Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art.205 NCP. Sentința nr. 484/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 484/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 11-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 484
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. P.
GREFIER: G. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București este reprezentat de procuror I. N..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul D. C. și pe parte vătămată S. C., având ca obiect lipsirea de libertate în mod ilegal (art.205 NCP).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea până la data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2014, întocmit la data de 03.12.2014 de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București și înregistrat pe rolul acestei instanțe în aceeași zi, sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inc. D. C., cercetat în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. 1 și 3 lit. a C.pen., și amenințare, prevăzută de art. 206 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că la data de 13.11.2014, în jurul orei 0700, inculpatul a închis persoana vătămată într-unul dintre dormitoarele imobilului situat în ., ., . București, împiedicând-o să părăsească dormitorului, prin blocarea ușii de acces cu diferite obiecte de mobilier și prin amenințare cu un cuțit de bucătărie cu lama de 8 cm.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație persoană vătămată (f.33 d.u.p.), proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică (f.56-60 d.u.p.), declarații inculpat (f.39-40 d.u.p.), fișă cazier inculpat (f.36 d.u.p.), declarație martor D. S. (f.51,52,53 d.u.p.), declarație martor D. M. (f.49 d.u.p.), declarație martor P. I. (f.47 d.u.p.), declarație martor L. C. (f.44-45 d.u.p.) și proces-verbal de percheziție domiciliară (f.61-62 d.u.p.);
În faza de judecată, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație inculpat (f.130), declarație persoană vătămată (f.131) și raport de expertiză medico-legală psihiatrică (f. 126-128). De asemenea au fost depuse înscrisuri în circumstanțiere.
La termenul din 04.03.2015, persoana vătămată a declarat că își retrage plângerea împotriva inculpatului pentru infracțiunea de amenințare. De asemenea, instanța a admis cererea inculpatului și a dispus judecarea cauzei conform procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 C.pr.pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, instanța reține următoarele:
La data de 13.11.2014, în jurul orei 0700, în timp ce se aflau în imobilul din ., ., . București, inculpatul a luat-o cu forța de pe holul imobilului pe concubina acestuia, partea vătămată Sofan C. N., și a intrat cu aceasta în camera în care locuiesc. În continuare, inculpatul a încuiat ușa și a baricadat-o cu piese de mobilier pentru a o împiedica pe aceasta să părăsească încăperea.
În timpul cât inculpatul și persoana vătămată se aflau în încăpere, aceasta din urmă i-a solicitat inculpatului să o lase să iasă din cameră, însă nu i s-a permis. Persoana vătămată a strigat în repetate rânduri după ajutor și a solicitat să vină poliția.
La un moment dat, martorul D. S. a încercat să intre în cameră, însă ușa de acces era încuiată și blocată. Știind că inculpatul a intrat în camera în care se găseau două cuțite, acesta a sunat la 112. Ca urmare a acestui apel, a sosit un echipaj de polițiști din cadrul Biroului de Ordine Publică, însă aceștia nu au reușit să îl determine pe inculpat să deschidă ușa.
În consecință, în jurul orei 1500, organele de poliție au revenit, și, în temeiul mandatului de percheziție domiciliară nr. 158 din 13.11.2014, au forțat ușa de acces în cameră și l-au imobilizat pe inculpat.
Din declarațiile persoanei vătămate, luate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, coroborate și cu declarațiile inculpatului, luate în calitate de suspect în cursul urmăririi penale (f.39-40, 42 d.u.p.), cât și cu cea luată în cursul judecății, rezultă că în data de 13.11.2014, între ora 0700 și ora 1500, persoana vătămată Sofan C. N. a fost închisă în camera in care locuiau, de către inculpatul D. C., deși aceasta i-a solicitat în mai multe rânduri să-i dea voie să iasă din cameră.
De asemenea, în același sens sunt și declarațiile martorilor D. S., P. I., D. M. și L. C..
Astfel, din declarațiile acestora, rezultă că în jurul orei 0700, inculpatul a luat din bucătărie două cuțite de bucătărie și a luat-o pe Sofan C. N. cu forța în camera, iar apoi a încuiat ușa. Totodată, din aceleași declarații rezultă că, în timpul cât persoana vătămată și inculpatul s-au aflat în camera încuiată, martorii au auzit strigătele acesteia de ajutor.
Din procesul-verbal de percheziție domiciliară reiese că în jurul orei 1500, întrucât, deși inculpatul a fost somat în mai multe rânduri să deschidă ușa și nu s-a conformat, polițiștii au forțat ușa de acces către această cameră și l-au imobilizat. De asemenea, din același proces-verbal de percheziție rezultă că ușa fusese baricadată cu piese de mobilier.
Cu privire la cuțitele pe care inculpatul îl avea asupra lui, din declarațiile persoanei vătămate reiese că aceasta, într-un moment de neatenție al inculpatului, i-a luat cuțitul din mână și l-a aruncat într-o gaură făcută în peretele de rigips aflat deasupra ușii. Referitor la cel de-al doilea cuțit, din procesul-verbal de cercetare la fața locului, din planșa fotografică întocmită cu această ocazie și din dovada . nr._ (f. 70) rezultă că inculpatul l-a dat organelor de poliție, pe sub ușă, în urma negocierilor purtate cu aceștia.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, aflat la dosar, inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare polimorfă de personalitate, însă a păstrat capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, iar la data săvârșirii faptei, a avut discernământul păstrat.
În drept:
Cu privire la infracțiunea de amenințare, prevăzută de art. 206 alin. 1 C.pen., reținută în sarcina inculpatului, având în vedere că la termenul din 04.03.2015, persoana vătămată și-a retras plângerea, instanța urmează a analiza aplicabilitatea art. 158 C.pen, privind retragerea plângerii prealabile.
Potrivit art. 158 alin. 1 și 2 C.pen., retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile, iar efectul acestei retrageri îl constituie înlăturarea răspunderii penale a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă.
Conform art. 206 alin. 2 C.pen., în cazul infracțiunii de amenințare, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Față de această dispoziție, precum și față de împrejurarea că retragerea plângerii a intervenit înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive și a fost însușită de procuror, instanța constată că art. 158 C.pen. este aplicabil și, prin urmare, în temeiul alin. 2 al acestui articol, va fi înlăturată răspunderea penală a inculpatului cu privire la infracțiunea de amenințare, prevăzută de art. 206 alin. 1 C.pen.
Pe cale de consecință, instanța constată că este incident cazul care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. g C.pr.pen., în sensul că a fost retrasă plângerea penală, urmând a dispune, în temeiul art. 396 alin. (6) C.pr.pen., încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 206 alin. 1 C.pen.
Cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, instanța constată că fapta inculpatului D. C., care în data de 13.11.2014, între ora 0700 și ora 1500, având asupra lui două cuțite, a închis-o pe partea vătămată Sofan C. N. în camera în care locuiau din imobilul situat în ., . București, împiedicând-o să iasă din cameră, deși aceasta i-a solicitat în mai multe rânduri să-i dea voie să iasă din cameră, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. 1 și 3 lit. a C.pen.
În ceea ce privește latura obiectivă a acestei infracțiuni, instanța reține că elementul material al laturii obiective este caracterizat de acțiunea inculpatului de a o lua cu forța pe partea vătămată în camera unde locuiau, pe care ulterior a încuiat-o și baricadat-o, precum și de a nu o lăsa să iasă din cameră, deși aceasta i-a solicitat expres acest lucru, între orele 0700 și 1500.
Urmarea imediată a acestei fapte o reprezintă îngrădire efectivă a libertății de mișcare a persoanei vătămate, având în vedere modalitatea în care inculpatul a acționat și intervalul de timp de aproximativ 8 ore în care persoana vătămată a fost încuiată în cameră.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate, acesta există și rezultă fără dubiu, în mod direct și nemijlocit, având în vedere atât declarațiile inculpatului și persoanei vătămate, cât și declarațiile martorilor.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul deși nu a urmărit în mod expres, a acceptat posibilitatea îngrădirea libertății de mișcare a persoanei vătămate., astfel că forma de vinovăție este caracterizată sub forma intenției indirecte, prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b C.pen.
Cu privire la elementul circumstanțial agravant prevăzut de art. 205 alin. 3 lit. a C.pen. instanța reține următoarele:
Potrivit art. 205 alin. 3 lit. a C.pen., dacă lipsirea de libertate este săvârșită de către o persoană înarmată, pedeapsa este închisoarea cuprinsă între 3 și 10 ani. De asemenea, potrivit art. 179 alin. 1 C.pen., armele sunt instrumentele, dispozitivele sau piesele declarate astfel prin dispoziții legale, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natura a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac.
Având în vedere ca cele două cuțite pe care le avea asupra lui inculpatul nu sunt arme în sensul art. 2 al Legii nr. 295 din 2004 privind regimul armelor și munițiilor, republicată, trebuie analizat în ce măsură devine incident alin. 2 al art. 179 C.pen.
Instanța constată că inculpatul s-a folosit de cuțite pentru săvârșirea acțiunii. Astfel, pe de o parte, în timpul cât persoana vătămată a fost lipsită de libertate, inculpatul a ținut un cuțit în mână, determinând-o astfel pe aceasta să se supună privării de libertate, iar pe de altă parte, celelalte persoane care se aflau în imobil nu au pătruns în camera pentru a o elibera tocmai din cauză că știau că inculpatul avea cuțitele la el.
Așadar, cuțitele fiind arme în sensul art. 179 C.pen., instanța urmează a reține circumstanța agravantă de la art. 205 alin. 3 lit. a C.pen.
În consecință, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin (2)-(4). C.pr.pen., în sensul că a fost probat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat astfel că, în cauză, urmează a opera răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea comisă.
La individualizarea răspunderii penale, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În ceea ce privește cauzele de atenuare, instanța urmează a reține și circumstanța atenuantă judiciară prevăzută la art. 75 alin. 2 lit. b C.pen.
Astfel, potrivit acestui text legal, pot constitui circumstanțe atenuante judiciare împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.
Așadar, instanța are în vedere durata relativ scurtă a privării de libertate, respectiv aproximativ 8 ore, precum și faptul că această privare a fost îndreptată împotriva concubinei inculpatului. De asemenea, și locul săvârșirii faptei are importanță, întrucât persoana vătămată a fost lipsită de libertate în camera în care aceasta și inculpatul locuiau și dormeau.
Nu în ultimul rând, instanța are în vedere și cauzele care au generat și potențat săvârșirea infracțiunii, grefate pe afecțiunile psihice ale inculpatului, respectiv pierderea locului de muncă cu câteva zile înainte de săvârșirea infracțiunii și cearta cu partea vătămată, care i-a adus la cunoștință faptul că dorește încetarea relației lor.
Reținând această circumstanță atenuantă judiciară, devin aplicabile dispozițiile art. 76 alin. 1 C.pen., care prevăd că se reduc cu o treime limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege.
De asemenea, întrucât pe parcursul urmăririi penale și până la începerea cercetării judecătorești inculpatul a declarat că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe cu privire la săvârșirea acestora, devine incident și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., conform căruia, în cazul închisorii, se vor reduce cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, iar în cazul amenzii, cu o pătrime.
Întrucât sunt incidente două cauze de atenuare, instanța va face aplicarea art. 79 alin. 1 C.pen., reducând limitele de pedeapsă prevăzute de lege întâi pentru circumstanța atenuantă judiciară și, apoi, pentru dispozițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
Infracțiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 205 alin. 1 și 3 lit. a C.pen. se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani. Prin urmare, pentru considerentele reținute mai-sus, prin reducerea succesivă a limitelor, limitele pedepsei închisorii avute în vedere sunt 1 an și 4 luni (minim), respectiv 4 ani 5 luni și 10 zile (maxim).
Cu privire la circumstanțele faptei, instanța are în vedere că fapta de lipsire de libertate săvârșită în concret, prezintă în concret o gravitate medie, față de încadrarea juridică avută în vedere.
Astfel, deși inculpatul a săvârșit fapta având asupra lui două cuțite, această împrejurare privitoare la faptă este deja avută în vedere prin elementul circumstanțial agravant prevăzut de art. 205 alin. 3 lit. a C.pen., așa cum s-a reținut anterior, mărindu-se, în consecință, limitele de pedeapsă.
În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța reține că inculpatul este consumator de droguri, respectiv etnobotanice, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați și din declarațiile persoanei vătămate. Inculpatul are 27 de ani, 8 clase și locuiește împreună tatăl acestuia și alți membri ai familiei într-un apartament de 4 camere. În ceea ce privește starea de sănătate a inculpatului, instanța are în vedere și faptul că acesta prezintă diagnosticul de tulburare polimorfă de personalitate, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală aflat la dosar, raport acceptat de către instanță, în condițiile în care nu este obligatorie avizarea, acesta fiind complet, clar și temeinic întocmit, răspunzând la obiectivele stabilite - a se vedea în acest sens și decizia Î.C.C.J, secția penală, nr. 2473 din 14 Aprilie 2006.
Cu privire la antecedentele penale, instanța constată că inculpatul nu este recidivist, figurând însă cu o amendă administrativă pentru infracțiuni contra patrimoniului și fiind în prezent condamnat nedefinitiv la momentul pronunțării prezentei, pentru o infracțiune la regimul rutier, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar și evidență operativă (f.19) și sistemul Ecris.
Punând în balanță considerentele anterior-menționate, instanța apreciază că pentru fapta inculpatului de lipsire de libertate, în raport de antecedente, starea sa de sănătate psihică și imposibilitatea dovedită a familiei de a gestiona crizele acestuia, se impune aplicarea unei pedepse cu închisoare, orientată spre minimul special al pedepsei, astfel cum a fost redus.
În consecință, în temeiul art. art. 205 alin. 1 și 3 lit. a C.pen. cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen. și art. 75 alin. 2 lit. b, art. 76 C.pen., instanța urmează a-l condamna pe inculpatul D. C. la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.
Pentru realizarea scopului pedepsei, se impune executarea pedepsei prin privarea de libertate, având în vedere circumstanțele personale a inculpatului și natura faptei săvârșite.
Având în vedere considerentele reținute, în baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., instanța va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, apreciind că natura și modul de săvârșire al infracțiunii denotă un comportament nedemn pentru exercitarea dreptului de a alege, precum și pentru ocuparea sau exercitarea funcțiilor menționate, ținând cont și de interdicțiile instituite de lege în vederea ocupării sau exercitării acestora.
De asemenea, în baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Cu privire la starea de arest a inculpatului, apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive se mențin, fiind îndeplinite condițiile cerute de art. 223 alin.2 C.pr.pen., precum și prin raportare la natura, modalitatea și împrejurările în care inculpatul a acționat, instanța, în baza art. 399 alin 1 C.pr.pen., va menține măsura arestării preventive dispusă prin încheierea din data de 14.11.2014, din dosarul cauzei, a Judecătoriei Sectorului 5 București. Această măsură se justifică și prin aceea că lăsarea în libertate a inculpatului este de natură să prezinte un pericol pentru ordinea publică. În plus, chiar și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că potrivit art. 5 parag. 1 lit. a) din C.E.D.O. în situația în care continuarea privării de libertate a inculpatului este consecința pronunțării unei sentințe de condamnare, dezideratul asigurării dreptului la libertate este asigurat.
În baza art. 72 C.pen., instanța urmează a deduce durata reținerii de 20 de ore, din data de 13.11.2014, ora 1930, până la 14.11.2014, ora 1530, dispusă prin Ordonanța nr._ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, precum și durata arestării preventive de la 13.11.2014 la zi, dispusă prin încheierea din data de 14.11.2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București și menținută în mod legal prin încheierile din 10.12.2014, 07.01.2015 și 04.03.2015.
Referitor la măsurile de siguranță, instanța, în baza art. 112 lit. b C.pen., va confisca cuțitul folosit de inculpat la săvârșirea faptei, depus la Camera de corpuri delicte în baza dovezii . nr._/20.11.2014.
De asemenea, instanța constată că inculpatul suferă de o boală ce prezintă pericol pentru societate, respectiv tulburare polimorfă de personalitate, motiv pentru care se impune aplicarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical, prevăzută de art. 109 C.pen., în scopul înlăturării acestei stări de pericol.
În consecință, în baza art. 109 alin. 1 și 3 C.pen., pe durata executării pedepsei, va obliga inculpatul la tratament medical de specialitate pentru afecțiunea psihică constatată prin Raportul I.N.M.L. nr. A_, sens în care în baza art. 566 alin. 3 C.pr.pen., se va înștiința administrația locului de deținere la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, fapt care va garanta aplicarea și urmarea acestuia.
În baza art. 397 C.pr.pen. rap. la art. 20 C.pr.pen., instanța va lua act că persoana vătămată S. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., urmează a obliga inculpatul la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 396 alin. 6 c.p.p. rap. la art. 16 lit. g c.p.p. încetează procesul penal față de inc. D. C., pentru săv. infr. prev. de art. 206 alin. 1 c.p.
În baza art. 205 alin. 1 și 3 lit. a c.p. cu aplic. art. 396 alin. 10 c.p.p. și art. 75 alin. 2 lit. b – 76 c.p., condamnă pe inculpatul D. C. fiul lui S. și F. M., născut la data de 09.10.1987, CNP_, deținut în Penitenciarul Rahova, la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 109 alin. 1 și 3 c.p., pe durata executării pedepsei, obligă inculpatul la tratament medical de specialitate pentru afecțiunea psihică constatată prin Raportul I.N.M.L. nr. A_, sens în care în baza art. 566 alin. 3 c.p.p. se va înștiința administrația locului de deținere la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 399 c.p.p. menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 72 c.p. deduce durata reținerii și arestării preventive executate de la 13.11.2014 la zi.
În baza art. 112 lit. b c.p. confiscă cuțitul folosit de inculpat la săvârșirea faptei, depus la Camera de corpuri delicte în baza dovezii . nr._/20.11.2014.
În baza art. 397 c.p.p. rap. la art. 20 c.p.p. ia act că partea vătămată S. C., cu domiciliu în sector 5, București, ., ., . și ffl în București, ., ., ., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 c.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3).
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2015
Președinte,Grefier,
G.V. 13 Martie 2015
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 524/2015.... → |
|---|
