Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat. Sentința nr. 2466/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2466/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 02-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 2466
Ședința publică de la 02 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. P.
GREFIER: G. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București este reprezentat de procuror I. G..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petentul I. S., având ca obiect contestație împotriva hotărârii judecătorului delegat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător ales R. C., cu delegație la dosar și dl. Rainof P., interpret de limba bulgară, care depune autorizația nr._ la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar caracterizarea petentului emisă de P. G. și relațiile solicitate de la Ministerul Justiției, după care:
Apărătorul petentului, arată că prezenta contestație este întemeiată pe disp. Legii 254/2013. Arată că, Judecătorul de la P. R., a constatat că nu este îndeplinită obligația cu privire la plata cheltuielilor judiciare. Arată că, a întemeiat cererea de transfer pe Convenția Europeană asupra transferării persoanei condamnate, la care și România și Bulgaria sunt părți. Depune la dosar cererea către Ministerul Justiție. Apreciază că este o încălcare a dreptului petentului de transfer pentru a-și executa pedeapsa într-un penitenciar din Bulgaria. Apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea 302/2004.
Instanța, având în vedere răspunsul de la Ministerul Justiției – care se referă la lipsa recunoașterii de către statul bulgar a deciziei 2008/2009/JAI și care face trimitere la Legea nr. 302/2004 și în cadrul acestei legi la Titlul V, pune în discuție excepția inadmisibilității contestației.
Apărătorul petentului, solicită respingerea excepției, având în vedere că singura cale de atac era contestația împotriva încheierii Judecătorului delegat de la penitenciar. Arată că, Judecătorul delegat de la penitenciar a constata că nu este îndeplinită condiția achitării cheltuielilor judiciare a stopat această procedură. Apreciază că sunt îndeplinite toate condiții și având în vedere că sunt plătite cheltuielile judiciare.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită admiterea excepției.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul petentului, solicită admiterea contestației și să se constate că a fost îndeplinită condiția privind achitarea cheltuielilor judiciare, respectiv condiția pe care Judecătorul delegat a considerat că nu este îndeplinită. Solicită să se întoarcă dosarul înapoi la Ministerul Justiției pentru a se continua procedura.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea contestație. Arată că petentul a plătit cheltuielile pe data de 06.10.2015, iar încheierea judecătorului delegat este dată în 01.09.2015, cheltuielile fiind achitate ulterior.
Petentul, având ultimul cuvântul, prin interpret, arată că a dorit să se transfere întrucât îi este foarte dificil pentru familia sa. De asemenea, arată că este tratat ca străin. Solicită transferarea sa.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, instanța constată următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 14.09.2015, sub nr._, contestatorul I. S. a contestat încheierea nr.933/2015, pronunțată în dosarul nr.885/2015 de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului R., motivul invocat fiind transferul său pentru continuarea executării pedepsei în Bulgaria.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 885/2015 al judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului R. și caracterizarea petentului.
Analizând actele dosarului, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub nr.885/2015 la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, petentul I. S. a solicitat transferul pentru continuarea executării pedepsei în Bulgaria.
În susținerea afirmațiilor sale, petentul a precizat că nu cunoaște limba română și îi este foarte greu să comunice cu ceilalți deținuți, nu poate menține relația cu familia sa și îndeplinește condițiile pentru a fi transferat într-un penitenciar din Bulgaria.
Prin încheierea nr.933/2015, judecătorul de supraveghere a privării de libertate
a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 166 alin. 4 lit. b din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată prin Legea nr. 300/2013, solicitarea inițierii procedurii de transfer pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene nu atrage obligația transmiterii statului de executare a hotărârii judecătorești și a certificatului statului de executare, în cazul în care până la data inițierii procedurii persoana condamnată nu a achitat amenda penală, amenda judiciară, cheltuielile judiciare avansate de stat, cele cuvenite părților și despăgubirile civile.
Față de aceste dispoziții legale și față de mențiunile din cuprinsul adresei nr._/3/2014 din 11.08.2015 emisă de Tribunalul București - Secția I Penală, judecătorul de supraveghere a privării de libertate a reținut că până la momentul soluționării cererii, petentul I. S. nu a depus dovada achitării cheltuielilor judiciare către stat sau a obligațiilor civile impuse în sarcina sa ca urmare a rămânerii definitive a sentinței penale nr. 2872 din 18.12.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală, astfel cum, de altfel, i s-a pus în vedere prin adresele cu nr._/3/2014 din data de 02.04.2015 emise de Tribunalul București - Secția I Penală, comunicate către P. R. și aflate la dosarul de penitenciar al petentului, constatând că solicitarea inițierii procedurii de transfer pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene nu atrage obligația transmiterii statului de executare a hotărârii judecătorești și a certificatului statului de executare.
Examinând actele dosarului, din adresa nr._/2015/13c a Ministerului Justiției – fil. 62, instanța reține că Bulgaria nu a implementat Decizia cadru nr. 2008/2909/JAI din 28.11.2008, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, astfel încât consultarea statului bulgar nu poate fi realizată.
O a doua consecință care derivă din această situație, este aceea că în cazul netranspunerii deciziei susmenționate, în cazul cererilor de transfer, sunt aplicabile dispozițiile Titlului V din Legea nr. 302/2004.
În legătură cu acestea, instanța reține că potrivit art. 140 ind. 2 din Legea nr. 302/2004, orice persoană condamnată în România care este cetățean al unui stat terț sau care trăiește pe teritoriul unui alt stat decât cel de cetățenie și dorește să fie transferată pe teritoriul acestuia poate solicita direct sau prin intermediul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate desemnat pentru penitenciarul în care se află aceasta ori al conducerii unității în care este internată inițierea procedurii de transferare în statul de executare.
(2) În cazul în care persoana condamnată are cetățenie multiplă, dintre care una este a statului român, cetățenia străină va fi considerată ca fiind dominantă numai dacă statul străin este statul pe teritoriul căruia cetățeanul român trăiește. În cazul în care una dintre cetățenii este a unui alt stat membru al Uniunii Europene, procedura prevăzută la titlul VI se aplică cu prioritate, în afară de cazul în care respectivul stat membru a declarat că nu dorește să preia executarea pedepsei aplicate persoanei condamnate sau atunci când sunt incidente dispozițiile art. 149 alin. (2). Înscrisurile și informațiile prevăzute la art. 132 se transmit unui singur stat de executare o dată.
(3) Procedura nu se inițiază atunci când s-a dispus amânarea sau întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață ori înlăturarea sau modificarea pedepsei. Totodată, procedura nu se inițiază atunci când persoana condamnată s-a sustras de la executarea pedepsei, părăsind țara, iar pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești s-a recurs anterior la procedura extrădării sau a mandatului european de arestare.
(4) Solicitarea inițierii procedurii menționate la alin. (1) nu atrage obligația transmiterii statului de executare a înscrisurilor și informațiilor prevăzute la art. 132, atunci când:
a) se apreciază, fie de statul de executare, fie de autoritățile române competente, că executarea pedepsei în statul de executare nu ar servi scopului de a facilita reabilitarea socială și reintegrarea în societate a persoanei condamnate; sau
b) până la data inițierii procedurii, persoana condamnată nu a achitat amenda penală, amenda judiciară, cheltuielile judiciare avansate de stat, cele cuvenite părților și despăgubirile civile; sau
c) persoana condamnată are de executat mai puțin de 6 luni închisoare sau ar putea fi liberată condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei în următoarele 6 luni; sau
d) hotărârea nu este definitivă sau împotriva hotărârii persoana a exercitat o cale extraordinară de atac; sau
e) persoana condamnată este cercetată într-o altă cauză penală; sau
f) persoana a fost condamnată pentru infracțiuni grave care au avut un ecou profund defavorabil în opinia publică din România; sau
g) există indicii suficiente că, odată transferată, persoana condamnată ar putea fi pusă în libertate imediat sau într-un termen mult prea scurt față de durata pedepsei rămase de executat potrivit legii române ori că limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea statului emitent pentru infracțiunea săvârșită este mai mică decât limita maximă specială prevăzută de legea penală română; sau
h) în urma consultării, statul de executare a declarat că nu este de acord să preia executarea pedepsei aplicate de instanța română.
(5) Prin excepție de la dispozițiile alin. (4) lit. a)-c), f) și g), solicitarea inițierii procedurii menționate la alin. (1) atrage obligația de a transmite statului de executare informațiile și înscrisurile prevăzute la art. 132 atunci când persoana condamnată a fost predată anterior, ca efect al unei cereri de extrădare formulate de Ministerul Justiției sau al unui mandat european de arestare emis de instanța română competentă, sub condiția ca, în caz de condamnare, persoana să fie returnată în statul de executare.
(6) Atunci când persoana se află internată într-o unitate medicală din România în executarea unei măsuri privative de libertate aplicate acesteia ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, dispozițiile prevăzute la alin. (1)-(5) se aplică în mod corespunzător.
Procedura prealabilă este reglementată de art. 140ind. 3
din același act normativ, care statuează verificarea de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, a condițiilor prevăzute la art. 1402 alin. (4) lit. b) -f) și a situațiilor prevăzute la alin. (2).
(2) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, verifică:
a) în cazul persoanelor care au fost predate anterior în baza unei cereri de extrădare formulate de către Ministerul Justiției sau a unui mandat european de arestare emis de instanța română competentă, dacă predarea s-a realizat sub condiția returnării în caz de condamnare, făcând mențiune despre aceasta în referatul prevăzut la alin. (4);
b) dacă persoana condamnată este de acord să fie transferată în statul de executare. În acest scop, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, ascultă respectiva persoană, la locul de deținere, în prezența unui avocat desemnat din oficiu sau ales și, dacă persoana condamnată solicită expres, a reprezentantului diplomatic sau consular al statului de executare, întocmind în acest sens un proces-verbal semnat de judecător, persoana condamnată și avocat. Totodată, îi aduce la cunoștință că, potrivit legii române, consimțământul persoanei condamnate este irevocabil;
c) dacă față de persoana condamnată s-a aplicat măsura de siguranță a expulzării.
(3) Atunci când, în funcție de împrejurările cauzei, apreciază necesar, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, solicită:
a) departamentului de reintegrare socială din cadrul penitenciarului să întocmească un referat de evaluare a persoanei condamnate, stabilind în acest sens un termen care nu poate fi mai mare de 10 zile;
b) solicită direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției consultarea autorității competente din statul de executare cu privire la posibila eliberare a persoanei condamnate înainte de termen sau condiționată și cu privire la procedura pe care statul de executare o va aplica în cazul transferării persoanei condamnate.
(4) Referatul întocmit de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, procesul-verbal prevăzut la alin. (2) lit. b) și înscrisurile și informațiile prevăzute la art. 132 lit. a), c), d) -f), h) și i) se transmit direcției de specialitate a Ministerului Justiției.
(5) În cazul în care sunt incidente dispozițiile prevăzute la art. 1402 alin. (4) lit. b) -f), informează în acest sens direcția de specialitate din cadrul Ministerului Justiției și persoana condamnată.
(6) După primirea înscrisurilor și informațiilor prevăzute la alin. (4), Ministerul Justiției ia măsuri în vederea traducerii, dacă este cazul, și sesizează statul de executare.
De asemenea, art. 1404 reglementează procedura judiciară, respectiv (1) În cazul în care statul de executare este de acord ca persoana condamnată să fie transferată, direcția de specialitate din Ministerul Justiției transmite înscrisurile și informațiile prevăzute la art. 1403 alin. (4), precum și cele comunicate de statul de executare parchetului de pe lângă judecătoria în a cărui circumscripție se află locul de deținere, în vederea sesizării instanței competente. Sesizarea instanței se face în termen de cel mult 15 zile de la înregistrarea cauzei la parchet.
(2) Durata procedurii judiciare este de 30 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță. Instanța judecă, în complet format dintr-un singur judecător. Instanța hotărăște în camera de consiliu, cu citarea persoanei condamnate. Prezența procurorului este obligatorie.
(3) Instanța verifică lucrările dosarului și, în baza celor constatate, dispune, prin sentință definitivă:
(i) transferarea în statul de executare a persoanei condamnate; sau
(ii) respingerea cererii de transferare. Instanța stabilește, dacă este cazul, un termen pentru reexaminarea de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, a situației persoanei condamnate, care nu poate fi mai mic de un an.
(4) Hotărârea se comunică direcției de specialitate din Ministerul Justiției, precum și autorităților române competente să asigure predarea persoanei condamnate.
Din punct de vedere procedural, instanța constată că în ceea ce privește soluția ce poate fi dispusă de către judecătorului delegat, legiuitorul a reglementat numai varianta admiterii cererii de transfer, după verificarea îndeplinirii condițiilor cerute de art. 140 ind. 3 din Legea nr. 302/2004 și ulterior, înaintarea documentației la Ministerul Justiției.
De asemenea, după obținerea acordului statului de executare, Ministerul Justiției transmite toată documentația parchetului de pe lângă judecătoria în a cărui circumscripție se află locul de deținere, în vederea sesizării instanței competente, procedura judiciară desfășurându-se potrivit art. 140 ind. 4 din Legea nr. 302/2004.
Din interpretarea per a contrariro a acestor dispoziții legale, rezultă că eventuala contestație formulată împotriva încheierii judecătorului delegat prin care s-a respins cererea de transfer, este inadmisibilă, întrucât art. 140 ind. 3 din Legea nr. 302/2004 nu reglementează această cale de atac.
Aceeași concluzie se impune și în cazul în care judecătorul delegat constată că solicitarea inițierii procedurii de transfer pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene nu atrage obligația transmiterii statului de executare a hotărârii judecătorești și a certificatului statului de executare, soluție echivalentă cu respingerea cererii.
De asemenea, transferul nu este unul din drepturile prevăzute de art. 56-80 din Legea nr. 302/2004, astfel încât contestația reprezentând calea de atac exercitată în cazul respingerii plângerilor petenților vizând unul din aceste drepturi, nu poate fi extrapolată în cazul cererii de transfer.
Totodată, admiterea unei asemenea contestații nu ar avea finalitate juridică, întrucât instanța nu se poate substitui judecătorului delegat și nu poate îndeplini atribuțiile acestuia, neexistând nici o reglementare de restituire a cererii la judecătorul delegat în vederea completării verificărilor sau în cazul suplinirii acestora, de inițiere a procedurii ce revine în materie Ministerului Justiției.
Față de cele expuse, instanța va admite excepția inadmisibilității.
Va respinge ca inadmisibilă contestația formulată de contestatorul I. S. împotriva încheierii nr. 933/2015 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la P. R., în contradictoriu cu P. R..
În baza art.275 alin.2 C.p.p., va obliga contestatorul la plata sumei de 150 Ron, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge ca inadmisibilă contestația formulată de contestatorul I. S. (fiul lui D. și al lui I., născut la 23 iunie 1984, în prezent deținut în P. G.) împotriva încheierii nr. 933/2015 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la P. R., în contradictoriu cu P. R..
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 150 Ron, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3).
Definitiva.
Pronunțată în Camera de consiliu de la 02.12.2015
Președinte,Grefier,
M. P. G. V.
Red. M.P.
Tehnored. GV
5ex/14.12.2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 2454/2015.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
