Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 706/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 706/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 21-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Sentința penală nr. 706
Ședința publică de la 21 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. I.
Grefier - A. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București este reprezentat de procuror I. G..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale privind pe petentul D. C., având ca obiect liberarea condiționată (art.587 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, aflat în stare de detenție, personal și asistat de apărător din oficiu G. C., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._/31.03.2015 la fila 17 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în cadrul căruia învederează instanței depunerea la dosar a relațiilor solicitate de la locul de detenție al petentului.
Instanța permite apărătorului din oficiu să ia legătura cu petentul.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al petentului solicită admiterea cererii și liberarea condiționată a petentului, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens. De asemenea, solicită a se avea în vedere avizul favorabil al Comisiei de propuneri pentru liberare condiționată și caracterizarea petentului din care rezultă că acesta a participat la activitățile și programele organizate în cadrul secției de deținere, scopul pedepsei fiind atins la acest moment.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii, ca neîntemeiată, având în vedere că petentul este cunoscut cu antecedente penale, a fost liberat condiționat anterior, iar ulterior a săvârșit fapte de natură penală, la acest moment scopul pedepsei nu a fost atins, petentul nedând dovezi temeinice de îndreptare.
Petentul, personal, arată că într-adevăr, este recidivist, fiind condamnat pentru conducerea unui autoturism fără a poseda permis de conducere, în condițiile în care lucra la un service auto ca mecanic. Arată că pe perioada executării pedepsei a participat la cursuri, a lucrat o perioadă de 4 luni și nu a fost sancționat disciplinar.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
1. Actul de sesizare. Prin sesizarea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.03.2015 sub nr._, s-a propus liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.908/2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București a condamnatului D. C. – deținut în Penitenciarul București-Rahova.
În motivarea acestei propuneri, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate a arătat că la luarea deciziei de liberare condiționată a acestuia trebuie avute în vedere comportamentul pozitiv, multiplele recompense, fără abateri disciplinare, participarea la programe educaționale și lucrative.
2. Probatoriul. În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au atașat la dosar procesul-verbal nr.15/2015 al comisiei, caracterizarea întocmită de conducerea penitenciarului.
3. Situația de fapt. Instanța reține că persoana condamnată D. C. – cu antecedente penale - se află în executarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 908/2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă. Astfel prin sentința penală nr. 908/2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 C. pen. din 1969.
Executarea acestei noi pedepse rezultante a început la data de 29.03.2013 și urmează să expire la data de 27.09.2016, deoarece se scade arestului preventiv; petentul executând pedeapsa în regim închis.
De asemenea, instanța reține că petentul a lucrat în penitenciar, considerându-i-se executate 108 de zile închisoare ca urmare a muncii prestate, în perioada detenției având numeroase recompense, având un comportament pozitiv.
4. Legea aplicabilă
Cu privire la legea aplicabilă prezentei cauze instanța urmează a avea în vedere că prin decizia nr. 214 din 16 iunie 1997 a Curții Constituționale, s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor Legii nr. 140/1996 care înăspreau condițiile privind acordarea liberării condiționate și care totodată urmau a se aplica și pentru condamnările aplicate anterior intrării în vigoare a legii.
Astfel în considerentele deciziei se arată că aceste prevederi referitoare la incidența legii penale în raport cu faptele săvârșite anterior intrării în vigoare sunt însă în vădită contradicție cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, precum și cu prevederile art. 13 din Codul penal, care consacra principiul legii mai favorabile în cazul situațiilor tranzitorii în succesiunea legilor penale. Incidența dispozițiilor Legii nr. 140/1996 pentru modificarea și completarea Codului penal, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernata de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, care, consfințind regula ca legea dispune numai pentru viitor, admit ca unica excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul sau, cat și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește, dacă de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viața sau a pedepsei închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifica instituția liberării condiționat, face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 13 alin. 1 din Codul penal, independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă.
Din compararea celor două texte de lege rezultă că legea mai favorabilă în ceea ce privește liberarea condiționată este reprezentată de Codul Penal din 1969, noul Cod Penal introducând o . condiții suplimentare cum sunt de exemplu cele privind acoperirea prejudiciului, regimul în executarea căruia se află condamnatul.
Având în vedere aceste considerente instanța va examina prezenta cerere prin raportare la dispozițiile art. 59 din Codul Penal din 1969.
Potrivit acestui text de lege după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin jumătate când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
5.Considerente juridice. Analizând condițiile necesare liberării condiționate prevăzute de art.59 alin.1 C. pen., instanța constată în primul rând că până la data de 15.04.2015 petentul a executat în total 857 zile (108 zile fiind considerate ca executate pe baza muncii prestate) din cele 1280 zile pe care le avea de executat, iar pentru a putea fi liberat condiționat trebuia să execute cel puțin 2/3 din pedeapsă, reprezentând 853 zile. În consecință, instanța reține că în prezent petentul a executat fracțiunea corespunzătoare din pedeapsă pentru a putea beneficia de liberarea condiționată, acesta executând 2/3 din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
Prin urmare, prima condiție a liberării condiționate este îndeplinită, deoarece condamnatul a executat 2/3 din pedeapsă.
Cu privire la celelalte două condiții ale liberării condiționate, stăruința în muncă și disciplina condamnatului, din caracterizarea comportamentului petentului în perioada analizată a executării pedepsei, instanța reține că deținutul a avut o atitudine decentă și civilizată, a manifestat respect față de cadrele unității unde a fost încarcerat, nu a fost implicat în relații conflictuale cu ceilalți deținuți, a menținut legături cu familia, a participat cu interes la diverse programe.
În ceea ce privește prestarea unei activități lucrative, instanța constată că petentul a desfășurat o astfel de activitate pe durata detenției, în acest sens fiind evidențiate în procesul-verbal întocmit de comisie un număr de 108 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate.
În ceea ce privește comportamentul petentului, instanța reține că acesta nu a fost sancționat disciplinar, fiind recompensat de 6 ori.
În ceea ce privește susținerile formulate de Ministerul Public, instanța constată că într-adevăr antecedentele penale constituie un criteriu de care instanța trebuie să țină cont la examinarea cererii de liberare condiționată, dar soluționarea acestei cereri trebuie făcută prin coroborarea tuturor criteriilor prevăzute de lege. Din examinarea fișei de cazier rezultă într-adevăr că petentul a mai suferit anterior trei condamnări, fiind de două ori liberat condiționat, însă activitatea infracțională trecută a petentului vizează comiterea unor infracțiuni la regimul rutier, infracțiuni de natură diferită față de cea pentru care acesta se află în prezent încarcerat. De asemenea două dintre cele trei infracțiuni comise de petent în trecut au fost săvârșite în urmă cu aproximativ 15 ani (prima în 1996 și a doua în 2002). În aceste condiții instanța apreciază că trecutul petentului nu este de natură a conduce la concluzia că, și prin raportare la comportamentul excepțional al acestuia pe perioada detenției, scopul pedepsei nu a fost atins.
Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, pedeapsa aplicată nu are o valoare în sine, ci reprezintă un mijloc pentru atingerea unui final judecat ca util, final ce este dat de reeducarea condamnatului și revenirea în societatea căreia îi aparține. Resocializarea persoanei condamnate nu se realizează prin simpla aplicare a pedepsei cu închisoarea, ci prin intermediul unor activități și programe direcționate, pluridisciplinare și individualizate în funcție de nevoile persoanelor aflate în stare privativă de libertate.
De foarte multe ori, persoanele condamnate prezintă carențe educaționale accentuate, astfel că reeducarea acestora nu poate fi limitată la un program, ci la o complexitate de acțiuni socio-educative care țin să îndeplinească nevoile de bază. Instruirea profesională precară sau inexistența acesteia, nerecunoașterea prevederilor legale în foarte multe domenii, posibilitățile reduse de a se putea adresa unor instituții sau unor organe de stat, lipsurile privitoare la îngrijirea sănătății, organizarea vieții private, a alimentației, sunt doar câteva dintre problemele condamnaților. Acestea devin în mod obișnuit obiective ale activității de reeducare, ce vin să demonstreze lista lipsurilor ce trebuie corectate, simultan cu obișnuirea/asimilarea la nivelul comportamentului condamnatului, a disciplinei civice, cu centrarea conștiinței pe o normalitate a vieții care aspiră, prin mijloace legale, o reintegrare treptată în comunitate.
În cazul contestatorului condamnat, modul de conduită adoptat în perioada executării pedepsei raportat la legătura cu mediul de suport demonstrează că procesul de reeducare este aproape finalizat, nefiind necesară menținerea persoanei condamnate în detenție. Conform literaturii de specialitate, finalizarea procesului de reeducare presupune și crearea unei voințe morale, precum și întărirea caracterului prin inhibarea unor comportamente și trăsături negative înrădăcinate de-a lungul anilor de conduită infracțională, înlocuirea și debarasarea de vechile structuri psihice ori morale negative și construirea altora noi pozitive.
Având în vedere vârsta petentului (are 37 de ani), perioada executată (857 zile de închisoare din care peste doi ani executați efectiv), conduita exemplară din perioada detenției care este de natură a contura instanței certitudinea că scopul pedepsei poate fi atins și prin executarea restului de pedeapsă în libertate, petentul înțelegând gravitatea faptei comise și riscurile la care s-ar expune în cazul comiterii unei noi infracțiuni, instanța apreciază că se impune liberarea sa condiționată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 59 C.pen., perioada din pedeapsa executată de condamnat fiind suficientă pentru reeducarea sa, scopul pedepsei fiind atins.
Față de aceste considerente, în baza art.587 C.pr pen cu aplicarea art.6 C.pen și art.59 și următoarele din vechiul Cod penal, va admite cererea de liberare condiționată formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din Penitenciarul București Rahova privindu-l pe condamnatul D. C..
Va dispune liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1287/2014 emis de Judecătoria Sectorului 4 București în baza sentinței penale nr. 908/2014 dacă nu este arestat în altă cauză.
Va atrage atenția condamnatului asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 61 Cp.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 de lei va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.587 C.pr pen cu aplicarea art.6 C.pen și art.59 si următoarele din vechiul Cod penal, admite cererea de liberare condiționată formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din Penitenciarul București Rahova privindu-l pe condamnatul D. C. (fiul lui C. și E., ns. la data de 28.07.1977, C.N.P._, deținut în Penitenciarul Rahova).
Dispune liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1287/2014 emis de Judecătoria Sectorului 4 București în baza sentinței penale nr. 908/2014 dacă nu este arestat în altă cauză.
Atrage atenția condamnatului asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 61 Cp.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 de lei rămâne în sarcina statului.
Cu contestație în termen de 3 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, azi 21 .04.2015.
Președinte,Grefier,
A. IuganAndreea D.
Red. A.I./tehnored.A.D.
6 ex./22.04.2015
| ← Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Sentința nr.... | Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Sentința nr.... → |
|---|
