Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 676/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI

Sentința nr. 676/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 22-09-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI

-SECȚIA PENALĂ-

SENTINȚA PENALĂ NR. 676

Ședința publică de la 22.09.2015

Instanța constituită din:

Președinte – G.-E. L.

Grefier – F. S.

Din partea Ministerului Public - P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București a participat procuror C. M..

Pe rol soluționarea cauzei penale de față, privind pe inculpatul M. D., trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr._/P/2011 din 24.10.2014 pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22.09.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr._/P/2011 din 24.10.2014, P. de pe lângă Judecătoria Sector 3 București a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M. D., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin 1 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., fapta constând în aceea că la data de 21.06.2011, în jurul orei 03.00, inculpatul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe Splaiul Independenței, sect. 3, fără a poseda permis de conducere.

Cauza s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 27.10.2014, sub nr. de dosar_ .

Organele de urmărire penală au reținut situația de fapt în actul de sesizare în urma administrării următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de depistare (f. 6), procesul-verbal de verificare permis (f. 16), declarațiile inculpatului M. D. (f. 14, 29), declarația olografă a martorului asistent M. I. M. (f. 15), cazierul judiciar a inculpatului (f. 12-13) și procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 4).

Prin încheierea de ședință din 27.01.2015, instanța a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul M. D..

Pe parcursul judecării cauzei, inculpatul a fost citat la domiciliul din evidența online a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (f. 20), dar și prin afișarea citației la ușa instanței, dar nu s-a prezentat în instanță, deși s-a emis și mandat d aducere pe numele acestuia (f. 32).

La solicitarea instanței, s-a comunicat la dosar fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 25-27), precum și copia sentinței penale nr. 2540/2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București, cu referat întocmit de Biroul Executări Penale (f. 36-37).

La termenul din data de 21.04.2015 s-a încuviințat solicitarea reprezentantului Ministerului Public de audiere a martorului din lucrări M. I. M., iar acesta, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță, astfel că pe numele lui, la termenul din 19.05.2015, s-a emis mandat de aducere (f. 52).

Din procesul-verbal încheiat de agentul de poliție în baza mandatului de aducere emis pe numele martorului, rezultă că acesta este plecat în Germania de 4 luni de zile, în interes de serviciu, iar soția martorului, care a furnizat aceste informații, a menționat că nu cunoaște data întoarcerii în țară a soțului său, astfel că instanța, la termenul din 15.09.2015, față de imposibilitatea audierii acestui martor, în baza art. 381 alin. 7 C.p.p., a dat citire declarației martorului din faza de urmărire penală, urmând a ține seama de aceasta la judecarea cauzei.

De asemenea, în ședința publică din 15.09.2015, având în vedere data săvârșirii faptei (21.06.2011), reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu din infracțiunea prev. de art. 335 alin. 1 cu aplic. art. 5 NCP în infracțiunea prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP, apreciind că legea penală mai favorabilă inculpatului în ceea ce privește concursul de infracțiuni este legea veche, inculpatul fiind condamnat anterior pentru o faptă concurentă cu cea din prezenta cauză.

Analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situația de fapt:

La data de 21.06.2011, în jurul orei 03.00, inculpatul M. D. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe Splaiul Independenței sector 3, din direcția Piața Unirii către Piața Națiunile Unite și, fiind oprit pentru control de către un echipaj de poliție, s-a constatat că inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, aspect rezultat și din cercetările ulterioare.

Situația de fapt mai sus reținută rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă, după cum urmează:

Declarațiile de recunoaștere a inculpatului (filele nr. 7-11; 29-30 d.u.p) sunt confirmate de procesul-verbal încheiat la data de de 21.06.2011 (fila nr. 6 d.u.p) și de declarația martorului M. I. M. (fila nr. 15 d.u.p).

Martorul asistent M. I. M., în declarația sa olografă, a susținut că a fost de față când inculpatul M. D. a fost oprit de către organele de poliție pentru control, ocazie cu care acesta a declarat că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. Și din verificările ulterioare a rezultat că inculpatul nu posedă permis de conducere (fila nr. 16 d.u.p).

Raportat la probatoriul administrat astfel cum a fost analizat, instanța constată că fapta reținută în sarcina inculpatului există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de acesta, impunându-se o soluție de condamnare.

Văzând data săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, instanța constată, cu prioritate, că, odată cu . data de 01.02.2014, a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, devin aplicabile dispozițiile art. 5 alin.1 C.p., potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă. În ceea ce privește noțiunea de lege penală mai favorabilă, la stabilirea acesteia în prezenta cauză, instanța va avea în vedere și Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale privind înțelesul constituțional al art. 5 alin. 1 C.p., publicată în Monitorul Oficial al României pe data de 20.05.2014, conform căreia “ Dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”. De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a achiesat la concluzia Curții Constituționale printr-o Decizie ulterioară dată cu titlu prealabil pentru dezlegarea unor probleme de drept.

Astfel, pentru identificarea legii penale mai favorabile, văzând și Decizia Curții Constituționale mai sus menționată, instanța va avea în vedere toate particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația inculpatului - respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, la condițiile de tragere la răspundere penală, la criteriul sancțiunii principale, la situațiile ce pot constitui circumstanțe atenuante, la cauzele de agravare sau de atenuare, relevante fiind inclusiv modalitățile de individualizare a executării pedepselor. Pe cale de consecință, analizând fapta reținută în sarcina inculpatului M. D., respectiv infracțiunea prev. de art. 335 alin. 1 C.p., instanța constată că aceasta se regăsește și în legea veche, nefiind o infracțiune nouă. Astfel, infracțiunea mai sus menționată se regăsește ca și incriminare in dispozițiile art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 rep. Analizând criteriile mai sus menționate pentru identificarea legii penale mai favorabile în situația inculpatului, având în vedere și mențiunile din cazierul judiciar al inculpatului (filele nr. 25-27 d.i), din care rezultă că fapta dedusă judecății este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2540/19.09.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București, rămasă definitivă prin nerecurare la 15.10.2013, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002, rep.., instanța apreciază că legea mai favorabilă este legea veche, având în vedere faptul că ambele texte legale prevăd pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, însă în cazul concursului de infracțiuni este mai favorabilă vechea reglementare, nefiind obligatorie adăugarea sporului.

Astfel, conform art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea (în cazul de față nu se poate aplica o altfel de pedeapsă) se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Potrivit art. 34 din Vechiul Cod Penal, în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Conform art. 5 alin. 1 C.p., față de cele mai sus reținute, în baza art. 386 alin. 1 C.proc. pen. instanța va admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către reprezentantul Ministerului Public din infracțiunea prev. de art. 335 alin. 1 cu aplic. art. 5 NCP pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. D. prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr._/P/2011 din 24.10.2014 în infracțiunea prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP.

În drept, fapta inculpatului M. D. care, la data de 21.06.2011, în jurul orei 03.00, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe Splaiul Independenței sect. 3, fără a poseda permis de conducere, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002 rep.

Sub aspectul laturii obiective, prin săvârșirea faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere s-a produs rezultatul socialmente periculos, anume atingerea relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, legătura de cauzalitate rezultând ex re.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, conform dispoziției art. 19 alin.1 pct.1 lit. a din Codul penal din 1969 deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (atingerea relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice) și a urmărit producerea acestuia prin săvârșirea faptei, relevantă fiind declarația inculpatului de recunoaștere a faptei, acesta cunoscând implicația legală a prevederilor art. 86 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002 rep.

Pe cale de consecință, având în vedere art. 52 din Codul penal din 1969, potrivit căruia pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța va proceda la stabilirea și aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal din 1969, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol al faptei comise, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Cu privire la pericolul social concret al faptei comise, acesta va fi apreciat în baza art. 18 indice 1 alin. 2 din Codul penal din 1969, urmând să țină cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.

Astfel, la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 52 și 72 din Codul penal din 1969. Se vor avea în vedere limitele de pedeapsă fixate de art. 86 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002 rep. (închisoare de la 1 la 5 ani), precum și gradul de pericol social concret al faptei, dedus din împrejurările comiterii acesteia, în acest sens instanța reținând că inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism fără a poseda permis de conducere, creând o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice.

Se vor avea în vedere, totodată, și circumstanțele personale ale inculpatului, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, declarații și fișă de cazier judiciar. Astfel, instanța reține că inculpatul a avut o atitudine sinceră in fata organelor de urmărire penală, însă s-a sustras de la judecata cauzei, este în vârstă de 43 de ani, necăsătorit, studii - 4 clase, fără ocupație, fiind și cunoscut cu antecedente penale, acesta fiind anterior condamnat definitiv prin sentința penală nr. 2540/19.09.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București, rămasă definitivă prin nerecurare la 15.10.2013, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002, fiind emis mandatul de executare a pedepsei nr. 3986/15.10.2013. De asemenea, prin sentința penală nr. 1548/2014 a Judecătoriei Găești, inculpatul a fost liberat condiționat la 08.10.2014 cu un rest de pedeapsă neexecutat de 51 zile închisoare.

Astfel, având în vedere mențiunile din fișa de cazier judiciar care denotă o perseverența infracțională a inculpatului, aspect ce determină concluzia că fapta reținută în sarcina inculpatului nu reprezintă un caz izolat, se impune pronunțarea unei soluții de condamnare la pedeapsa închisorii.

În raport cu toate aceste elemente de individualizare, în prezenta cauză, instanța va condamna inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere (faptă din 21.06.2011)

Instanța urmează a constata că fapta dedusă judecății este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2540/19.09.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București, rămasă definitivă prin nerecurare la 15.10.2013, la pedeapsa închisorii de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002, rep., în baza art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969 și art. 34 lit. b) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 36 alin.1 din Codul penal din 1969, va contopi pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, 1 an închisoare.

Având în vedere că inculpatul a executat anterior o parte din pedeapsa rezultată, în baza art. 36 alin. 3 din Codul penal din 1969 va deduce din durata pedepsei rezultante de 1 an închisoare perioada deja executată de la 29.11.2013 la 08.10.2014.

De asemenea, față de perioada lungă de timp scursă de la data săvârșirii faptei, perioadă în care nu există date că inculpatul a mai săvârșit alte infracțiuni, instanța va menține beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare, soluție dispusă prin sentința penală nr. 1548/2014 a Judecătoriei Găești, inculpatul fiind liberat condiționat la 08.10.2014 cu un rest de pedeapsă neexecutat de 51 zile închisoare.

În baza art. 71 din Codul penal din 1969 va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 274 alin.1 C.p.p. va obliga pe inculpat să plătească suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului din oficiu, av. D. I., în cuantum de 300 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art. 386 alin. 1 C.proc. pen. admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de reprezentantul Ministerului Public din infracțiunea prev. de art. 335 alin. 1 cu aplic. art. 5 NCP pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. D. prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr._/P/2011 din 24.10.2014 în infracțiunea prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP.

Conform art. 5 alin. 1 C.p.:

În baza art. 86 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002 rep. condamnă pe inculpatul M. D. (fiul lui D. și E., născut la 15.05.1971 în București, stare civilă – necăsătorit, studii gimnaziale, fără ocupație sau loc de muncă, CNP_, domiciliat în mun. București, .. 7, ., cunoscut cu antecedente penale, citat prin afișare la ușa instanței conform art. 259 alin.5 C.p.p.) la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere ( faptă din 21.06.2011).

Constată că fapta dedusă judecății este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2540/19.09.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București, rămasă definitivă prin nerecurare la 15.10.2013, la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002, rep..

În baza art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969 și art. 34 lit. b) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 36 alin.1 din Codul penal din 1969 contopește pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, 1 an închisoare.

În baza art. 71 din Codul penal din 1969 interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 36 alin. 3 din Codul penal din 1969 deduce din durata pedepsei rezultante de 1 an închisoare perioada deja executată de la 29.11.2013 la 08.10.2014.

Menține beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare, soluție dispusă prin sentința penală nr. 1548/2014 a Judecătoriei Găești, inculpatul fiind liberat condiționat la 08.10.2014 cu un rest de pedeapsă neexecutat de 51 zile închisoare.

În baza art. 274 alin.1 C.p.p. obligă pe inculpat să plătească suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului din oficiu, av. D. I., în cuantum de 300 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpat și procuror.

Pronunțată în ședință publică azi, 22.09.2015.

P., GREFIER,

G.-E. L. F. S.

Red. G.E.L./Tehnred. F.S.

2 EX/21.10.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 676/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI