.30) – 22.11.2014 (ora 09.30) și a arestului preventiv de la data de 22.11.2014 la zi.
În baza art. 399 alin. (1) teza I din Codul de procedură penală, menține arestarea preventivă a inculpatului I. Ș..
În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.), în referire la pct. 22 din Anexa la Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul I. Ș. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
Respinge ca nefondată acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată N. Ș., domiciliat în mun. Roșiori de Vede, Aleea CFR, ., ., prejudiciul fiind recuperat prin restituirea bunurilor sustrase.
În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul I. Ș. la plata către stat a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (500 lei din faza de urmărire penală și 200 lei din faza de cameră preliminară și judecată).
În baza art. 274 alin. (1) rap. la art. 272 alin. (2) din Codul de procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat apărarea părții civile minore, în faza de cameră preliminară și în faza de judecată, respectiv av. F. I., în cuantum total de 250 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2015.
Președinte,
M. M. O.
Grefier,
M. R.
Redactat / Tehnoredactat jud. M.M. O. + grefier M. R.
2 exemplare/22.04.2015
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 547/2015.... → |
|---|
