Abuzul în serviciu. Art.297 NCP. Sentința nr. 2472/2015. Judecătoria TÂRGU JIU

Comentarii

0

Sentința nr. 2472/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU JIU la data de 09-10-2015

Dosar nr._

Cod operator 2444

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA TÂRGU J.

SECȚIA PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ Nr. 2472/2015

Ședința publică de la 09 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. E. M.

GREFIER A. M. Ș.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. M. B. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J..

Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 15.09.2015, vizând judecarea dosarului penal referitor la inculpații B. S., trimis în judecată pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art. 13 ind.2 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 alin.1 Cod penal cu aplic art.38 Cod penal ( două fapte), art. 321 Cod penal toate cu aplic art. 38 Cod penal, R. M., trimis în judecată pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art.47 Cod penal rap. la art. 13 ind.2 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin.1 Cod penal, art. 52 rap. la art. 13 ind.2 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin.1 Cod penal, art. 52 rap. la art. 321 Cod penal si art. 323 Cod penal, toate cu aplic. art. 38 Cod penal, L. A., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracț. prev. și ped. de art. 13 indice 2 din legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.p. ( două fapte), cu aplicarea art.38 C.p, art. 321 C.p. ( două fapte) cu aplicarea art.38 C.p. și art. 52 rap. la art. 13 indice 2 din Legea 78/2000 raportat la art.297 alin.1 C.p. și art.321 C.p., toate cu aplicarea art. 38 C.p., respectiv R. M., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracț. prev. și ped. de art. 47 C.p. rap. la art.13 indice 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 C.p. ( două fapte), cu aplicarea art.38 C.p, art.47 C.p. rap. la art. 321 C.p., toate cu aplicarea art. 38 C.p., prin rechizitoriul nr.4267/P/2013 din 07.04.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J..

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura completă, din ziua dezbaterilor.

Deliberând, instanța pronunță următoarea sentință:

JUDECATA

Prin rechizitoriul nr.4267/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B. S., cercetat pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art. 13 ind.2 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 alin.1 Cod penal cu aplic art.38 Cod penal ( două fapte), art. 321 Cod penal toate cu aplic art. 38 Cod penal, R. M., cercetat pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art.47 Cod penal rap. la art. 13 ind.2 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin.1 Cod penal, art. 52 rap. la art. 13 ind.2 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin.1 Cod penal, art. 52 rap. la art. 321 Cod penal si art. 323 Cod penal, toate cu aplic. art. 38 Cod penal, L. A., cercetată pentru săvârșirea infracț. prev. și ped. de art. 13 indice 2 din legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.p. ( două fapte), cu aplicarea art.38 C.p, art. 321 C.p. ( două fapte) cu aplicarea art.38 C.p. și art. 52 rap. la art. 13 indice 2 din Legea 78/2000 raportat la art.297 alin.1 C.p. și art.321 C.p., toate cu aplicarea art. 38 C.p., respectiv R. M.,cercetată pentru săvârșirea infracț. prev. și ped. de art. 47 C.p. rap. la art.13 indice 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 C.p. ( două fapte), cu aplicarea art.38 C.p, art.47 C.p. rap. la art. 321 C.p., toate cu aplicarea art. 38 C.p.,

În fapt, s-a reținut că, la data de 11.07.2013, C.E.O SA, a formulat plângere penală sesizând comiterea unor infracțiuni în legătură cu schimburile de terenuri și plata unor despăgubiri efectuate de către conducerea acestei unități si R. M., V. I. și T. E..

La data de 18.06.2013, polițiști din cadrul IPJ Gorj s-au sesizat din oficiu cu privire săvârșirea mai multor infracțiuni de abuz în serviciu, fals intelectual, respectiv complicitate la abuz în serviciu de către funcționarii Primăriei Slivilești: B. S., L. A. și M. C. M., pe de o parte și R. M., R. M., pe de altă parte.

Totodată, a fost sesizată și comiterea infracțiunii de abuz în serviciu de către notarul public P. O..

S-a reținut că, la data de 26.08.2009, numita M. C. M., în calitate de referent la Primăria Slivilești, a înscris în Registrul agricol al acestei primării, în baza cererii formulate de numita R. M. și prezentată de soțul acesteia, R. M., o anexă gospodărească și terenul aferent de 490 mp, fără ca pentru această anexă să fie eliberat Certificat de urbanism sau Autorizație de construcție și fără ca în Registrul agricol al comunei Slivilești, la autorul E. S S., donator, să figureze această construcție.

Prin contractul de schimb autentificat de notarul public încheiat între R. M. și SNLO Tg-J., anexa și terenul aferent, situate în comuna Slivilești, . R. M., au fost transmise în schimbul unei sulte în suma de 680.000 lei și a unui teren situat în municipiul Motru.

În condițiile în care, pentru acest imobil anexă gospodărească nu exista certificat de urbanism și autorizație de construire, numiții B. S. și L. A., primul primar, iar cea de-a doua referent urbanism, au eliberat Autorizația de desființare nr. 18/2011.

Prin Ordonanța 547/P/2013 P. de pe lângă Curtea de Apel C. a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul P. O., disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru pentru continuarea cercetărilor față de M. C. M. și L. A. pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 246, 290 și 291 Cod penal, față de R. M. pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 25 rap. la art. 246, art. 290 și art. 291 Cod penal, față de R. M. și E. C. pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 292 Cod penal.

Prin Ordonanța 1566/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru, s-a dispus declinarea competenței acestei cauze în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., întrucât aceleași aspecte fac obiectul dosarului 4267/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., acest parchet fiind primul organ sesizat.

Cele două cauze au fost conexate, fiind înregistrate sub numărul unic 4267/P/2013.

Pe larg s-a descris că satul Știucani aparține administrativ comunei Slivilești, fiind o localitate puternic afectată de lucrările miniere ale SNLO SA și că este de notorietate faptul că proprietarii imobilelor situate în această zonă au primit despăgubiri importate de la unitățile miniere, în vederea exproprierii, fapt ce a creat premisele comiterii unor ilegalități, prin care au fost prejudiciate grav interesele unității miniere.

Astfel, pentru o mare parte a satului Știucani, . lucrările miniere efectuate în zonă de SNLO SA (actuala C. SA), a fost instituită, prin planul urbanistic general (PUG) al localității Slivilești (proiect nr. 70-3/1997, planșa nr. 6, întocmit de ..P SRL C., aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al comunei Slivilești nr. 24/ 2001), „zonă cu interdicție totală de autorizare”. Această interdicție este menținută și de actuala documentație urbanistică (PUG) aflată în vigoare.

Numitul E. S. a deținut pe raza localității Știucani o suprafață de 521 mp teren curți construcții și 2816 mp cu destinația fânețe, așa cum rezultă din Titlul de proprietate nr._ din 12.03.1996.

La data de 18.09.2006, soții E. S. și E. P. au solicitat Notarului public P. O. autentificarea unui Act de dezmembrare a următoarelor imobile: teren curți construcții în suprafață de 1117 mp, teren fânețe, precum și o casă de locuit în suprafață la sol de 162 mp și o anexă gospodărească în suprafață construită de 153 mp.

La aceeași dată, între E. N. S. și E. P., pe de o parte și R. M., pe de cealaltă parte, notarul P. O. a autentificat sub numărul 1106/18.09.2006 Actul de donație prin care primii au donat fiicei lor lotul numărul 3 rezultat din dezmembrarea mai sus menționată, și anume:

•Suprafața de 490 mp teren curți construcții situată în ., parcelele 131, 131/1 și 132;

•Anexă gospodărească formată din 6 încăperi în suprafață construită la sol de 153 mp situată pe terenul descris mai sus.

Pentru stabilirea veridicității acestor tranzacții, la solicitarea procurorului, OCPI Gorj a înaintat cu adresa 3/352 din 17.01.2014 două extrase din baza grafică privind descărcarea imobilului cu număr cadastral 501/1, având ca suport ortofotoplanul ediția 2005 precum și ortofotoplanul ediția 2008.

Analizând cele doua ortofotoplanuri (poze din satelit), s-a constatat că în anul 2005 pretinsa anexă gospodărească nu exista în realitate, aceasta regăsindu-se în anul 2008.

Fiind audiată în calitate de martor, la urmărirea penală, (întrucât acțiunea penală nu s-a mai putut pune în mișcare pentru infracțiunea de fals, intervenind prescripția răspunderii penale), numita S. E. – persoana fizica autorizată care a întocmit documentația cadastrală în baza căreia notarul a întocmit Actul de dezmembrare și cel de donație – a declarat că în anul 2006 E. S. i-a solicitat să întocmească în fals documentația cadastrală în sensul de a înscrie pe . construcție anexă gospodărească în suprafață de 153 mp. Că, a întocmit în fals lucrarea de cadastru întrucât E. S. a asigurat-o că în cel mai scurt timp se va apuca de construit, că într-o săptămână o va ridica, iar ea a avut încredere în acesta.

Așa cum rezultă și din declarația inculpatului R. M., în realitate, el și soția sa au luat legătura cu S. E. în vederea efectuării lucrării de cadastru.

În aceste condiții, s-a apreciat că, încă de la început, R. M. și soția sa R. M. au urmărit să obțină despăgubiri de la SNL Oltenia în mod fraudulos instigând sub forma participației improprii notarul P. O. să comită infracțiunile de fals intelectual (faptă prescrisă) și abuz în serviciu.

Actul de donație a fost înscris în cartea funciară la solicitarea numitei R. M. de către funcționarii OCPI Gorj care, fără vinovăție, au comis infracțiunile de fals intelectual (faptă prescrisă) și abuz în serviciu, întrucât anexa gospodărească nu exista în realitate.

Din verificările efectuate a rezultat că și numitul R. M. a contribuit la întreaga activitate infracțională sub aceiași formă de participație ca soția sa, R. M., având aceleași interese, acesta fiind în realitate persoana care s-a ocupat de obținerea tuturor documentelor false și de construcția ulterioară, folosindu-se de relația bună pe care o avea cu inculpatul B. S..

În vara anului, 2006 după ce au dat o aparență de legalitate proprietății din . și R. M., profitând de faptul că sunt administratori și asociați ai unei firme care, printre altele avea obiect de activitate construcții (. Motru), au demarat lucrări de construcții la imobilul anexă gospodărească care, conform documentelor notariale și cadastrale ar fi fost situat în . .> Cu privire la caracteristicile acestui imobil precum și la valoarea sa reală, procurorul s-a aflat în imposibilitatea de a efectua cercetări întrucât, la acest moment, terenul respectiv a fost haldat cu steril de către unitățile miniere din zonă.

Verificările efectuate au stabilit că în anul 1993, a existat o construcție în suprafață de 48 m.p., așa cum rezultă din planul de situație pus la dispoziție de ISCTPML C., aspect ce se coroborează parțial și cu declarația martorului E. I., care a declarat că a existat o construcție de lemn, fără fundație, cu destinație anexă gospodărească și că așa zisa renovare a constat practic în construirea unui alt imobil cu fundație, elevație, zidărie, acoperiș.

Pe parcursul cercetărilor, inculpații R. M. și R. M. au contestat veridicitatea ortofotoplanurilor aflate la dosarul cauzei, motiv pentru care s-a solicitat OCPI Gorj emiterea unui extras de plan cadastral de carte funciară pentru imobil nr. Cadastral_/UAT Slivilești, care conține „încadrare în zonă ortofotoplan ediția 2005” și „încadrare în zonă ortofotoplan ediția 2008”.

Analizând aceste documente oficiale, procurorul a constatat că în ortofotoplanul ediția 2005, construcția în litigiu nu exista, ceea ce infirmă susținerile inculpaților și demonstrează că această clădire a fost edificată de către inculpații R. M. și R. M. după anul 2005, moment în care în acea zonă, exista instituită interdicția de edificare a vreunei construcții.

Prin compararea celor două ediții de ortofotoplan (2005, respectiv 2008), s-a putut observa că pe același amplasament, în intervalul 2005–2008 a apărut o construcție nouă, într-o suprafață considerabilă.

În aceste împrejurări, este cert că susținerile inculpaților R. M. și R. M., conform cărora această clădire a existat încă din anii ’60, iar ei doar au efectuat lucrări de renovare, sunt nereale, având doar interesul de a ascunde adevărul și pentru a-și înlătura vinovăția.

De precizat că documentele ridicate de la OCPI Gorj sunt documente oficiale, emise de o autoritate a statului, fiind astfel exclusă tăgada autenticității acestora.

Procurorul a considerat că anexa gospodărească în suprafață de 48 m.p., care figurează în planul de situație întocmit în baza „ZBOR-ului” din anul 1993, fie s-a deteriorat definitiv (aceasta fiind o construcție fără fundație și fără zidărie, doar din lemn), fie a fost demolată anterior anului 2005, pe vechiul amplasament fiind ridicată o construcție nouă, singurul scop al acesteia fiind obținerea de despăgubiri într-un cuantum foarte ridicat de la persoana vătămată, cu atât mai mult cu cât interdicția de construire în acea zonă data încă din anul 1997. D. urmare, a apreciat că în anul 2005, pe acest amplasament nu mai exista nicio construcție.

Anexa gospodărească a fost înscrisă și în adeverința emisă de Primăria Slivilești inculpatului E. S., inculpații R. M. și R. M. nefăcând altceva decât să profite de faptul că pe această adeverință nu a fost consemnată suprafața construită.

Acest fapt le-a permis să edifice într-un timp foarte scurt o construcție nouă și să obțină în mod fraudulos o lucrare cadastrală care să confirme existența unui imobil de 153 m.p. pe care în realitate l-au construit concomitent cu întocmirea tuturor documentelor de proprietate (cadastru, act de dezmembrare, contract de donație, înscrieri în cartea funciară).

Chiar și această lucrare cadastrală a fost întocmită „greșit”, întrucât conform acestui document, imobilul avea un singur nivel (parter), în condițiile în care „vila de lux” pentru care inculpații au fost despăgubiți avea nivel P+1.

Pentru aflarea adevărului, procurorul a audiat cei doi frați ai inculpatei R. M. care la vremea aceea locuiau în zonă, însă martorul E. St. S., după ce i-au fost aduse la cunoștință prevederile legale în legătură cu audierea sa, atrăgându-i-se totodată atenția că în cazul în care nu va declara adevărul va fi tras la răspundere pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, acesta a refuzat să mai dea declarație, rezervându-și acest drept, întrucât este rudă cu inculpata R. M..

Martorul E. I. a fost de acord să dea declarație la procuror, însă depoziția acestuia urmează să fie analizată cu subiectivism, având în vedere legătura de rudenie cu inculpații.

Cu toate acestea, martorul a confirmat că în trecut a existat o anexă gospodărească construită din bârne de lemn, compusă din trei încăperi, care nu avea fundație.

Practic, prin depoziția sa, martorul a arătat că „renovarea” construcției existente a constat practic în edificarea unei alte construcții, cu altă suprafață, mult mai mare.

A mai susținut martorul că de-a lungul timpului, tatăl său a mai atașat acestei anexe și alte încăperi, aspect infirmat de ortofotoplanul anului 2005, în care se constată că pe acel amplasament nu exista clădirea care apare însă în ortofotoplanul anului 2008.

În condițiile în care această zonă era afectată de lucrările miniere efectuate de SNLO SA (actuala C. SA), motiv pentru care a fost instituită, prin planul urbanistic general (PUG) al localității Slivilești (proiect nr. 70-3/1997, planșa nr. 6, întocmit de ..P SRL C., aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al comunei Slivilești nr. 24/ 2001), „zonă cu interdicție totală de autorizare”, pentru a putea solicita despăgubiri de expropriere de la SNLO, R. M. și R. M. au edificat o construcție respectând amplasamentul și suprafața construită așa cum fusese înscrisă în fals, în documentația cadastrală și notarială.

În conformitate cu prevederile art. 27 din Legea 50/1991, primarii și organele de control din cadrul administrației publice locale au obligația să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții în cadrul unităților administrativ teritoriale și, în funcție de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancțiuni sau să se adreseze instanțelor judecătorești și organelor de urmărire penală, după caz.

Conform fișei postului, numita L. A. îndeplinea funcția de referent cu urbanismul având responsabilitatea documentelor de urbanism și sarcina de serviciu de a verifica respectarea disciplinei în construcții (inclusiv constatarea contravențiilor pentru încălcarea acestei discipline).

Cu toate acestea, cei doi funcționari publici cu responsabilități în domeniul urbanismului (primar și referent urbanism) și-au încălcat cu știință atribuțiile de serviciu prin aceea că nu au aplicat prevederile Legii 50/1991, atribuții ce ar fi constat în luarea măsurilor legale în ceea ce privește edificarea unei construcții fără autorizație și într-o zonă cu interdicție totală de autorizare și anume aplicarea unei sancțiuni contravenționale și stabilirea unui termen pentru intrare în legalitate. Or, având în vedere anul construcției (2006), edificarea acestei construcții nu putea intra în legalitate datorită interdicției de construire, singura soluție fiind demolarea acesteia în urma sesizării instanței de judecată.

S-a apreciat că, în situația în care aceștia și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu, această construcție urma a fi desființată, iar SNLO SA nu ar mai fi plătit despăgubirea în sumă de 680.753 lei.

Între timp, reprezentanții SNLO SA au demarat întocmirea documentației în vederea declarării utilității publice de interes național Deschiderea și punerea în exploatare a carierei Roșiuța, județul Gorj, la o capacitate de 3.000.000 tone lignit/an, iar ca urmare a acestor demersuri a fost emisă Hotărârea Guvernului României nr.1678 din 29.11.2006. În conformitate cu art. 11 din Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și art. 29 din Regulamentul privind procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilității pentru lucrări de interes național sau de interes local, aprobată prin HG 583/1994, expropriatorul SNLO SA a avut obligația ducerii la îndeplinire a prevederilor art. 3 din HG 1678/2006.

Prin HG 1189 din 04.10.2007 s-a stabilit componența Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor persoanelor fizice în vederea exproprierii pentru cauză de utilitate publică pentru lucrarea de interes național Deschiderea și punerea în exploatare a carierei Roșiuța, județul Gorj, la o capacitate de 3.000.000 tone lignit/an, din aceasta făcând parte și primarul B. S..

Cu toate că a făcut parte din aceasta comisie, fiind practic reprezentantul statului în procedura de expropriere și în condițiile în care cunoștea că imobilul ce aparținea numiților R. M. și R. M. fusese construit ilegal, doar pentru a fi despăgubiți pe nedrept de către SNLO SA, primarul B. S. nu numai că nu a sesizat modalitatea frauduloasă, ci a și boicotat ședințele Comisiei mai sus menționate prin refuzul semnării procesului-verbal de ședință.

Practic, prin atitudinea sa, acesta a sprijinit proprietarii prin aceea că a întârziat procedura de expropriere, cunoscând că pentru continuarea activității unității miniere, este imperios necesară demolarea construcțiilor într-un timp cât mai scurt. Ulterior, s-a obținut ceea ce s-a urmărit, și anume o negociere urgentă cu proprietarii care se aflau în cadrul procedurii de negociere, pe o poziție privilegiată față de expropriator prin aceea că un eventual eșec al negocierilor, ar fi dus la stoparea activității miniere, înregistrându-se astfel pierderi uriașe.

Toate persoanele implicate în activitatea infracțională, cunoșteau acest lucru și au făcut toate demersurile necesare întârzierii procedurii de expropriere fie boicotând ședințele Comisiei, fie prin aceea că au atacat în instanță actele întocmite de aceasta.

S-a apreciat ca o dovada a relei credințe a celor doi proprietari, relevant este și faptul că, în timpul negocierilor, aceștia au solicitat să li se plătească suma de 550.000 lei, atât pentru construcție cât și pentru teren, ca apoi să se răzgândească și să nu mai accepte nici această ofertă, conștienți fiind că vor putea obține o sumă mai mare.

Așadar, toate eforturile în vederea exproprierii pentru cauză de utilitate publică au rămas fără nicio finalitate, întrucât ocuparea terenului și desființarea imobilului nu s-a făcut după o justă despăgubire (valoarea acestora nefiind stabilită printr-o expertiză tehnică) ci în urma negocierilor ce au avut la bază o evaluare subiectivă care a stabilit o valoare specială a imobilelor dată de urgența intrării în posesia bunurilor imobile.

În legătură cu evaluarea întocmită de expertul evaluator A. D., prin adresa 173 din 13.02.2014, Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România, a comunicat că „acest Raport de evaluare nu este elaborat în conformitate cu standardele de evaluare la data evaluării adoptate de ANEVAR”.

De asemenea, prin adresa 258/05.03.2014, ANEVAR a precizat următoarele aspecte, ce denotă că Raportul de evaluare a fost făcut deficitar, cu intenția de a stabili o valoare foarte mare a imobilelor:

•În cadrul capitolului referitor la descrierea construcției evaluate: această descriere este foarte sumară, nu se precizează nimic despre finisajele casei, structura de rezistență, sistemul constructiv al pivniței, ce arie construită este cu pereți din BCA, caracteristici fizice, dotări, starea fizică efectivă, nu este precizată data punerii în funcțiune, nu sunt atașate fotografii ale proprietății la data inspectării acesteia, pentru susținerea descrierii și nu este precizată data inspecției;

•Neprezentarea prevederilor legale referitoare la exproprieri, suplimentare față de standardele de evaluare, care să justifice alegerea tipului valorii estimate (valoare de investiție) și neaplicarea deprecierilor;

•Nu rezultă din raportul de evaluare că fișa folosită în evaluare (fișa 33 de costuri segregate – preluată din Îndreptarul tehnic pentru evaluarea imediată – ianuarie 2010 - fișă care se referă la V. de lux, parter + etaj – demisol parțial locuibil, finisaje și instalații cu materiale de calitate superioară, structură de beton armat și zidării, șarpantă, învelitoare țiglă, încălzire centrală proprie) este adecvată construcției evaluate.

Procurorul a mai menționat că pentru a da o aparență de legalitate și a întregi documentația pe care avea să o folosească în obținerea despăgubirilor, suspectul R. M., a depus, în numele soției R. M., o cerere la primăria Slivilești prin care solicita să i se deschidă poziție de rol în Registrul agricol al acestei primării, cerere care a fost semnată de primar și secretar și repartizată spre soluționare referentului agricol, în persoana martorei M. C. M..

A apreciat că în cazul în care R. M. nu figura cu rol la Registrul agricol Slivilești, aceasta nu ar fi putut negocia cu SNLO SA, implicit nu se puteau acorda despăgubirile.

Pentru a li se acorda despăgubirile și pentru ca ulterior SNLO să poată obține Certificatul de urbanism și Autorizația de demolare, proprietarii aveau nevoie de un document care să ateste edificarea legală a construcției, motiv pentru care R. M. a solicitat Primăriei Slivilești eliberarea unui Certificat de atestare a edificării construcției. În acest sens, a depus o cerere care, așa cum rezultă din adresa 535/27.01.2014, nu se regăsește în arhiva acestei instituții, cu toate că a fost înregistrat.

Urmare acestei cereri, inculpata L. A. a întocmit și semnat Certificatul de atestare a edificării construcției nr. 5173/31.08.2010 în care a atestat în fals că imobilul aparținând soților R. a fost edificat în anul 1997, aspect infirmat de ortofotoplanul aferent anului 2005 precum și de declarațiile martorilor audiați.

Referentul cu urbanismul nu a consemnat anul 1997 la întâmplare, ci datorită faptului că în anul 1998 se instituise interdicția de ridicare a construcțiilor, fiind nelegal de a consemna un an ulterior acestuia întrucât, începând cu acel an nu se permitea edificarea vreunei construcții.

Acest document fals întărește ideea că, funcționara Primăriei Slivilești a acționat cu intenția de crea un avantaj patrimonial injust celorlalți doi inculpați. S-a apreciat că, în lipsa acestui document, semnat de secretarul, respectiv viceprimarul comunei Slivilești, schimbul de imobile nu ar mai fi avut loc, implicit SNLO SA nu ar mai fi plătit despăgubirea de peste 680.000 lei.

Procurorul a mai susținut că în cazul în care inculpații R. M. și R. M., pe de o parte, și inculpații B. S. și L. A., pe de altă parte, nu ar fi existat o înțelegere infracțională, în mod legal, cererea formulată de SNLO de emitere a certificatului de urbanism și a autorizației de demolare, ar fi trebuit respinsă, întrucât Primăria Slivilești, nu putea emite un act de demolare pentru un imobil ce fusese construit ilegal, adică fără autorizație.

A apreciat că prin emiterea în fals a certificatului de urbanism și a autorizației, inculpații B. și L., au definitivat practic întreaga activitate infracțională ce a debutat practic din vara anului 2006, și au asigurat astfel, inculpaților R., obținerea unui folos material injust, în dauna persoanei vătămate, actuala .>

În acest mod ilicit, la nivelul anului 2010, soții R. M. și M. dețineau toate documentele în vederea perfectării Contractului de schimb cu SNL Oltenia SA, astfel încât la data de 10.10.2010 a fost autentificat la Notarul public sub numărul 2782 Contractul de schimb dintre R. M. și SNLO SA prin care prima dădea în proprietatea unității miniere, suprafața de teren de 490 mp și o construcție cu destinație anexă gospodărească în regim P+1 în suprafață de 153 mp împreuna cu alei betonate și fântână.

În schimb, SNLO SA a dat în proprietate numitei R. M. suprafața de 1524 mp teren situat în intravilanul municipiului Motru - Cartier Știucani și a plătit sulta cu privire la diferența de valoare dintre cele două imobile (respectiv contravaloarea construcției, aleilor betonate și fântânii), suma de 680.753 RON.

Anterior perfectării documentelor, R. M. a primit la data de 08.10.2010 suma de_ lei, așa cum rezultă din Lista de avans chenzinal a EMC Roșiuța (unitate componenta a SNLO SA) pe luna octombrie 2010.

Despăgubirile au fost plătite în baza Hotărârii Consiliului de administrație nr. 8 din 23.08.2010.

Ulterior, în anul 2011, SNLO a solicitat Primăriei Slivilești emiterea autorizației de demolare pentru imobilul ce aparținuse inculpatei R. M., sens în care ..P SRL C. a întocmit un proiect de demolare.

La baza eliberării autorizației de demolare a stat și certificatul de urbanism eliberat de către reprezentanții primăriei, în care s-a consemnat în fals că „asupra terenului nu este instituit nici un fel de regim special”, practic, Primăria Slivilești eliberând-o în condițiile în care imobilul nu deținea autorizație de construcție, fiind construit ilegal.

S-a mai arătat că cercetările efectuate au stabilit că, la data 11.08.2006 familia E. (printre care și R. M.), a depus la SNLO Tg-J., EMC Motru și Primăria Slivilești o cerere prin care reiterează solicitările în vederea exproprierii și că existența acestui document care a fost depus cu o lună înaintea întocmirii în fals a actelor de dezmembrare și donație, a demonstrat că proprietarii au urmărit încă de la început scopul ilicit și anume acela de a obține foloase necuvenite de la SNLO SA.

Demersurile proprietarilor au fost făcute datorită interesului EMC Motru de a-i expropria, așa cum rezultă din adresa 4562/28.09.2005.

La data de 15.06.1994, Regia Autonomă a Lignitului Tg-J. (ulterior SNLO SA) – Sucursala Lignitului Motru (ulterior EMC Motru), a comunicat numitului E. C. (tatăl lui E. S.) că gospodăria sa nu se mai demolează.

Astfel, în perioada 1994-2005, unitatea miniera nu și-a manifestat interesul de a expropria familia E.. Acesta este și motivul pentru care abia în anul 2006, după ce au avut certitudinea ca vor fi expropriați, R. M. și R. M. au demarat activitatea de a obține în mod ilicit documente doveditoare a proprietății și respectiv de a construi ilegal imobilul.

S-a susținut că relevant este și faptul că încă din 2005, adică cu un an înaintea încheierii Actului de donație prin care R. M. a devenit proprietar, corespondența cu SNLO SA a fost făcută și de către R. M., în condițiile în care la acea dată nu avea calitate de proprietar implicit nu avea niciun drept de a solicita despăgubiri, precum și că având în vedere că imobilul respectiv a fost construit cu scopul de a primi despăgubiri, este cert că suma folosită la edificarea acestuia a fost net inferioară celei cu care au fost despăgubiți.

O eventuală diferență a acestei valori nu a putut fi stabilită întrucât imobilul în cauză nu mai există, afirmația având la bază doar un raționament logic coroborat cu aspectele constatate de ANEVAR cu referire la Raportul de evaluare a bunurilor imobile.

S-a mai menționat că bucurându-se de întreg sprijin din partea primarului B. S. și referentului de urbanism L. A. și că demersurile pentru obținerea documentelor în vederea despăgubirilor frauduloase au avut succes, R. M. a continuat aceste demersuri, în speranța că va obține și alte sume de bani pentru exproprieri.

Astfel, la solicitarea inculpatului R. M., primarul B. S., a întocmit în luna martie 2010 o Expunere de motive și un Proiect de hotărâre privind trecerea în intravilan a suprafeței de 9195 mp din extravilanul satului Știucani, . construirii unui spațiu de agrement.

Suprafața de teren aparținea tot numitului E. S., pe aceasta aflându-se și un lac natural.

Pretextul a fost considerat neconvingător, în condițiile în care, la acea vreme, halda de steril avansase la câțiva metri de proprietatea în cauză, împrejurările date de lucrările miniere făceau ca simpla prezență în zonă să fie greu de suportat (praf, zgomot), cu atât mai puțin o activitate de agrement.

Pentru a da o tentă de legalitate și veridicitate acestui Proiect de hotărâre și întrucât acest document era necesar, referentul de urbanism, L. A., a întocmit și un Raport de specialitate în care s-a precizat că este de acord cu Proiectul de hotărâre, în condițiile în care, în acea zonă exista o interdicție totală de construire.

În conținutul acestui Raport de specialitate, L. A. a consemnat în fals că „în baza PUZ aprobat și a documentațiilor de autorizare a construcțiilor se vor putea solicita autorizații de construcție în parte”, asta în condițiile în care chiar Planul Urbanistic Zonal interzicea emiterea autorizațiilor.

În realitate, aceste demersuri s-au făcut numai cu scopul ca R. M., de această dată în calitate de reprezentant al . (al cărei administrator și asociat este) să obțină în mod fraudulos despăgubiri de la SNLO SA prin mărirea artificială a valorii terenului.

Întrucât primarul B. S. se bucura de o majoritate în Consiliul Local Slivilești, la data de 31.03.2010 a avut loc ședința CL Slivilești în care, cu un număr de 7 voturi „pentru” și 4 voturi „împotrivă”, din total de 11 consilieri prezenți, s-a aprobat Hotărârea 11/31.03.2010 privind trecerea în intravilan a suprafeței de 9195 mp din extravilanul satului Știucani, . class="BodyText1"> Așa cum rezultă din Procesul verbal de ședință al CL Slivilești din data de 31.03.2010, consilierii L. L. V., M. V., P. C. și Zavoianu A., și-au manifestat dezacordul cu privire la așa-zisele investiții ce urmau a fi făcute de R. M. în zona de haldare a satului Știucani, susținând că o astfel de Hotărâre a Consiliului Local este nelegală, în condițiile în care în acea zonă nu se putea construi.

Dându-și seama că „planul” său fusese compromis prin mediatizarea celor petrecute la Primăria Slivilești, dar și prin opoziția celor patru consilieri, R. M. a renunțat la așa-zisa investiție, sens în care a întocmit și o adresă către Primăria Slivilești.

În realitate, Prefectura Gorj, a atras atenția Consiliului Local Slivilești că Hotărârea nr. 11/31.03.2010 este ilegală, motiv pentru care s-a hotărât revocarea acesteia.

Nu este de neglijat nici reacția mass-media de la acea vreme, relevant în acest sens fiind articolul publicat în cotidianul „Pandurul” precum și reportajul Gorj TV, în care a fost prezentată pe larg situația reală în articolul intitulat „R. și-a luat cabanele și a plecat din halda Știucani”, toate completate cu comentariile cititorilor.

Întrucât existau date și informații cu privire la fapte similare, cu același modus operandi, procurorul a dispus prin Ordonanța din 03.03.2014 delegarea organelor de poliție judiciară să efectueze verificări atât la Primăria Motru cât și la Biroul Notarului Public P. O. în legătură cu o construcție ridicată de R. M. pe raza localității Lupoița, mun. Motru, zonă care, de asemenea, urmează să fie afectată de unitatea minieră L..

Astfel, cu ocazia verificărilor, s-a constatat că soții R. M. și M. dețin un teren situat în localitatea Lupoița, componentă a municipiului Motru, teren ce a fost folosit de către martorul I. Vergil încă de pe vremea CAP- lui, făcând parte din lotul ajutător acordat familiei sale.

În urmă cu mai mulți ani, I. Vergil a construit pe acest teren două anexe gospodărești, una cu destinația pătul, ce are o suprafață de 12 mp și una cu destinația grajd cu o suprafață de 34 mp.

Astfel, la data de 27.02.2013, între I. Vergil, R. M. și R. M., s-a încheiat un Contract de vânzare-cumpărare prin care primul a vândut celor doi anexele gospodărești mai sus menționate.

Cu ocazia audierii, I. Vergil a declarat că R. M. i-a spus că dorește să deschidă un magazin alimentar în grajdul cumpărat.

În urma cercetării la fața locului, s-a constatat existența unei clădiri placată la exterior cu lambriuri de plastic de culoare albastru, cu tocărie din PVC, acoperiș din lemn, iar pe partea de sud, pe o suprafață de 2 metri, învelitoarea acoperișului fiind din bandă de cauciuc. Despre aceste îmbunătățiri, I. Vergil a declarat că au fost făcute de R. M..

Analizând fotografiile judiciare efectuate la fața locului, se constată că imobilul în cauză este absolut impropriu unei eventuale activități de alimentație publică, iar zona în care se află, exclude posibilitatea ca, într-adevăr, R. M. și R. M., să fi intenționat punerea în funcțiune a unui magazin alimentar, terenul fiind situat într-o zonă greu accesibilă, necirculată, existând 5-6 gospodării în zonă. Mai mult, de la data intrării în proprietate și renovării, a trecut mai mult de un an, timp în care, ar fi trebuit demarată activitatea comercială, însă, în acest moment, imobilul este folosit tot de I. Vergil care a depozitat mai multe bunuri gospodărești.

Față de cele constatate, există presupunerea rezonabilă că R. M. și R. M. au reamenajat grajdul respectiv pentru a-i crește valoarea, zona urmând a fi strămutată de unitatea minieră L..

Aceste constatări sunt confirmate și de faptul că R. M. a depus la SNLO SA cerere privind disponibilitatea de a negocia exproprierea imobilelor teren și construcții, afirmându-și astfel intenția în acest sens.

Nu există îndoială că și în acest caz, numiții R. M. și R. M. au acționat în mod identic ca în cazul anexei gospodărești devenită ulterior „vilă de lux” și a „complexului de agrement” situate în localitatea Știucani, cu intenția vădită de a obține foloase materiale necuvenite de la C. SA.

Având în vedere complexitatea cauzei precum și timpul scurs de la comiterea infracțiunilor, în cauză s-a apreciat ca fiind oportună interceptarea convorbirilor telefonice și în mediu ambiental a persoanelor implicate.

Astfel, aceste activități au fost demarate odată cu citarea reprezentanților Primăriei Slivilești la P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. pentru a se stabili dacă, la data comiterii faptelor au existat înțelegeri și legături între aceștia și numiții R. M. și R. M..

La data prezentării la P., au existat mai multe convorbiri telefonice dintre primarul B. S. și R. M., prima dintre acestea demonstrând că cei doi avuseseră o discuție anterior acestei zile în legătura cu cercetările ce se efectuează. Acest aspect reiese din conținutul primei convorbiri în sensul că R. M. cunoștea că B. S. se va prezenta la P., arătându-se extrem de interesat dacă a terminat audierea, fără ca, anterior acesta din urmă să-i fi comunicat că va fi audiat la P..

Pe timpul cât B. S. s-a aflat la sediul Parchetului și ulterior, R. M. l-a contactat de mai multe ori, arătându-se interesat de a se întâlni cu acesta, după audieri.

Procurorul a apreciat că interesul inculpatului R. M. de a discuta cu inculpatul B. S. după audiere, denotă faptul că între cei doi există o legătură strânsă, conștientizând că au participat împreună la comiterea faptelor penale.

Relevant în acest sens, este că R. M. l-a așteptat pe B. S. la un local public situat între localitățile Tg-J. și Motru („F. lui C.”), evitând astfel să se întâlnească într-una din cele două localități, pentru a nu fi văzuți împreună.

În continuare s-au indicat convorbiri telefonice între cei doi inculpați la data de 20.01.2014 la diferite ore.

S-a mai arătat că după ce s-au întâlnit, inculpatul B. S. a luat legătura telefonic cu comisarul șef C. V. Salvador – inspectorul șef al IPJ Gorj – încercând să se întâlnească cu acesta pentru a avea o discuție pe tema cercetărilor ce se efectuează în prezentul dosar penal. B. S. a făcut aceste demersuri, la solicitarea lui R. M., spunându-i inspectorului șef că l-a pus R. M. să se întâlnească, întrucât e „disperat” și dorește să-l ajute,considerând organul de urmărire penală că ambii aveau intenția de a „interveni” pe lângă inspectorul șef pentru ca acesta să-i ajute în vederea obținerii unei soluții favorabile, numai că acesta din urmă a refuzat categoric.

S-a indicat că la data de 12.02.2014, B. S. a luat legătura cu R. M. pentru a se întâlni din nou. Întrucât acesta din urmă era plecat la București, au stabilit să se întâlnească în municipiul Motru, la restaurantul V., ce aparține lui R. M. și că aceștia nu au mai utilizat telefoanele personale ci alte telefoane (spre exemplu cel al numitului P. M. G.), ceea ce denotă că își iau toate măsurile de precauție pentru a nu fi văzuți împreună.

Astfel, la data de 12.02.2014, ora 20:52.55, B. S. a intrat în restaurantul V., deținut de ., în municipiul Motru, . ce la ora 20:48.00, R. M. părăsise locația prin ieșirea principală.

De la momentul intrării în restaurant, B. S. a stat la masă cu două persoane (P. I. – fost senator de Gorj și o altă persoană necunoscută), purtând discuții pe teme socio-economice.

La ora 21.07.58, B. S. a fost invitat de o persoană de gen femeiesc (angajată a restaurantului) pentru a se deplasa în bucătăria localului, și pentru a purta discuții cu R. M., care intrase în acea locație printr-o ușă din spatele localului.

Pe acest fond, este evident faptul că, la ora 21.25.00, R. M. a părăsit localul prin ieșirea din spate (prin bucătărie), iar B. S. a revenit din bucătărie la ora 21.24.30, a continuat discuțiile cu cei doi interlocutori încă 4 minute, după care a părăsit localul, utilizând ieșirea principală.

Din analiza convorbirilor telefonice dintre cei doi mai sus menționați în data de 12.02.2014, a rezultat că încă din timpul zilei s-au înțeles să se întâlnească la restaurantul V., proprietatea lui R. M. (care se afla în localitatea București). Acesta din urmă s-a întâlnit cu B. S. la scurt timp după ce a ajuns în municipiul Motru.

S-a considerat că inculpații R. M. și B. S. se feresc de a fi văzuți împreună sens în care recurg la metode de disimulare aspect ce denotă că există o legătură și o înțelegere între cei doi și că singurul scop al venirii lui B. S. în restaurant este acela de a se întâlni cu R. M..

Cu ocazia audierii, inculpatul R. M. a negat întâlnirile cu B. S. și faptul că lua legătura cu acesta printr-un post telefonic al altei persoane, negând de asemenea solicitările către B. S. de a interveni pe lângă inspectorul șef C. V. Salvador.

Fiind întrebat în legătură cu aceste aspecte, martorul C. V. Salvador a declarat că la data de 20.01.2014 s-a întâlnit cu inculpatul B. S. care l-a întrebat dacă știe ceva în legătură cu cercetările ce se efectuează într-un dosar care îl privește pe el și pe R. M.. Că după câteva ore a fost contactat de inculpatul B. S., care era agitat și care dorea să aibă o întâlnire cu el la solicitarea lui R. M..

Refuzul inspectorului șef de a da curs solicitării celor doi nu are nici un fel de relevanță în aprecierea gravității demersurilor făcute de cei doi inculpați, de a obține, așa cum fuseseră obișnuiți, soluții de netrimitere în judecată, însă că relevanța este prezentată de caracterizarea persoanei inculpatului B. S. în sensul că potrivit fișei de cazier, P. de pe lângă Judecătoria Motru i-a aplicat mai multe amenzi administrative, majoritatea dintre acestea fiind pentru infracțiuni în legătură cu serviciul: abuz în serviciu, fals intelectual, uz de fals și de asemenea, pentru reținerea sau distrugerea de înscrisuri, apreciindu-se că inculpatul B. S. nu este la primul contact cu legea penală, ci acesta stăruie în comiterea de infracțiuni în legătură cu serviciul, însă acesta de fiecare dată a primit clemență din partea magistraților procurori, atitudine care se pare că i-a încurajat activitatea infracțională.

Prin ordonanțele din 12.03.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a dispus reținerea inculpatei L. A. pe o durată de 24 ore, începând cu data de 12.03.2014, ora 16.20 și până la 13.03.2014 ora.16.20 și a inculpatei R. M. pe o durată de 24 ore, începând cu data de 12.03.2014, ora 17.45 și până la 13.03.2014 ora.17.45.

Prin ordonanța din 13.03.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar față de inculpatele L. A. și R. M..

Prin ordonanțele din 12.03.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a dispus reținerea inculpatului R. M. pe o durată de 24 ore, începând cu data de 12.03.2014, ora 17:40 și până la 13.03.2014 ora.17:40 și a inculpatului B. S. pe o durată de 24 ore, începând cu data de 12.03.2014, ora 16:35 și până la 13.03.2014 ora.16:35.

Prin încheierea nr.43/2014 a Judecătoriei Tg-J., pronunțată în dosarul nr. 3528/318/_, s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpaților R. M. și B. S., dispunându-se față de aceștia măsura preventivă a arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 zile, de la 13.03.2014 până la 11.04.2014.

Prin încheierea nr.54 din 09.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J., s-a înlocuit măsura preventivă a arestului la domiciliu față de inculpații B. S., R. M., fiind menținută măsura controlului judiciar luată prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. din 13.03.2014, față de inculpatele L. A. și R. M..

Ulterior, prin încheierea nr.1/2014 a Tribunalului Gorj, încheierile nr. 12/16.05.2014 și nr. 17/30.05.2014 al Judecătoriei Tg-J., au fost revocate măsurile preventive.

La data de 19.05.2014, prin apărători, inculpații R. M. și R. M., au formulat excepții de nelegalitate privind administrarea probelor și efectuarea actelor de către organele de urmărire penală.

Prin încheierea nr.20 din 06.06.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J., definitivă prin încheierea nr. 20 din 09.07.2014, a Tribunalului Gorj, au fost respinse excepțiile invocate, constatându-se legalitatea sesizării instanței, cu rechizitoriul nr.4267/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., a administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății cauzei.

Fiind ascultat în ședința publică din data de 28.10.2014, inculpatul B. S., a declarat că știa situația gospodăriei numitului E. S., cunoscând existența pe lângă casa de locuit a mai multor anexe, din care una a fost donată în anul 2006 inculpatei R. M.. A adăugat că la această anexă ce nu avea autorizație de construire, s-au făcut îmbunătățiri, iar ulterior, inculpata L. A., a eliberat un certificat de atestare a edificării pe care nu l-a semnat, așa cum nu semnase nici adeverința nr. 4405/2006.

Inculpatul a mai menționat că a semnat certificatul de urbanism și autorizația de desființare a acestei anexe ulterior întocmirii actului de schimb, la solicitarea CE OLTENIA, după ce fusese întocmită toată documentația necesară, precizând totodată că nu știe cu exactitate dacă în zonă exista interdicție de construire. A cunoscut însă că mai multe persoane din zona respectivă au făcut îmbunătățiri la imobile, în speranța că datoriră extinderii lucrărilor miniere, le vor înstrăina Complexului Energetic, pentru a obține despăgubiri. Nu a recunoscut acuzațiile aduse.

Inculpata L. A., a declarat că știa situația gospodăriei numitului E. S., cunoscând existența pe lângă casa de locuit a mai multor anexe, din care una construită din lemn și zidărie, a fost donată în anul 2006 inculpatei R. M., împreună cu o suprafață de 490 m.p. A adăugat că la această anexă, ce exista anterior anului 2006, au fost făcute lucrări, în legătură cu care l-a anunțat și pe primarul B.. Inculpata a precizat, contrat celor menționate la urmărirea penală, că interdicția de a se construi în zonă a fost introdusă în anul 2012, odată cu aprobarea noului plan urbanistic general al localității.

Că ulterior, la solicitarea familiei E. a întocmit certificatul de atestare a edificării construcției nr. 5173/2010, în cuprinsul căreia a menționat că imobilul în discuție, a fost edificat în anul 2007, iar după întocmirea contractului de donație, inculpatul R. M., a depus o cerere de înscriere a terenului și anexei în registrul agricol, operațiune ce a fost realizată de martorul C., după ce, în prealabil, s-a procedat la verificare. În legătură cu acest aspect, la data de 26.05.2015, inculpata a declarat că a eliberat certificatul de atestare neștiind că inculpata R. intabulase dreptul de proprietate, astfel încât acel certificat nu era necesar și nici nu a fost utilizat.

A adăugat că renovarea construcției a constat în reparații la tencuieli, înlocuire acoperiș, înlocuire ferestre, apreciind că nu necesită autorizare conform dispozițiile art.11 din Legea 50/1991, aspect pe care l-a comunicat și inculpatului B. S..

La data de 28.04.2015,inculpata a declarat că Planul urbanistic general al localității Slivilești întocmit în anul 1997, a fost aprobat conform proiectului ce nu impunea vreo interdicție de eliberare a autorizației de construire pentru vreo localitate componentă, inclusiv satul Știucani.

A adăugat că până în anul 2004 s-au eliberat autorizații, însă după strămutarea bisericii satului și deplasarea haldei de steril, au realizat că nu se mai poate autoriza construirea în zonă.

Inculpata L. A., a mai precizat că în anul 2010, după deplasarea pe teren împreună cu specialiștii, a hașurat în cuprinsul planșei cu nr.6 a Proiectului nr.73/1997, porțiunea pe care a apreciat-o expusă riscului afectării de lucrările miniere, în vederea întocmirii noului proiect pentru planul urbanistic viitor, iar porțiunea hașurată s-a preluat ulterior, impunându-se interdicție de construire începând cu anul 2012.

Ascultat în ședința publică din data de 28.10.2014, inculpatul R. M. a declarat că încă de la căsătorie socrul E. S., a promis că o să ofere ca dotă o porțiune din terenul casei părintești împreună cu o anexă, cu trei camere, construită inițial din bârne de lemn cu fundație de piatră, la care ulterior adăugase încă trei încăperi din zidărie. A precizat că în anul 2002, după topirea zăpezii, sterilul haldei aflată în apropriere s-a deplasat, fiind afectate casa de locuit și anexa menționată, astfel încât, el împreună cu soția, a fost nevoit să efectueze lucrări de reabilitare la acest imobil, ce ulterior a fost donat, (consolidarea pereților, a fundației, înlocuirea unei părți din acoperiș, construcția devenind P+1).

A adăugat că în anul 2006, că în anul 2006 socrul a donat soției suprafața de 490 m.p., împreună cu această construcție, iar apoi, în baza contractului a mers la Primăria Slivilești, să înscrie imobilele. Inculpatul a mai declarat că după anul 2007 SNLO a redevenit interesată de cumpărarea unor terenuri în zonă, însă inițial nu a vrut să înstrăineze, întrucât își petrecea cea mai mare parte a timpului în acea locuință, însă în anul 2010, s-a răspândit printre lucrătorii minieri zvonul că este posibil să-și piardă locurile de muncă datorită faptului că familiile E. și R., nu vor să vândă terenurile și construcțiile, împiedicând astfel, extinderea carierei. A adăugat că un lider de sindicat le-a cerut lucrătorilor și un boicot în privința punctelor alimentare pe care le deținea societatea administrată de inculpat și în acest context, atât el cât și socrul său s-au hotărât să înstrăineze imobilele.

A precizat că acestea au fost evaluate de către experți ai companiei miniere,iar suma convenită era inferioară valorii altor construcții din zonă.

Inculpatul a declarat că nu a instigat vreo persoană din cadrul Primăriei Slivilești, să-și încalce atribuțiile de serviciu, nu-și amintește să fi solicitat eliberarea certificatului de atestare a construcției și nu recunoaște acuzațiile aduse.

Ascultată în ședința publică din data de 28.10.2014, inculpata R. M. a declarat că încă de la căsătorie tatăl său E. S., a promis că o să-i ofere ca dotă o porțiune din terenul casei părintești împreună cu o anexă, cu trei camere, construită inițial din bârne de lemn cu fundație de piatră, la care ulterior adăugase încă trei încăperi din zidărie. A precizat că în anul 2002, după topirea zăpezii, sterilul haldei aflată în apropriere s-a deplasat, fiind afectate casa de locuit și anexa menționată, astfel încât, împreună cu soțul, au fost nevoiți să efectueze lucrări de reabilitare la acest imobil(consolidarea pereților, a fundației, înlocuirea unei părți din acoperiș, construcția devenind P+1), ce ulterior i-a fost donat, împreună cu terenul în suprafață de 490 m.p., în anul 2006.

A adăugat că în anul 2003, în baza unei hotărâri judecătorești, s-a renunțat la lucrările de haldare în aproprierea locuinței, că după ce s-a hotărât să înstrăineze, personal a negociat prețul imobilelor, menționând că evaluarea construcției s-a făcut de către un expert numit de compania minieră. Inculpata a precizat că nu a instigat pe inculpații L. A. sau B. S., să nu-și îndeplinească sau să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu și nu recunoaște acuzațiile aduse.

Față de atitudinea procesuală a inculpaților, și în scopul deplinei lămuriri a stării de fapt, instanța a dispus ascultarea martorilor menționați în rechizitoriu: M. C. M., S. E., S. V., P. D. A., P. A., M. V., L. L. V., C. V., E. I., E. S., E. P., A. D., I. I., Ț. V., B. C., B. M. C., C. V. Salvador iar la solicitarea inculpaților, a procedat la audierea martorilor B. D., Severus M., C. V. și Ș. D. A..

Totodată s-a solicitat OCPI Gorj, înaintarea exemplarului original al planșei cu nr.6 a Proiectului nr.70-3/1997 întocmit de . CRIAOVA, privind Planul Urbanistic general al comunei Slivilești iar Inspectoratului de Stat în Construcții Gorj să comunice, în completarea adresei nr.1232/2014 înaintată anterior Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., dacă imobilul anexă gospodărească ce a aparținut inculpatei R. M., se afla situat în acea parte a satului Știucani, pentru care se instituise interdicție totală de autorizare. De asemenea,

s-a solicitat să se precizeze dacă la formularea răspunsului dina dresa nr. 1232/2014 a fost avut în vedere PUG-ul din anul 1997 în original sau cel modificat și dacă potrivit dispozițiilor legale în materie, interdicția totală de autorizare poate fi înscrisă în legenda PUG-ului, la rubrica „ zona funcțională „, ori la rubrica „ disfuncționalități”.

La adresa de răspuns nr._/27.04.2015 a ISC Gorj, s-a solicitat completarea, în sensul de a preciza dacă pentru imobilul în suprafață de 153 m.p., se puteau emite certificat de atestare a edificării, autorizație de desființare și dacă era necesară autorizația de construire, fiind oferite lămuririle necesare prin adresa nr._/18.06.2015.

Instanța a solicitat Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, să comunice dacă și la ce dată s-a comunicat Primăriei Slivilești, instituirea licenței de concesiune pentru exploatare nr. 3497/2002 aprobată prin HG nr. 1294/2007.

Totodată, s-a procedat la ascultarea martorului P. P., persoana ce a elaborat Proiectului nr.70-3/1997 întocmit de . CRIAOVA, privind Planul Urbanistic general al comunei Slivilești.

Analizând ansamblul probatoriu al cauzei, instanța reține în parte starea de fapt expusă prin rechizitoriu.

Referitor la instituirea în satul Știucani, al comunei Slivilești a unei zone de interdicție totală sau parțială de autorizare prin PUG-ul aprobat prin HCL Slivilești nr.24/2001, instanța constată din coroborarea mijloacelor de probă că nu a existat o asemenea interdicție, ce a fost impusă, începând cu anul 2012, cu ocazia probării noului plan urbanistic general.

Astfel, contrar celor declarate la urmărire a penală, inculpata L. A., a menționat în cuprinsul declarației dată la termenul de judecată din data de 28.04.2015, că proiectul nr. 70-3/1997, întocmit de ..P. SRL C., a fost aprobat în forma în care a fost întocmit fără nici o modificare, iar prin acesta nu se impunea nici o interdicție de eliberare a autorizației de construcție pentru nici o localitate componentă a comunei, nici pentru satul Știucani. Aceasta a adăugat că, în anul 2010 a hașurat în cuprinsul Planșei nr. 6, porțiunea pe care o aprecia expusă riscului afectării de lucrările miniere în vederea întocmirii noului proiect pentru noul plan urbanistic. Declarația se completează cu adresa Inspectoratului de Stat în Construcții - M.D.R.A.P. - I.S.C. - I.R.C. Sud - Vest Oltenia nr._ din data de 27.04.2015, din cuprinsul căreia reiese că planșa nr.6 este singura piesă din PUG-ul vechi care face referire la o interdicție totală de autorizare nehașurată - în legendă - cu portocaliu precum zona menționată mai sus. Din celelalte piese scrise sau desenate (Planșa nr.14) din PUG sau Regulamentul local de urbanism-RLU, aprobate prin Hotărârea Consiliului Local al Primăriei Slivilești nr. 24/2001 și prezentate ulterior de reprezentanții primăriei Slivilești, nu rezultă că în satul Știucani exista o zonă cu „interdicție totală de autorizare.

In același sens sunt și aspectele relatate în cuprinsul declarației de martorul P. P., persoana ce a contribuit la întocmirea proiectului, acesta precizând în urma vizualizării planșei colorate (Planșa nr. 6 fără modificările operate de inc. L. A. - ce a fost obținută ulterior - de la OCPI Gorj.) că pe planșă nu sunt menționate interdicții de construire, însă reglementările cu privire la satul Știucani, sunt detaliate în UTR 7, care menționează ce lucrări se pot autoriza.

Martorul a constatat că se pot autoriza și locuinței noi cu regim de înălțime p și P+l, precum și lucrări de întreținere, renovare și modernizare, cu condiția obținerii autorizației necesare de la Primărie.

Din examinarea UTR 7- Zonă de locuit cu funcțiuni complementare-aferentă satului Știucani, anexă a Proiectul 70-3/1997, întocmit de ..P. SRL C. (PUG-ul comunei Slivilești din anul 2001) rezultă incontestabil că aferent perioadei 1997 - 2011 pentru satul Știucani al comunei Slivilești din județul Gorj nu fusese instituită nicio interdicție de autorizare.

În concluzie, aceste elemente probatorii se coroborează pe deplin și converg către aceeași concluzie a inexistentei unei interdicții de construire și autorizare impuse pentru satul Știucani al comunei Slivilești, din județul Gorj prin Proiectul 70-3/1997, întocmit de ..P. SRL C. (PUG-ul comunei Slivilești din anul 2001).

Dintr-o altă perspectivă, aceste piese ale dosarului relevă faptul că organele de urmărire penală nu au avut la dispoziție originalul Planșei nr.6 a Proiectului 70-3/1997, întocmit de ..P. SRL, (ce nu cuprindea modificările efectuate de inculpata L. A.), acesta fiind pus la dispoziția instanței de către OCPI Gorj.

Astfel, referitor la această împrejurare urmărirea penală a fost efectuată pornind de la înscrisurile ridicate de la Primăria comunei Slivilești, în păstrarea căreia se afla numai exemplarul original al Planșei nr.6 a Proiectului nr.70-3/1997, întocmit de ..P. SRL, asupra căruia se efectuaseră deja modificările de către inculpata L. A., fără să se poată compara această planșe cu varianta originală a acesteia - fără modificări.

Tot astfel se justifică și răspunsul dat în cursul urmăririi penale de către Inspectoratul de Stat în Construcții Gorj, în cuprinsul adresei nr. 1232 din 22.01.2014, în sensul că, „pentru o parte din satul Știucani, afectată de lucrările de exploatare miniera efectuate în zonă de S.N.L.O. (în prezent Complexul Energetic Oltenia) a fost instituită, prin planul urbanistic general (PUG) al localității Slivilești proiect nr.70-3/1997, Planșa nr. 6, întocmit de ..P. SRL C., aprobat prin hotărârea Consiliului Local al Comunei Slivilești nr. 24 din 2001, „zonă cu interdicție totală de autorizare". Această interdicție este menținută și de actuala documentație urbanistică (PUG) aflată în vigoare".

Este evident că la formularea acestui răspuns Inspectoratul de Stat în Construcții Gorj a avut în vedere înscrisurile aflate în arhiva Primăriei comunei Slivilești, așadar Planșa nr.6 a Proiectului nr.70-3/1997 cu modificările efectuate de către inculpata L. A. și nu originalul acestei planșe fără modificări ce a fost depus la dosarul cauzei de către OCPI Gorj abia în luna iunie a anului 2015.Acest aspect reiese din cuprinsul adresei M.D.R.A.P.- I.S.C. - I.R.C. Sud -Vest Oltenia nr._ din data de 27.04.2015, unde la punctul 1 se menționează expres că în adresa nr. 1232/22.01.2014, prin care s-a răspuns, punctual, la solicitările Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J., s-a avut în vedere Planșa nr. 6 din Proiectul nr.70-3/1997 - Planul Urbanistic General - PUG al localității Slivilești întocmit de ..P. SRL C. (planșa prezentată de tehniciană cu urbanismul L. A., care conține semnăturile întocmitorilor în original, dar care prezintă modificări) în sensul că imobilul anexa gospodărească P+l, în suprafață de 153 mp, cu numărul cadastral 501/3 pentru care a fost emisă Autorizația de desființare nr.18 din 06.07.2011 se află în acea parte a satului Știucani hașurată cu portocaliu pe planșă, zonă care este afectată de lucrările miniere.

Deși nu s-a dovedit că potrivit proiectului aprobat se instituise o zonă de interdicție, percepția inculpatei L. A. a fost că nu se putea elibera autorizație de construire pentru imobile, așa cum a declarat la urmărirea penală și cum i-a explicat lui E. S., atunci când acesta se interesase în legătură cu posibilitatea autorizării anexei pe care ulterior a donat-o fiicei sale, R. M..

Pe de altă parte, esențială în cauză este împrejurarea că și în lipsa unei asemenea interdicții de construire,lucrările efectuate la anexa sus-menționată ( extindere prin adăugarea unor încăperi, consolidarea fundației și pereților pentru cele existente, înlocuirea tâmplăriei, a învelitorii și modificarea regimului de înălțime,), fac parte din categoria celor pentru care este necesară obținerea unei autorizații de construire în condițiile Legii 50/1991, așa cum reiese din adresa nr._/18.06.2015 M.D.R.A.P.- I.S.C. - I.R.C. Sud -Vest Oltenia și declarația martorului P. P., fiind infirmată totodată susținerea inculpatei L. A. că modificările la imobil n-ar fi necesitat autorizare ci s-ar fi încadrat în dispozițiile art.11 din legea menționată.

În privința imobilului, instanța reține că figura în anul 1993 cu o suprafață de 48 metri pătrați, iar din probatoriu reiese că datorită alunecărilor haldei de steril aflată în apropriere, a fost grav afectată (fiind inițial o construcție din lemn pe fundație de piatră), în cursul anului 2002, însă cel puțin o parte din aceasta a rămas, fiind consolidată și extinsă ulterior de soții R.,( așa cum aceștia au și recunoscut), inclusiv prin atașarea unui corp cu etaj.

Martorii S. E., C. V., E. I. și E. S., au declarat cu certitudine că partea din construcție ce preexista, a fost extinsă prin adăugarea altor încăperi, primii martori menționând că noua zidărie era din BCA și avea etaj pe o porțiune.

Neobservarea părții inițiale în ortofotoplanul din anul 2005, se explică prin calitatea scăzută a aparatului, suprafața și înălțimea reduse ale construcției și existența arborilor ce o înconjurau, așa cum a u relatat martorii E. iar apariția construcției în ortofotoplanul din anul 2008, se datorează suprafeței mult mai mari și regimului diferit de înălțime pentru o parte

a imobilului.

În privința momentului realizării consolidării și extinderii imobilului, instanța reține din declarațiile martorilor S. E., P. A. și C. V., că această operațiune a avut loc în cursul anului 2006, fiind efectuată de către soții R., înaintea dezmembrării și încheierii contractului de donație, de către E. S. și inculpata R. M..

Așa cum a declarat martorul S., la solicitarea donatorului și pe baza promisiunii că va fi extinsă în scurt timp, cu ocazia întocmirii documentației cadastrale a menționat o suprafață la sol a anexei de 153 m.p., ce a fost preluată în convenție iar apoi în contractul de schimb din anul 2010.

Instanța reține că deși în intervalul 1994-2005, fosta SNLO nu și-a manifestat interesul de a prelua terenurile familiei E., prin adresa nr. 4562/28.09.2005 a EMC Motru, s-a comunicat membrilor acesteia, inclusiv inculpatei R. M., ( care la acel moment nu avea calitatea de proprietar), că vor fi expropriați, relevant în acest sens fiind și declarația martorului C. V., conducătorul unității miniere sus – menționate. Având această certitudine, dar și promisiunea lui E. S. că vor deveni proprietari, în cursul anului 2006, inculpații R. au consolidat și extins construcția, în scopul sporirii valorii acesteia, pentru obținerea unui cuantum cât mai ridicat al contraprestației, în cadrul unei viitoare tranzacții.

Apreciind starea de fapt conturată, în urma examinării probatoriului,instanța constată că inculpata L. A.,a săvârșit infracțiunile de fals intelectual și instigare sub forma participației improprii la fals intelectual.

Chiar dacă potrivit art. 55 din OG nr.64/2010 de modificare a Legii nr.7/1996 privind cadastrul, certificatul de edificare al construcției era necesar pentru înscrierea în cartea funciară a construcțiilor edificate înainte de anul 2001, fără autorizație de construire, inculpata L., a eliberat la solicitarea inculpatei R. M., certificatul nr.5173/01.08.2010, deși imobilul fusese intabulat încă din anul 2006, iar în anul 2009 fusese înscris în registrul agricol al comunei Slivilești.

În cursul cercetării judecătorești, inculpata a menționat că acest înscris nu era necesar, însă l-a emis întrucât nu a cunoscut împrejurarea înscrierii construcției în cartea funciară, însă susținerea acesteia nu este credibilă, în condițiile în care, pentru soluționarea solicitării, în virtutea atribuțiilor de serviciu, trebuia să efectueze verificările necesare. Dacă ar fi procedat astfel, ar fi constatat că imobilul construcție era înscris în registrul agricol.

De altfel, așa cum reiese din registrul Primăriei Slivilești, au mai fost eliberate asemenea certificate și altor persoane ( E. N S., T. E., E. I., etc), ce au efectuat schimburi de terenuri cu fosta SNLO, inculpata cunoscând astfel că sunt solicitate și necesare la notarul public, pentru încheierea în formă autentică a contractelor.

În urma examinării conținutului certificatului nr. 5173/2010, instanța constată existența unor mențiuni neconforme realității.

Astfel, deși în cuprinsul contractului de donație ( ce reprezenta înscrisul de proprietate al inculpatei R. M.), se preciza că donatara a primit terenul în suprafață de 490 m.p. și „ o anexă „, în cuprinsul certificatului inculpata L., a menționat în mod nereal, destinația de „ casă de locuit „ a construcției și anul dării în folosință ca fiind 1997, deși, potrivit propriilor declarații cunoștea că imobilul fusese modificat ulterior acestui moment, iar în forma și suprafața de 153 m.p.,figura după transformare. De menționat, că pentru existența infracțiunii legea nu impune cerința să fi fost utilizat sau încredințat altei persoane spre a fi folosit în vederea producerii unor consecințe juridice. Se impune observația că certificatul în discuție nici nu a fost utilizat.

Întrucât, cunoscând că unele din datele inserate sunt necorespunzătoare adevărului, inculpata i-a determinat pe numiții P. D. și S. V. ( secretar, respectiv viceprimar al comunei Slivilești), să semneze acest înscris, se constată că aceasta a săvârșit și infracțiunea de instigare sub forma participației improprii la fals intelectual.

În legătură cu acuzația de abuz în serviciu cu consecința obținerii pentru sine sau pentru o altă persoană a unui folos necuvenit instanța reține că deși inculpata L. A., a avut cunoștință de extinderea anexei și avea sarcina de serviciu de a verifica disciplina în construcții, nu a efectuat demersurile pentru aplicarea unei sancțiuni contravenționale și .>

Cu toate acestea, în lipsa unor elemente probatorii contrare, nu se poate reține intenția de a înlesni inculpatei R. M., obținerea unui avantaj patrimonial, cu atât mai mult cu cât aceasta din urmă, nici nu avea calitatea de proprietar al imobilului la momentul transformării, și nu s-a dovedit că inculpata L., a cunoscut împrejurarea supraevaluării imobilului, ce a format obiectul schimbului încheiat după circa patru ani.

Pe de altă parte, se constată că nu există legătură de cauzalitate directă, nemijlocită, între neîndeplinirea atribuției de serviciu de către inculpată și urmarea imediată, adică o posibilă pagubă în patrimoniul fostei SNLO. De aceea, se va dispune achitarea acesteia.

În privința acuzației de întocmire în fals a certificatului de urbanism și a autorizației de demolare, instanța reține că nu exista o dispoziție legală care să împiedice autoritatea publică locală să emită aceste înscrisuri, în condițiile în care construcția fusese ridicată fără autorizație.

În acest sens se are în vedere adresa nr._/27.04.2015 a MDRA-ISC din care reiese că expresia „ interdicție totală de autorizare „, nu este prevăzută în legislația de specialitate și că, o eventuală interdicție temporară sau definitivă de construire, putea fi eventual impusă pentru eliberarea autorizațiilor de construire nu și pentru emiterea celor de desființare .

Certificatul de urbanism a fost eliberat la cererea unității miniere din cadrul C.E Oltenia, succesoarea fostei SNLO ce dobândise în urma schimbului cu inculpata R. M., terenul și construcția, tocmai în scopul demolării, în vederea extinderii lucrărilor de exploatare, înscrisul fiind semnat și de secretarul primăriei ce avea atribuții de respectare a legalității. Ulterior, autorizația a fost emisă după depunerea documentației întocmită de firma de specialitate, fiind respectat certificatul de urbanism și proiectul. Și din declarațiile martorilor reiese că în condițiile în care . proprietara imobilului iar documentația ce a însoțit cererea era completă, nu se putea refuza eliberarea autorizației de desființare, iar o eventuală întârziere, ar fi afectat extinderea zonei de exploatare minieră.

Se constată așadar, că nu se poate reține caracterul fals al înscrisurilor menționate și în mod corelativ o încălcare ,a atribuțiilor de serviciu de către inculpata L. A., astfel încât, se va dispune achitarea acesteia pentru acuzațiile de fals și abuz în serviciu.

Referitor la acuzația de instigare sub forma participației improprii la fapta de abuz în serviciu față de persoanele semnatare ale certificatului de atestare a edificării construcției nr.5173/31.08.2010, instanța reține că deși s-a probat instigarea acestora sub forma participației improprii la fals intelectual, este exclusă incidența în cauză a normei de incriminare a abuzului în serviciu, urmând să se dispună achitarea ( decizia nr.1019/1996 a CSJ).

Analizând prin prisma art.5, legea penală mai favorabilă inculpatei L. A., instanța apreciază că aceasta este reprezentată de Codul penal din 1969, având în vedere reglementarea concursului de infracțiuni și modalitățile de executare.

D. urmare, în baza art.386 C.pr.pen, se va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata din art.13 indice 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.p. ( două fapte), art. 321 C.p., (două fapte), art.52 C.p. rap. la art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.p. și art. 52 C.p. rap. la art. 321 C.p, cu aplicarea art. 38 C.p., în art. 13 indice 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 248 C.p. combinat cu art. 248 indice 1 din C.p. din 1969( două fapte ), art. 289 din C.p. din 1969 ( două fapte), art. 31 rap. la art.289 din C.p. din 1969 și art. 31 rap. la art. 13 indice 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 248 C.p,. combinat cu art. 248 indice 1 din C.p. din 1969, cu aplicarea art. 33 din C.p. din 1969.

Constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele inculpatei de fals intelectual și instigare sub forma participației improprii la fals intelectual există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu vinovăția impusă de lege, adică întrunite cerințele art.396 alin.2 C.pr.pen., se va dispune condamnarea acesteia.

La individualizarea pedepselor ce se vor stabili, instanța va ține seama de limitele prevăzute de lege, pericolul social concret al faptelor (apreciat prin prisma modalității de comitere, scopului urmărit,),persoana și vârsta inculpatei care nu a mai fost condamnată și a recunoscut aceste acuzații.

În raport de aceste criterii, se apreciază că pedepse în cuantum minim, sunt apte să asigure atingerea scopului sancțiunii penale și apreciind întrunite cerințele art.81 din Codul penal de la 1969, se va dispune suspendarea condiționată executării pedepsei rezultante, urmând totodată să fie desființat înscrisul fals, respectiv, certificatul de atestare a edificării construcției nr. 5173/31.08.2010 eliberat de Primăria Slivilești.

Se va constata că inculpata a fost reținută 24 h iar prin încheierea din 30.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg- J., s-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpată prin ordonanța din 13.03.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., menținută anterior prin încheierea nr.54/2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J..

În privința acuzațiilor aduse inculpatului B. S., de emitere în fals a certificatului de urbanism și a autorizației de demolare, instanța reține că acesta a semnat înscrisurile, după ce au fost întocmite de inculpata L. A..

Așa cum s-a arătat, certificatul de urbanism a fost eliberat la cererea unității miniere din cadrul C.E Oltenia, succesoarea fostei SNLO ce dobândise în urma schimbului cu inculpata R. M., terenul și construcția, tocmai în scopul demolării, în vederea extinderii lucrărilor de exploatare, înscrisul fiind semnat și de secretarul primăriei ce avea atribuții de respectare a legalității. Ulterior, autorizația a fost emisă după depunerea documentației întocmită de firma de specialitate, fiind respectat certificatul de urbanism și proiectul.

Se constată așadar, că nu se poate reține caracterul fals al înscrisurilor menționate și în mod corelativ o încălcare, a atribuțiilor de serviciu de către inculpatul B. S., astfel încât, se va dispune achitarea acestuia pentru acuzațiile de fals și abuz în serviciu.

În legătură cu acuzația adusă inculpatului de abuz în serviciu prin neluarea măsurilor legale în legătură cu edificarea imobilului, prev. de art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000 rap. la art. 297 alin.1 C.p., se reține că potrivit art.27 alin.1 din Legea 50/1991 (în vigoare la momentul efectuării lucrărilor de consolidare și extindere a construcției), organele de control ale consiliilor județene și ale primăriilor, aveau obligația de a urmări respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții, în cadrul unităților lor administrativ teritoriale, iar conform alin.3 al aceluiași text, contravențiile prevăzute la art.26 se constată și sancționează de către organele de control ale consiliilor locale ale comunelor, pentru faptele săvârșite în raza acestora.

Deși prin Legea nr.376 din 05.10.2006, publicată în M.O nr.846 din 13.10.2006, articolul 27 alineat 1, s-a modificat în sensul că s-a impus obligația de a se urmări respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții și președinților consiliilor județene, respectiv primarilor, atributul constatării și sancționării contravențiilor a rămas în sarcina compartimentelor de specialitate cu atribuții de control din cadrul unității administrativ–teritoriale.

Având în vedere considerentele expuse, se constată că inculpatul B. S., nu avea obligația directă de a constata, sancționa și dispune . la modificarea fără autorizare de construire a anexei de către inculpații R. și nici nu a fost sesizat prin întocmirea unui referat scris în acest sens, de către inculpata L. A., care l-a informat verbal, precizându-i însă, că lucrările s-ar încadra în disp. art.11 din Legea nr.50/1991 și nu ar necesita autorizare.

D. urmare, se va dispune achitarea acestuia pentru fapta prevăzută de art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000 rap. la art. 297 alin.1 C.p.

Se va constata că inculpatul a fost reținut 24 h de la data de12.03.2014 la data de 13.03.2014, că s-a aflat în arest la domiciliu de la data de 13.03.2014 până la data de 11.04.2014 și că prin încheierea din 16.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg- J., s-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat prin încheierea nr. 54/2014 pronunțată în dosarul nr._ .

In ceea ce privește infracțiunea de instigare sub forma participației improprii a referentului agricol M. C. să-și încalce atribuțiile de serviciu, prin înscrierea în registrul agricol a imobilului anexă gospodărească, reținută în sarcina inculpatului R. M., instanța constată că, în baza cererii formulată de inculpata R. M. și prezentată de soțul acesteia, lucrătoarea Primăriei Slivilești, nu putea să refuze înscrierea în registrul agricol, în condițiile în care fusese anexat cererii contractul de donație, întocmit de notarul P. O., iar imobilul fusese intabulat, în cartea funciară, încă din anul 2006.

În mod greșit s-a reținut prin rechizitoriu, că dacă inculpata R. M., nu figura cu rol în registrul agricol, nu s-ar fi putut încheia contractul de schimb, întrucât înscrisurile necesare ce dovedeau existența imobilului și dreptului de proprietate, erau contractul de donație autentificat sub nr.1106/2006 și extrasul de carte funciară.

D. urmare, este evident că înscrierea în registrul agricol al comunei Slivilești a anexei gospodărești și terenului aferent de 490 m.p., operată de către referent, nu reprezintă o încălcare a atribuțiilor de serviciu, iar depunerea de către inculpatul R. M., a cererii scrise în acest sens, având mandatul proprietarei, nu se poate aprecia ca fiind o instigare sub forma participației improprii la abuz în serviciu, urmând pe cale de consecință să se dispună achitarea acestuia.

In ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, imputată inculpatului R. M., în sensul că a folosit documentele de atestare a proprietății întocmite de notarul public și L. A. știind că acestea sunt false, pentru a obține în mod necuvenit un avantaj patrimonial în dauna .-J., instanța reține că acuzația s-a referit la contractul de donație autentificat sub nr.1106 din 18.09.2006 și certificatul de atestare a edificării construcției nr. 5173 din 31.08.2010 întocmit și semnat de inculpata L. A., deoarece celălalt înscris întocmit și semnat de aceasta, respectiv autorizația de desființare, a fost eliberat la solicitarea SNLO și nu a fost folosit decât de această instituție.

În primul rând, este îndeobște cunoscut că în vederea perfectării unui contract în formă autentică, înscrisurile de atestare a dreptului de proprietate, sunt depuse de persoana ce va fi parte a convenției, în cazul contractului de schimb având această calitate fosta SNLO SA și R. M..

Din împrejurarea că anterior inculpatul R. M. depusese în numele acesteia cererea adresată Primăriei Slivilești, de înscriere în registrul agricol, nu se poate deduce că a depus la notarul public înscrisurile necesare perfectării convenției.

Și în ipoteza în care le-ar fi depus, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, întrucât neavând calitatea de proprietar, nu se poate reține că le-a folosit în sensul textului de lege.

În aceeași ipoteză, instanța constată în ceea ce privește contractul de donație autentificat de către notarul public P. O. la data de 18.09.2006 că asupra realității si valabilității acestuia s-au efectuat cercetări, de către P. de pe lângă Curtea de Apel C., care prin ordonanța nr. 547/P/2013 din data de 05.09.2013, a stabilit că nu există niciun fel de date sau indicii cu privire la comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu sau fals, astfel încât, în condițiile în care s-a demonstrat deja că acest înscris este perfect valabil, inculpatul R. M. nu ar putea fi învinuit de săvârșirea infracțiunii de uz de fals, tocmai pentru depunerea acestuia.

Referitor la documentul întocmit de inculpata L. A., în speță, certificatul de atestare a edificării construcției nr.5173 din 31.08.2010, așa cum s-a arătat, nu a fost depus la notar, în vederea încheierii contractului de schimb.

În privința acuzațiilor aduse inculpatului R. M., de instigare a inculpaților L. A. și B. S., la încălcarea atribuțiilor de serviciu, în sensul omisiunii de a lua măsurile ce se impuneau referitor la extinderea fără autorizație a anexei, instanța constată că nu s-a probat temeinicia acestora.

Astfel, deși potrivit probatoriului, între inculpații B. S. și R. M., au fost relații apropriate, nu se poate presupune că acesta din urmă ar fi desfășurat, o activitate concretă de determinare a celuilalt să nu-și îndeplinească sarcinile de serviciu.

Din examinarea conținutului convorbirilor telefonice purtate între cei doi, după invitarea la parchet a reprezentanților Primăriei Slivilești, se desprinde în esență interesul inculpatului R. M. de a afla modul de derulare a cercetărilor, însă nu au fost relevate aspecte de natură să contureze indiciile unor acțiuni de instigare din partea acestuia, care să fi avut loc, în urmă cu câțiva ani,n scopul influențării inculpaților B. S. sau L. A.. De aceea, se va dispune achitarea acestuia, dar și a inculpatei R. M., cu aceeași motivare, pentru faptele prevăzute de art. 47 raportat la art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000, rap. la art. 297 alin. 1 C.penal.

Se va constata că inculpatul a fost reținut 24 h de la data de 12.03.2014 la data de 13.03.2014, s-a aflat în arest la domiciliu de la data de 13.03.2014 până la data de 11.04.2014 și că prin încheierea din 16.04.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ /a1 al Judecătoriei Tg- J., a fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar dispusă prin încheierea din 09.04.2014 a Judecătoriei Tg-J..

In ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, imputată inculpatei R. M., în sensul că a folosit documentele de atestare a proprietății întocmite de notarul public și L. A. știind că acestea sunt false, pentru a obține în mod necuvenit un avantaj patrimonial în dauna .-J., instanța reține, așa cum s-a menționat și în cazul inculpatului R. M., că acuzația s-a referit la contractul de donație autentificat sub nr.1106 din 18.09.2006 și certificatul de atestare a edificării construcției nr. 5173 din 31.08.2010 întocmit și semnat de inculpata L. A..

Referitor la contractul de donație autentificat de către notarul public P. O. la data de 18.09.2006, s-a motivat că asupra realității si valabilității acestuia au fost efectuate cercetări, de către P. de pe lângă Curtea de Apel C., care prin ordonanța nr.547/P/2013 din data de 05.09.2013, a stabilit că nu există date sau indicii cu privire la comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu sau fals, astfel încât, în condițiile în care s-a demonstrat deja că acest înscris este perfect valabil, inculpata nu ar putea fi învinuită de săvârșirea infracțiunii de uz de fals, tocmai pentru depunerea acestuia iar referitor la certificatul de atestare a edificării construcției nr.5173 din 31.08.2010, s-a precizat deja că nu a fost depus la notar, în vederea încheierii contractului de schimb.

Relativ la infracțiunea de instigare la fals reținută în sarcina inculpatei R. M., instanța apreciază că în lipsa solicitării acesteia, înregistrată la Primăria Slivilești sub nr. 5173/2010, inculpata L. A. nu ar fi eliberat certificatul constatator al edificării construcției. Însă, în condițiile în care înscrisul (cererea) nu se află la dosarul cauzei, pentru a-i putea fi examinat conținutul concret, nu se poate presupune că inculpata R. a solicitat emiterea certificatului, în forma în care acesta a fost conceput de inculpata L., adică purtând mențiunea falsă” casă de locuit”, și anul dării în folosință-1997.

Se impune observația, că solicitarea și eliberarea unui asemenea certificat nu sunt de plano nelegale și au fost eliberate mai multor persoane asemenea înscrisuri, unele chiar folosite la notar, pentru a suplini lipsa autorizației de construire, având ca obiect construcții, ce au fost înstrăinate tot fostei SNLO. Cu alte cuvinte, dacă inculpata R. M. solicitase doar emiterea unui certificat privind atestarea existenței anexei, acțiunea nu poate fi considerată o instigare la fals, iar dubiul asupra cuprinsului cererii profită acesteia. În consecință, se va dispune achitarea pentru acuzația de instigare la infracțiunea de fals intelectual.

Se va constata că inculpata a fost reținută 24 h de la data de 12.03.2014 la 13.03.2014, iar prin încheierea din 16.04.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ /a1 al Judecătoriei Tg- J., a fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar dispusă prin ordonanța din 13.03.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg- J., menținută inițial prin încheierea nr. 54 din 09.04.2014 a Judecătoriei Tg-J..

Având în vedere soluțiile dispuse, în privința acuzațiilor de abuz în serviciu și instigare la această infracțiune, va fi respinsă cererea părții civile . se vor ridica măsurile asiguratorii de poprire dispuse față de inculpații B. S., R. M. și R. M., prin ordonanțele din 19.03.2014 ( în dosarul nr. 4267/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J.) și măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor imobile aparținând inculpaților R. M. și R. M., dispusă prin ordonanța din 02.04.2014 ( în dosarul nr.4267/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J.).

În baza art.274 alin. 1 C.p.p., va fi obligată inculpata L. A., la 2000 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Constată prin prisma art.5 C.p., că legea penală mai favorabilă inculpatei L. A. este Codul penal din 1969.

În baza art.386 C.pr.pen, schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata L. A., din art.13 indice 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.p. ( două fapte), art. 321 C.p., (două fapte), art.52 C.p. rap. la art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.p. și art. 52 C.p. rap. la art. 321 C.p, cu aplicarea art. 38 C.p., în art. 13 indice 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 248 C.p. combinat cu art. 248 indice 1 din C.p. din 1969( două fapte ), art. 289 din C.p. din 1969 ( două fapte), art. 31 rap. la art.289 din C.p. din 1969 și art. 31 rap. la art. 13 indice 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 248 C.p,. combinat cu art. 248 indice 1 din C.p. din 1969, cu aplicarea art. 33 din C.p. din 1969.

În baza art.289 din C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.p., condamnă inculpata L. A., fiica lui I. și M., născută la data de 24.12.1954, în . domiciliu, ., CNP:_, la pedeapsa de 6 luni închisoare. ( pentru acuzația de eliberare a certificatului de atestare a edificării construcției în care a menționat împrejurări necorespunzătoare adevărului).

În baza art. 31 C.p. rap. la art. 289 din C.p. din 1969 și art. 5 C.p., condamnă aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare. ( pentru acuzația de instigare sub forma participației improprii la fals intelectual).

În baza art. 33-34 din C.p. din 1969, constată concurente infracțiunile și contopește pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare.

În baza art.81 C.pen. din 1969 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata prevăzută de disp. art.82 C.pen. din 1969

Pune in vedere inculpatei disp. art. 83 C.p din 1969.

Aplică inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II- a și lit. b C.pen din 1969. pe durata prev. de art.71 C.p. din 1969

În baza art. 71 al. 5 C.pen. din 1969 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

Constată că inculpata a fost reținută 24 h de la data de 12.03.2014 la 13.03.2014.

Constată că prin încheierea din 30.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg- J., s-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpată prin ordonanța din 13.03.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., menținută anterior prin încheierea nr.54/2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J..

Dispune desființarea înscrisului fals, respectiv, certificatul de atestare a edificării construcției nr. 5173/31.08.2010 eliberat de Primăria Slivilești.

În baza art. 396 alin. 1 și 5 C.p.p rap. la art. 16 alin. 1 lit b teza a II-a C.p.p., achită inculpata pentru fapta prev. de art. 289 din C.p. din 1969. ( acuzația de întocmire a certificatului de urbanism și autorizației de desființare a construcției).

În baza art. 396 alin. 1 și 5 C.p.p rap. la art.16 alin.1 lit b teza a II-a C.p.p., achită inculpata pentru fapta prev.de art.13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art.248 combinat cu art.248 indice 1 din C.p. din 1969.( acuzația de neluare a măsurilor legale în legătură cu edificarea imobilului).

În baza art. 396 alin. 1 și 5 C.p.p rap. la art.16 alin.1 lit b teza a II-a C.p.p., achită inculpata pentru fapta prev.de art.13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art.248 combinat cu art.248 indice 1 din C.p. din 1969.( acuzația de participare improprie la fapta de abuz în serviciu comisă de persoanele semnatare ale certificatului de atestare a edificării construcției nr. 5173/31.08.2010 eliberat de Primăria Slivilești).

În baza art. 396 alin. 1 și 5 C.p.p rap. la art.16 alin.1 lit b teza a II-a C.p.p., achită inculpata pentru fapta prev.de art.13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art.248 combinat cu art.248 indice 1 din C.p. din 1969.( acuzația de întocmire abuzivă a certificatului de urbanism și autorizației de desființare a construcției ).

În baza art.396 alin.1 și 5 C.p.p rap. la art.16 alin.1 lit b teza a II-a C.p.p., achită inculpatul B. S., fiul lui M. și D., născut la data de 10.05.1973, în municipiul Timișoara, județul T., cu domiciliul în comuna Slivilești, ., CNP:_, pentru fapta prev.de art.13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art.297 alin. 1 C.p. ( acuzația de emitere a certificatului de urbanism și autorizației de desființare ).

În baza art.396 alin.1 și 5 C.p.p rap. la art.16 alin.1 lit.b teza a II-a C.p.p., achită inculpatul B. S., pentru fapta prev.de art.321 C.p. ( acuzația de emitere în fals a certificatului de urbanism și autorizației de desființare ).

În baza art. 396 alin. 1 și 5 C.p.p rap. la art.16 alin.1 lit b teza a II-a C.p.p., achită inculpatul pentru fapta prev.de art.13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.p. ( acuzația de neluare a măsurilor legale în legătură cu edificarea imobilului).

Constată că inculpatul a fost reținut 24 h de la data de 12.03.2014 la data de 13.03.2014 și s-a aflat în arest la domiciliu de la data de 13.03.2014 până la data de 11.04.2014.

Constată că prin încheierea din 16.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg- J., s-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat prin încheierea nr. 54/2014 pronunțată în dosarul nr._ .

În baza art. 396 alin. 1 și 5 C.p.p rap. la art.16 alin.1 lit c C.p.p., achită inculpatul R. M., fiul lui V. și V., născut la data de 09.01.1968, în localitatea Motru, cu același domiciliu, ., ..2, județul Gorj, CNP:_, pentru faptele prev.de art. 47 rap. la art.13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin.1 C.p. ( acuzațiile de instigare la încălcarea atribuțiilor de serviciu).

În baza art. 396 alin. 1 și 5 C.p.p rap. la art.16 alin.1 lit b teza a II-a C.p.p., achită inculpatul R. M., pentru fapta prev.de art.52 rap. la art.13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin.1 C.p. și art. 52 rap. la art. 321 C.p. ( acuzația de instigare sub forma participației improprii a referentului agricol să-și încalce atribuțiile de serviciu prin înscrierea în registrul agricol a imobilului anexă gospodărească).

În baza art. 396 alin. 1 și 5 C.p.p rap. la art.16 alin.1 lit a C.p.p., achită inculpatul R. M., pentru fapta prev.de art. 323 C.p. (acuzația de folosire a documentelor de atestare a proprietății, știind că sunt false).

Constată că inculpatul a fost reținut 24 h de la data de 12.03.2014 la data de 13.03.2014 și s-a aflat în arest la domiciliu de la data de 13.03.2014 până la data de 11.04.2014.

Constată că prin încheierea din 16.04.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ /a1 al Judecătoriei Tg- J., a fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar dispusă prin încheierea din 09.04.2014 a Judecătoriei Tg-J..

În baza art. 396 alin. 1 și 5 C.p.p rap. la art.16 alin.1 lit c C.p.p., achită inculpata R. M., fiica lui S. și P., născută la data de 06.07.1968, în localitatea Slivilești, cu domiciliul în municipiul Motru, ., nr. M.2, ., CNP:_, pentru faptele prev.de art. 47 rap. la art.13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin.1 C.p. ( acuzațiile de instigare la încălcarea atribuțiilor de serviciu).

În baza art. 396 alin. 1 și 5 C.p.p rap. la art.16 alin.1 lit b teza a II-a C.p.p., achită inculpata R. M., pentru fapta prev.de art.323 C.p. (acuzația de folosire a documentelor de atestare a proprietății, știind că sunt false).

În baza art.396 alin.1 și 5 C.p.p rap. la art.16 alin.1 lit.c C.p.p., achită inculpata R. M., pentru fapta prev.de art.47 rap. la art.321 C.p. ( acuzația de instigare la fals intelectual).

Constată că inculpata a fost reținută 24 h de la data de 12.03.2014 la 13.03.2014.

Constată că prin încheierea din 16.04.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ /a1 al Judecătoriei Tg- J., a fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar dispusă prin ordonanța din 13.03.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg- J., menținută inițial prin încheierea nr. 54 din 09.04.2014 a Judecătoriei Tg-J..

Respinge acțiunea părții civile .> cu sediul în municipiul Tg-J., ., nr.5, județul Gorj.

Ridică măsurile asiguratorii de poprire dispuse față de inculpații B. S., R. M. și R. M., prin ordonanțele din 19.03.2014 ( în dosarul nr. 4267/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J.) și măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor imobile aparținând inculpaților R. M. și R. M., dispusă prin ordonanța din 02.04.2014 ( în dosarul nr.4267/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J.).

În baza art.274 alin. 1 C.p.p., obligă inculpata L. A., la 2000 lei cheltuieli judiciare statului.

Cu drept de apel.

Pronunțată în ședința publică din data de 09.10.2015, la Judecătoria Tg-J..

Președinte,

C. E. M.

Grefier,

A. M. Ș.

Red CEM / th A.Ș. 06 Noiembrie 2015

← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 2312/2015....		Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 2341/2015. Judecătoria TÂRGU JIU Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 2311/2015. Judecătoria TÂRGU JIU Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 2339/2015. Judecătoria TÂRGU JIU Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 2312/2015. Judecătoria TÂRGU JIU Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr. 2473/2015. Judecătoria TÂRGU JIU Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 2417/2015. Judecătoria TÂRGU JIU Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 2412/2015. Judecătoria TÂRGU JIU