Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Sentința nr. 549/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 549/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 24-08-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

SENTINȚA PENALĂ Nr. 549/2015

Ședința publică de la 24 August 2015

Completul compus din:

Președinte – D. B. A.

Grefier – D. R.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a fost reprezentat prin procuror D. M..

Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpații C. P. si C. A. si pe persoana vătămată I. I. având ca obiect tâlhărie (art 233 Cp) și ultraj(art.257 C.pen).

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 13.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat termen în vederea pronunțării la data de 27.07.2015, 10.08.2015 și ulterior pentru astăzi, 24.08.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale instanța reține următoarele:

1. Prin Rechizitoriul nr. 9174/P/2014 înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 19.08.2014, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv inculpații:

- C. P. fiul lui A. și G., născut la data de 06.04.1989 în București, Sector 1, cu domiciliul în București, .. 31, sector 1, posesor C.I. . nr._, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie prev. de art. 32 C.pen. rap la art. 233 C.pen. rap. la art. 234 alin 1 lit. a C.pen. si a infracțiunii de ultraj prev. de 257 alin 1 alin 4 C.pen. fiecare cu aplic art. 41 C.pen. ambele cu aplicarea art. 38 C.pen..

- C. A., fiul lui L. și I., născut la data de 01.07.1967 în oraș Vînju M., jud. M., cu domiciliul în București, .. 31, sector 1, posesor CI . nr._, CNP_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 alin 1, alin 4 C.pen..

2. În fapt, s-a reținut că la data de în data de 23.07.2014, în jurul orei 11⁰⁰ inculpatul C. P. a încercat, prin amenințarea cu un cuțit, să sustragă numitului I. I. o borsetă în care se aflau acte personale și bani în timp ce se afla pe Calea Griviței nr. 208, sector 1, București.

Totodată instanța a fost sesizată prin rechizitoriu cu privire la faptul că la data de 23.07.2014, în jurul orei 19.10, în București, pe .–a-vis de imobilul cu nr. 31, sector 1, inculpatul C. A. l-a lovit cu pumnul în zona feței pe lucrătorul de poliție T. A., din cadrul Secției 4 Poliție, în timp ce acesta se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar inculpatul C. P., cu aceeași ocazie, l-a amenințat cu acte de violență fizică pe același agent. Persoana vătămată T. A. a prezentat leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.

3. În drept inculpatul C. P. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie prev. de art. 32 C.pen. rap la art. 233 C.pen. rap. la art. 234 alin 1 lit. a C.pen. și a infracțiunii de ultraj prev. de 257 alin 1 alin 4 C.pen. fiecare cu aplic art. 41 C.pen. ambele cu aplicarea art. 38 C.pen., iar inculpatul C. A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 alin 1, alin 4 C.pen..

Prin ordonanța din data de 23.07.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunii de tentativă la tâlhărie faptă prevăzută și pedepsită de art. 32 C.p. rap. la art. 233 C.p., constând în aceea că, în data de 23.07.2014, în jurul orei 11:00 autori necunoscuți au încercat, prin amenințarea cu un cuțit, să sustragă numitului I. I. o borsetă în care se aflau acte personale și bani în timp ce se afla pe Calea Griviței nr. 208, sector 1, București.(f.92 d.up.)

4. În dosarul cauzei au fost efectuate următoarele activități și fost întocmite următoarele acte:

- plângere persoana vătămată T. A. (f.59 d.up);

- plângere și declarație I. I. (f.110-f.113 d.up );

- declarație martor M. N. I. (f.114-f.116d.up)

- acte privind recunoașterea din planșa fotografică și din grup a inculpatului C. P., activități desfășurate cu persoana vătămată I. I. și cu martorul M. N. I. (f.121-f.160 d.up);

- proces-verbal încheiat la data de 23.07.2014 de organele de poliție cu ocazia deplasării la domiciliul numitului C. P. (f.52 d.up);

- declarație martor K. A. - M. (f.12-f.14 d.up);

- declarație martor Ș. R. (f.15- f.16d.up);

- declarație martor Cliser R. – E. (f.54-f.56 d.up);

- declarație C. S. N. (f.67-f.69 d.up);

- declarație T. A. (f.70-f.72 d.up; f.62);

- declarație M. C. (f.73-f.74 d.up);

- declarație C. S. (f.77-f.78 d.up);

- declarație C. V. (f.82-f.83);

- declarație M. N. (f.84-f.85 d.up)

- proces verbal testare aparat Etilotest (f.79-f.81 d.up);

- proces verbal de vizionare imagini video (f.18-f.19 d.up);

- raport de expertiza medico-legală efectuată asupra numitului T. A. (f.21-f.22 d.up);

- proces verbal de aducere la cunoștința a drepturilor și obligațiilor inculpatului C. P. (f.42 d.up),

- declarație suspect/inculpat C. P. (f.43d.up; f.61-62 d.up; f.99--f.102 d.up);

- proces verbal de aducere la cunoștința a drepturilor și obligațiilor inculpatului C. A. (f.47-f.48d.up; f.64-f.65),

- declarație suspect / inculpat C. A. (f.43d.up; f.53-56 d.up; f.60-f.61);

Prin ordonanța din data de 23.07.2014 din dosarul 9174/P/2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul C. P., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie faptă prevăzută și pedepsită de art. 32 C.p. rap. la art. 233 C.p., constând în aceea că, în data de 23.07.2014, în jurul orei 11:00 a încercat, prin amenințarea cu un cuțit, să sustragă persoanei vătămate o borsetă în care se aflau acte personale și bani în timp ce se afla pe Calea Griviței nr. 208, sector 1, București (f.94 d.up)

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București din data de 24.07.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul C. P., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie faptă prevăzută și pedepsită de art. 32 C.p. rap. la art. 233 C.p.f.39 d.up.)

Prin ordonanța din data de 23.07.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunii de ultraj faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. 1 și 4 C.p., constând în aceea că, în data de 23.07.2014, în jurul orei 19:10 în București, pe .-a-vis de imobilul cu nr. 31, sector 1, agentul T. A. din cadrul Secției 4 Poliție, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a fost lovit în zona feței de o persoană de sex masculin și amenințat de alta. (f.49 d.up.)

Prin ordonanța din data de 23.07.2014 din dosarul 9175/P/2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecții C. P. și C. A., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. 1 și 4 C.p. constând în aceea că numitul C. A. a lovit cu pumnul pe agentul de poliție T. A. iar C. P. a amenințat cu un recipient pe același agent. (f.31 d.up)

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București din data de 24.07.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații C. P. și C. A., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. 1 și 4 C.p.(f.39 d.up.)

La data de 24.07.2014 s-a dispus conexarea dosarului 9175/P/2014 la dosul penal nr. 9174/P/2014 (f.37).

Prin ordonanța din data 11.08.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina lui C. P. dintr-o infracțiune de tentativă la tâlhărie prev. de art. 32 C.p. rap la art. 233 C.p. rap la art. 234 alin 1 lit. a C.p. si a infracțiunii de ultraj prev. de 257 alin 1 alin 4 C.p. fiecare cu aplic art. 41 C.p. într-o infracțiune de tentativă la tâlhărie prev. de art. 32 Cp rap la art. 233 C.p. rap. la art. 234 alin 1 lit. a C.p. si a infracțiunii de ultraj prev. de 257 alin 1 alin 4 C.p. fiecare cu aplic art. 41 C.p. ambele cu aplicarea art. 38 C.p. (f.9 d.up).

Prin ordonanța din data de 23.07.2014 s-a luat față de inculpați măsura reținerii pe o durată de 24 de ore și prin ordonanța parchetului din 24.07.2014, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor anterior menționate.

Prin Încheierea de ședință nr._/299/2014 din 24.07.2014 in temeiul art. art. 202 C.p.p. rap. la art. 223 alin. 2 C.p.p. și art. 226 C.p.p. a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. P. fiind emis MAP nr 114/UP/24.07.2014 si a inc. C. A. fiind emis MAP nr 115/UP/24.07.2014, pe o perioadă de 30 de zile de la data de 24.07.2014 pana la data de 22.08.2014 inclusiv.

Prin Încheierea din 21.08.2014, judecătorul de camera preliminara a respins ca neîntemeiate cererile de luare a măsurii controlului judiciar, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații C. P. si C. A. în baza art. 348 C.p.p rap la art 207 alin.4 C.p.p., menținând măsura arestării preventive.

Prin Încheierea din 12.09.2014, judecătorul de camera preliminară, în baza art. 346 alin. (2) C. pr. pen. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr 9174/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București si a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul C. P. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie prev. de art. 32 Cp rap la art. 233 Cp rap la art. 234 alin 1 lit. a Cp si a infracțiunii de ultraj prev. de 257 alin 1 alin 4 Cp fiecare cu aplic art. 41 Cp, ambele cu aplic art. 38 alin 1 C.p. și pe inculpatul C. A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 alin 1, alin 4 Cp.

Prin Încheierea din 17.09.2014, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 362 alin 2 C.pr.pen raportat la art. 208 alin 4 C.pr.pen a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații C. P. si C. A. în baza art 348 C.p.p rap la art 207 alin.4 C.p.p., menținând măsura arestării preventive.

Prin încheierile din data de 10.11.2014, 05.01.2015, 03.03.2015 instanța a menținut măsura arestării preventive luată față de cei doi inculpați.

Prin încheierile din data de 31.03.2015 și 11.05.2015, casate de către Tribunalul București instanța a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu.

Prin încheierea din data de 08.06.2015 menținută de Tribunalul București instanța a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliul.

Prin încheierea din data de 23.06.2015 instanța a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, încheiere rămasă definitivă prin necontestare la data de 29.06.2015.

5. În timpul cercetării judecătorești s-au administrat următoarele mijloace de probă:

- declarație inculpat C. A.

- declarație inculpat C. P.

- declarație persoană vătămată T. A.

- declarație martor M. N.

- declarații persoană vătămată I. I.

- declarație martor C. G.

- declarație martor C. C.

- declarație martor N. D.

- declarație martor Lutu G.

- declarație martor M. N.

6. Analizând, materialul probator instanța reține următoarea situație de fapt:

I. Prin plângerea depusă la data de 23.07.2014 persoana vătămată I. I. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în aceeași zi, în jurul orelor 11³⁰, în timp ce se afla în interiorul unui magazin de mobilă situat în București, Calea Griviței nr. 208, sector 1, o persoană de sex masculin, încercând să îi pună piedică intenționat, prin amenințarea cu un cuțit și lovirea în mod repetat cu piciorul a încercat să îi sustragă o borsetă în care avea o sumă de bani (f. 110 d.up.).

Fiind audiat numitul I. I. a declarat că în data de 23.07.2014, în jurul orelor 11⁰⁰ se afla în interiorul unui magazin de mobilă, împreună cu martorul M. N., pentru a achiziționa o saltea. După ce a plătit contravaloarea acesteia, iar martorul a luat salteaua îndreptându-se spre ieșire, o persoană de sex masculin care a observat că are asupra sa o sumă mare de bani, i-a pus piedică în mod intenționat, l-a apucat în brațe și a început să tragă de borsetă, moment în care între el și agresor, s-a interpus martorul M. N.. În momentul în care au încercat să se îndrepte spre ieșire, persoana de sex masculin a scos un cuțit pe care l-a îndreptat spre partea stângă a corpului, i-a spus „ că îl taie” moment în care martorul l-a prins pe inculpat de mână. Până la ieșire persoana de sex masculin l-a lovit de două ori cu piciorul, ulterior reușind să fugă spre sediul Poliției Comunitare unde a așteptat aproximativ 5 minute, după care a venit și numitul M. N. care a apelat numărul de urgența 112 (f. 112- f. 114).

Fiind audiat în timpul cercetării judecătorești atât la data de 19.01.2015 (f.178 d.i) și la data de 11.05.2015 numitul I. I. a oferit declarații contradictorii. Astfel dacă in timpul urmăririi penale susnumitul a descris în mod detaliat și coerent săvârșirea infracțiunii susținând că a fost agresat de către “ o persoană de sex masculin de aproximativ 23-25 de ani, înălțime 1,65 m – 1,70 m, constituție musculoasă, posibil lucrat la sală, tuns în lateral și in spate în formă de “v”, la zero și in creștet mai mare, la bustul gol lăsând la vedere tatuajele de pe umăr, cu barbă, fața ovală, sprâncene drepte” care l-a amenințat cu un cuțit “ îndreptându-l către mine spre partea stângă a corpului”, ulterior fiind audiat de instanță a declarat că inculpatul i-a aruncat intenționat cu cafeaua pe care o avea într-un pahar în ochi “ încercând să îi taie borseta cu un cuțit…arăt că eu nu am văzut cuțitul ” (f. 178 d.i.)., declarând ulterior cu ocazia celei de-a doua audieri “că a semnat declarația din timpul urmăririi penale ca orbii, pentru că nu am citit nimic ce să citesc…că inculpatul a încercat să îmi pună piedică însă eu am sărit ca la fotbal, nu m-a lovit în nici un fel” și că inculpatul Cicoiu P. căra saltele în magazin nu a apucat de borsetă fiind angajat al magazinului ” întrucât a avut un instinct de conservare și a tras-o în sus”. Astfel instanța de judecată a constat, respectând principiul nemijlocirii probelor, că persoana vătămată nu este aptă să ofere o declarație coerentă și nu se poate exprima în mod clar și logic, pierde șirul ideilor fiind în imposibilitatea obiectivă de a afla de la numitul I. I. modul in care s-a petrecut presupusa infracțiune. Astfel, cu ocazia audierii, persoana vătămată a susținut împrejurări neadevărate, respectiv că a fost oprit de mai muți indivizi care l-au bătut pentru a nu da declarații, dorind să prezinte în acest sens mai mulți dinți căzuți, că inculpatul are mai mulți complici care îl amenință în mod constant, că a sesizat organele de poliției cu privire la acest aspect, că în anul 1988 „tovarășii” l-au trimis în Maroc că a fost debarcat de un vapor în Tripoli, susținând totodată că nu dorește ca inculpatul să fie condamnat ci să fie pus să muncească, că martorul M. N. a fost bătut în cap de părinți atunci când era mic, că nu s-a luptat cu inculpatul întrucât nu se poate lupta cu muschetarii etc. Este deci o discrepanță vădită între declarația dată în timpul urmăririi penale, detaliată și cursivă, și cele din timpul judecății, unde instanța a constatat ex propris sensibus că persoana vătămată are grave probleme în a percepe realitatea înconjurătoare, în a se concentra, a se exprima coerent și logic și în a reda evenimente petrecute în trecut.

În această situație instanța nu poate aplica principiul liberei aprecieri a probelor și să acorde valoare probatorie declarației oferite de persoana vătămată în timpul urmăririi penale întrucât numitul I. I. afirmă că nu a citit declarația și a semnat-o ca ”orbii”, fapt pe deplin confirmat de inaptitudinea acestuia de a fi coerent în fața instanței de judecată acesta fiind și singura explicație dintre diferențele vădite ale declarațiilor oferite în cele două faze procesuale. Totodată instanța nu poate reține reaua credință a numitului I. I. în ceea ce privește împrejurarea că și-a schimbat total susținerile în faza de judecată întrucât acest aspect nu are la bază un element intenționat ci reprezintă o consecință a vârstei înaintate a acestuia.

Pentru aceste motive instanța va înlătura cele trei declarații ale persoanei vătămate neacordându-le nicio valoare probatorie fiind pusă în imposibilitatea de a determina care dintre acestea reflectă în totalitate situația de fapt. Astfel dacă la prima audiere în fața instanței a susținut că își menține declarația dată în timpul urmăririi penale, la cea de-a doua a menționat că nu a citit-o, existând contradicții și cu privire la un aspect ce ar trebui să fie clar și de netăgăduit.

În cauză a fost audiat numitul M. N., vecinul persoanei vătămate care se afla în magazinul de mobilă la momentul comiterii infracțiunii de care este acuzat inculpatul C. P.. Astfel acesta a susținut în declarația dată în timpul urmăririi penale că vecinul său a fost agresat de o persoană de sex masculin, identificată ulterior ca fiind inculpatul C. P., în sensul în care, aflându-se într-un magazin de mobilă, în timp ce se îndrepta spre ieșire, inculpatul i-a pus piedică intenționat numitului I. I., după care l-a prins în brațe și a încercat să tragă de borsetă, moment în care a intervenit în apărarea acestuia. Totodată martorul susține că a tras persoana vătămată spre ieșire, ulterior inculpatul lovindu-l ori cu piciorul în zona inferioară a piciorului, scoțând în același timp un cuțit cu care l-a amenințat. De asemenea după ce a ieșit din magazin inculpatul l-a mai lovit odată pe numitul I. I. cu piciorul în zona feselor, ulterior intervenind o altă persoană de sex masculin pentru a-l calma pe inculpat. Totodată acesta a relatat că a intrat într-un supermarket pentru a apela numărul de urgență 112 însă întrucât telefonul să mobil avea o cartelă din germani nu a putut lua legătura cu organele de poliție. În tot acest timp persoana vătămată s-a îndreptat spre sediul Poliției Comunitare unde l-a așteptat și de unde au anunțat organele de poliție apelând numărul de urgență 112. În continuare a menționat că la fața locului s-a deplasat un echipaj de poliție care i-au invitat la S. Secției 4 pentru a da o declarație. Pe drum spre secție aflându-se în autoturismul personal a observat la semafor un autoturism cu numere de Bulgaria în care se afla inculpatul, pe care l-au urmărit aflând astfel locul unde domiciliază anunțând de asemenea organele de poliție cu privire la acest aspect.

Fiind audiat inculpatul C. P. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii menționând că în ziua de 23.07.2014, în jurul orei 11⁰⁰ se afla într-un magazin ce are drept obiect de activitate comercializarea de articole de mobilă împreună cu martorii V. R., C. G. și K. A. - M. întrucât a returnat o canapea ce era în garanție și prezenta anumite defecțiuni. După ce i s-au restituit banii mamei sale, aproximativ 1.000 de lei, îndreptându-se spre ieșire, întrucât culoarul era destul de îngust s-a împiedicat de o persoană de sex masculin, iar cafeaua pe care o avea într-un pahar s-a vărsat pe ambele persoane. În continuare acesta susține că persoana în vârstă i-a adresat injurii a țipat la el și i-a spus că va anunța Poliția Comunitară ulterior părăsind incinta magazinului. Totodată acesta declară că a așteptat organele de poliție mai multe minute însă ulterior a părăsit locul. (f.100-f.101 d.up.).

Fiind audiată martora K. A. – M. a declarat că în ziua incidentului se afla împreună cu iubitul său, Ciocoiul P., și cu mama acestuia, C. G., în interiorul unui magazin dorind să schimbe o canapea ce prezenta anumite defecțiuni. După ce le-a fost restituită suma de bani, în apropierea ieșirii din magazin inculpatul s-a împiedicat de o persoană de sex masculin iar cafeaua pe care acesta o avea în mână a fost vărsată pe persoana vătămată. Ulterior persoana vătămată i-a adresat injurii inculpatului după care a plecat spre sediul Poliției Comunitare. Împreună cu inculpatul și mama acestuia au așteptat sosirea organelor de poliție și întrucât acestea nu au venit, după aproximativ 2-3 minute au plecat ( f.125 d.i.).

Fiind audiată numita C. G., mama inculpatului, a declarat că în ziua de 23.07.2014, în jurul orei 11⁰⁰se afla împreună cu fiul în incinta unui magazin comercializează articole de mobilă pentru a restitui o canapea. După ce a primit contravaloarea acesteia s-a îndreptat spre ieșire și întrucât locul prin care se putea trece era foarte strâmt, la un moment dat inculpatul s-a împiedicat de o persoană de sex masculin mai iar cafeaua pe care o avea în mână s-a vărsat pe acesta. Ulterior persoana vătămată l-a înjurat pe inculpat acuzându-l de acest incident după care a ieșit din magazin spunând că se duce la Poliția Comunitară, motiv pentru care au așteptat 2-3 minute sosirea agenților constatatori după care au plecat.

Fiind audiat martorul N. D., angajat al punctului de lucru situat în Calea Griviței nr. 208, sector 1, București a declarat că își aduce aminte că în cursul anului trecut a fost să ridice o canapea de la inculpatul C. P., pe care îl cunoaște fiind un client frecvent al magazinului. Întorcându-se la punctul de lucru a predat canapeaua ce prezenta anumite defecțiuni, iar ulterior s-a îndreptat la subsol unde sunt depozitate articolele de mobilă. Când a revenit a observat cum inculpatul se certa cu o persoană de sex masculin pe care i-a privit circa 10-12 secunde. A observat cum inculpatul și persoana mai în vârstă se înjurau reciproc, numitul I. I. reproșându-i inculpatului să fie atent pe unde merge.

Totodată a fost audiat numitul Lutu G. angajat al magazinului care a declarat că își amintește incidentul în cauză, însă a susținut că nu a văzut nimic ci doar a auzit cum o persoană de sex masculin mai în vârstă înjura spunând “nu te uiți pe unde calci, lasă că te aranjez eu golanule”. Totodată a afirmat că persoana vătămată era foarte nervoasă inculpatul a replicat ”nu am vrut să te calc nu mai înjura”. De asemenea a menționat că spațiul ce facilitează accesul la casierie este unul foarte strâmt de circa 50 – 60 de cm.

Fiind audiată martora C. C., persoană ce nu a fost audiată în timpul urmăririi penal în nici un moment a declarat că își amintește ziua în care inculpatul a schimbat o canapea ce prezenta anumite defecțiuni. Totodată a declarat că își amintește că după ce a întocmit actele și a restituit banii inculpatului s-a prezentat o persoană mai bătrână ce avea un baston și care a cumpărat o saltea și că nu își amintește să se fi petrecut vreun incident în interiorul magazinului.

Fiind audiat martorul Ș. R. a declarat că în ziua de 23.07.2014 s-a dus a inculpatul C. P. acasă pentru a-l ajuta să transporte o canapea. Ulterior ajuns la magazinul de mobilă a intrat în domiciliul său aflat în imediata apropiere a magazinului, iar la un moment dat a auzit o ceartă între doi oameni. Revenind la magazin l-a văzut pe inculpat cunse ceartă cu o persoană de sex masculin din discuțiile purtate înțelegând că numitul C. P. a vărsat o cafea pe numitul I. I.. Totodată a menționat că inculpatul nu a lovit-o sau amenințat-o pe persoana vătămată.

Din materialul probator instanța reține că inculpatul C. P. s-a deplasat în ziua de 23.07.2014 în jurul orei 11⁰⁰, împreună cu martorii V. R., C. G. și K. A. - M. la un magazin situat în Calea Griviței nr. 208, sector 1, București unde a schimbat o canapea ce prezenta anumite defecțiuni fiindu-i restituită suma de 1.050 lei șa cum rezultă și din depozițiile de plată aflate la fila 161.

În continuare instanța reține că declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii conturând două situați de fapt diametral opuse, respectiv martorele C. G. și K. A. – M. au declarat că au asistat la eveniment, observând că inculpatul s-a împiedicat în dreptul ieșirii de o persoană vârstnică de sex masculin ce se deplasa cu greutate cu ajutorul unui baston, în urma acestui incident numitul C. P. vărsând cafeaua pe care o avea pe numitul I. I.. În urma acestui incident a existat un schimb de replici între inculpat și persoana vătămată care ulterior a spus că se îndreaptă la sediul Poliției Comunitare. Totodată numitul M. N. declară că inculpatul i-a pus piedică intenționat persoanei vătămate, ulterior când l-a prins în brațe pe acesta cafeaua pe care o avea în mână C. P. a fost vărsată pe persoana vătămată încercând ulterior să sustragă borseta acestuia prin tragere și amenința rea cu un cuțit. În același timp declară că inculpatul l-a lovit pe I. I. de două ori cu piciorul. Instanța ia act de împrejurarea că martorii anterior menționați au legături cu inculpatul cât și cu persoana vătămată, aceste fiind mama și concubina inculpatului, respectiv martorul M. N. persoana la care numitul I. I. se referă ca fiind “copilul său”.

În conformitate cu art. 103 C.pen. probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză, iar în luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Astfel pentru a da o soluție în cauză instanța se va raporta la elementele probatorii obiective precum și la declarațiile martorilor care nu au nici un interes vădit în cauză, aceasta fiind singura posibilitate pentru a determina situația de fapt care reflectă adevărul judiciar.

În primul rând instanța ia act că în timpul urmăririi penale nici persoana vătămată și nici martorul M. N. nu au făcut referire la cafeaua care a fost vărsată pe numitul I. I., ci aceste aspecte au reieșit numai la interpelările exprese ale instanței.

Totodată după cum a menționat anterior declarațiile persoanei vătămate date în timpul urmăririi penale se suprapun perfect cu cele ale martorului M. N., pentru ca ulterior fiind audiat de instanță persoana vătămată să își schimbe total declarațiile. În același timp fiind audiat martorul M. N. a declarat că inculpatul i-a pus piedică persoanei vătăma te intenționat, însă nu a aruncat cafeaua în fața persoanei vătămate printr-o acțiune voită, având dificultăți în a explica modul în care inculpatul a vărsat cafeaua pe numitul I. I.. Astfel dacă în timpul urmăririi penale Ministerul Public a concluzionat că acțiunile inculpatului I. I. de a pune piedică persoanei vătămate și de a arunca cafeaua pe acesta constau într-un modus operandi, ulterior singurul martor al acuzării a susținut contrariu. În același timp martorul M. N. a afirmat, ulterior interpelării instanței, despre împrejurarea că inculpatul l-a amenințat cu un cuțit pe numitul I. I., nemenționând acest aspect atunci când a fost lăsat să relateze liber cele întâmplate. De asemenea martorul a susținut că inculpatul a aruncat cuțitul sub o mașină, iar la sosirea organelor de cercetare penală a indicat acest aspect, însă aceștia nu au fixat prin descriere și fotografiere locul respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului. Totodată instanța i-a act că la dosarul cauzei nu există nici un document medical sau nici un proces verbal de examinare fizică care să arate că persoana vătămată a suferit anumite vătămări in urma acțiunii inculpatului. În același timp fiind audiat martorul M. N. la interpelarea instanței a declarat că după ce s-au deplasat la sediul Poliției Comunitare au așteptat circa 15 minute pentru a veni un echipaj de la Poliția Națională timp în care nu au le-au povestit celor de la Poliția Comunitară împrejurarea că numitul I. I. a fost victima unei infracțiuni de tâlhărie “din cauza stării de tulburare psihică”. Este greu de explicat cum timp de aproximativ 15 minute persoana vătămată și martorul nu au relatat situația de fapt angajaților Poliției Comunitare, astfel încât instanța constată că există multe inadvertențe în declarațiile martorului.

Totodată instanța reține că martorii Nița D. și Lutu G. au relatat că au auzit o ceartă în interiorul magazinului și împrejurarea că o persoană de sex masculin mai în vârstă îi agresa cuvinte jignitoare inculpatului reproșându-i acestuia că a vărsat cafeaua pe el. În același timp aceștia au declarat că în interiorul magazinului se aflau mai multe persoane, faptul că inculpatul este un client obișnuit, precum nici împrejurarea ca nu au auzit ca vreo persoană să fi strigat după ajutor sau să reclame că inculpatul încearcă să îi ia vreun bun.

De asemenea atât cei doi martori cât și martorul M. N. au declarat că locul în care s-a petrecut presupusa infracțiune îl reprezintă un culoar îngust unde nu au loc să treacă două persoane simultan. În același timp a susținut martorul M. N. că inculpatul nu a aruncat cafeaua pe persoana vătămată în mod intenționat acest lucru având loc când inculpatul l-a luat în brațe pe I. I..

Totodată martorele C. G. și K. A. – M. au declarat că au asistat la momentul în care persoana vătămată și inculpatul s-au deplasat din direcții opuse pe un culoar îngust ce face facilitează accesul către casierie, când inculpatul și persoana vătămată s-au împiedicat numitul C. P. vărsând cafeaua pe numitul I. I. susținând că între numitul I. I. și inculpat a izbucnit un conflict spontan persoana vătămată cât și inculpatul adresându-și reciproc cuvinte jignitoare.

Astfel instanța reține din probele de la dosar că nu se poate stabili cu exactitate dacă inculpatul a pus piedică sau nu intenționat persoanei vătămate, întrucât există elemente care conduc la ideea contrară, respectiv spațiul extrem de îngust unde a avut loc incidentul, împrejurarea că numitul I. I. se deplasa cu ajutorul unui baston astfel încât porțiune folosită de acesta pentru a se merge este mai mare, împrejurarea că inculpatul nu a aruncat în mod intenționat cafeaua pe fața susnumitului, toate conducând la ideea unei împiedicări accidentale între cei doi. Instanța nu se poate baza numai pe declarația martorului M. N. în aprecierea unui element subiectiv, respectiv dacă inculpatul a pus piedică sau nu intenționat persoanei vătămate atât timp cât nu există și alte elemente probatorii care să susțină acest aspect, mai mult la dosarul existând declarațiile a doi martori și ale inculpatului care susțin contrariu.

Totodată în stabilirea intenției inculpatului C. P. instanța se va raporta la anumite aspecte ce țin de circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii, după cum urmează: inculpatul s-a deplasat la magazinul de mobilă împreună cu mama, concubina sa și cu un prieten în vederea restituirii unei canapele, după ce în prealabil doi angajați, audiați in cauză ca martori s-au deplasat la domiciliul său pentru a ridica obiectul de mobilă. Totodată instanța ia act că din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul C. P. este cunoscut de personalul angajat fiind un client fidel al magazinului, că acesta nu avea obiecte vestimentare care să îi acopere partea superioară a corpului lăsând la vedere semne distinctive precum tatuajele, era tuns într-un fel neobișnuit, toate aceste elemente făcându-l ușor de recunoscut de eventualii martori. De asemenea instanța ia act că din materialul probator reiese că în magazin se aflau mai multe persoane care puteau interveni și imobiliza pe inculpat, că acesta se deplasa spre casierie in momentul în care se presupune că ar fi încercat să sustragă borseta numitului I. I. astfel încât dacă ar fi reușit să ducă la îndeplinire presupusa intenția de a tâlhări nu ar fi avut unde să se deplaseze pentru a nu fi prins. În același timp inculpatul avea la el suma de 1.050 lei restituită de la casierie toate aceste aspecte conduc la improbabilitatea intenției inculpatului de a comite o infracțiune.

Totodată instanța ia act că angajații magazinului au auzit cum persoana vătămată îl înjură pe inculpat reproșându-i că a vărsat cafeaua pe el, că în nici un moment acesta nu ar fi strigat după ajutor reclamând că inculpatul ar fi încercat să îi sustragă borseta, că din procesul verbal aflat la fila 117 reiese că organele de poliție au fost sesizate în primă față de prezența unei persoane agresate în . când a apelat Dispeceratul 112 martorul M. N. nu a reclamat că a numitul I. I. a fost victima unei tentative de tâlhărie. În același timp modul în care martorul M. N. a descris comiterea infracțiunii conturează o acțiune atipică pentru a comite o tâlhărie, inculpatul lovind persoana vătămată de două ori cu piciorul în zona feselor după ce susnumitul a intervenit în apărarea numitului I. I.. Astfel daca inculpatul ar fi încercat să sustragă borseta numitului M. N. prin metoda „împiedicarea victime i și prinderea în brațe” așa cum se reține în procesul verbal întocmit la data de 23.07.2014 (f.117 d.up.) acțiunile sale ulterioare denotă o altă intenție a inculpatului C. P. întrucât acest mod de operare presupune ca victima să nu își dea seama de împrejurarea că i-au fost sustrase anumite obiecte. Totodată deși martorul susține că inculpatul a încercat să taie bretelele borsetei cu cuțitul la dosarul cauzei nu există nicio fotografie a borsetei prin care să se fixeze urmele aceste acțiuni.

În același timp deși s-a avansat ideea că persoana vătămată și martorul au fugit spre sediul Poliției Comunitare martorul M. N. a afirmat că inculpatul nu i-a urmărit acesta oprindu-se în dreptul ieșirii magazinului stând de vorbă cu mama și concubina sa.

De asemenea inculpatul cât și martorii apărării au afirmat că au așteptat sosirea organelor de poliție mai multe minute, inculpatul C. P. considerând că va fi sancționat contravențional pentru comportamentul său, aspect ce se confirmă prin împrejurarea că martorul M. N. a observat mașina inculpatului în timp ce se deplasa spre secția de poliție, astfel încât instanța ia act că inculpatul nu a fugit de la locul comiterii presupusei infracțiuni, aspect ce ar fi fost un comportament normal al unei persoane ce ar fi încercat să sustragă prin violență un bun.

Toate aceste aspecte nu conturează intenția inculpatului de a sustrage borseta numitului I. I., ci conturează un posibil conflict între inculpat și persoana vătămată ce a pornit de la vărsarea accidentală a cafelei pe numitul I. I. aspect cauzat de spațiul restrâns prin care se deplasau cei doi.

Raportat la situația de fapt pe care a reținut-o, instanța are în vedere faptul că potrivit art. 4 alin. 2 C.pr.pen., „după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului”.

Așadar, instanță constată că, în cauză, este pe deplin aplicabilă regula in dubio pro reo ce constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătura cu fapta imputată, autoritățile judiciare penale nu-și pot forma o convingere care să constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și dispună achitarea. Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt, iar înfăptuirea justiției penale impune ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe cale le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă, respectiv fapta dedusă judecății.

Astfel materialul probator administrat în cauză nu a convins instanța de judecată cu privire la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de către inculpat, lipsind elemente probatorii certe care să demonstreze intenția acestuia, declarațiile persoanelor implicate fiind contradictorii, în funcție de interesele personale, de legăturile de rudenie sau prietenie, iar circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii și singurii martori imparțiali au oferit declarații care nu conturează nici măcar probabilitatea comiterii infracțiunii de tâlhărie.

Pentru toate aceste aspecte, în temeiul art.. 396 alin. 5. C.pr.pen. rap la art. 16 alin. 1 lit. b, teza a II a C.pr.pen. va dispune achitarea inculpatului C. P. fiul lui A. și G., născut la data de 06.04.1989 în București, Sector 1, cu domiciliul în București, .. 31, sector 1, posesor C.I. . nr._, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie prev. de art. 32 C.pen. rap la art. 233 C.pen. rap. la art. 234 alin 1 lit. a C.pen.

II. Instanța reține că la aceeași dată, în jurul orei 19¹⁰, în București, pe . -a-vis de imobilul cu nr. 31, sector 1, inculpatul C. A. a amenințat și lovit lucrătorul de poliție T. A. din cadrul Secției 4 Poliție, in timp ce acesta se afla in exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar inc. C. P., cu aceeași ocazie, l-a amenințat cu acte de violență fizică pe subinspectorul de poliție. Persoana vătămată T. A. a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Astfel din plângerea și declarația persoanei vătămate, rezultă că în data de 23.07.2014, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu s-a deplasat împreună cu Ag. Șef. Adj. C. S. și Ag. C. R. la imobilul situat în . E., nr. 31, sector 1, București unde domiciliază inculpatul C. P., acesta fiind suspect de săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie. Ajunși la fața locului l-au identificat pe inculpat în dreptul imobilului în care locuiește, și cunoscut faptul că acesta este o persoană violentă, au procedat la declinarea calității, martorul Cotein S. N. a fost înconjurat de mai multe persoane, ce manifestau un comportament bizar, astfel încât atât partea vătămată cât și martora Cliser R. – E. au coborât din autoturismul de serviciu. Ulterior inculpatul C. A., tatăl inculpatului C. P., ce era în stare de ebrietate, a devenit agresiv verbal, iar ulterior, s-a apropiat de persoana vătămată pe care a lovit-o de mai multe ori în zona feței.

Ulterior acestui eveniment, numitul C. P. a devenit agresiv verbal, amenințând organele de poliție spunând că sparge o sticlă de 0,5 l pe care o ține în mână și va lovi persoana vătămată cu aceasta.

Declarația Persoanei vătămate se coroborează cu cele declarate de martorii Cotein S. N. și Cliser R. – E. care au descris în mod amănunțit modul în care s-au petrecut evenimentele.

Totodată instanța va înlătura apărările inculpatului C. P., formulate prin apărătorul ales, ca fiind total neîntemeiate, organele de poliție acționând în conformitate cu legea, aspect ce reiese în mod evident din imaginile video depuse la dosarul cauzei din care se observă cum inculpatul C. P. refuză să se supună somațiilor organelor de poliție aspect ce a dus la folosire în mod legal a armamentului din dotare.

De asemenea din imagini se observă cum inculpatul are în mână un obiect ce pare a fi o sticlă aspect ce se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate și a martorilor care au susținut că C. P. l-a amenințat pe numitul T. A. că va sparge o sticla și îl va “tăia”.

Totodată instant va respinge apărările inculpatului C. A. care a afirmat că nu și-a dat seama că persoana vătămată este polițist, întrucât din actele de la dosarul cauzei reiese contrariu.

Persoana vătămată și martorii audiați în cauză au afirmat că polițiștii și-au declinat calitatea cu voce tare, iar inculpatul C. P. discuta cu aceștia pe un ton ridicat așa cum afirmă martora C. G., polițiștii repetând de mai multe ori ca C. P. să vină la secție. În același timp instanța reține că inculpatul C. A. se afla în curte la masă cu numita C. G., așa cum aceasta declară, fiind deci evident că susnumitul a auzit discuțiile pe care le purta fiul său cu ofițerii de poliție. În același timp martora K. A. M. a declarat că organele de poliție aveau armamentul din dotare la vedere iar inculpatul C. A. s-a dus a ieșit din curte atunci când a auzit ”Hai cu noi la secție”.

Totodată instanța reține că în aceeași zi polițiștii l-au căutat pe inculpatul C. P. la domiciliu aspect ce reiese din declarațiile martorilor aspect pe care numitul C. A. îl cunoștea.

În ceea ce privește infracțiunile de ultraj de care sunt acuzați inculpații instanța reține că materialul probator se coroborează inculpații fiind vinovați de săvârșirea acestor infracțiuni.

7. În drept, fapta inculpatului C. P. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, faptă prev. de art. art. 257 alin. 1 și 4 C.pen. rap. la art. 206 alin. 1 C.pen. iar fapta inculpatului C. A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, faptă prev. de art. art. 257 alin. 1 și 4 C.pen. rap. la art. 193 alin. 2 C.pen..

În ceea ce privește elementul material al infracțiunii acesta este reprezentat de acțiunea de lovire a persoanei vătămate de către inculpatul C. A. și cauzarea acestuia vătămări corporale ce au necesitat 2-3 zile de îngrijire medicală așa cum rezultă din raportul de expertiză medico legală, precum și amenințarea acestuia de inculpatul C. P. și crearea unei stări de temere. Apariția stării de temere este justificată prin modul de comitere a infracțiunii, raportat la faptul că organele de poliție au fost depășite de evenimente, prin împrejurarea că persoana vătămată fusese anterior lovită precum și prin faptul că inculpatul C. A. este cunoscut ca o persoană violentă.

Urmarea imediată a faptei constă pe de o parte, în lezarea relațiilor sociale referitoare la autoritatea de stat, a căror dezvoltare este asigurată prin apărarea prestigiului și siguranței funcționarilor care exercită această autoritate, iar pe de altă parte în vătămarea fizică a persoanei purtătoare a autorității publice, având în vedere și reacția negativă a opiniei publice în situația în care prin astfel de manifestări se subminează încrederea de care ar trebui să se bucure organele ce exercită autoritatea statului, slăbind astfel capacitatea de acțiune a acestora și credibilitatea de care trebuie să se bucure în fața cetățenilor.

În ceea ce privește raportul de cauzalitate, instanța reține că prin lovirea lucrătorului de poliție s-a adus atingere autorității Poliției Române. Totodată infracțiunea fiind una de pericol, legătura de cauzalitate se produce eo ipso prin săvârșirea faptei.

Din punct de vedere subiectivinculpații au prevăzut rezultatul faptei sale și l-a și urmărit, ceea ce caracterizează forma de vinovăție a intenției directe prevăzută de art.16 alin.3 lit.a C.pen..

Totodată instanța reține că este îndeplinită și cerința premisă, întrucât persoana vătămată este funcționar public, fiind aplicabile totodată și prevederile alin. 5, întrucât aceasta îndeplinea funcția de polițist în momentul exercitării activității de agresiune și amenințare, motiv pentru care este aplicabil și alin. 4 ale art. 257 C.pen..

Totodată prin actul de sesizare al instanței s-a reținut în cazul inculpatului C. P. aplicabilitatea art. 41 C.pen., respectiv a instituției recidivei.

Studiind fișa de cazier judiciar al acestuia instanța reține că prin sentința penală 1240 din 21.12.2012 pronunțată în dosarul_/299/2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la 03.01.2013 instanța reține că inculpatul C. P. a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule (fapta din data de 04.06.2012) și la pedeapsa închisorii de 1 (un) an, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule (fapta din data de 27.10.2012). Totodată prin aceeași sentință au fost contopite cele două pedepse aplicate, astfel încât inculpatul urma să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare, sporită la 1 an și 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendă sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani.

Cum inculpatul a săvârșit infracțiunea de ultraj în termenul de încercare reținerea stării de recidivă este întemeiată.

8. Analizând individualizarea pedepsei instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor și dispozițiile art.74 C.pen, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Cu privire la fapta săvârșită, infracțiunea de ultraj protejează o valoare socială deosebit de importantă, respective respectul datorat autorităților statului precum și protejarea integrității corporale a celor care o exercită contra unor acte intenționate îndreptate împotriva sa cu intenția de a îl leza. Gradul de pericol social abstract al faptei este relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, respectiv de la 9 (nouă) luni la 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare în cazul inculpatului C. A. și 4 (patru) luni și 15 (cincisprezece) zile și 1 (un) an și 6 (șase) luni în cazul inculpatului C. P..

Analizând circumstanțele personale ale celor doi inculpați instanța reține că cei doi sunt cunoscuți cu antecedente penale, numitul C. A. a comis o infracțiune de furt calificat pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare, iar inculpatul C. P. a săvârșit în trecut două infracțiuni la legea circulației. De asemenea instanța reține că inculpații sunt cunoscuți având drept un comportament agresiv așa cum reiese din declarațiile martorilor de la filele 83 și 84 ale dosarului de urmărire penală.

Analizând circumstanțele reale ale comiterii infracțiunilor instanța se raportează, la comportamentul agresiv al inculpaților care a impus folosirea armamentului din dotare de către organele de poliție și intervenția unor forțe suplimentare, pentru aplanarea conflictului respectiv. Nu este de neglijat nici urmarea produsă pe de o parte, lezarea relațiilor sociale referitoare la autoritatea de stat, a căror dezvoltare este asigurată prin apărarea prestigiului și siguranței funcționarilor care exercită această autoritate, iar pe de altă parte vătămarea fizică a persoanei purtătoare a autorității publice, având în vedere și reacția negativă a opiniei publice în situația în care prin astfel de manifestări se subminează încrederea de care ar trebui să se bucure organele ce exercită autoritatea statului, slăbind astfel capacitatea de acțiune a acestora și credibilitatea de care trebuie să se bucure în fața cetățenilor.

În același timp instanța ia act că inculpatul C. A. la-a lovit în mod repetat pe numitul T. A. în zona feței, că inculpatul C. A. l-a amenințat pe acesta cu o sticlă spunând că o va sparge și îl va tăia, că inculpații nu au încetat comportamentul agresiv decât atunci cânt a fost folosit armamentul din dotare precum și faptul că a fost nevoie de încă un echipaj de poliție pentru ai determina pe aceștia să înceteze acțiunile violente.

Pentru toate aceste motive instanța se va orienta în aplicarea unei pedepse spre mediu pentru cei doi inculpați.

Astfel în temeiul art. 257 alin. 1 și 4 C.pen. rap. la art. 206 alin. 1 C.pen. va dispune condamnarea pe inculpatul C. P. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

De asemenea instanța urmează a aplica inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art.66 alin. 1, lit. a, b și h C.pen., respectiv va interzice inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de deține, purta și folosi orice categorie de arme pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate. Astfel instanța reține că prin săvârșirea unei infracțiuni de ultraj inculpatul nu poate fi compatibil cu exercitarea unor funcții publice care prin natura lor presupun o mare responsabilitate. Totodată raportat la faptul că a săvârșit o infracțiune cu violență, prin folosirea unei arme, instanța consideră necesar interzicerea dreptului de a purta orice fel de arme.

În temeiul art. 65 alin. 1, rap. la art. art. 66 alin.1 C.pen. instanța va interzice ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. art.66 alin. 1, lit. a, b și h C.pen., respectiv va interzice inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de deține, purta și folosi orice categorie de arme din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Va constata că prezenta infracțiune a fost comisă în termenul de încercare de 4 (patru) ani stabilit prin sentința penală 1240 din 21.12.2012 pronunțată în dosarul_/299/2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la 03.01.2013.

În temeiul art. 10 din Legea 187/2012 și art. 96 alin. 4 C.pen. va dispune revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare stabilit prin sentința penală 1240 din 21.12.2012 pronunțată în dosarul_/299/2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la 03.01.2013 și executarea acesteia alături de prezenta condamnare, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. 1 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. a, b și h C.pen., respectiv va interzice inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de deține, purta și folosi orice categorie de arme pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 alin. 5 C.pen. cu referire la art. 45 alin. 1 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. a, b, și h C.pen., respectiv va interzice inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de deține, purta și folosi orice categorie de arme pedepse ce se vor execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În ceea ce privește modul de executare instanța, raportat la prevederile legale va dispune executarea acesteia in regim de detenție legea interzicând orice alt mod de executare.

În temeiul art. 72 alin.1 C.pen. va dispune deducerea perioadei în care inculpatul C. P. a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu, respectiv perioada 24.07.2014 la 29.06.2015, inclusiv.

În temeiul art. 399 alin. 1 C.pr.pen. menține măsura preventivă a controlului judiciar în luată față de inculpat.

Astfel în temeiul art. 257 alin. 1 și 4 C.pen. rap. la art. 193 alin. 2 C.pen. va condamna pe inculpatul C. A., fiul lui L. și I., născut la data de 01.07.1967 în oraș Vînju M., jud. M., cu domiciliul în București, .. 31, sector 1, posesor CI . nr._, CNP_ la pedeapsa de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În temeiul art. 65 alin. 1, rapt la art. art. 66 alin.1 C.pen. instanța va interzice ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. art.66 alin. 1, lit. a, b și h C.pen., respectiv va interzice inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de deține, purta și folosi orice categorie de arme din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În ceea ce privește modul de executare a pedepsei instanța va avea în vedere dispozițiile art. 91 C.pen. respectiv dacă pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanța reține că inculpatul nu a dat dovadă de nici un regret în ceea ce privește comiterea infracțiunii. Astfel deși acesta a susținut că îi pare rău că l-a lovit pe numitul T. A., odată cu înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu și ulterior cu măsura controlului judiciar, a revenit la comportamentul disprețuitor față de autoritățile statului. Instanța reține că inculpatul s-a prezentat după ce a consumat băuturi alcoolice la organul însărcinat cu supravegherea sa adresându-le cuvinte jignitoare polițiștilor așa cum rezultă din procesul verbal depus la dosar. În același timp în prima seră în care măsura arestului preventiv a fost înlocuită cu măsura arestului la domiciliu cei doi inculpați au consumat băuturi alcoolice și s-au amenințat reciproc fiind nevoie de intervenția organelor de poliție pentru aplanarea conflictului.

Totodată acest comportament se adaugă la gravitatea faptei inculpatului care a lovit un ofițer de poliție cu pumnul într-o zonă vitală, respectiv în zona feței, în mod repetat aspecte ce conving instanța de judecată asupra periculozității inculpatului.

După cum a menționat anterior din actele de la dosarul cauzei reiese că inculpatul are un comportament constant violent, astfel încât instanța consideră necesar, raportat la conduita acestuia din care nu reiese nici cel mai mic aspect de îndreptare, reintegrare socială și respect față de autorități, că executarea pedepsei să se facă în regim de detenție in vederea reeducării inculpatului.

În temeiul art. 399 alin. 1 C.pr.pen. menține măsura preventivă a controlului judiciar în luată față de inculpat.

În temeiul art. 397 C.pr.pen. rap. la art. 19 C.pr.pen. și art. 1357 C.civ. ia act că persoanele vătămate nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 7 alin. 1 și 2 și art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpații C. paul și C. A. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. la data eliberării din detenție.

În baza art. 274 alin.1 și alin. 2 C.pr.pen, obligă inculpații la plata sumei de 1.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Instanța a avut în vedere deducerea cheltuielilor cauzate de cercetare infracțiunii de tâlhărie.

Cu drept de apel în zece zile de la comunicarea copiei minutei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

În temeiul art.. 396 alin. 5. C.pr.pen. rap la art. 16 alin. 1 lit. b, teza a II a C.pr.pen. dispune achitarea inculpatului C. P. fiul lui A. și G., născut la data de 06.04.1989 în București, Sector 1, cu domiciliul în București, .. 31, sector 1, posesor C.I. . nr._, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie prev. de art. 32 C.pen. rap la art. 233 C.pen. rap. la art. 234 alin 1 lit. a C.pen.

În temeiul art. 257 alin. 1 și 4 C.pen. rap. la art. 206 alin. 1 C.pen. condamnă pe inculpatul C. P. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În temeiul art. 67 alin.1 C.pen. rap. la art.66 alin. 1, lit. a, b și h C.pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. art.66 alin. 1, lit. a, b și h C.pen, respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de deține, purta și folosi orice categorie de arme pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen. rap. la art. art. 66 alin.1 C.pen. interzice, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. art.66 alin. 1, lit. a, b și h C.pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de deține, purta și folosi orice categorie de arme din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Constata că prezenta infracțiune a fost comisă în termenul de încercare de 4 (patru) ani stabilit prin sentința penală 1240 din 21.12.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul_/299/2012, definitivă prin nerecurare la 03.01.2013.

În temeiul art. 10 din Legea 187/2012 și art. 96 alin. 4 C.pen. dispune revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare stabilită prin sentința penală 1240 din 21.12.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul_/299/2012, definitivă prin nerecurare la 03.01.2013 și executarea acesteia alături de pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. 1 C.pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. a, b și h C.pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de deține, purta și folosi orice categorie de arme pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 alin. 5 C.pen. cu referire la art. 45 alin. 1 C.pen. interzice inculpatului, ca pedeapsa accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. a, b, și h C.pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de deține, purta și folosi orice categorie de arme pedepse ce se vor execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 72 alin.1 C.pen. deduce perioada în care inculpatul C. P. a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu, respectiv perioada 24.07.2014 la 29.06.2015, inclusiv.

În temeiul art. 399 alin. 1 C.pr.pen. menține măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat.

În temeiul art. 257 alin. 1 și 4 C.pen. rap. la art. 193 alin. 2 C.pen. condamnă pe inculpatul C. A., fiul lui L. și I., născut la data de 01.07.1967 în oraș Vînju M., jud. M., cu domiciliul în București, .. 31, sector 1, posesor CI . nr._, CNP_ la pedeapsa de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În temeiul art. 67 alin.1 C.pen. rap. la art.66 alin. 1, lit. a, b și h C.pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. art.66 alin. 1, lit. a, b și h C.pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de deține, purta și folosi orice categorie de arme pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. 1, rap. la art. art. 66 alin.1 C.pen. intezice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1, lit. a, b și h C.pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de deține, purta și folosi orice categorie de arme din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 72 alin.1 C.pen. deduce perioadei în care inculpatul C. A. a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu, respectiv perioada 24.07.2014 la 29.06.2015, inclusiv.

În temeiul art. 399 alin. 1 C.pr.pen. menține măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat.

În temeiul art. 397 C.pr.pen. rap. la art. 19 C.pr.pen. și art. 1357 C.civ. ia act că persoanele vătămate, T. A. și I. I., nu s-au constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 7 alin. 1 și 2 și art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpații C. P. și C. A. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. la data eliberării din detenție.

În baza art. 274 alin.1 și alin. 2 C.pr.pen, obligă inculpații la plata sumei de 1.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de apel în zece zile de la comunicarea copiei minutei.

Președinte, Grefier,

D. B. A. D. R.

Red.DBA

2 ex.

24.08.2015

← Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 208/2015. Judecătoria SECTORUL...		Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 205/2015.... →

Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Sentința nr. 549/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Sentința nr. 549/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI