Tâlhărie. Art.233 NCP. Sentința nr. 102/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 102/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 05-02-2015

Dosar._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI-SECȚIA PENALĂ

SENTINTA PENALA NR. 102

Ședința publică din 05.02.2015

Instanța constituită din:

Președinte – A. E. C.

Grefier – A. D. I.

Din partea Ministerului Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 3 București a participat procuror C. M..

Pe rol pronunțarea cauzei penale de față, privind pe inculpații M. P. și D. V. C., trimiși în judecată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr. 5828/P/2012, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de tâlhărie săvârșite în concurs real, prev de art. 233 Cp, cu aplic. art. 33 lit. a Cp, toate cu aplic. art. 5 Cp (inculpatul M. P.) și a infracțiunii de complicitate la tâlhărie, săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 48 Cp, rap. la art. 233 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp, cu aplic. art. 5 Cp (inculpatul D. V. C.).

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2015, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 29.01.2015 și apoi pentru astăzi, 05.02.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 5828/P/2012 din 31.03.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, inculpații M. P. și D. V. C. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de tâlhărie în concurs real, prev. de art. 233 Cp cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969, toate cu aplicarea art. 5 C.p. (inculpatul M. P.) și a infracțiunii de complicitate la tâlhărie, săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 48 rap. la art. 233 C.p. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 alin.1 C.p. (inculpatul D. V. C.).

În cuprinsul rechizitoriului organele de urmărire penală au reținut următoarele cu privire la faptele inculpatului M. P.:

- La data de 16.04.2012, în jurul orei 10.00, aflându-se pe ..3, sector 3, împreună cu inculpatul D. V. C. și fiind încurajat de acesta din urmă, inculpatul M. P. a smuls de la gâtul persoanei vătămate B. E. un lanț din aur;

- La data de 30.04.2012, în jurul orei 19.30, prin smulgere, inculpatul M. P. a deposedat-o pe persoana vătămată N. N. de un lanț din aur de la gât, în timp ce se afla pe trotuarul dintre scările 4 și 5 a blocului de pe . 3;

- La data de 28.05.2012, în jurul orelor 15.50, prin smulgere, inculpatul M. P. a deposedat-o pe persoana vătămată C. A. de cercelul din aur de la urechea dreaptă, în timp ce se afla pe scările de la ., de pe . nr.2, sector 3.

În același act de sesizare s-a reținut că inculpatul D. V. C., în data de 16.04.2012, în jurul orelor 10.00, în timp ce se afla împreună cu inculpatul M. P. pe ..3, sector 3, prin prezența sa l-a încurajat pe acesta din urmă să smulgă de la gâtul persoanei vătămate B. E. un lanț din aur, iar după săvârșirea faptei a amanetat lanțul sustras de inculpatul M. P. cu suma de 370 lei.

Organele de urmărire penală au reținut situația de fapt în urma administrării următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, declarații persoană vătămată B. E., declarații inculpat M. P., declarații inculpat D. V. C., procesul –verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente, procesul –verbal de consemnare a declarației orale a lui M. C., procesul –verbal de prezentare pentru recunoaștere, procesul –verbal de reconstituire și planșele fotografice aferente, înscrisuri-contractul de amanet (pentru fapta din 16.04.2012);: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, procese –verbale de consemnare a declarațiilor orale ale persoanei vătămate N. N., declarații persoană vătămată N. N., declarații inculpat M. P., procesul –verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente, procesul –verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșele fotografice aferente, procesul –verbal de reconstituire și planșele fotografice aferente, înscrisuri-contractul de amanet (fapta din 30.04.2012); proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, declarații persoană vătămată C. A., declarația inculpatului M. P., declarația martorului I. M., declarația inculpatului M. P., declarația martorului C. G., declarația inculpatului M. P., declarația martorului A. C., procesul –verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente, procesul –verbal de recunoaștere după planșe fotografice, procesul –verbal de conducere în teren și planșele fotografice aferente, înscrisuri-contract (fapta din 28.05.2012):.

Prin încheierea de ședință din 26.06.2014 judecătorul de camera preliminară a verificat legalitatea sesizării instanței, a probelor administrate în faza de urmărire penală și a actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății în prezenta cauză privind pe inculpații M. P. și D. V. C..

În ședința publică din 09.10.2014, inculpații M. P. și D. V. C. s-au prevalat de dispozițiile art. 396 al.10 C.p.p. coroborat cu art.375 alin.1 C.p.p., recunoscând în totalitate săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu și solicitând ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, fără a propune alte probe, fiind de acord să despăgubească persoanele vătămate cu sumele de bani cu care s-au constituit părți civile în cauză ( f. 95,96 d.i.). Având în vedere poziția procesuală a inculpaților și actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a încuviințat cererile formulate de aceștia și a procedat la judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate instituite de dispozițiile art. 396 al.10 C.p.p. coroborat cu art.375 alin.1C.p.p.

În ședința publică din 22.01.2015 instanța a pus în discuție schimbări de încadrare juridică: cu privire la inculpatului M. P. schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia prin rechizitoriu din trei infracțiuni de tâlhărie săvârșite în concurs real, prev. de art. 233 C.p. cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal din 1969, toate cu aplic. art. 5 C.p. in 3 infracțiuni prev. de art.233 C.p. cu aplicarea art.5 al.1C.p., toate cu aplic.art.38 al. 1C.p. si art.5 al. 1 C.p. și schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia prin rechizitoriu din trei infracțiuni de tâlhărie săvârșite în concurs real, prev. de art. 233 C.p. cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal din 1969, toate cu aplic. art. 5 C.p. într-o infracțiune de tâlhărie prev. de art.211 al.1,2 lit.c, al.2¹ lit.a din Codul penal din 1969, o infracțiune de tâlhărie prev. de art.211 al.1,2 lit.c din Codul penal din 1969 si o infracțiune de tâlhărie prev. de art.211al.1,2 lit.c din Codul penal din 1969, toate cu aplicarea art.33 lit.a) din Codul penal din 1969; cu privire la inculpatul D. V. C. schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestuia prin rechizitoriu din infracțiunea prev. de prev. de art. 48 C.p. rap. la art. 233 C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 C.p. in infracțiunea prev. de art.48 rap. la art.233 al 1 C.p. cu aplicarea art.41 al 1 C.p. si art.5 al 1 C.p., respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa prin rechizitoriu din infracțiunea prev. de prev. de art. 48 C.p. rap. la art. 233 C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 C.p. in infracțiunea prev. de art.26 rap. la art.211 al 1 si 2 lit.c ,2¹ lit.a din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal din 1969 si art.5 al.1 C.p .

În vederea soluționării cauzei instanța a emis adrese pentru comunicarea la dosar a următoarelor sentințe penale cu referate privind data și modalitatea rămânerii definitive și situația executării pedepselor: cu privire la inculpatul M. P. ( sentința penală nr. 500/30.05.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin neapelare la 24.06.2014 – f.63-68 d.i, sentința penală nr. 2987/08.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 57/14.01.2013 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală – f.69-73 d.i., sentința penală nr. 459/14.05.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1625/11.09.2013 a Curții de Apel București –Secția I Penală – f.75-77 d.i., sentința penală nr.905/11.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 B.ști, definitivă prin decizia penală nr. 180/31.01.2013 a Curții de Apel București – Secția I Penală – f. 78-83 d.i., sentința penală nr. 672/10.11.2009 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la 02.12.2009 – f.84-85 d.i., sentința penală nr. 127/01.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin neapelare - f. 105-120 d.i.), iar cu privire la inculpatul D. V. C. (sentința penală nr. 257/30.01.2009 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la 17.02.2009 și sentința penală nr. 1180/2009 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la 11.05.2009 – f.121-123 d.i., sentința penală nr. 905/11.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 180/31.01.2013 a Curții de Apel București – Secția I Penală – f.134-139 d.i., sentința penală nr. 576/20.06.2012 a Judecătoriei Sectorului 2București, definitivă prin decizia penală nr. 1538/13.08.2012 a Curții de Apel București – Secția I Penală – f.141-145 d.i., sentința penală nr. 500/30.05.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 1227/16.10.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală – f.146-148 d.i.). Totodată, a solicitat fișe de cazier judiciar actualizate, acestea fiind înaintate la dosar ( f.23, 198 d.i.). La dosarul cauzei s-a atașat și copia sentinței penale nr. 403/2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București cu privire la inculpatul M. P., cu referat privind data și modalitatea rămânerii definitive ( f.51-57 d.i.).

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Fapta din 16.04.2012 ( în dauna persoanei vătămate B. E.) reținută în sarcina inculpaților M. P. și D. V. C.:

La data de 16.04.2012, în jurul orelor 10.00, inculpații M. P. și D. V. C., în timp ce se deplasau pe . observat-o pe persoana vătămată B. E. și, văzând că aceasta are un lanț din aur la gât, împreună au luat hotărârea de a i-l sustrage. Astfel, inculpații au fugit după persoana vătămată ajungând în spatele ei, însă, aceasta auzind zgomot s-a întors, moment în care inculpatul M. P. i-a smuls lanțul de la gât. Persoana vătămată a opus rezistență împingându-se reciproc cu inculpatul M. P. și, pentru a-l împiedica pe acesta să-i sustragă lanțul, l-a mușcat de mână. În tot acest timp inculpatul D. V. C. a rămas la o distanță de aproximativ un metru față de locul în care se aflau inculpatul M. P. și persoana vătămată B. E.. După ce inculpatul M. P. a sustras lanțul persoanei vătămate a fugit împreună cu inculpatul D. V. C. în direcția stației de metrou Piața Muncii, de unde cu metroul s-au deplasat la Universitate. În jurul orei 11.00, inculpații au mers la S.C. Bijou Credit Group S.R.L., unde inculpatul D. V. C. a încheiat contractul de amanet nr. 5632/16.04.2012, având ca obiect lanțul sustras persoanei vătămate B. E., obținând suma de 370 lei.

Persoana vătămată B. E. s-a constituit parte civilă cu suma de 650 lei reprezentând prejudiciul material suferit ca urmare a faptei de către inculpați.

Săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de către inculpatul M. P. rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpaților date în fața instanței când s-au prevalat de dispozițiile art.396 alin.10 C.p.p. achiesând la situația de fapt menționată în rechizitoriu, declarațiile inculpatului M. P. din faza de urmărire penală de recunoaștere a faptei din 16.04.2012, declarațiile inculpatului D. V. C. care-l indică pe M. P. ca fiind autorul faptei, declarații care se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate B. E., dar și cu mențiunile procesului –verbal de recunoaștere din planșe fotografice și planșele foto aferente, care atestă că persoana vătămată l-a recunoscut din planșe fotografice pe inculpatul M. P., indicându-l ca fiind individul care i-a smuls lanțul din aur de la gât. Relevante sunt și mențiunile procesului –verbal de reconstituire și planșele fotografice aferente, care atestă că inculpatul M. P. a indicat locul faptei, respectiv . dreptul imobilului nr.3, sector 3, precum și direcția în care a fugit împreună cu inculpatul D. V. C.. De asemenea, relevante sunt și mențiunile contractului de amanet nr. 5632/16.04.2012, având ca obiect lanțul sustras persoanei vătămate, din care rezultă că beneficiar al acestuia este inculpatul D. V. C., acesta recunoscând că a fost cel care a semnat contractul de amanet.

Săvârșirea faptei de complicitate la tâlhărie de către inculpatul D. V. C. rezultă din probatoriul administrat în cauză, astfel cum a fost anterior expus, cu următoarele precizări: Din fișele de cazier judiciar atașate la dosar coroborate cu sentințele penale comunicate urmare a adreselor emise de instanță rezultă că cei doi inculpați au mai comis fapte de tâlhărie cu același mod de operare. Din probatoriul administrat rezultă că inculpatul D. V. C. a participat în forma complicității morale la săvârșirea faptei de tâlhărie de către inculpatul M. P., încurajându-l prin prezența sa să comită fapta. Relevante în acest sens sunt declarațiile persoanei vătămate B. E., care a declarat că în momentul în care a auzit pași în urma sa s-a întors și i-a văzut în spate pe cei doi inculpați, precizând, totodată, că în timp ce se îmbrâncea cu M. P., inculpatul D. V. C. îi privea fără să intervină. A mai arătat persoana vătămată că după ce inculpatul M. P. i-a luat lanțul, acesta i-a spus celuilalt inculpat „ haide mă că l-am luat” fugind împreună de la locul faptei. Inculpatul M. P. a arătat că celălalt inculpat l-a încurajat să comită fapta, fără a preciza expres că i-ar fi adresat acele cuvinte inculpatului D. V. C. astfel cum a susținut persoana vătămată. Deși inculpatul M. P. a susținut la urmărirea penală că inculpatul D. V. C. ar fi încercat să tragă lanțul persoanei vătămate, instanța observă că susținerile sale în acest sens nu se coroborează cu nici un mijloc de probă, pentru aceleași considerente neputând fi reținute nici susținerile inculpatului D. V. C. că nu a participat la săvârșirea faptei și că acțiunea inculpatului M. P. a fost spontană. Din probele administrate rezultă că inculpatul D. V. l-a ajutat pe inculpatul M. P. să comită fapta, fiind de față la momentul la care acesta din urmă a smuls lanțul persoanei vătămate, fără a interveni, întărind astfel rezoluția infracțională a acestuia, relevantă în acest sens fiind și comiterea unor fapte anterioare împreună după același mod de operare. Deși inculpatul M. P. a susținut că la faptă au participat alte două persoane, probatoriul administrat nu dovedește acest aspect, motiv pentru care nu va reține în ansamblul probator susținerile inculpatului în acest sens. Astfel, cu ocazia audierii, numitul A. C. a declarat că nu a participat împreună cu inculpatul M. P. la săvârșirea vreunei infracțiuni de tâlhărie ( f.168 d.u.p.). Numitul C. G., cea de a doua persoană indicată de inculpatul M. P., a declarat că a săvârșit împreună cu inculpatul M. P. două infracțiuni de tâlhărie în luna mai 2012, una în zona Piața Sudului și cealaltă în zona Mall V..

Nu în ultimul rând, instanța constată că cei doi inculpați au recunoscut în faza de judecată săvârșirea faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriu, prevalându-se de dispozițiile art.396 alin.10 C.p.p.

Fapta de tâlhărie comisă la data de 40.04.2012 în dauna persoanei vătămate N. N. de către inculpatul M. P.:

În data de 30.04.2012, în jurul orelor 18-18.30, inculpatul M. P., aflându-se la intersecția . . observat-o pe persoana vătămată N. N. stând pe o bancă și, văzând că aceasta purta la gât un lanț din aur, a luat hotărârea de a i-l sustrage. Persoana vătămată, deși a observat că inculpatul M. P. se afla la o distanță de 20 m și o privea insistent, a rămas pe bancă încă aproximativ 30 minute și apoi a plecat, deplasându-se pe . să observe că inculpatul o urmărește în continuare. Ajungând în dreptul imobilului cu nr.23, inculpatul a venit în fugă din spatele persoanei vătămate și i-a smuls lanțul de la gât, după care a fugit. Când persoana vătămată N. N. s-a întors și l-a văzut pe inculpatul M. P. din spate fugind, a realizat în acel moment că este același individ care a privit-o insistent în timp ce stătea pe banca aflată la intersecția . .>

Cu intenția de a valorifica bunul sustras, inculpatul M. P. s-a deplasat, în jurul orei 21.30, la o casă de amanet cu sediul în .-29, sector 3, punct de lucru al . Group SRL, unde a încheiat contractul de amanet nr.5792 ( f. 96 d.u.p.), având ca obiect lanțul sustras persoanei vătămate, obținând suma de 390 lei.

Persoana vătămată N. N. s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 100O lei reprezentând contravaloarea lanțului din aur 14 K de 6-7 grame ( f.81 d.u.p.).

Situația de fapt mai sus reținută rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă:

Audiat la urmărirea penală, inculpatul M. P. a recunoscut săvârșirea faptei de tâlhărie ( f.93-94, 181-184 d.u.p.), arătând că a smuls lanțul din aur de la gâtul persoanei vătămate și că apoi, în aceeași seară, a amanetat lanțul din aur la o casă de amanet situată pe . anterior mai multe bijuterii obținute în urma comiterii unor fapte similare. Relevante sunt și mențiunile procesului –verbal de conducere în teren și planșele fotografice aferente, care atestă că inculpatul M. P. a condus organele de poliție la locul faptei, indicând că locul în care a sustras lanțul din aur a fost trotuarul dintre scările 4 și 5 ale blocului nr.23 de pe . 3 (f.88-91 d.u.p.). Declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii de tâlhărie se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate N. N., care l-a recunoscut pe inculpatul M. P. din planșe fotografice, indicând că acesta este individul care a urmărit-o și apoi i-a smuls lanțul din aur de la gât în timp ce se deplasa pe trotuarul dintre scările 4 și 5 ale blocului nr.23 de pe . 3. Instanța va avea în vedere și contractul de amanet nr.5792 ( f. 96 d.u.p.), care atestă că inculpatul a amanetat lanțul persoanei vătămate cu suma de 390 lei.

În declarația aflată la fila nr. 93 d.u.p. ( cea din 10.09.2012), inculpatul M. P. a arătat că în momentul în care a văzut-o pe persoana vătămată și s-a hotărât să-i sustragă lanțul de la gât era împreună cu A. C., însă acesta din urmă nu a participat la faptă deși aveau o înțelegere anterioară de a comite împreună tâlhării. Ulterior, prin declarația din data de 02.10.2012 ( f. 182 d.u.p.), inculpatul M. P., fără a nega comiterea faptei de tâlhărie, a precizat că în timp ce-i smulgea lanțul persoanei vătămate N. N. paza i-a fost asigurată de numitul C. G. M., cu care avea o înțelegere prealabilă în acest sens. A mai arătat inculpatul că împreună cu acesta din urmă a amanetat lanțul din aur cu suma de 500 -600 lei, sumă pe care a împărțit-o în mod egal cu C. G. M.. Organele de urmărire penală au verificat susținerile inculpatului din data de 02.10.2012, fiind audiați numiții A. C. și C. G. M., persoane care nu au confirmat afirmațiile inculpatului M. P., astfel încât declarațiile inculpatului vizând participarea și a altor persoane la fapta din 30.04.2012 nu pot fi reținute de instanță întrucât nu se coroborează cu nici un mijloc de probă administrat în cauză.

De altfel, audiat în faza de judecată, inculpatul M. P. a recunoscut săvârșirea faptei astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare, prevalându-se de dispozițiile art.396 alin.10 C.p.p.

Fapta din 28.05.2012 săvârșită în dauna persoanei vătămate C. A. de către inculpatul M. P.:

În data de 28.05.2012, în jurul orelor 15.50, inculpatul M. P., aflându-se pe . observat-o pe persoana vătămată C. A. în timp ce aceasta se deplasa pe o alee dintre blocuri. Inculpatul a văzut că persoana vătămată purta bijuterii și a luat hotărârea de a o urmări și de a i le sustrage. Astfel, în momentul în care persoana vătămată a ajuns în fața ușii de acces a blocului L9B, situat pe ..2, inculpatul M. P., aflat în spatele persoanei vătămate, a apucat-o de gât și i-a smuls de la urechea dreaptă cercelul încercând să-l smulgă și pe cel de-al doilea fără a reuși. Persoana vătămată a început să țipe fiind auzită de martorul I. M.. Martorul, observând ce se întâmplă, a strigat la inculpat să o elibereze pe persoana vătămată. În cele din urmă, inculpatul a fugit cu cercelul pe care i l-a sustras persoanei vătămate, bun pe care l-a amanetat la o casă de amanet din ..89, ., punct de lucru al . SRL, unde a încheiat contractul de amanet nr. C_/28.05.2012. Inculpatul a obținut pe cercelul persoanei vătămate suma de 280 lei ( f.189 d.u.p.).

Persoana vătămată C. A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal pornit împotriva inculpatului M. P..

Situația de fapt rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă după cum urmează:

Audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna persoanei vătămate C. A., declarațiile sale coroborându-se cu mențiunile procesului –verbal de conducere în teren și planșele fotografice aferente ( f.170 -173 d.u.p.) și cu declarațiile date în faza de urmărire penală de persoana vătămată. Relevante sunt și declarațiile martorului ocular I. M. ( f.164 d.u.p.), care a arătat că în data de 28.05.2012, în jurul orei 16.00, se afla la balcon și a văzut-o pe persoana vătămată C. A. venind spre scara blocului urmată de inculpat, auzind ulterior țipete. A mai arătat martorul că în momentul în care a auzit-o pe persoana vătămată țipând s-a uitat spre cei doi și l-a văzut pe inculpat aplecat asupra persoanei vătămate care era căzută în genunchi, împrejurare în care a țipat la inculpat să o elibereze pe persoana vătămată. Instanța va avea în vedere și declarațiile persoanei vătămate, mențiunile procesului –verbal de recunoaștere din planșe fotografice și planșele fotografice aferente ( f. 161-162 d.u.p., f.156-159 d.u.p.), care atestă că persoana vătămată l-a recunoscut din planșe fotografice pe inculpat ca fiind individul care în data de 28.05.2012 i-a smuls un cercel de la ureche. Din contractul de amanet nr.C_/28.05.2012 și anexa la acesta rezultă că bunul amanetat a fost un cercel din aur de 14 K, cu o greutate de 3,32 grame, particularitățile bunului amanetat fiind cele care rezultă și din declarațiile persoanei vătămate și ale inculpatului.

Deși la urmărirea penală, inculpatul M. P. a arătat că la faptă a participat și numitul C. G. ( persoana vătămată relatând că în momentul în care inculpatul M. P. a fugit de la locul faptei, de după o mașină a mai ieșit un individ ale cărei trăsături nu le-a reținut), declarațiile sale în acest sens nu pot fi reținute în condițiile în care probatoriul administrat nu a dovedit această împrejurare. Astfel, persoana vătămată nu a putut oferi informații vizând semnalmentele celuilalt individ, iar numitul C. G. nu a confirmat afirmațiile inculpatului în acest sens.

De altfel, audiat în faza de judecată, inculpatul M. P. a recunoscut săvârșirea faptei astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare, prevalându-se de dispozițiile art.396 alin.10 C.p.p.

Raportat la probatoriul administrat în cauză, instanța constată că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor, cu forma de vinovăție cerută lege, nefiind incidentă nici o cauză care să împiedice exercitarea în continuare a acțiunii penale.

Văzând încadrarea juridică dată faptelor celor doi inculpați prin actul de sesizare și constatând că procurorul a reținut dispozițiile favorabile inculpaților din două legi ( Codul penal în vigoare și Codul penal din 1969), ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014 vizând interpretarea constituțională a art.5 alin.1 C.p., instanța constată că se impune analizarea de către judecător a încadrării juridice a faptelor inculpaților în raport de fiecare din cele două legi ( cea în vigoare la data faptelor și cea în vigoare în prezent) și apoi stabilirea în concret a legii penale în ansamblu mai favorabilă fiecăruia dintre inculpați.

Astfel, instanța constată, cu prioritate, că odată cu . data de 01.02.2014, a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, devin aplicabile dispozițiile art.5 alin.1 C.p., potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă. În ceea ce privește noțiunea de lege penală mai favorabilă, la stabilirea acesteia în prezenta cauză, instanța va avea în vedere și Decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale privind înțelesul constituțional al art.5 alin.1 C.p., publicată în Monitorul Oficial al României pe data de 20.05.2014, conform căreia “ Dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”. De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a achiesat la concluzia Curții Constituționale printr-o Decizie ulterioară dată cu titlu prealabil pentru dezlegarea unor probleme de drept.

Raportat la Decizia Curții Constituționale instanța constată că procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. P. pentru trei infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 233 C.p. cu aplicarea art.5 alin.1 C.p., toate cu aplicarea art.33 lit.a) din Codul penal din 1969, apreciind că sunt mai favorabile dispozițiile legii noi cu privire la sancțiunea prevăzută de lege pentru fapta de tâlhărie, dar reținând dispozițiile ce reglementează concursul de infracțiuni din legea veche, mai favorabile din perspectiva tratamentului sancționator, o combinație nepermisă conform Deciziei Curții Constituționale. Astfel, în raport de dispozițiile legii noi și de Decizia Curții Constituționale anterior menționată, in sarcina inculpatului M. P. pot fi reținute în conformitate cu dispozițiile Codului penal în vigoare trei infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 233 C.p. cu aplicarea art.5 alin.1 C.p., toate cu aplicarea art.38 alin.1 C.p.. În conformitate cu Codul penal din 1969, raportat la situațiile de fapt reținute pentru cele trei infracțiuni de tâlhărie săvârșite de inculpatul M. P. în datele de 16.04.2012, 30.04.2012 și 28.05.2012, încadrările juridice în acord cu Codul penal din 1969 ar fi: trei infracțiuni de tâlhărie calificată prev. de art. 211 alin.1,2 lit.c, alin.2¹ lit.a) din Codul penal din 1969, prev.de art.211 alin.1,2 lit.c) din Codul penal din 1969 și prev. de art. 211 alin.1,2 lit.c) din Codul penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit.a) din Codul penal din 1969 și art.5 alin.1 C.p.

În cazul inculpatului D. V. C., procurorul a combinat dispozițiile favorabile din cele două legi, reținând încadrarea juridică a faptei din legea nouă și dispozițiile referitoarea la recidiva postexecutorie din legea veche, pe considerentul că pedeapsa prevăzută de lege în noul cod penal pentru infracțiunea de tâlhărie este mai mică, iar tratamentul sancționator al recidivei pe vechiul cod este mai favorabil. În condițiile în care la data trimiterii celor doi inculpați în judecată nu era publicată în Monitorul Oficial Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 nu poate fi reproșată procurorului combinarea dispozițiilor legale favorabile celor doi inculpați din cele două legi ( Codul penal din 1969 și cel în vigoare). Revenind la inculpatul D. V. C., în conformitate cu dispozițiile legii noi, încadrarea juridică a faptei acestuia ar fi art.48 rap. la art.233 C.p. cu aplicarea art.41 alin.1 C.p. și art.5 alin.1 C.p., iar în acord cu dispozițiile Codului penal din 1969, încadrarea juridică a faptei inculpatului D. V. C. ar fi art. 26 rap. la art.211 alin.1,2 lit.c, 2¹ lit.a din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit.b) din Codul penal din 1969 și art.5 alin.1 C.p.

Analizând în concret situațiile celor doi inculpați pentru identificarea legii penale mai favorabile acestora, văzând și Decizia Curții Constituționale mai sus menționată, instanța va avea în vedere toate particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația inculpaților - respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, la condițiile de tragere la răspundere penală, la criteriul sancțiunii principale, la situațiile ce pot constitui circumstanțe atenuante, la cauzele de agravare sau de atenuarea răspunderii penale. Pe cale de consecință, analizând faptele reținute în sarcina celor doi inculpați, văzând și faptul că în cazul acestora sunt incidente cauze de agravare a pedepsei, respectiv concursul de infracțiuni, respectiv recidiva, ținând cont și de faptul că instanța urmează a rezolva antecedentele penale ale acestora cu privire la condamnări anteriore pentru fapte concurente cu cele deduse judecății în prezenta cauză, instanța apreciază că pentru cei doi inculpați, deși Codul penal din 1969 prevede o pedeapsă mai mare pentru infracțiunea de tâlhărie, acesta este mai favorabil în ansamblul celor doi inculpați.

Pe cale de consecință, instanța va respinge sesizarea din oficiu privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. P. prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului3 București nr. 5828/P/2012 din 31.03.2014 din trei infracțiuni de tâlhărie prev. de art.233 C.p. cu aplicarea art. 33 lit.a) din Codul penal din 1969 în trei infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 233 C.p. cu aplicarea art.38 alin.1 C.p. și art.5 alin.1 C.p.

În baza art.386 alin.1 C.p.p. va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. P. prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului3 București nr. 5828/P/2012 din 31.03.2014 din trei infracțiuni de tâlhărie prev. de art.233 C.p. cu aplicarea art. 33 lit.a) din Codul penal din 1969 în trei infracțiuni de tâlhărie calificată prev. de art. 211 alin.1,2 lit.c, alin.2¹ lit.a) din Codul penal din 1969, prev.de art.211 alin.1,2 lit.c) din Codul penal din 1969 și prev. de art. 211 alin.1,2 lit.c) din Codul penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit.a) din Codul penal din 1969 și art.5 alin.1 C.p.

Pentru aceleași considerente, instanța va respinge sesizarea din oficiu privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului D. V. C. prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului3 București nr. 5828/P/2012 din 31.03.2014 din infracțiunea de complicitate la tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.48 rap. la art.233 C.p. cu aplicarea art. 37 lit.b) din Codul penal din 1969 în infracțiunea de complicitate la tâlhărie prev. de art. 48 rap. la art. 233 C.p. cu aplicarea art.41 alin.1 C.p. și art.5 alin.1 C.p..

În baza art.386 alin.1 C.p.p. va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului D. V. C. prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului3 București nr. 5828/P/2012 din 31.03.2014 din infracțiunea de complicitate la tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.48 rap. la art.233 C.p. cu aplicarea art. 37 lit.b) din Codul penal din 1969 în infracțiunea de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 rap. la art.211 alin.1,2 lit.c, 2¹ lit.a din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit.b) din Codul penal din 1969 și art.5 alin.1 C.p.

I. În drept, fapta inculpatului M. P. care la data de 16.04.2012, în jurul orei 10.00, aflându-se pe ..3, sector 3, împreună cu inculpatul D. V. C. și fiind încurajat de acesta din urmă, a smuls de la gâtul persoanei vătămate B. E. un lanț din aur, întrunește în fapta și drept elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1,2 lit. c, alin.2¹ lit. a din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 C.p.

Fapta aceluiași inculpat care la data de 30.04.2012, în jurul orei 19.30, prin smulgere, a deposedat-o pe persoana vătămată N. N. de un lanț din aur de la gât, în timp ce se afla pe trotuarul dintre scările 4 și 5 a . . 3, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1,2 lit. c din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 C.p.

Fapta aceluiași inculpat care la data de 28.05.2012, în jurul orei 15.50, prin smulgere, a deposedat-o pe persoana vătămată C. A. de cercelul din aur de la urechea dreaptă, în timp ce se afla pe scările de la intrarea în . pe . nr.2, sector 3, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1,2 lit.c) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 C.p.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunilor constă în acțiunile violente ale inculpatului, constând în smulgerea bijuteriilor de la gâtul, respectiv de la urechea persoanelor vătămate, astfel încât posibilitățile persoanelor vătămate de reacție în apărarea patrimoniilor proprii să fie anihilate, iar latura subiectivă se caracterizează prin intenție directă, inculpatul urmărind însușirea bunurilor și valorificarea lor ulterioară pentru a face rost de bani. Legătura de cauzalitate între faptele ilicite și urmările imediate – producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanelor vătămate și atingerea relațiilor sociale vizând integritatea corporală – rezultă din materialitatea faptelor.

Reținerea circumstanței agravante speciale prevăzute de art. 211 alin.2 lit.c din Codul penal din 1969 se justifică în cazul celor trei fapte de tâlhărie întrucât inculpatul le-a comis în locuri publice în accepțiunea art.152 din Codul penal din 1969. În cazul faptei săvârșite cu complicitatea inculpatului D. V. C., se justifică și reținerea dispozițiilor art.211 alin.2 indice 1 lit.a) din Codul penal din 1969.

Având în vedere că inculpatul M. P. nu a fost condamnat definitiv pentru aceste fapte, se impun a fi reținute și dispozițiile art.33 lit.a) din Codul penal din 1969.

La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpatului M. P., instanța va în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 din Codul penal din 1969, respectiv limitele de pedeapsa prevăzute de textul incriminator, reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art.396 alin.10 C.p.p., gradul de pericol social concret al faptelor relevat de modul de săvârșire al acestora (pe timp de zi, în plină stradă, prin smulgerea bunurilor persoanelor vătămate- femei în vârstă, împreună cu inculpatul D. V. C. la fapta din 16.04.2012), de valoarea prejudiciilor, de persoana inculpatului, care are doar o clasă, este lăutar și nu avea un loc de muncă la data faptelor, și care nu era la primul conflict cu legea penală, din fișa de cazier judiciar rezultând că a mai comis fapte de tâlhărie. Se vor avea în vedere și natura actelor de violență săvârșite, respectiv smulgerea bunurilor persoanelor vătămate, dar și atitudinea de recunoaștere și regret.

Astfel, în baza art. 211 alin.1,2 lit.c, alin.2¹ lit.a) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.396 alin.10 C.p.p. instanța va condamna pe inculpatul M. P. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată ( faptă din 16.04.2012).

În baza art. 71 din Codul penal din 1969 va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a,b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 211 alin.1,2 lit.c) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.396 alin.10 C.p.p. va condamna pe inculpatul M. P. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată ( faptă din 30.04.2012).

Văzând fișa de cazier judiciar și sentințele penale comunicat și atașate la dosarul cauzei, instanța va constata că faptele inculpatului M. P. din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 403/23.04.2014 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 775/16.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală ( fapte din 12.04.2012, 19.05.2012, 30.05.2012 și 03.06.2012), sentința penală nr. 500/30.05.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin neapelare la 24.06.2014 ( faptă din 21.04.2012), sentința penală nr. 2987/08.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă la data de 14.01.2013 prin decizia penală nr.57/14.01.2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală ( faptă din 28.05.2012), sentința penală nr. 459/14.05.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 1625/11.09.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală( faptă din 08.10.2008), sentința penală nr. 905/11.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 180/31.03.2013 a Curții de Apel București – Secția 1 Penală ( fapte din 16.04.2012, 19.04.2012, 20.04.2012).

În vederea rezolvării antecedentelor penale, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 403/23.04.2014 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 775/16.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală, și repune în individualitatea lor pedepsele componente după cum urmează:

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare ( faptă din 12.04.2012):

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare ( faptă din 19.05.2012);

- pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare ( faptă din 30.05.2012):

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare ( faptă din 03.06.2012);

De asemenea, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată sentința penală nr. 500/30.05.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin neapelare la 24.06.2014, în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 500/30.05.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin neapelare la 24.06.2014 ( faptă din 21.04.2012);

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 672/10.11.2009 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la 02.12.2009, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, suspendarea fiind anulată prin sentința penală nr. 905/11.10.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 180/31.10.2013 a Curții de Apel București – Secția I Penală ( faptă din 19.10.2008);

- pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare, aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 127/01.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 5 București definitivă prin neapelare ( fapte din 21.09.2008, 21.02.2008, 22.09.2008, 22.09.2008, 28.09.2008, 29.09.2008);

- pedeapsa de 8 ani închisoare ( pedeapsa rezultantă din cumulul aritmetic al pedepsei de 5 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare în urma revocării suspendării sub supraveghere a acestei pedepse aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 672/10.11.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin neapelare la 02.12.2009) dată spre executare inculpatului prin sentința penală nr. 2987/08.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 57/14.01.2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală ( faptă din 28.05.2012);

- pedepsele de 5 ani închisoare, 5 ani și 2 luni închisoare, 5 ani și 4 luni închisoare aplicate inculpatului sentința penală nr. 905/11.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 180/31.03.2013 a Curții de Apel București – Secția 1 Penală (fapte din 16.04.2012,19.04.2012,20.04.2012);

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 459/14.05.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 1625/11.09.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală ( faptă din 08.10.2008);

- Sporul de 1 an închisoare aplicat inculpatului prin sentința penală nr. 905/11.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 180/31.10.2013 a Curții de Apel București – Secția I Penală;

În baza art.36 alin.1 din Codul penal din 1969 coroborat cu art.33 lit.a) rap. la art.34 lit.b) din Codul penal din 1969 instanța va contopi pedepsele aplicate în cauză inculpatului cu pedepsele mai sus menționate repuse în individualitatea lor, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care se adaugă sporul de un an închisoare, aplicat inculpatului prin sentința penală nr. 905/11.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 180/31.10.2013 a Curții de Apel București – Secția I Penală, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare:

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța va avea în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și P. contra României, precum și decizia LXXIV din 05.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, sistemul sancționator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancțiune apare ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii. Instanța reține astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeana a apreciat ca orice restricție a drepturilor electorale trebuie sa fie justificată și să urmarească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat ca interzicerea automata a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabila tuturor detinuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proportionalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Convenție. În consecință, față de natura și gradul de pericol social al faptelor de tâlhărie, instanța va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b din Codul penal din 1969 apreciind că interzicerea exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunilor. De asemenea, instanța constată că prin Hotărârea S. și P. contra României, Curtea Europeană a statuat că la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal din 1969 trebuie analizat tipul infracțiunii.

Prin urmare, cu titlu de pedeapsă accesorie, în temeiul art. 71 din Codul penal din 1969 instanța va interzice inculpatului M. P. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit. b Codul penal din 1969 pe întreaga durată a executării pedepsei rezultante de 9 ani închisoare.

În baza art.36 alin.3 din Codul penal din 1969 instanța va deduce din durata pedepsei închisorii rezultante perioada deja executată de la de la 20.10.2008 la 09.12.2011 și de la 04.06.2012 la zi.

Instanța va anula mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 1153/ 24.06.2014 emis de Judecătoria Sectorului 2 București și nr. 969/27.06.2014 emis de Judecătoria Sectorului 3 București și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru executarea pedepsei de 9 ani închisoare din care se va deduce perioada deja executată de la de la 20.10.2008 la 09.12.2011 și de la 04.06.2012 la zi.

În baza art.118 alin.5 din Codul penal din 1969 instanța va confisca de la inculpatul M. P. suma de 280 lei obținută prin amanetarea bunului persoanei vătămate C. A. conform contractului de ament C_/28.05.2012 ( f.188 d.u.p.).

În baza art.118 alin.5 din Codul penal din 1969 instanța va confisca de la inculpatul M. P. suma de 390 lei obținută prin amanetarea bunului persoanei vătămate N. N. conform contractului de ament 5792 ( f.96 d.u.p.)

În baza art.118 alin.5 din codul penal din 1969 instanța va confisca de la inculpatul M. P. jumătate din suma de 370 lei obținută prin amanetarea bunului persoanei vătămate B. E. conform contractului de ament 5632/16.04.2012 ( fila nr.60 d.u.p.).

În baza art.35 alin.3 din Codul penal din 1969 instanța va menține pedeapsa complementară aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 403/23.04.2014 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 775/16.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală, constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art.35 alin.5 din Codul penal din 1969 instanța va menține măsura de siguranță a confiscării sumei de 75 lei, precum și a unui cuțit indisponibilizat la Secția 17 Poliție, potrivit dovezii . nr._/27.10.2008, măsuri luate în privința inculpatului prin sentința penală nr. 127/01.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 5 București, precum și măsura de siguranță a confiscării sumelor de 335 lei, 150 lei și 200 lei, luate în privința aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 905/11.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

În baza art.35 alin.5 din Codul penal din 1969 instanța va menține măsura de siguranță a confiscării sumei de 445 lei încasată de acesta în baza contractului de amanet nr.6086/30.05.2012, luată în privința aceluiași inculpat prin sentința penală nr.403/23.04.2014 a Judecătoriei Sectorului 3 București.

II. În drept, fapta inculpatului D. V. C., care la data de 16.04.2012, în jurul orelor 10.00, în timp ce se afla împreună cu inculpatul M. P. pe ., prin prezența sa l-a încurajat pe acesta din urmă să smulgă de la gâtul persoanei vătămate B. E. un lanț din aur, iar după comiterea faptei a amanetat lanțul sustras de inculpatul M. P. cu suma de 370 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie în stare de recidivă prev. de art. 26 rap. la art.211 alin.1,2 lit.c, 2¹ lit.a din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit.b) din Codul penal din 1969 și art.5 alin.1 C.p.

Inculpatul M. P. a săvârșit acte de executare nemijlocită ce constituie elementul material al infracțiunii de tâlhărie, fiind cel care a smuls de la gâtul persoanei vătămate lanțul de la gât. Contribuția inculpatului D. V. C. se subsumează noțiunii de complicitate morală, prin prezența sa la locul faptei întărind rezoluția infracțională a autorului faptei. Urmarea imediată constă, pe de o parte în prejudiciul material creat persoanei vătămate prin diminuarea patrimoniului acesteia cu valoarea pecuniară a bunului sustras pe nedrept, iar pe de altă parte, în atingerea relațiilor sociale referitoare la integritatea corporală a persoanei, prin smulgerea lanțului exercitându-se un act de violență, de intensitate mică, în practica judiciară faptele inculpaților săvârșite prin smulgerea lanțurilor de la gât persoanelor vătămate fiind încadrate juridic ca tâlhării. Legătura de cauzalitate rezultă din însăși materialitatea faptei. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, în baza unei înțelegeri prealabile, urmărind să își însușească, prin modul de operare respectiv, bunul sustras. Săvârșirea faptei de două persoane justifică reținerea circumstanței agravante legale speciale prevăzute de art. 211 alin.2 indice 1 lit.a) C.p. în încadrarea juridică a faptei inculpatului. De asemenea, săvârșirea faptei într-un loc public justifică reținerea circumstanței agravante legale speciale prevăzute de art. 211 alin.2 lit. c C.p. în încadrarea juridică a faptei inculpatului. Instanța constată că în cauză sunt aplicabile în cazul inculpatului D. V. C. dispozițiile art. 28 alin.2 C.p. referitoare la răsfrângerea circumstanțelor referitoare la săvârșirea faptei de către autor asupra participanților, probele administrate și modalitatea de săvârșire a faptei reținute în sarcina inculpaților dovedind că inculpatul D. V. C. avea reprezentarea faptului că inculpatul M. P. va sustrage lanțul de la gâtul persoanei vătămate prin acțiuni ce intră în conținutul elementului material a infracțiunii de tâlhărie.

În mod corect s-a reținut starea de recidivă postexecutorie în cazul inculpatului D. V. C., relevante în acest sens fiind mențiunile fișei de cazier judiciar și sentința penală nr. 1180/22.04.2009 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 11.05.2009.

La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului D. V. C., instanța va în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., respectiv limitele de pedeapsa prevăzute de textul incriminator, reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art.396 alin.10 C.p.p., gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia de către inculpatul M. P. (pe timp de zi, în plină stradă, prin smulgerea bunului persoanei vătămate) de valoarea prejudiciului, de contribuția concretă a inculpatului D. V. C. la săvârșirea faptei de tâlhărie de către autor ( acesta participând la faptă în calitate de complice moral), de persoana inculpatului, care are 7 clase și era vulcanizator la ., nefiind la primul conflict cu legea penală, în cazul acestuia fiind incidentă și starea de recidivă postexecutorie. Se vor avea în vedere și natura actelor de violență săvârșite de autorul faptei, respectiv smulgerea bunului persoanei vătămate, dar și atitudinea de recunoaștere și regret a inculpatului D. V. C..

În baza art. 211 alin.1,2 lit.c, 2¹ lit.a din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit.b) din Codul penal din 1969 și art.5 alin.1 C.p. și cu aplicarea art. 396 alin.10 C.p.p. instanța va condamna pe inculpatul D. V. C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie calificată.

Văzând fișa de cazier judiciar și sentințele penale comunicate și atașate la dosar, instanța va constata că fapta inculpatului din cauză este concurentă cu faptele pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 500/30.05.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1227/16.10.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală ( faptă din 21.04.2012), prin sentința penală nr. 576/20.06.2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 1538/13.08.2012 a Curții de Apel București – Secția I penală ( faptă din 28.04.2012) și prin sentința penală nr. 905/11.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 180/31.01.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală ( fapte din 16.04.2012 și 20.04.2012).

În vederea rezolvării antecedentelor penale, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 500/30.05.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1227/16.10.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 500/30.05.2014 a Judecătoriei Sectorului 3 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1227/16.10.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală ( faptă din 21.04.2012);

- pedeapsa de 4 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 576/20.06.2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 1538/13.08.2012 a Curții de Apel București – Secția I penală ( faptă din 28.04.2012);

- pedepsele de 5 ani închisoare și 5 ani și 4 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 905/11.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 180/31.01.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală ( fapte din 16.04.2012 și 20.04.2012);

- sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentința penală nr. 905/11.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 180/31.01.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală.

În baza art.36 alin.1 din Codul penal din 1969 coroborat cu art.33 lit.a) rap. la art.34 lit.b) din Codul penal din 1969 instanța va contopi pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în cauză inculpatului D. V. C. cu pedepsele mai sus menționate repuse în individualitatea lor, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care se adaugă sporul de un an închisoare, aplicat inculpatului prin sentința penală nr. 905/11.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 180/31.10.2013 a Curții de Apel București – Secția I Penală, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța va avea în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și P. contra României, precum și decizia LXXIV din 05.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, sistemul sancționator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancțiune apare ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii. Instanța reține astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeana a apreciat ca orice restricție a drepturilor electorale trebuie sa fie justificată și să urmarească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat ca interzicerea automata a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabila tuturor detinuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proportionalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Convenție. În consecință, față de natura și gradul de pericol social al faptei de complicitate la tâlhărie, instanța va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b din Codul penal din 1969 apreciind că interzicerea exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunii. De asemenea, instanța constată că prin Hotărârea S. și P. contra României, Curtea Europeană a statuat că la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal din 1969 trebuie analizat tipul infracțiunii.

Prin urmare, cu titlu de pedeapsă accesorie, în temeiul art. 71 din Codul penal din 1969 instanța va interzice inculpatului D. V. C. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit. b Codul penal din 1969 pe întreaga durată a executării pedepsei rezultante de 7 ani închisoare.

În baza art.36 alin.3 din Codul penal din 1969 instanța va deduce din durata pedepsei închisorii rezultante perioada deja executată de la 28.04.2012 la zi.

Instanța va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1154/ 21.10.2014 emis de Judecătoria Sectorului 2 București și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru executarea pedepsei de 7 ani închisoare din care se va deduce perioada deja executată de la 28.04.2012 la zi.

În baza art.118 alin.5 din Codul penal din 1969 instanța va confisca de la inculpatul D. V. C. jumătate din suma de 370 lei obținută prin amanetarea bunului persoanei vătămate B. E. conform contractului de ament 5632/16.04.2012 ( f.60d.u.p.).

În baza art. 35 alin.5 din Codul penal din 1969 instanța va menține măsura de siguranță a confiscării sumei de 300 lei luate în privința inculpatului D. V. C. prin sentința penală nr. 576/20.06.2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București, precum și măsura de siguranță a confiscării de la același inculpat a sumelor de 335 lei și 200 lei luate în privința aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 905/11.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța reține următoarele:

Persoana vătămată B. E. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 650 lei reprezentând prejudiciul material cauzat prin fapta celor doi inculpați din 16.04.2012.

Persoana vătămată N. N. s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 lei reprezentând prejudiciul material cauzat prin fapta inculpatului M. P. din 30.04.2012.

Persoana vătămată C. A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal pornit împotriva inculpatului M. P..

Pentru admiterea acțiunii civile în procesul penal trebuie îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în acest sens relevante fiind dispozițiile art. 19 C.p.p. potrivit cărora „ Acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale”. Art. 1349 cod civil enumera condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzând ca: „cel care cauzează altuia un prejudiciu, printr-o fapta ilicita săvârșita cu vinovăție, este obligat sa îl repare.” Din probatoriul administrat instanța constată că prin faptele ilicite ale inculpaților ( în cazul persoanei vătămate B. E.), a inculpatului M. P. ( în cazul persoanei vătămate N. N.), săvârșite cu vinovăție, s-au cauzat persoanelor vătămate prejudicii constând în valoarea pecuniară a bunurilor sustrase pe nedrept, între faptele inculpaților și prejudiciile cauzate existând legătură de cauzalitate. În ceea ce privește întinderea prejudiciilor, instanța reține că inculpații au fost de acord să despăgubească persoanele vătămate constituite părți civile în procesul penal, recunoscând pretențiile civile ale acestora.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 19 C.p.p. coroborat cu art. 397 alin. 1 C.p.p. cu referire la art. 1348 și 1357 Noul Cod Civil și cu aplicarea art. 23 alin.3 C.p.p., văzând că cei doi inculpați au precizat că sunt de acord să despăgubească partea civilă B. E., instanța va admite acțiunea civilă a părții civile B. E. și, pe cale de consecință, va obliga pe inculpați, în solidar, să plătească acesteia suma de 650 lei despăgubiri civile.

De asemenea, în temeiul art. 19 C.p.p. coroborat cu art. 397 alin. 1 C.p.p. cu referire la art. 1348 și 1357 Noul Cod Civil și cu aplicarea art. 23 alin.3 C.p.p., văzând că inculpatul M. P. a recunoscut pretențiile părții civile N. N., instanța va admite acțiunea civilă a părții civile N. N. și, pe cale de consecință, va obliga pe inculpatul M. P. să plătească acesteia suma de 1000 lei despăgubiri civile.

Va lua act că persoana vătămată C. A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art.274 alin.1,2 C.p.p., reținând culpa procesuală a inculpaților în demararea prezentei proceduri judiciare, instanța va obliga pe inculpați să plătească statului cheltuieli judiciare avansate de stat, după cum urmează: inculpatul M. P. suma de 1000 lei, iar inculpatul D. suma de 500 lei.

În baza art. 274 alin.1 C.p.p. rap. la art.272 alin.1 C.p.p. onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului M. P., av Tutu Ș. M., în cuantum de 400 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 274 alin.1 C.p.p. rap. la art.272 alin.1 C.p.p. onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului D. V. C., av. Fatol D., în cuantum de 300 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge sesizarea din oficiu privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. P. prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului3 București nr. 5828/P/2012 din 31.03.2014 din trei infracțiuni de tâlhărie prev. de art.233 C.p. cu aplicarea art. 33 lit.a) din Codul penal din 1969 în trei infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 233 C.p. cu aplicarea art.38 alin.1 C.p. și art.5 alin.1 C.p.

În baza art.386 alin.1 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. P. prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului3 București nr. 5828/P/2012 din 31.03.2014 din trei infracțiuni de tâlhărie prev. de art.233 C.p. cu aplicarea art. 33 lit.a) din Codul penal din 1969 în trei infracțiuni de tâlhărie calificată prev. de art. 211 alin.1,2 lit.c, alin.2¹ lit.a) din Codul penal din 1969, prev.de art.211 alin.1,2 lit.c) din Codul penal din 1969 și prev. de art. 211 alin.1,2 lit.c) din Codul penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit.a) din Codul penal din 1969 și art.5 alin.1 C.p.

Conform art.5 alin.1 C.p.

În baza art. 211 alin.1,2 lit.c, alin.2¹ lit.a) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.396 alin.10 C.p.p. condamnă pe inculpatul M. P. ( fiul lui D. și C., născut la data de 14.03.1993 în București, cetățean român, domiciliat în București, ..9-11, ., ., CNP_, cunoscut cu antecedente penale, studii –o clasă, ocupație – lăutar, fără loc de muncă) la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată ( faptă din 16.04.2012).

În baza art. 71 din Codul penal din 1969 interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a,b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 211 alin.1,2 lit.c) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.396 alin.10 C.p.p. condamnă pe inculpatul M. P. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată ( faptă din 30.04.2012).

În baza art. 71 din Codul penal din 1969 interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a,b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

Constată că faptele inculpatului din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 403/23.04.2014 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 775/16.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală ( fapte din 12.04.2012, 19.05.2012, 30.05.2012 și 03.06.2012), sentința penală nr. 500/30.05.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin neapelare la 24.06.2014 ( faptă din 21.04.2012), sentința penală nr. 2987/08.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă la data de 14.01.2013 prin decizia penală nr.57/14.01.2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală ( faptă din 28.05.2012), sentința penală nr. 459/14.05.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 1625/11.09.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală( faptă din 08.10.2008), sentința penală nr. 905/11.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 180/31.03.2013 a Curții de Apel București – Secția 1 Penală ( fapte din 16.04.2012, 19.04.2012, 20.04.2012).

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 403/23.04.2014 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 775/16.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală, și repune în individualitatea lor pedepsele componente după cum urmează:

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare ( faptă din 12.04.2012):

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare ( faptă din 19.05.2012);

- pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare ( faptă din 30.05.2012):

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare ( faptă din 03.06.2012);

Descontopește pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată sentința penală nr. 500/30.05.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin neapelare la 24.06.2014, în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 459/14.05.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 1625/11.09.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală ( faptă din 08.10.2008);

În baza art.36 alin.1 din Codul penal din 1969 coroborat cu art.33 lit.a) rap. la art.34 lit.b) din Codul penal din 1969 contopește pedepsele aplicate în cauză inculpatului cu pedepsele mai sus menționate repuse în individualitatea lor, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care se adaugă sporul de un an închisoare, aplicat inculpatului prin sentința penală nr. 905/11.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 180/31.10.2013 a Curții de Apel București – Secția I Penală, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare:

În baza art. 71 din Codul penal din 1969 interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a,b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art.36 alin.3 din Codul penal din 1969 deduce din durata pedepsei închisorii rezultante perioada deja executată de la de la 20.10.2008 la 09.12.2011 și de la 04.06.2012 la zi.

Anulează mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 1153/ 24.06.2014 emis de Judecătoria Sectorului 2 București și nr. 969/27.06.2014 emis de Judecătoria Sectorului 3 București și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru executarea pedepsei de 9 ani închisoare din care se va deduce perioada deja executată de la de la 20.10.2008 la 09.12.2011 și de la 04.06.2012 la zi.

În baza art.118 alin.5 din codul penal din 1969 instanța va confisca, de asemenea de la inculpatul M. P. suma de 390 lei obținută prin amanetarea bunului persoanei vătămate N. N. conform contractului de amanet 5792 ( f.96 d.u.p.)

În baza art.118 alin.5 din codul penal din 1969 confiscă de la inculpatul M. P. jumătate din suma de 370 lei obținută prin amanetarea bunului persoanei vătămate B. E. conform contractului de ament 5632/16.04.2012 ( fila nr.60 d.u.p.).

În baza art.35 alin.3 din Codul penal din 1969 menține pedeapsa complementară aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 403/23.04.2014 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 775/16.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală, constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art.35 alin.5 din Codul penal din 1969 menține măsura de siguranță a confiscării sumei de 75 lei, precum și a unui cuțit indisponibilizat la Secția 17 Poliție, potrivit dovezii . nr._/27.10.2008, măsuri luate în privința inculpatului prin sentința penală nr. 127/01.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 5 București, precum și măsura de siguranță a confiscării sumelor de 335 lei, 150 lei și 200 lei, luate în privința aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 905/11.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

În baza art.35 alin.5 din Codul penal din 1969 menține măsura de siguranță a confiscării sumei de 445 lei încasată de acesta în baza contractului de amanet nr.6086/30.05.2012, luată în privința aceluiași inculpat prin sentința penală nr.403/23.04.2014 a Judecătoriei Sectorului 3 București.

II. Respinge sesizarea din oficiu privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului D. V. C. prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului3 București nr. 5828/P/2012 din 31.03.2014 din infracțiunea de complicitate la tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.48 rap. la art.233 C.p. cu aplicarea art. 37 lit.b) din Codul penal din 1969 în infracțiunea de complicitate la tâlhărie prev. de art. 48 rap. la art. 233 C.p. cu aplicarea art.41 alin.1 C.p. și art.5 alin.1 C.p..

În baza art.386 alin.1 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului D. V. C. prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului3 București nr. 5828/P/2012 din 31.03.2014 din infracțiunea de complicitate la tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.48 rap. la art.233 C.p. cu aplicarea art. 37 lit.b) din Codul penal din 1969 în infracțiunea de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 rap. la art.211 alin.1,2 lit.c, 2¹ lit.a din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit.b) din Codul penal din 1969 și art.5 alin.1 C.p.

Conform art.5 alin.1 C.p.:

În baza art. 211 alin.1,2 lit.c, 2¹ lit.a din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit.b) din Codul penal din 1969 și art.5 alin.1 C.p. și cu aplicarea art. 396 alin.10 C.p.p. condamnă pe inculpatul D. V. C. ( fiul lui V. și V., născut la data de 29.11.1984 în București, cetățean român, studii -7 clase, ocupație – vulcanizator la ., domiciliat în ., jud. B., CNP_, recidivist) la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie calificată.

Constată că fapta inculpatului din cauză este concurentă cu faptele pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 500/30.05.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1227/16.10.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală ( faptă din 21.04.2012), prin sentința penală nr. 576/20.06.2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 1538/13.08.2012 a Curții de Apel București – Secția I penală ( faptă din 28.04.2012) și prin sentința penală nr. 905/11.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 180/31.01.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală ( fapte din 16.04.2012 și 20.04.2012).

Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 500/30.05.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1227/16.10.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 500/30.05.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1227/16.10.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală ( faptă din 21.04.2012);

În baza art.36 alin.1 din Codul penal din 1969 coroborat cu art.33 lit.a) rap. la art.34 lit.b) din Codul penal din 1969 contopește pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în cauză inculpatului D. V. C. cu pedepsele mai sus menționate repuse în individualitatea lor, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care se adaugă sporul de un an închisoare, aplicat inculpatului prin sentința penală nr. 905/11.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 180/31.10.2013 a Curții de Apel București – Secția I Penală, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare.

În baza art.36 alin.3 din Codul penal din 1969 deduce din durata pedepsei închisorii rezultante perioada deja executată de la 28.04.2012 la zi.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1154/ 21.10.2014 emis de Judecătoria Sectorului 2 București și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru executarea pedepsei de 7 ani închisoare din care se va deduce perioada deja executată de la 28.04.2012 la zi.

În baza art.118 alin.5 din codul penal din 1969 confiscă de la inculpatul D. V. C. jumătate din suma de 370 lei obținută prin amanetarea bunului persoanei vătămate B. E. conform contractului de ament 5632/16.04.2012 ( f.60d.u.p.).

În baza art. 35 alin.5 din Codul penal din 1969 menține măsura de siguranță a confiscării sumei de 300 lei luate în privința inculpatului D. V. C. prin sentința penală nr. 576/20.06.2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București, precum și măsura de siguranță a confiscării de la același inculpat a sumelor de 335 lei și 200 lei luate în privința aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 905/11.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

III. În temeiul art. 19 C.p.p. coroborat cu art. 397 alin. 1 C.p.p. cu referire la art. 1348 și 1357 Noul Cod Civil și cu aplicarea art. 23 alin.3 C.p.p. admite acțiunea civilă a părții civile B. E. ( domiciliată în București, ., ., .) și, pe cale de consecință obligă pe inculpați, în solidar, să plătească acesteia suma de 650 lei despăgubiri civile.

IV. În temeiul art. 19 C.p.p. coroborat cu art. 397 alin. 1 C.p.p. cu referire la art. 1348 și 1357 Noul Cod Civil și cu aplicarea art. 23 alin.3 C.p.p. admite acțiunea civilă a părții civile N. N. ( domiciliată în București, ..54, ., .) și, pe cale de consecință, obligă pe inculpatul M. P. să plătească acesteia suma de 1000 lei despăgubiri civile.

V. Ia act că persoana vătămată C. A. ( domiciliată în București, ..2, ., sector 3) nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

VI. În baza art.274 alin.1,2 C.p.p. obligă pe inculpați să plătească statului cheltuieli judiciare avansate de stat, după cum urmează: inculpatul M. P. suma de 1000 lei, iar inculpatul D. suma de 500 lei.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpați, persoană vătămată, părți civile și procuror.

Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2015.

Președinte, Grefier,

A. E. C. A. D. I.

Red/tehnoredactat – CAE/A.

2 exemplare – 08.04.2015

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 84/2015....		Uz de fals. Art.323 NCP. Sentința nr. 57/2015. Judecătoria... →

Tâlhărie. Art.233 NCP. Sentința nr. 102/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.233 NCP. Sentința nr. 102/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI