Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 2454/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2454/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 27-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SENTINȚA PENALĂ NR. 2454/2015
Ședința publică de la 27 nov. 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. V. T.
GREFIER – L. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București este reprezentat de procuror I. G..
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe petentul C. D., având ca obiect propunere de liberare condiționată.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, aflat în stare de detenție, personal și asistat de apărător din oficiu P. M., care depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea propunerii Comisiei de liberări condiționate, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 59 din vechiul Cod penal. Astfel, solicită a se avea în vedere că petentul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, a executat pedeapsa în regim închis, nu a fost recompensat, obținând doar 49 de zile ca urmare a muncii prestate. Totodată, arată că petentul a mai beneficiat de liberare condiționată, iar scopul pedepsei nu a fost atins.
Apărătorul petentului solicită admiterea cererii de liberare condiționată, astfel cum a fost formulată, având în vedere că sunt îndeplinite cumulativ condițiile legale. De asemenea, arată că petentul a executat fracția prevăzută de lege, a avut un comportament corespunzător, iar la dosarul cauzei a fost depusă dovada că urmează să fie angajat la un service auto.
Petentul, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său și că dorește să ajungă acasă la familia sa.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin adresa Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Rahova înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.10.2015 sub nr._, s-a înaintat propunerea de liberare condiționată a condamnatului C. D..
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au atașat la dosar procesul-verbal nr. 42/21 oct. 2015 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare, precum și caracterizarea petentului.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
I) Situația de fapt:
Petentul C. D. se află în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 462/2014 a Judecătoriei sectorului 2 București, pentru comiterea infractiunii de furt calificat – constând în aceea că, în cursul lunii aprilie 2011, împreună cu alții, a pătruns în incinta mai multor societăți comerciale, prin forțarea ușii de acces, sustrăgând apoi o . bunuri.
În plus, în prezenta pedeapsă s-a contopit pedeapsa aplicată printr-o altă hotărâre judecătorească tot pentru un furt calificat - din care fusese liberat condiționat.
Tot din procesul-verbal aflat la dosar mai reiese că executarea pedepsei a început la data de 13.03.2015 și urmează să expire la 14.01.2017, întrucât se scade arestul preventiv de 1.153 zile.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, petentul trebuie să execute fracțiunea de 2/3 din pedeapsă, respectiv 1.218 zile închisoare.
Instanța mai reține de asemenea că până la data de 21.10.2015, petentul a executat 223 zile de închisoare, la care se adaugă 1153 zile de arest preventiv și 49 de zile considerate ca executate pe baza muncii prestate - rezultând un total de 1.425 de zile.
Din caracterizarea întocmită de Penitenciarul Rahova reiese că în perioada executării pedepsei actuale petentul nu a fost niciodată sancționat disciplinar, dar nici recompensat, și a participat la mai multe programe educaționale; totodată, s-a arătat că petentul provine dintr-o familie descompletată prin decesul tatălui, când petentul avea 7 ani; ulterior, a decedat și mama sa; de asemenea, s-a mai învederat că petentul nu are copii, iar anterior arestării presta muncă sezonieră în Spania; în final, s-a precizat că petentul ține legătura cu aparținătorii.
Sub aspectul profilului psihologic, evaluarea a învederat o evoluție comportamentală pozitivă, manifestată pe parcursul perioadei analizate.
II) Considerente juridice - Legea aplicabilă:
Înainte de a examina temeinicia cererii de liberare condiționată, având în vedere succesiunea în timp a unor norme penale aplicabile acestei cereri și în lipsa unor norme tranzitorii exprese, instanța va stabili care este legea mai favorabilă.
Astfel, potrivit normei penale în vigoare, art.100 alin.1 și 3 din C.pen:
„Liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
(…) În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin două treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.”
În ceea ce privește condițiile acordării liberării condiționate, potrivit vechiului Cod penal, disp. art.59 C.pen. din 1969 prevăd că „După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani. (…).”
Din compararea celor două texte de lege ce s-au succedat în timp de la data comiterii infracțiunii și până la data soluționării cererii de liberare condiționate, se poate observa lesne că dispozițiile din legea veche sunt mai favorabile – din moment ce noul Cod penal introduce o . condiții suplimentare, cum sunt de exemplu cele privind acoperirea prejudiciului ori regimul în executarea căruia se află condamnatul.
Așadar, având în vedere și disp. art.6 C.pen., instanța va examina prezenta cerere prin raportare la dispozițiile art. 59 din Codul penal din 1969.
Această soluție a instanței este întemeiată de altfel și pe decizia nr. 214/1997 a Curții Constituționale – prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor Legii nr. 140/1996 (care înăspreau condițiile privind acordarea liberării condiționate și care totodată urmau a se aplica și pentru condamnările aplicate anterior intrării în vigoare a legii).
Astfel, în considerentele deciziei se arată că aceste prevederi referitoare la incidența legii penale în raport cu faptele săvârșite anterior intrării în vigoare sunt însă în vădită contradictie cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, precum și cu prevederile art. 13 din Codul penal, care consacra principiul legii mai favorabile în cazul situațiilor tranzitorii în succesiunea legilor penale. Incidența dispozițiilor Legii nr. 140/1996 pentru modificarea și completarea Codului penal, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernata de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, care, consfintind regula ca legea dispune numai pentru viitor, admit ca unica excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul sau, cat și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește, dacă de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă.
În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viața sau a pedepsei închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifica instituția liberării condiționat, face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție, independent de data la care sentinta de condamnare a rămas definitivă.
III)Examinând în acest context îndeplinirea de către petent a cerințelor reglementate de art. 59 alin.1 din vechiul Cod penal – ce reprezintă dreptul comun în materia liberării condiționate -, instanța constată în primul rând că în prezent petentul a executat fracțiunea corespunzătoare din pedeapsă pentru a putea beneficia de liberarea condiționată.
Totodată, în raport cu aspectele mai sus expuse, instanța apreciază că în perioada detenției condamnatul a arătat stăruință în muncă (câștigând în acest mod 49 de zile) și a avut un comportament disciplinat.
În sfârșit, referitor la condiția ca petentul –condamnat să dea dovezi de îndreptare a comportamentului antisocial, trebuie precizat în prealabil că aprecierea asupra îndeplinirii cerintei in discutie trebuie să se raporteze la infracțiunea concretă pentru care a fost condamnat petentul și la datele personale ale acestuia - inclusiv antecedentele penale, așa cum se reglementează în mod expres în art. 59 alin. 1 teza finală Cp.
În cauză, după cum am învederat mai sus, instanța constată că pedeapsa pe care o execută petentul este aplicată pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, comise fără violență.
Or în aceste condiții, instanța consideră că participarea îndelungată și conștiincioasă a petentului la activitati lucrative (dovedită și de promisiunea de angajare depusă la dosar) și participarea la programe educative sunt de natură să îi schimbe concepția greșită despre modul în care își poate procura mijloacele de existență, astfel încât, având în vedere și împrejurarea că pedeapsa anterioară aplicată petentului a fost contopită în cea de față, dar și toate celelalteaspecte pozitive mai sus arătate referitoare la atitudinea avută pe parcursul detenției, instanța apreciază că în speță există suficiente dovezi de îndreptare a comportamentului antisocial al petentului.
Ca atare, în baza art. 587 Cpp cu aplicarea art. 6 Cp și art. 59 și urm. din vechiul C.pen., cererea dedusă judecății este apreciată ca fiind întemeiată.
Având în vedere și disp.art.61 C.p., precum și art.275 alin. 3 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
In baza art. 587 Cpp cu aplicarea art. 6 Cp și art. 59 și urm. din vechiul C.pen., admite propunerea de liberare conditionată formulată cu privire la condamnatul C. D. (fiul lui C. și E., ns. la data de 07.08.1982, în București, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Rahova).
Dispune liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea MEPI nr. 1019/2014 emis de Judecătoria sectorului 2 București, în baza s.p. nr. 462/2014 - dacă nu este reținut ori arestat în altă cauză.
Atrage atenția condamnatului asupra disp.art. 61 C.p., privind revocarea liberării.
În baza art. 275 alin. 3 Cpp, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia – din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, urmează a fi avansată din fondul special al MJLC în favoarea Baroului București.
Cu drept de contestație, în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 nov. 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 192/2015.... | Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat.... → |
|---|
