Abuz de încredere. Art. 213 C.p.. Sentința nr. 401/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 401/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 12-05-2015
ROMANIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
Secția penală
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 401/2015
Ședința publică din data de 12 mai 2015
Completul constituit din:
Președinte: T. A.
Grefier: G. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de P.-procuror adjunct MESAROS E. de la P. de pe lângă Judecătoria Tg-M.
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul N. B. D., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prev. și ped. de art. 213 al. 1 și art. 290 C.pen. cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
- ambele cu aplicarea art. 113 Cod penal, art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal
Potrivit prevederilor art. 358 Cod procedură penală, președintele completului de judecată dispune strigarea cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 21.04.2015, prin care s-a stabilit termen de pronunțare pentru data de 05.05.2015, iar apoi s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, 12.05.2015, când:
INSTANȚA
Prin rechizitoriul din 22.08.2013, în Dosar nr. 355/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. M. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. B. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz de încredere prevăzută de art. 213 alin. 1 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal, cu reținerea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut în cuprinsul rechizitoriului, în esență, faptul că la data de 09.01.2012 a vândut fără drept, autotractorul marca DAF proprietatea numitului M. C. care îi fusese încredințat pentru efectuarea unor reparații. S-a reținut faptul că la aceeași dată a completat, în fals, o factură fiscală conținând date ale societății . SRL și aplicând o ștampilă aparținând altei firme, cu scopul de a justifica vânzarea acestui autotractor.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: plângerile părții vătămate, proces verbal de efectuare a actelor premergătoare, declarațiile învinuitului, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, factura fiscală 489/09.01.2012, planșe fotografice, procese verbale întocmite de organele de poliție și înscrisuri.
În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele probe: declarația inculpatului (f. 175-177), declarația de parte civilă (f. 185-186), declarația martorului P. I. (f. 214-215), declarația martorului P. I. A. (f. 216-217), înscrisuri (f. 229, 256, 260), declarația martorului D. I. D. (f. 249-251), declarația martorului C. D. V. A. (269-270) și declarația martorului C. L. C. (f. 271).
La data de 09.01.2012 IPJ M. a fost sesizat de către numitul M. C. cu privire la faptul că în ziua respectivă, învinuitul a înstrăinat fără drept autotractorul înmatriculat sub nr._, proprietatea sa, specificând faptul că vehiculul în speță fusese lăsat la N. B. D. pentru efectuarea unor reparații.
Dosarul a primit numărul unic 355/P/2012.
Între . SRL (administrată de numitul M. C.) și . (societate administrată de inculpat) au existat, vreme de mai mulți ani, relații comerciale în sensul că cea de-a doua a efectuat în mai multe ocazii reparații la vehiculele deținute de prima firmă.
Astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză precum și cele ale inculpatului, în contul reparațiilor efectuate autovehiculelor aparținând societăților comerciale administrate de către M. C., acestea din urmă au acumulat o datorie care, la data la care capul tractor marca DAF înmatriculat sub nr._ a fost dus în service-ul administrat de către inculpat, nu fusese achitată.
În acest context, M. C. a dus spre reparație capul tractor marca DAF înmatriculat sub nr._, care la acea dată era închiriat ., pentru efectuarea unor reparații la cutia de viteză. După efectuarea acestor reparații, cu ocazia primei curse efectuate, cutia de viteze s-a stricat din nou, motiv pentru care M. C. a prezentat din nou capul tractor la service-ul administrat de societatea comercială a inculpatului.
La momentul la care capul tractor a fost lăsat în service pentru reparația cutiei de viteze, în cabina acestuia au fost lăsate o parte din documentele autovehiculului (asigurarea, licența de transport și verificarea tahograf) precum și cheile autovehicului, aceasta fiind, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați procedura normală pentru situațiile în care autovehiculele erau lăsate în service pentru reparații.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că la data la care capul tractor marca DAF a fost prezentat pentru cea de-a doua reparație a cutiei de viteze la service-ul inculpatului, acesta s-a deplasat p roți, nefiind nevoie să fie tractat sau deplasat cu ajutorul unei platforme auto.
M. C. a declarat în cursul urmăririi penale că s-a deplasat de mai multe ori la service-ul inculpatului pentru a verifica care este stadiul reparațiilor efectuate, ocazii cu care a constatat faptul că motorul autotractorului era demontat și că unele părți ale acestuia erau lipsă, primind însă explicațiile inculpatului care i-a spus că piesele lispă au fost vândute și urmează a fi înlocuite cu unele noi.
Cu toate acestea, la data de 09.01.2012, M. C. a fost apelat de o terță persoană pentru a-l întreba cu cât o vândut capul tractor marca DAF, ocazie cu care M. C. a luat la cunoștință că acest cap-tractor fusese văzut încărcat pe un trailer, părăsind Municipiul Tg. M..
Luând la cunoștință acest aspect, M. C. l-a trimis pe juristul societății pe care o administra – martorul D. I. D. – să verifice informația. Martorul s-a deplasat la service și a constatat că capul tractor nu se mai afla la service-ul inculpatului, motiv pentru care și-a suna angajatorul și l-a sfătuit să anunțe poliția, lucru pe care M. C. l-a și făcut.
Vehiculul a fost semnalat în baza de date SINS, fiind în aceeași zi găsit în trafic în Rm. V..
Fiind oprit trailerul care transporta autotractorul de către organele de poliție din cadrul IPJ V., a fost identificat martorul P. A. care s-a prezentat ca fiind proprietarul vehiculului. Martorul P. A. a arătat că a cumpărat acest cap-tractor în aceiași zi de la inculpat pentru piesele componente. Același martor a arătat că potrivit înțelegerii pe care o avea cu inculpatul acesta urma să-i trimită prin poștă factura și chitanța aferente tranzacției comerciale.
Martorul a aflat cu această ocazie, de la organele de poliție, că respectivul cap-tractor fusese semnalat organelor de poliție ca fiind furat și că acesta este motivul pentru care a fost oprit în trafic. Având în vedere înțelegerea pe care o avusese cu inculpatul cu privire la factură, martorul P. A. a telefonat inculpatului căruia i-a comunicat cele întâmplate și i-a cerut să îi transmită pe fax –ul organelor de poliție factura pe care ar fi urmat să o trimită a doua zi prin poștă.
Inculpatul s-a conformat cererii martorului, câmpletând o factură fiscală - despre care a arătat că a achiziționat-o din comerț, cu date ale societății comerciale aparținând lui M. C. ”.” la rubrica vânzător și cu cele aparținând societății comerciale aparținând martorului la rubrica cumpărător, a aplicat ștampila aparținând societății comerciale . și a trimis-o pe faxul indicat de către martorul P. A., aparținând organelor de poliție di Râmnicu V..
Ulterior martorul P. A. însoțit de tatăl său, martorul P. I. și martorul T. L., în calitate de șofer al trailerului s-au întors la Tg. M., prezentându-se la organele de poliție pentru a lămuri situația creată. M. C. a recunoscut autotractorul ca fiind cel pe care îl încredințase inculpatului pentru reparații, autovehiculul fiindu-i restituit acestuia.
Instanța a stabilit această stare de fapt pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză, care se coroborează cu declarațiile inculpatului și, parțial, cu declarațiile lui M. C..
Inculpatul a arătat că în cursul relațiilor comerciale între firmele administrate de el și de către M. C. socitățile administrate de acesta din urmă au acumulat o datorie reprezentând conravaloarea reparațiilor efectuate la camioanele, datorie pe care nu a putut să-l determine pe M. C. să o achite. Inculpatul a arătat că fiind el însuși într-o situație financiară dificilă s-a înțeles cu M. C. ca în contul datoriei să vândă capul-tractor marca DAF, iar cu suma de bani obținută să compenseze datoriile pe care M. C. le acumulase.
Pe de altă parte, persoana vătămată a arătat că societățile comerciale pe care le administra nu aveau nici un fel de datorie rezultând din contravaloarea reparațiilor efectuate la camioanele firmei de către service-ul inculpatului. Instanța nu va putea reține declarațiile reprezentantului persoanei vătămate, având în vedere faptul că acestea sunt contrazise chiar de către martorul D. D. I. care a confirmat faptul că în timp . acumulase o . datorii către service-ul inculpatului și că inculpatul făcuse demersuri pentru recuperarea acestora, demersuri pe care le continuase chiar în procedura insolvenței acestei societăți comrciale.
Instanța nu va putea reține însă nici apărările formulate de inculpat potrivit cărora obținuse acordul lui M. C. pentru a vinde capul-tractor și a compensa datoriile pe care acesta din urmă le acumulase la service-ul inculpatului. M. C. nu a confirmat o astfel de înțelegere, iar inculpatul nu a putut produce alte dovezi în sprijinul afirmațiilor sale.
Instanța mai reține că în lipsa unei convenții exprese în acest sens, inculpatul nu poate justifica nici un drept asupra respectivul cap-tractor care îi fusese încredințat exclusiv pentru reparații.
Cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în înscisuri sub semnătură privată, instanța nu va reține apărărea formulată de inculpat prin apărător potrivit căreia potrivit căreia inculpatul a fost provocat la săvârșirea infracțiunii de cererea martorul P. A. care i-a solicitat telefonic să-i transmită factura de achiziționare a autovehiculului. În primul rând martorul P. A. a declarat că părțile se înțelesesră deja ca factura să fie trimisă prin poștă, ceea ce a solicitat martorul a fost numai o devansare a acestui termen pentru a justifica proprietatea asupra autocamionului, fără a face nici o presiune sau cerere suplimentară. Apoi, nici martorul și nici inculpatul nu au relatat despre existenșa vreunei condiții legate de eliberarea acestei facturi, condiție legată de proprietarul de drept al respectivului cap-tractor. Cu alte cuvinte, inculpatul s-a înfățișat în fața martorului ca adevăratul și singurul proprietar al autovehiculului, astfel încât cererea martorului adresată persoanei care se recomandase ca fiind proprietar de a nu trimite factura a doua zi cu poșta ci în chiar ziua respectivă pe fax nu poate fi considerată o provocare.
Având în vedere starea de fapt reținută, instanța constată că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată există, au fost săvârșite de inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe, îi sunt imputabile și sunt nejustificate.
Astfel, fapta inculpatului N. B. C. care la data de 12.01.2012 a dispus pe nedrept de un bun mobil aparținând altuia – capul-tractor marca DAF înmatriculat sub nr._ ce îi fusese încredințat pentru reparații întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere.
Fapta aceluiași inculpat care, la aceeași dată a completat, în fals, o factură fiscală conținând date ale societății . SRL și aplicând o ștampilă aparținând altei firme, cu scopul de a justifica vânzarea acestui autotractor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Constatăm că la data săvârșirii faptelor, acestea întruneau elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 alin. 1 Cod penal (sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 4 ani sau amendă), respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal (sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă).
După . noilor dispoziții penale, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 238 alin. 1 Cod penal – sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă, respectiv fals în înscisuri sub semnătură privată, sancționat de art. 322 Cod penal cu închisoarea de la 6 luni la 6 ani sau amenda.
Având în vedere prevederile art. 5 Noul Cod Penal potrivit cărora „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă”, constatând că sub aspectul conținutului infracțiunii, existenței unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale sau al existenței unor cauze de nepedepsire nu au intervenit modificări, instanța va aprecia asupra legii penale mai favorabile având în vedere natura și limitele pedepselor prevăzute precum și eventualele circumstanțele atenuante legale și efectele date acestora în cele două legi penale succesive.
Având în vedere și dispozițiile Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici.
Aceste elemente de analiză vor viza în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că "Determinarea caracterului „mai favorabil” are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret."
Instanța constată că limitele de pedeapsă sunt mai favorabile inculpatului încondițiile în care minimul special în legea veche este mai mic sau cel mult egal cu cel prevăzut de legea nouă și în condițiile în care inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale se va reține în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal cu consecința reducerii minimul special până la minimul general.
În aceeași finalitate, instanța constată tratamentul sancționator diferit al concursului de infracțiuni – pedeapsa cea mai grea cu spor facultativ potrivit legii vechi față de pedeapsa cea mai grea cu spor obligatoriu și fix potrivit noii legi
În egală mpsură, instanța are în vedere și faptul că modalitea de individualizare a pedepsei –suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicabilă potrivit legii vechi, dar neprevăzută de legea nouă și pentru toate aceste considerente, apreciază că legea veche este cea favorabilă inculpatului.
La individualizarea și dozarea pedepselor instanța va avea în vedere prevederile art. 72 Cod penal, referitoare la limitele de pedeapsă fixate de lege pentru infracțiunea în cauză, la gradul de pericol social al faptelor săvârșite, la persoana inculpatului și la împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța va lua în considerare și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, se află la primul conflict cu legea penală și a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, motiv pentru care va reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, dându-le acestora efectele prevăzute de art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal.
Având în vedere aceste considerente, instanța va aplica inculpatului următoarele pedepse:
- Pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 213 alin. 1 Cod penal din 1968, cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal din 1968 și art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal din 1968
- Pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal din 1968, cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal din 1968 și art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal din 1968
În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1968 raportat la art. 33 lit. a Cod penal din 1968 contopește pedepsele aplicate și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, cea de 1 lună închisoare.
În baza art. 71 Cod Penal va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza 2 și lit. b Cod Penal, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
Având în vedere cele reținute cu privire la persoana inculpatului, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia și va dispune, în temeiul art. 81 Cod Penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 3 luni, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 Cod Penal.
În conformitate cu art. 359 Cod procedură penală, instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul în care va săvârși alte infracțiuni în decursul termenului de încercare.
În temeiul art. 71 alin. 4 Cod Penal va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza 2 și b Cod Penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Cu privire la latura civilă a cauzei:
Instanța constată că numitul M. C. s-a constituit parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 45.526, 77 lei reprezentând despăgubiri materiale, respectiv costul reparațiilor ce se impun a fi efectuate autotractorului înmatriculat sub numărul_ și a sumei de 31.000 euro reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a autotractorului aferentă perioadei noiembrie 2011 – mai 2014, calculat la o medie de 100o euro pe lună. Partea civilă a solicitat și acordarea cheltuielilor judiciare.
În susținerea acțiunii civile formulate partea civilă M. C. a arătat că solicită tragerea la răspundere penală a incululpatului pentru infracțiunile săvârșite în dauna sa, obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat în suma de 45.526,77 lei reprezentând despăgubiri materiale, respectiv costul reparațiilor ce se impun a fi efectaute autotractorului înmatriculat sub numărul_ și suma de 31.000 euro reprezentând lipsa de folosință nejustificată a autotractorului aferentă perioadei noiembrie 2011- mai 2014, calculat la o medie de 1000 euro pe lună și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În probațiune a depus la dosarul cauzei copia certificatului de înmatriculare a autotractorului înmatriculat sub numărul_ (f. 13 dosar de urmărire penală), declarația părții vătămate (f. 18-21), factura fiscală NBF nr. 491 (f. 22), contract de închiriere autentificat (f. 23-24) și ofertă de preț (f. 32-33).
Instanța constată că, potrivit contractului de închiriere autentificat sub numărul 1522/16.11.2011 de BNP Asociați T. autotractorul marca DAF înmatriculat sub numărul_ a fost închiriat de locatorul M. C. locatarei ., prin administrator O. V., contra unei chirii de 150 lei lunar (f. 23-24 dosar urmărire penală), această din urmă societate angajându-se a suporta pe durata contractului (16.05.2011 – 15.05.2012) întreținerea și reparațiile datorate folosinței autotractorului. Instanța constată că potrivit înțelegerii părților prin cheltuieli de întreținere și reparații datorate folosinței autotractorului, acestea au înțeles să se refere la cheltuielile cu piesele de schimb și manopera aferentă reparațiilor, fără ca această enumerare să fie una limitativă.
Având în vedere faptul că începând cu data de 16.05.2011 autotractorul s-a aflat în folosința unei societăți comerciale care, prin contactul de închiriere s-a angajat a suporta cheltuielile aferente pieselor de schimb și a manoperei impuse de schimbarea celor defectate ca urmare a folosinței normale, instanța constată că eventualul prejudiciu rezultat din defecțiunile aduse autotractorului pe durata în care acesta s-a aflat în service-ul inculpatului s-au produs în patrimoniului ., administerată de O. V..
Având în vedere și faptul că această societate comercială nu s-a constituit parte civilă în cauză și nici nu s-a făcut dovada că ar fi cedat drepturile litigioase aferente prezentei cauze numitului M. C., instanța va respinge acțiunea civilă formulată de acesta sub acest aspect.
În aceeași finalitate, instanța constată, având în vedere și infracțiunea reținută în sarcina inculpatului că între aceasta și prejudiciul produs (indiferent în patrimoniului cărei persoane s-ar fi produs) trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Or, așa cum rezultă din cele suscrise, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este cea de abuz de încredere în modalitatea dispunerii pe nedrept, ca urmare între această faptă delictuală și reparațiile necesare pentru repunerea autotractorului în stare de funcționare nu există o legătură directă de cauzalitate.
Cu privire la cea de-a doua parte a acțiunii civile formulate – prin care partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 31.000 euro reprezentând contravaloarea lipsei de folosință aferente perioadei noiembrie 2011 – mai 2014, instanța constată că potrivit actelor dovarului de urmărire penală (f. 30 dosarul de urmărire penală) autotractorul marca DAF, culoare verde, caroserie de identificare XLRTE47XSOE562227, fără numere de înmatriculare, în stare de funcționare a fost predat persoanei vătămate M. C. la data de 10.01.2012.
Instanța mai constată că astfel cum rezultă din declarațiile inculpatului și ale martorilor audiați în cursul urmăririi penale acest autotractor a fost predat la service-ul administrat de inculpat în vederea efectuării unor reparații, astfel încât M. C. a fost cel care a transmis detenția bunului către inculpat în vederea efectuării acestor operații. Instanța mai constată că autotractorul a fost recuperat și predat părții civile în chiar ziua în care inculpatul a dispus pe nedrept de bunul mobil, astfel încât nu există nici o perioadă în care inculpatul să fi împiedicat folosința acestuia.
În orice caz, dacă ar exista argumente pentru a se reține o lipsă de folosință cu privire la autotractor care s-ar datora inculpatului, partea civilă, prin contractul de închiriere autentificat notarial referit mai sus, partea civilă a făcut dovada unui venit lunar adus de autotractor în valoare de 150 lei/lună și nu de 1000 euro/lună.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca nefondată și acest capăt de cerere l acțiunii civile formulate.
Pe cale de consecință, instanța va respinge și cererea de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, instanța va obliga inculpatul N. B. D. la plata sumei de 1250 lei (din care suma de 500 lei provine din faza de urmărire penală) cu titlul de cheltuieli judiciare efectuate de stat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală condamnă pe inculpatul N. B. D. [fiul lui D. și I., născut la data de 29.05.1979 în Tg. M., jud. M., domiciliat în Tg. M., ., jud. M., CNP_, fără antecedente penale] la următoarele pedepse:
- Pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 213 alin. 1 Cod penal din 1968, cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal din 1968 și art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal din 1968
- Pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal din 1968, cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal din 1968 și art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal din 1968
În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1968 raportat la art. 33 lit. a Cod penal din 1968 contopește pedepsele aplicate și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, cea de 1 lună închisoare.
În temeiul art. 71 Cod Penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a teza II și b Cod Penal.
În baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani și 1 lună, calculat conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 4 Cod Penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a teza II și b Cod Penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă M. C. precum și cererea acestuia de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, instanța obligă pe inculpatul N. B. D. la plata sumei de 1250 lei (din care suma de 500 lei provine din faza de urmărire penală) cu titlul de cheltuieli judiciare efectuate de stat în cauză.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2015.
P., GREFIER,
T. A. D. G.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1456/2015.... | Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 402/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
