Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 567/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ

Judecătoria TÂRGU MUREŞ - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 567/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 15-06-2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA TÂRGU M.

Dosar nr._/3102/2013

SENTINȚA PENALĂ NR. 567

Ședința publică din 15 iunie 2015

P.: D. D.- P.

GREFIER: V. G.

Pe rol se afla judecarea cauzei penale privind pe inculpatii privind pe inculpatul F. A., trimis in judecata sub aspectul savarsirii infractiunilor de furt calificat si distrugere, prev de Codul penal din 1969.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 14.05.2015, prin care s-a stabilit termen de pronuntare la 29.05.2015, cand pronuntarea a fost amanata pentru 12.06.2015, cand pronuntarea a fost amanata pentru data de azi, 15.06.2015, incheieri ce fac parte integranta din prezenta.

INSTANȚA

I. P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecatoria Targu-M. din data de 28.11.2013, emis in dosarul nr. 3786/P/2012, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului F. A., sub aspectul savarsirii infractiunilor de: furt calificat, prev de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.g, i Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969 si a art. 37 alin.1 lit.a Cod penal din 1969 si distrugere, prev de art. 217 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.a Cod penal din 1969; furt calificat, prev de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. e,g Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969 si a art. 37 alin.1 lit.a Cod penal din 1969; furt calificat, prev de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. g, i Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.a Cod penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal din 1969, constand savarsirea urmatoarelor fapte, mentionate in continuare.

In noaptea de 14/15.06.2012, inculpatul a patruns, prin escaladarea gardului, in curtea imobilului de sediul al persoanei vatamate . din Targu-M., . si apoi, prin spargerea unui geam termopan de langa usa de intrare cu o bucata de pavaj, a patruns in interiorul imobilului, de unde a sustras prin demontare o bucata de teava de cupru de la instalatia de incalzire si un robinet din grupul sanitar, iar in data de 17.06.2012, in jurul orelor 15,30 a revenit la acelasi imobil, unde a patruns din nou in curte prin escaladarea gardului, dupa care, in imobil prin geamul spart anterior, inlaturand bucata de pavaj care bloca accesul si declansat astfel sistemul de alarma, pe care l-a distrus apoi prin lovirea cu bucata de pavaj, in scopul de a sustrage bunuri, fara insa a reusi, deoarece nu a gasit bunurile cautate, fiind prins in flagrant de martorii Cipaianu C., director al persoanei vatamate si de cumnatul acestuia, H. C.-I., care au sosit la fata locului alertati de sistemul de alarma si cauzand un prejudiciu total estimat la 12.000 lei.

In data de 23.01.2013, aflandu-se in localul apartinand persoanei vatamate . din Targu-M., ., jud. M., in jurul orelor 20,15 inculpatul a sustras de pe tejgheau barului telefonul mobil marca Iphone, apartinand barmanei, persoana vatamata Cotarlan G. D., estimat la 450 lei, parasind localul cu telefonul sustras, dupa care a revenit in acelasi local in jurul orelor 22,45 si profitand de neatentia aceleiasi barmane, a sustras suma de 400 lei din casa de marcat, apartinand persoanei vatamate ..

In noaptea de 16/17.08.2013, in jurul orelor 00,05, inculpatul a patruns, prin escaladarea gardului, in curtea persoanei vatamate C. J. din Targu-M., P-ta O., nr. 4, jud. M., dupa care a sustras dintr-o magazie neasigurata 2 flacoane de detergent marca Pur apartinand acesteia, a caror valoare nu a fost stabilita, insa a fost prins in flagrant de persoana vatamata, care, de frica, l-a lovit cu un par, anihilandu-i rezistenta fizica si retinandu-l pana la sosirea salvarii si a organelor de politie.

In faza de urmarire penala, probele au fost administrate prin intermediul urmatoarelor mijloace: procesele-verbale de constatare a efectuarii actelor premergatoare din 21.08.2012, respectiv 14.03.2013 si respectiv 04.10.2013, care constata: declaratiile de faptuitor, ale persoanelor vatamate, cercetarea la fata locului din 17.06.2012, consemnata in proces-verbal din aceeasi data, insotita de fotografii judiciare, constatarile infractiunilor flagrante din 17.06.2012 si respectiv 17.08.2013, consemnate in procese-verbale din aceleasi date, insotite de fotografii judiciare, vizionarea imaginilor suprinse de camerele de supraveghere din barul ., consemnata in proces verbal din 29.01.2013 si redate pe planse foto; declaratiile de parti vatamate/civile; declaratiile martorilor Cipaianu C., H. C.-I., M. M., M. S., raportul de expertiza biocriminalistica nr. 2758/12.09.2012, procesul-verbal de reconstituire din 06.09.2012, respectiv declaratia martorei N. P. Henrietta, respectiv declaratiile martorului C. L., toate reprezinta mijloace de proba prevazute de lege si au fost efectuate in cauza cu respectarea prevederilor acesteia.

In faza de camera preliminara, judecatorul delegat din cadrul acestei instante a dispus inceperea judecatii prin incheierea din camera de consiliu din 17.06.2014, constatand legalitatea sesizarii instantei, a efectuarii actelor de urmarire penala si a administrarii probelor, fara a inlatura vreo proba.

In faza de judecata,, inculpatul a solicitat sa fie judecat numai in baza in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, sau/si a inscrisurilor, instanta admitand cererea formulata si continuand cercetarea judecatoreasca pe calea speciala prevazuta in cazul recunosterii invinuirii.

La termenul de judecata din 14.05.2015, instanta a invocat schimbarea incadrarii juridice a faptelor retinute prin rechizitoriu in sarcina inculpatului, in urmatoarele infractiuni: 1 infractiune de furt calificat, prev art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, a art. 44 alin.1 Cod penal si a art. 3 Cod penal si 1 infractiune de distrugere, prev de art. 253 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin.1 Cod penal, persoana vatamata .; 2 infractiuni de furt, prev de art. 228 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin.1 Cod penal, persoane vatamate . si Cotarlan G. D.;1 infractiune defurt calificat prev de art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin.1 Cod penal, persoana vatamata C. J., toate cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal si a art. 5 Cod penal.

II. Analizand probele administrate din perspectiva continutului constitutiv al infractiunii sub aspectul careia a fost sesizata, instanta retine urmatoarele:

In fapt, din punct de vedere al laturii obiective, in noaptea de 14/15.06.2012, inculpatul a patruns, prin escaladarea gardului, in curtea imobilului de sediul al persoanei vatamate . din Targu-M., . si apoi, prin spargerea unui geam termopan de langa usa de intrare cu o bucata de pavaj, a patruns in interiorul imobilului, de unde a sustras prin demontare o bucata de teava de cupru de la instalatia de incalzire si un robinet din grupul sanitar, iar in data de 17.06.2012, in jurul orelor 15,30 a revenit la acelasi imobil, unde a patruns din nou in curte prin escaladarea gardului, dupa care, in imobil prin geamul spart anterior, inlaturand bucata de pavaj care bloca accesul si declansat astfel sistemul de alarma, pe care l-a distrus apoi prin lovirea cu bucata de pavaj, in scopul de a sustrage bunuri, fara insa a reusi, deoarece nu a gasit bunurile cautate, fiind prins in flagrant de martorii Cipaianu C., director al persoanei vatamate si de cumnatul acestuia, H. C.-I., care au sosit la fata locului alertati de sistemul de alarma si cauzand un prejudiciu total estimat la 12.000 lei.

Din punct de vedere al laturii subiective, instanta deduce din circumstantele reale ale savarsirii, ca faptele au fost comise de inculpat cu vinovatie sub forma intentiei, intrucat a prevazut si urmarit rezultatul, in scopul insusirii pe nedrept a bunurilor pentru cele de sustragere, dintre care in privinta celor 2 fapte indreptate impotriva . din Targu-M., in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale.

Pentru a retine starea de fapt obiectiva si subiectiva mai sus mentionata, instanta s-a intemeiat pe declaratiile inculpatului, care, fiind prins in flagrant cu exceptia primei fapte indreptate impotriva . din Targu-M. si faptelor din barul ., cand insa a fost inregistrat pe camerele de luat vederi ale acestuia, a recunoscut integral savarsirea, participand si la reconstituirea celei de a doua fapte indreptate impotriva ..

Deasemenea, privind faptele indreptate impotriva ., a retinut si declaratia persoanei vatamate date prin reprezentant S. Z., din care rezulta care sunt bunurile sustrase si obiectele distruse, in privinta primei fapte in ordine cronologica retinand si procesul verbale de reconstituire, respectiv in privinta celei de a doua, procesele-verbale de constatare a flagrantului si cercetare la fata locului si declaratiile martorilor Cipaianu C. si H. C.-I., din care rezulta concordant cu declaratiile de inculpat: identitatea autorului; faptele savarsite, de sustragere si distrugere; timpul savarsirii acestora, prima pe timp de noapte, a doua ziua; care sunt bunurile sustrase/distruse si modul de actiune al inculpatului, prin escaladarea gardului si spargerea geamului.

In privinta faptelor indreptate impotriva persoanelor vatamate Cotarlan G. D. si . din Targu-M., a retinut declaratiile inculpatului, ale persoanelor vatamate si inregistrarile video, care sunt concordante sub aspectul identitatii autorului (inculpatul) a faptelor savarsite, a bunurilor sustrase; al timpului savarsirii, noaptea; al identitatii persoanelor vatamate si al modului de actiune al inculpatului, profitand de neatentia barmanei - declaratiile martorilor M. M. si M. S., pe care a dat vina initial inculpatul cu ocazia primului flagrant, fiind relevante numai sub aspectul ca nu cunosc nimic.

In privinta faptelor indreptate impotriva persoanei vatamate C. I., a retinut declaratiile inculpatului, concordante cu ale persoanei vatamate si ale fiului acesteia sosit la fata locului, martorul C. L. si cu procesul-verbal de constatare a flagrantului, din care rezulta identitatea autorului, fapta savarsita, de sustragere pe timp de noapte, bunurile sustrase, precum si modul de actiune, prin escaladarea gardului si patrunderea pe o usa neasigurata in dependinta unde se aflau bunurile.

In drept, considerente teoretice preliminare cu caracter general privind solutionarea cauzei

1) Raportul dintre individualizarea pedepsei, legea penala mai favorabila si solutia procesuala:

In privinta legii penale de drept substantial aplicabile, fiind vorba despre un conflict de legi organizate in coduri in timp, legea penala mai favorabila se stabileste in concret, prin compararea ipotetica si globala a legilor succesive, in functie de conditiile incriminare, de conditiile de tragere la raspundere penala si, in sfarsit, de criteriul pedepsei, dupa care LPF se aplica global, asa cum statueaza decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale.

Asadar in stabilirea LPF nu se compara direct, ci numai ipotetic si global: pe de o parte, inexistenta infractiunii in conditiile art. 18¹Cod penal din 1969, suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executarii a pedepsei din legea veche, toate aplicate la o fapta calificata pe legea veche, cu renuntarea, amanarea executarii pedepsei, sau cu suspendarea sub supraveghere a executarii a pedepsei din legea noua, toate aplicate la o fapta calificata pe aceeasi lege, pe de alta parte.

Ulterior stabilirii LPF, facuta inclusiv prin „pipairea” posibilitatilor de individualizare a pedepsei, se procedeaza la individualizarea pedepsei daca este cazul, dupa care se pronunta solutia procesuala adecvata, prev de art. 396 Cod de procedura penala.

Distinctia dintre individualizarea executarii pedepsei si solutia procesuala, ca si prioritatea metodologica a celei dintai in raport cu cea de-a doua, garanteaza ca aplicarea LPF nu poate conduce la o aplicare autonoma a codurilor penale succesive.

Astfel, solutiile procesuale permit trecerea graduala de la cea mai putin severa forma de individualizare de drept substantial prevazuta, pana la executarea efectiva, in raport de criteriile prevazute de codul substantial in chestiune, fara a insa ca acestea din urma sa poata transgresa in celalalt cod prin intermediul solutiei procesuale, care pe actualul cod este completata cu solutiile de individualizare de drept substantial

Asadar, dincolo de nelegalitatea compararii solutiilor de drept procesual care sunt de imediata aplicare, din cauza tehnicii legislative s-ar ajunge astfel si la crearea unei lex tertia in mod indirect, pe cale jurisprudentiala, ceea ce este interzis de decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale.

Sintetizand, Codul penal din 1969 fie se aplica global, sub aspectele interdependente ale individualizarii si aplicarii LPF, presupunand exclusivitatea aplicarii vechilor solutii de drept substantial in individualizarea pedepsei la faptele calificate pe Codul penal din 1969 si totodata excluderea solutiilor de individualizare a pedepsei nou introduse de legea substantiala in vigoare, cu exceptiile prevazute de lege, fie nu se aplica, deschizand posibilitatea aplicarii globale a noului Cod penal, care presupune exclusivitatea aplicarii noilor solutii de drept substantial in individualizarea pedepsei, faptelor calificate pe Codul penal actual, cu exceptiile prevazute de lege.

Deoarece s-ar crea o lex tertia, nu se compara direct nici criteriile de individualizare a pedepsei prevazute de codurile succesive, respectiv aplicarea pedepsei, in conditii de supraveghere sau nu si executarea, prev de Codul penal din 1969, cu stabilirea, aplicarea pedepsei, ambele in conditii de supraveghere si executarea prev de actualul Cod penal, acestea fiind comparabile numai din perspectiva aceluiasi cod, in procesul de individualizare, sau in stabilirea LPF, in urma „pipairii” individualizarii pedepsei facute insa global.

In acelasi sens, insasi necesitatea supravegherii nu poate functiona ca si criteriu in stabilirea LPF, avand functii diferite in cazul solutiilor de individualizare fara executare prev de codurile succesive: pentru actualul Cod penal, supravegherea nu reprezinta un criteriu de individualizare, fiind obligatorie in toate cazurile, spre deosebire de Codul penal din 1969, pentru care reprezenta, fiind facultativa.

Aceeasi si pentru aceleasi argumente este solutia si pentru legile speciale contemporane codurilor de drept penal substantial succesive.

Aplicarea acestora atrage obligatoriu aplicarea codului contemporan lor, sub toate aspectele incidente, cauze de nepedepsire, retinerea de stari sau circumstante la individualizarea pedepsei, etc, fie numai pentru ca regula este ca legile speciale nu prevad criterii de individualizare a pedepsei, asadar se completeaza in mod natural si necesar cu dispozitiile codului contemporan.

Suspendarea executarii si liberarea conditionata au un regim aparte din perspectiva subsumarii aplicarii LPF pe institutii globale, ce presupune distinctia dintre revocarea/anularea unui beneficiu, pe de o parte si incadrarea si tratamentul juridic al faptei, pe de alta parte.

Astfel, atat in cazul suspendarii conditionate cat si al liberarii conditionate, incalcarea conditiilor prevazute de lege pentru acordarea respectiv, nerespectarea conditiilor de beneficiere in privinta acestora, au ca si consecinte in lipsa unor dispozitii tranzitorii exprese in sens contrar sanctiuni prevazute de aceeasi lege stabilita la momentul acordarii lor: anularea, respectiv revocarea.

In cazul suspendarii conditionate si implicit a celei sub supraveghere, dispozitiile tranzitorii ale art. 15 alin.2 din Legea nr. 187/2012 nu fac decat sa confirme antementionata consecinta a aplicarii LPF pe institutii globale, spre deosebire de liberarea conditionata, unde lipsesc dispozitiile tranzitorii explicite, insa sunt aplicabile prevederile art.10 din legea nr.187/2012, liberarea conditionata fiind o forma postsententiam de individualizare a executarii pedepsei.

In caz contrar, respectiv daca anularea sau revocarea suspendarii conditionate, sau sub supraveghere, sau a liberarii conditionate acordate potrivit legii vechi s-ar face potrivit celei noi, in lipsa unor dispozitii tranzitorii mai favorabile, legea penala s-ar aplica retroactiv in detrimentul inculpatului in cazul infractiunilor nou incriminate de aceasta, precum violarea de sediu profesional, etc.

Deoarece din punct de vedere logic, contraexemplul falsifica rationamentul pentru toate cazurile, rezulta ca acesa nu este valid.

In acelasi sens, nu era previzibil la momentul acordarii unor beneficii precum suspendarea sau liberarea anterior datei de 01.02.2014 ca efectele acestora ar putea sa depinda de alte prevederi decat cele in vigoare la acel moment.

In cazul acordarii ulterioare a acestora in aplicarea art. 5 Cod penal, aplicarea institutiilor vechi privind anularea/revocarea ar conduce la crearea pe cale jurisprudentiala a unei lex tertia privind institutiile respective.

Distinctia dintre revocarea/anularea unui beneficiu si incadrarea si tratamentul juridic al faptei care este judecata nu incalca principiul aplicarii pe institutii globale a LPF pe art. 5 Cod penal, deoarece decizia 265/2014 a CCR interzice combinarea prevederilor din legi succesive numai privind aplicarea LPF.

Or, aplicarea LPF vizeaza exclusiv incadrarea faptei obiect al sesizarii si regimul sanctionator al acesteia si/sau al pluralitatii din care face parte, incluzand infractiunea obiect al condamnarii privitor la care s-a dispus liberarea, nu si sanctiunea nerespectarii unor beneficii acordate.

2) Exceptii de la globalitate

Exceptiile de la globalitate sunt prevazute de legea tranzitorie de drept substantial, respectiv de art. 10, art. 16 alin.2, art. 17 - art. 22 din Legea nr. 187/2012 etc, care au caracter autonom si conduc . diversificare a solutiilor in raport de codurile succesive, care insa nu intra in contradictie cu decizia Curtii Constitutionale, deoarece nu rezulta jurisprudential.

In privinta exceptiilor prev de art. 10 si art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012, sensul initial si continutul acestora s-a schimbat in urma publicarii deciziei nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale.

Initial, nici obligativitatea compararii directe a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei din legea veche cu cea din legea noua, prev de art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012 si nici posibilitatea stabilirii de legi diferite pentru conditiile de incriminare ale faptei obiect al sesizarii si pentru tratamentul sanctionator al pluralitatii din care face parte, dedusa per a contrario din art. 10 din Legea nr. 187/2012 ca si caz particular al art. 5 Cod penal in ipoteza in care pluralitatea s-a definitivat sub legea veche, nu contraveneau in vreun fel cu aplicarea legii pe institutii autonome

Ulterior, ambele prevederi au devenit exceptii de la principiul globalitatii aplicarii legii penale de drept substantial, asadar de stricta interpretare si aplicare.

Astfel, in privinta art. 16 din Legea nr. 187/2012, conformitatea compararii directe in aplicarea art.5 Cod penal s-a schimbat, deoarece s-a schimbat insusi sensul art. 5 Cod penal, caracterul global al acestuia din urma impunand pastrarea criteriilor prev de art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012, insa cu folosirea lor in analiza globala.

In privinta art. 10 din Legea nr. 187/2012, acesta permite expres stabilirea regimului juridic aplicabil tratamentului sanctionator al pluralitatii dupa o lege diferita de legea pedepselor deja stabilite pe Codul penal din 1969.

Argumentul de interpretare logica per a contrario, care se justifica prin ipoteza presupusa a tertium non datur, perfect aplicabil in contextul regulei aplicarii pe institutii autonome, nu se mai justifica in principiu in acest moment, decat in masura in care efectele interpretarii se subsumeaza principiului aplicarii globale.

Exceptiile rezultand din interpretarea extensiva la care argumentul per a contrario conduce ar putea fi justificata numai de situatiile in care aplicarea globala a LPF nu ar fi posibila in mod obiectiv, indiferent de motiv, insa cu conditia de a nu se face in defavoarea inculpatului.

Astfel, in cazul definitivarii pluralitatii sub legea veche, legea faptei obiect al sesizarii si a tratamentului sanctionator al pluralitatii din care face parte, inclusiv al subpluralitatilor, se poate intotdeauna stabili ipotetic si aplica global, potrivit art. 5 Cod penal, cu exceptia pedepselor deja stabilite, indiferent daca au fost stabilite pe legea veche sau noua si sub toate aspectele implicate de stabilire: cuantum si respectiv individualizare a executarii, atat antesententiam, sub forma suspendarii executarii, conditionate sau sub supraveghere, cat si postsentiam, sub forma liberarii conditionate.

In sensul de mai sus, in lipsa unor dispozitii tranzitorii, care nu trebuie sa conduca la solutii in defavoarea inculpatului,efectele individualizarii executari se circumscriu integral regimului juridic stabilit la acel moment.

In caz contrar, daca regulile ar fi cele prev de legea noua, in cazul revocarii legea penala noua s-ar retroactiv si in detrimentul inculpatului in ipoteza incriminarilor noi, precum violarea de sediu profesional; or, dpdv logic, contraexemplul falsifica rationamentul pentru toate cazurile.

In sensul de mai sus, pentru pedepsele stabilite potrivit legii vechi, sub toate aspectele implicate, situatia este prevazuta expres de art. 10 din Legea nr.187/2012.

Acesta permite pe cale de exceptie ca inaplicabilitatea art. 6 Cod penal la toate componentele, sa nu atraga imposibilitatea aplicarii tratamentului sanctionator al legii noi la pluralitatea definitivata sub legea veche, asa cum se intampla in cazul modificarii de pedepse, posibil a fi cercetata exclusiv in aplicarea art.6 Cod penal.

Pentru pedepsele stabilite potrivit legii noi pentru fapte savarsite sub imperiul legii vechi, in aplicarea art. 5 Cod penal, exceptarea rezulta din interpretarea art.10 per a contrario, inevitabila in acest caz, daca se face in favoarea inculpatului.

In cazul definitivarii pluralitatii sub legea noua, legea faptei obiect al sesizarii si a tratamentului sanctionator al pluralitatii din care face parte, inclusiv al subpluralitatilor, este identica si stabilita legal de art. 10 din Legea nr.187/2012 ca si caz particular al art.5 Cod penal, cu exceptia legii tratamentului sanctionator al subpluralitatilor pentru care aplicarea legii noi ar conduce la aplicarea retroactiva a legii penale in detrimentul subiectului raspunderii penale .

Astfel, deoarece art. 10 din Legea nr.187/2012 prevede expres legea faptei ca fiind legea noua si deoarece nu deroga expres de la art.5 Cod penal in privinta tratamentului sanctionator al pluralitatii, rezulta ca legea aplicabila acestora, respectiv faptei obiect al sesizarii si pluratitatii din care face parte, este aceeasi.

3) Criterii de comparatie in stabilirea LPF

Analiza comparativa, ipotetica si globala a codurilor succesive se oprestela momentul aparitiei unor diferente obiective in privinta raportului juridic de drept penal substantial de conflict dedus judecatii.

Aceastea apar in urma aplicarii criteriilor constitutionale prevazute de decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale la probele din cauza, in ordine logica: incepand cu conditiile de existenta, continuand cu cele de raspundere si sfarsind cu cele de sanctionare ale presupusei infractiuni deduse judecatii, cu exceptia diferentelor de cuantum si a continutului, conditiilor si efectelor executarii sau neexecutarii pedepselor, care in principiu trebuie analizate simultan

In sensul de mai sus, o pedeapsa mai grea dar fara executare, este preferabila in mod obiectiv uneia mai usoare cu executare efectiva, cum stabileste cu valoare de principiu art. 17 din Legea nr. 187/2012.

In acelasi sens, art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012, prevede in materia compararii suspendarii sub supraveghere prev de codurile succesive principiul general ca in compararea formelor neexecutarii se compara restrangerile de drepturi si efectele suspendarii, cu prioritate fata de durata termenelor pe care sunt impuse ca si conditii pentru neexecutare.

Stabilirea ca avand valoare de principiu a prevederilor initial autonome antementionate este necesara in lipsa altor criterii obiective in compararea globala codurilor la ultimul nivel, respectiv al „pipairii” individualizarii pedepselor, in urmatoarele situatii paradigmatice: pedepse de aceeasi natura, in cuantum diferit, cea mai severa posibil executabila si cealalta obligatoriu executabila; pedepse de aceeasi natura, in acelasi cuantum, ambele obligatoriu executabile; pedepse de aceeasi natura, in acelasi cuantum, ambele posibil neexecutabile.

La referitul ultim nivel, rezulta in primul rand diferente intre criteriile de individualizare a pedepsei prevazute de codurile succesive, semnificative in stabilirea LPF.

Astfel, art. 72 si urm din Codul penal din 1969 prevede lato sensu criteriile generale de individualizare a pedepsei, incluzand circumstantele si starile privind fapta sau faptuitorul, in timp ce art. 74 si urm din actualul Cod penal le prevede stricto-sensu, distinct de circumstante si stari, prevazand in plus 7 subcriterii de evaluare a lor: 3 privind fapta si 4 privind faptuitorul, in aceasta ordine, ultimele vizand exclusiv periculozitatea faptuitorului.

Ultimele 2 dintre cele 4 subcriterii privind periculozitatea faptuitorului se refera la conduita din cursul procesului penal, ce constituia circumstanta atenuanta din perspectiva Codului penal din 1969, respectiv conditia acestuia, insa nu si la conduita anterioara savarsirii, ce constituia circumstanta atenuanta, pe acelasi cod.

In cazul Codului penal din 1969, criteriile de individualizare privind fapta si faptuitorul produc efecte impreuna cu circumstantele privind fapta si faptuitorul, posibil a fi stabilite prin apreciere globala, in interiorul limitelor de pedeapsa speciale, majorate cu fractia legala in cazul retinerii recidivei postexecutorii.

Restul imprejurarilor, precum tentativa, sau al starilor privind fapta sau faptuitorul, precum concursul, recidiva postcondamnatorie, recidiva postcondamnatorie, sau infractiunea continuata, produc fiecare efecte in mod distinct asupra rezultatului stabilit anterior prin apreciere globala: de regula prin sporuri adaugate prin apreciere, fara caracter global si prin exceptie, in cazul recidivei sau pluralitatii intermediare speciale, prin cumul aritmetic cu acesta, respectiv in cazul tentativei prin aplicarea de fractii legale.

Caracterul stabilirii efectelor prin procedeul aprecierii este de regula facultativ, cu exceptia circumstantelor atenuante ale caror efecte sunt obligatorii, cand globalitatea fortata a aprecierii modifica si rezultatul efectelor distincte, stabilindu-le limite obligatorii.

In cazul actualului Cod penal, subcriteriile de evaluare a faptei si persoanei produc efecte global, prin apreciere, in interiorul limitelor speciale, modificate in cazul retinerii tentativei, circumstantelor atenuante, a cauzelor speciale de reducere a pedepsei, a circumstantelor agravante, a recidivei postexecutorii sau infractiunii continuate, prin aplicarea de fractii legale si/sau sporuri in cazul infractiunii continuate, distinct si in aceasta ordine.

Restul imprejurarilor, circumstantelor si starilor privind fapta sau faptuitorul produc efecte distincte asupra rezultatului stabilit anterior prin apreciere globala: in cazul concursului si pluralitatii intermediare, prin aplicarea de fractii legale, respectiv in cazul recidivei postcondamnatorii, prin cumul aritmetic.

Asadar, desi aprecierea, cumulul aritmetic si aplicarea de fractii legale sau sporuri sunt procedee comune conceptual ambelor coduri in individualizarea pedepsei, acestea se aplica la probe in mod diferit, in limite si cu efecte diferite, pe fiecare dintre coduri.

Astfel, in cazul Codului penal din 1969, aprecierea este globala si priveste toate imprejurarile, circumstantele sau starile care nu produc efecte distinct, deoarece criteriile propriu-zise privind fapta si faptuitorul sunt indivizibile cu acestea; in cazul efectelor produse distinct, desi nu are caracter global propriu-zis, poate fi circumscrisa globalitatii, daca se retin circumstante atenuante.

In cazul actualului Cod penal, aprecierea este globala numai in privinta subcriteriilor de individualizare, deoarece criteriile propriu-zise produc efecte distinct de orice alte imprejurari, circumstante sau stari privind fapta sau faptuitorul situate la acelasi nivel; in cazulinfractiunii continuate, aprecierea nu are caracter global si priveste modificarea limitelor speciale.

4) In concluzie, comparatia in stabilirea LPF din perspectiva codurilor succesive urmareste stabilirea codului, sau/si a legilor contemporane a caror aplicare globala este mai favorabila sub aspectul severitatii ingerintei in drepturile subiectului pasiv, in concretizarea raportului juridic de drept substantial de raspundere penala, dupa criterii prevazute constitutional.

Asadar, comparatia se face sub aspectul posibilitatii, sau/si conditiilor de tragere la raspundere penala, sau/si a severitatii actuale sau potentiale a ingerintei referite, in aceasta ordine.

Metoda comparatiei consta in cercetarea ipotetica si globala a codurilor, facuta prin aplicarea succesiva la probele din dosar a criteriilor prevazute de acestea, privind conditiile de incriminare, de raspundere penala, sau privind pedeapsa si conduce la diferente in principiu sucesive, privind existenta, natura, cuantumul si posibilitatea de neexecutare a sanctiunii, ultima ca si: continut si efecte ale executarii, respectiv continut, efecte si termene de incercare in cazul neexecutarii.

Subnivelul „pipairii” individualizarii pedepselor de aceeasi natura ca si cuantum, presupune initial identificarea in functie de probe a imprejurarilor, circumstantelor sau starilor cu efecte in individualizarea pedepselor incidente in concret, dintre cele prevazute de codurile succesive.

Dintre acestea, se identifica cele care produc efecte indivizibil, asadar prin apreciere globala si care in mod distinct, ultimele diferentiat in functie de efectul produs: asupra limitelor speciale ale pedepselor prevazute de codurile succesive, respectiv asupra cuantumului unei pedepse stabilite prin apreciere globala.

Se stabilesc apoi limitele de pedeapsa in raport de care poate fi aplicat procedeul aprecierii globale pe ambele coduri, pornind de la cele speciale, modificate sau nu in raport de imprejurarile, circumstantele sau starile cu efecte in acest sens prevazute de codurile succesive.

In caz de modificare a limitelor speciale, la stabilirea limitelor de pedeapsa se tine cont de ordinea aplicarii criteriilor de individualizare stricto-sensu si lato-sensu prevazuta de fiecare dintre coduri, la art.80 Cod penal din 1969, respectiv art. 79 Cod penal, ca si de procedeul concret de producere a efectelor: prin coborarea obligatorie sau facultativa sub minimul special in raport de un minim prevazut de lege, prin aplicarea de fractii legale la limitele speciale, sau prin aplicarea de sporuri la limitele speciale.

Se stabileste astfel orientarea pedepselor pe fiecare dintre coduri, folosind procedeul aprecierii globale, asa cum acesta este reglementat de codurile succesive, prin prevederea subcriteriilor sau criteriilor de individualizare stricto-sensu sau lato-sensu.

La rezultatele orientative obtinute pe fiecare cod se raporteaza restul imprejurarilor, circumstantelor sau starilor cu posibile efecte in concret in individualizarea pedepsei, indiferent de procedeu: fractii legale, sporuri, sau cumul aritmetic - prin ipoteza cu referire numai la rezultatul stabilit anterior prin apreciere si fara referire la limite de pedeapsa.

In ipoteza criteriilor de individualizare a pedepsei specifice pluralitatii de infractiuni, LPF aplicabil faptei obiect al sesizarii in caz de pluralitate de infractiuni se stabileste si in functie de configuratia si regimul sanctionator al pluralitatii, pe institutii globale, in aplicarea art. 5 Cod penal, cu exceptiile prevazute de lege sau rezultand din aplicarea principiilor generale de drept.

Se obtin astfel intervale orientative in care pedepsele, simple sau rezultante, pot lua valori absolute pe scalele de individualizare ale fiecarui cod.

Concomitent cu stabilireaintervalelor orientative referite, trebuie cercetate si posibilitatea executarii sau neexecutarii pedepselor de aceeasi natura.

Daca pedepsele apar de aceeasi natura, cuantumuri diferite, dintre care cea mai severa este posibil neexecutabila si cealalta obligatoriu executabila, LPF este reprezentat de Codul sau legea contemporana care permite pedeapsa neexecutabila

Daca pedepsele apar de aceeasi natura, in acelasi cuantum si obligatoriu executabile, apar diferente dupa natura pedepsei.

Astfel, daca pedeapsa este amenda, se compara „continutul executarii”, identitatea de natura nefiind totala in cazul amenzii, ca si efectele constand in sanctiunea neexecutarii, diferite pe codurile succesive.

In sensul de mai sus, stabilirea amenzii se face potrivit dispozitiilor legii penale mai favorabile din aceeasi lege, fara a se putea combina dispozitii din legi diferite, fiind . ca natura pe codurile succesive, asa cum rezulta implicit si din art. 14 alin 1 lit.b din Legea nr. 187/2012.

In cazul inchisorii, pentru care continutul si continutul executarii sunt aceleasi din punct de vedere al dreptului substantial, se compara doar efectele: posibilitatea liberarii conditionate, termenele de reabilitare, interdictiile decaderile sau incapacitatile prev de legi extrapenale etc

Daca pedepsele apar de aceeasi natura egale in cuantum si neexecutabile, se compara sfera obligatiilor impuse si efectele neexecutarii, cu prioritate fata de durata termenelor pe care sunt impuse ca si conditiile pentru neexecutare.

In sensul de mai sus, in stabilirea LPF nu se compara pedepsele complementare sau accesorii deoarece potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012, stabilirea judiciara a legii penale mai favorabila se refera la pedeapsa principala, si nu la pedepsele complementare sau accesorii, care deriva din aceasta.

5) In privinta infractiunilor concrete din cauza, toate au fost prevazute de Codul penal din 1969 si ulterior au fost preluate de actualul Cod penal.

Infractiunea de furt calificat, prev de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.g, i Cod penal din 1969, era pedepsita cu inchisoarea de la 3 pana la 15 ani, in timp ce infractiunea de furt calificat, prev de art. 228 alin.1, art. 209 alin.1 lit.b,d Cod penal era pedepsita cu inchisoarea de la 1 pana la 5 ani

Infractiunea de distrugere, prev de art. 217 alin.1 Cod penal din 1969, era pedepsita cu inchisoarea de la 1 luna pana la 3 ani, alternativ cu amenda, in timp ce infractiunea de distrugere, prev de art. 253 alin.1 Cod penal este pedepsita cu pedepsita cu inchisoarea de la 3 luni pana la 2 ani, alternativ cu amenda.

In concret, privind stabilirea LPF si incadrarea faptelor obiect al sesizarii

Starea de fapt retinuta prin rechizitoriu corespunde cu cea retinuta de instanta.

In privinta schimbarilor de incadrare obiect al sesizarii sau propusa de instanta, ambele sunt in mare corecte, desi nu integral, fiind insa puse in discutie contradictorie toate aspectele implicate.

Astfel, in ambele variante se retin 1 presupusa infractiune de furt calificat in forma continuata, noaptea prin escaladare si efractie si o presupusa infractiune de distrugere in forma tipica impotriva . cu presupusele infractiuni corespunzand faptelor de furt calificat savarsite in barul R. P. si cu 1 presupusa infractiune de furt calificat pe timp de noapte, prin escaladare indreptata impotriva persoanei vatamte C. I., savarsite de inculpat ulterior condamnarii si anterior executarii pedepsei de 7 luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 1088/2010 a Judecatoriei Tirgu-M. cu suspendarea conditionata a executarii pe durata termenului de incercare de 2 ani si 7 luni.

Diferentele constau in: retinerea prin Rechizitoriu a savarsirii pe timp de noapte a faptelor de furt din barul R. P., justificata chiar daca acesta era luminat, spre deosebire de propunerea instantei, care a eliminat nejustificat corespondenta reprezentata de lit.b a art. 229 Cod penal; retinerea formei continuate prin Rechizitoriu a acelorasi fapte in barul R. P., in timp ce instanta a propus retinerea concursului pe legea noua, ambele fiind justificate pe legea respectiva, in conditiile existentei a 2 subiecti pasivi diferiti; neretinerea prin Rechizitoriu a recidivei postcondamnatorii, care ar fi trebuit retinuta pe legea veche si pentru fapta impotriva persoanei vatamate C. J., care fiind ulterioara implinirii termenului de incercare din 08.06.2013, desi nu ar fi putut atrage recidiva postcondamnatorie speciala prev de art. 83 alin.1 Cod penal din 1969, ar fi atras recidiva prev de art. 37 alin.1 lit.a Cod penal din 1969, in conditiile in care savarsirea faptelor anterioare a faptelor era de natura sa revoce suspendarea conditionata si corespunzator, retinerea de catre instanta pentru aceeasi fapta a pluralitatii intermediare prev de legea noua, in conditiile in care primul termen este mai mare de 6 luni, insa mai mic de 1 an inchisoare.

In concluzie, faptele inculpatului urmeaza a fi incadrate in sensul de mai sus pe codurile succesive, in aplicarea art.5 Cod penal, cu retinerea: formei continuate in cazul celor de sustragere impotriva . legi, respectiv numai pe legea veche in cazul celor de sustragere din Barul R. P.; a concursului real dintre toate faptele obiect al sesizarii, cu exceptia retinerii formei continuate, in conditiile antementionate; a recidivei postcondamnatorii prevazute de legea veche, respectiv a pluralitatii intermediare pe legea noua, pentru toate faptele obiect al sesizarii, in raport de condamanrea 7 luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 1088/2010 a Judecatoriei Tirgu-M., pentru furt calificat.

Faptele se pliaza din perspectiva art. 5 Cod penal in aceeasi masura pe incadrarile corespunzatoare din codurile succesive, conditiile de incriminare fiind identice, dezincriminarea savarsirii in public a infractiunii de furt calificat, neconducand la dezincriminarea faptei de sustragere pe timp de nopate si fiind inclusa in analiza pe art. 5 Cod penal, care pe legea noua impune si retinerea art. 3 Cod penal, in conditiile in care sustragerea prin voiolare de sediu profesional nu era incriminata

Conditiile de tragere la raspundere penala sunt similare, nefiind necesara indeplinirea unor conditii prealabile in acest scop si neintervenind la acest moment prescriptia raspunderii penale, pe niciunul dintre coduri.

Pedepsele prevazute de lege pentru infractiunile in chestiune sunt cele antementionate, respectiv inchisoarea si sunt in fiecare caz mai mici pe actualul Cod penal, necontand in stabilirea LPF obligativitatea pedepselor complementare pe Codul penal din 1969, care rezulta ca efect al acesteia.

Acestea sunyt insa reduse cu 1/3 ca urmare a cauzei de reducere reprezentat de judecarea pe calea procedurii recunoasterii invinuirii.

„Pipaind” individualizarea pedepsei inchisorii pe codurile sucesive, avand aceeasi natura, se retin, in principiu aspectele ce vor fi mentionate in continuare.

Identificand imprejurarile, circumstantele sau starile cu efecte in individualizarea pedepselor incidente in concret, dintre cele prevazute de codurile succesive, au fost retinute forma continuata, starea de recidiva postcondamnatorie/pluralitatea intermediara si concursul de infractiuni, cu ocazia cercetarii incadrarii juridice a faptelor, fara a putea fi, in principiu, retinute altele.

Pe Codul penal din 1969, toate acestea reprezinta cauze de agravare pedepsei, prin aplicarea de sporuri la aceasta stabilite prin apreciere, pana la maxim 5 ani in plus fata de maximul special in cazul concursului si al infractiunii continuate, respectiv de pana pana la maxim 5 ani in plus fata de maximul special in cazul recidivei postcondamnatorii de drept comun, recidiva speciala reprezentand o cauza de agravare obligatorie, prin cumul aritmetic al pedepsei noi cu cea anterioara neexecutata.

Referitele cauze de agravare sunt aplicabile in ordinea: infractiune continuata, recidiva postcondamnatorie si la urma concurs, fara ca rezultanta sa poata depasi 30 de ani.

Pe actualul Cod penal numai infractiunea continuata reprezinta cauza de agravare facultativa a pedepsei, prin sporirea maximului special cu cel mult 3 ani in urma aprecierii, pluralitatea intermediara si concursul fiind cauze de agravare obligatorie, prin adaugarea obligatorie a 1/3 din pedeapsa care nu se executa, la cea mai grea, fara apreciere.

Acestea se aplica in aceeasi ordine ca si pe fostul Cod penal, nefiind vorba despre recidiva postcondamnatorie, fara ca rezultanta sa poata depasi maximul special al pedepsei inchisorii, de 30 de ani.

In concluzie, pe Codul penal din 1969, procedeul aprecierii globale se circumscrie stabilirii pedepsei pentru infractiunile presupus savarsite, in functie de criteriile legale si intre limitele legale reduse, cu facultatea majorarii acestora tinand cont de forma continuata pentru 2 dintre acestea, efectele concursului, ale recidivei de drept comun si a recidivei speciale fiind distincte si ulterioare, asupra pedepselor stabilite si presupunand aprecierea fara caracter global sau cumulul aritmetic

Pe actualul Cod penal, procedeul aprecierii globale se circumscrie stabilirii pedepsei pentru infractiunile presupus savarsite in functie de criteriile si subcriteriile legale, intre limitele legale reduse, cu facultatea majorarii acestora tinand cont forma continuata pentru una dintre acestea, efectele pluralitatii intermediare si ale concursului fiind distincte, ulterioare si obligatorii, asupra pedepselor stabilite, fara a presupune aprecierea.

Stabilind orientarea pedepselor pe actualul Cod penal, criteriile de individualizare reprezentate de gravitatea faptei si periculozitatea inculpatului rezulta in principiu in functie de subcriteriile legale, astfel: imprejurarile savarsirii, de regula noaptea; modul de savarsire, de regula repentin, fara nici un plan, fara mijloace in afara celor de la fata locului, precum o piatra din pavaj; rezultatele produse, prejudicierea relativ neinsemnata a patrimoniului persoanelor, cu exceptia distrugerii geamului si a sistemului de alarma reclamat la 12.000 lei; mobilul, lipsa de mijloacelor de trai ale inculpatului, respectiv scopul, dobandirea injusta a a acestora, prin prejudicierea altor persoane; inculpatul a recunoscut savarsirea faptelor, este adult matur, necasatorit, fara studii, ocupatie sau loc de munca, cu antecedente penale, pentru savarsirea de infractiuni similare, suferind o condamnare cu suspendarea conditionata a executarii si 8 sanctiuni cu caracter administrativ pentru savarsirea de fapte similare.

Pe Codul penal penal din 1969: dincolo de pericolul rezultat din limitele de pedeapsa, care este stabilit de legiuitor, faptele nu sunt periculoase in concret, putand fi caracterizate ca derizorii datorita modalitatii de savarsire descrise anterior si consecintelor relativ neinsemnate, in conditiile in care antecedentele penale ale inculpatului privesc fapte similare.

Nu rezulta circumstante distincte stricto-sensu privind fapta si faptuitorul care sa poata fi retinute in plus, din perspectiva Codului penal din 1969.

Asadar, faptele inculpatului nu sunt periculoase in concret pe niciunul dintre codurile succesive, iar in comparatia dintre ele, care insa nu se opreste aici, actualul Cod penal centreaza atentia pe faptuitor, fiind defavorabil inculpatului sub acest aspect.

Stabilind intervale orientative in care pedepsele, simple si rezultante, pot lua valori absolute pe scalele de individualizare ale fiecarui cod, se retin urmatoarele.

Pe Codul penal din 1969 pedepsele minime sunt posibil a fi stabilite pentru 2 fapte de furt calificat in stare de recidiva speciala, la 2 ani inchisoare cumulat aritmetic 7 luni, valoare care absoarbe in urma cumulului juridic pedepsa aplicabila pentru distrugere in aceeasi stare, ca si pedepsa de 2 ani pentru 1 fapta de furt calificat in stare de recidiva de drept comun, asadar minimum 2 ani si 7 luni inchisoare pentru rezultanta, plus sporuri facultative: 5 ani pentru 2 forme continuate, respectiv pentru 5 fapte in concurs si 7 ani pentru recidiva de drept comun.

Pe actualul Cod penal, pedepsele minime sunt de 8 luni inchisoare pentru 4 fapte de furt calificat si 2 luni inchisoare pentru 1 fapta de distrugere, toate in stare de pluralitate intermediara, asadar 8 luni + 7 luni/3 + 1/3 din (8 luni + 7 luni/3, plus 8 luni + 7 luni/3, plus 8 luni + 7 luni/3, plus 2 luni +7 luni/3), respectiv min 1 an si 9 luni, in conditiile art. 186 Cod penal.

In raport de caracterul lipsit de gravitate concreta a faptelor si de mobilul inculpatului, se apreciaza in principiu ca se impune orientarea catre minim a fiecareia dintre pedepse, pe ambele coduri succesive.

Cercetand si modalitatea executarii, este posibila suspendarea sub supraveghere in aceleasi conditii de legalitate atat potrivit art. 86¹ Cod penal din 1969, cat si art.91 Cod penal, daca rezultanta aplicata este de cel mult 3 ani inchisoare iar primul termen este o condamnare de cel mult 1 an inchisoare.

Conditiile suplimentare impuse de actualul Cod penal sunt in principiu indeplinite de inculpat: acesta nu s-a sustras de la urmarirea penala, atitudinea initiala de la locul faptei de invinuire a altor persoane neputand fi asimilata incercarii de a zadarnici aflarea adevarului, ci unei reactii spontane la flagrant asupra careia a revenit ulterior; de asemenea, si-a exprimat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii.

In acelasi sens, posibilitatile sale de indreptare, reprezinta o conditie de oportunitate similara cu nesavarsirea in continuare de infractiuni prevazuta de legea veche, apreciabile in functie de persoana condamnatului in conditiile de supraveghere corespuzatoare.

In concluzie, LPF este reprezentat de actualul Cod penal, care prevede pedepse mai mici in ciuda sporurilor obligatorii atrase de cauzele de agravare posibil a fi retinute, indiferent de modalitatea de executare, oricare ar fi aceea.

De asemenea, schimbarea de incadrare propusa de instanta este intemeiata, cu exceptia eliminarii cauzei de agravare reprezentate de savarsirea pe timp de noapte ale faptelor din incinta R. P. SRL.

Faptele inculpatului din noaptea de 14/15.06.2012 cand, aflandu-se pe raza mun Tirgu-M., in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, prin escaladare si efractie a sustras o bucata de teava de cupru de la instalatia de incalzire si un robinet din grupul sanitar din sediul persoanei vatamate . din Targu-M., dupa care a revenit in ziua de 17.06.2012 si a incercat sa sustraga si alte bunuri, fara insa a reusi deoarece a fost prins in flagrant, intruneste atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva, elementele constitutive a infractiunii de furt calificat, prev art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal si a art. 5 nCod penal.

Fapta inculpatului din ziua de 17.06.2012, cand, aflandu-se pe raza mun Tirgu-M., a distrus intentionat sistemul de alarma al . din Targu-M., care se declansase din cauza patrunderii sale in sediul acesteia, in scopul de a sustrage bunuri, intruneste atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva, elementele constitutive a infractiunii de distrugere, prev de art. 253 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului din noaptea de 23.01.2013, cand, aflandu-se pe raza mun Tirgu-M., a sustras de pe tejgheaua barului telefonul mobil marca Iphone, apartinand barmanei, persoana vatamata Cotarlan G. D., estimat la 450 lei, intruneste atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva, elementele constitutive a infractiunii de furt calificat, prev de art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. b Cod penal.

Fapta inculpatului din noaptea de 23.01.2013, cand, aflandu-se pe raza mun Tirgu-M., a sustras 400 lei din casa de marcat a persoanei vatamate ., intruneste atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva, elementele constitutive a infractiunii de furt calificat, prev de art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. b Cod penal.

Fapta inculpatului din noaptea de 16/17.08.2013, cand, aflandu-se pe raza mun Tirgu-M., a sustras, prin escaladare, 2 flacoane de detergent marca Pur apartinand persoanei vatamate C. J., a caror valoare nu a fost stabilita, intruneste atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva, elementele constitutive a infractiunii de furt calificat, prev de art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. b,d Cod penal.

In privinta individualizarii pedepselor, sunt aplicabile criteriile prev de art. 74 Cod penal.

In sensul de mai sus,mentinand considerentele de principiu facute cu ocazia stabilirii LPF, instanta apreciaza ca se impune stabilirea urmatoarelor pedepse principale: 1 an si 1 luna inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat - persoana vatamata .; 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de distrugere - persoana vatamata .; 10 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat - persoana vatamata Cotarlan G. D.; 10 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat - persoana vatamata . ; 1 an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat - persoana vatamata C. J..

Deasemenea, retinerea pluralitatii intermediare in raport de condamnarea de 7 luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr.1088/2010 a Judecatriei Tirgu-M. pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, impune in cazul infractiunilor savarsite anterior implinirii termenului de incercare (furt calificat si distrugere - persoana vatamate .; 2 infractiuni de furt calificat - persoane vatamate . si Cotarlan G. D.), revocarea suspendarii conditionate potrivit art.83 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.15 alin.2 din Legea nr. 187/2012, in cazul celei savarsite ulterior implinirii termenului de incercare (furt calificat, persoana vatamata C. J.) nefiind posibila aceasta sanctiune.

In cazul tuturor infractiunilor se impune insa aplicarea regimului sanctionator al pluralitatii intermediare, prevazut de legea noua, retinut pentru incadrarea fiecareia dintre acestea, cu prioritatea acesteia in raport cu concursul - art. 43 alin.2 reprezentand exceptia de stricta aplicare.

In consecinta, urmatoarele pedepsele rezultante principale pentru savarsirea acestora in stare de pluralitate intermediara corespund tuturor exigentelor legii penale: 1 an si 3 luna inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat - persoana vatamata .; 9 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de distrugere - persoana vatamata .; 1 an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat - persoana vatamata Cotarlan G. D.; 1 an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat - persoana vatamata . ; 1 an si 2 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat - persoana vatamata C. J..

In fine, se impune contopirea acestora si adaugarea a 1/3 din totalul de 3 ani si 11 luni al restului pedepselor, care transformate in zile inseamna 47 de luni, asadar 15 luni in conditiile art.186 Cod penal, la pedeapsa cea mai grea, de 1 an si 3 luni inchisoare, cu rezultatul stabilirii pedepsei principale rezultante finale pentru concurs de 2 ani si 6 luni inchisoare

In privinta individualizarii executarii pedepsei rezultante principale aplicabile inculpatului, se mentin concluziile principiale trase cu ocazia stabilirii LPF.

Astfel, instanta apreciaza ca, pentru realizarea preventiei speciale este suficienta aplicarea, fara a fi necesara executarea acesteia pedepsei, in conditii de supraveghere prevazute de art. 91 si urm Cod penal.

Aceasta masura de individualizare a executarii pedepsei principale este posibila in raport de pedeapsa, mai mica de 3 ani si de persoana inculpatului si care si-a exprimat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii

De asemenea, este si justificata, inculpatul avand posibilitati de indreptare in conditii de supraveghere si sub sanctiunea revocarii beneficiului acordat in caz de perseverenta infractionala, deoarece a avut o conduita procesuala pozitiva ulterior savarsirii, de recunoastere si anterior nu a mai fost supus supravegherii.

Masurile de supraveghere, prin continutul concret al acestora, sunt apte sa permita supravegherea conduitei si controlul mijloacelor de existenta ale inculpatului.

In acelasi sens, in contextul lipsei de studii si ocupatie a inculpatului, o mai buna integrare sociala a acestuia se poate obtine pe calea obligatiei prev de art. 93 alin.2 lit.b Cod penal, respectiv de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de Serviciul de probatiune M. sau organizate cu institutii din comunitate.

In privinta termenului, se impune supendarea executarii sub supraveghere a pedepsei principale pe o perioada de 3 ani, apreciata ca suficienta in raport cu timpul deja scurs de la data savarsirii, in conditiile art. 92 alin.1 Cod penal.

In privinta duratei prestarii de munca in folosul comunitatii, in raport cu persoana inculpatului, fara loc de munca si rolul de resocializare avut in vedere, apreciaza ca prestarea a 120 de zile de munca neremunerata in folosul comunitatii este adecvata tuturor exigentelor legale.

In privinta locului de executare, in materie penala lipseste de lege lata definitia comunitatii – in Cod penal, Legea nr. 253/2013, Legea nr.252/2013, etc.

In materie de competenta, reglementarile antementionate trimit concordant la posibilitatea stabiliri alternative a 2 entitati din lista facuta la nivel national, care este corespunzator competentei serviciilor de probatiune: la nivel de judet si corespunzator judetului in care inculpatul locuieste.

Exista in materie contraventionala dispozitii de competenta pentru institutii similare, dar nu identice: prestarea unei activitati in folosul comunitatii prev de art. 5 OG 2/2001.

Daca s-ar aplica analogia legii in privinta acestora, nu ar exista nicio justificare, contravenind prevederilor din materie penala, care nu limiteaza comunitatea la cea de domiciliu.

Din contra, un principiu al prestarii muncii neremunerate in folosul comunitatii prev de Legea nr.252/2013 este repararea prejudiciului produs comunitatii, in spiritul art. 48 din Legea nr. 252/2013, care nu este neaparat cea de domiciliu.

In concluzie, rezulta posibilitatea stabilirii comunitatilor de prestare a muncii neremunerate in raza judetului in care locuieste persoana sanctionata penal prin hotarare definitiva.

In sensul de mai sus, deoarece comunitatea in care locuieste inculpatul este in concret si cea in a savarsit faptele, fata de continutul listei la nivel national si necesitatea de a nu ii impune sarcini excesive, munca neremunerata se va presta in cadrul Primariei M., sau Corunca, limitrofa judetului in care acesta locuieste

In privinta pedepselor complementare, data fiind natura si gravitatea infractiunii de furt calificat prin efractie, escaladare si in forma continuata si persoana inculpatului, se impune suplimentarea sanctiunii stabilite prin aplicarea pedepsei principale de 1 an si 1 luna inchisoare, cu pedepsele complementare prev de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, respectiv interzicerea exercitiului drepturilor inculpatului de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice, de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, pe perioada de 3 ani.

Data fiind natura si gravitatea celorlate infractiuni, unitati naturale savarsite cu intentie repentina, instanta apreciaza ca nu se impune aplicarea de pedepse complementare.

Prefigurand solutia procesuala in functie de individualizarea executarii pedepsei principale, pedepsele complementare stabilite se vor executa, de la ramanerea definitiva a pedepsei principale de 1 an si 1 luna inchisoare

Tinand cont de concurs si in privinta pedepselor complementare, se impune interzicerea acelorasi drepturi si in raport de pedeapsa principala rezultanta, in temeiul art. 45 alin.1 Cod penal, de la ramanerea definitiva a acesteia – cu consecinta stigerii executarii in cazul stingerii executarii, prin amnistie, gratiere sau alta cauza a celei alaturi de care a fost dispuse, ramanand lipsita de temei.

In privinta pedepselor accesorii, art.65 alin.1 Cod penal prevede obiectul acesteia ca fiind identic cu al pedepselor complementare (n.n. stabilite sau aplicate), iar alin.3 stabileste si momentul de la care acestea se executa: de la ramanerea definitiva a pedepsei principale privative de libertate, pana la executarea sau considerarea ca executata a acesteia.

Sensul este al obligativitatii stabilirii/aplicarii de pedepse accesorii cu acelasi continut atunci cand au fost aplicate pedepse complementare, altfel s-ar incalca principiul legalitatii pedepsei, in conditiile in care pedeapsa accesorie este prevazuta de art. 67 Cod penal alaturi de amenda si pedeapsa inchisorii, fara derogari.

In sensul de mai sus, momentul executarii poate functiona cel mult ca si conditie suspensiva in cazul revocarii/anularii amanarii aplicarii pedepsei amenzii sau inchisorii, pentru aceleasi motive decurgand din principiul legalitatii pedepsei

Cu toate acestea, art. 65 alin.1 Cod penal, coroborat cu art. 68 alin.1 lit.a,b Cod penal, deroga expres de la posibilitatea aplicarii pedepselor accesorii in cazul aplicarii pedepsei principale inchisorii, suspendata sub supraveghere, sau in cazul aplicarii pedepsei principale a amenzii, cu executare.

In ambele cazuri, s-ar executa ambele tipuri de sanctiuni, pedepse complementare si accesorii, cu acelasi continut si din acelasi moment.

Chiar daca momentul final ar fi diferit, cel stabilit judiciar in cazul pedepselor complementare, respectiv cel al executarii sau al prescriptiei acesteia, in cazul pedepselor principale, imposibilitatea executarii concomitente prevaleaza asupra unei presupuse intentii diferite a legiuitorului, in lipsa unei prevederi explicite in acest sens.

Din punct de vedere al individualizarii procesuale a pedepselor principale, intrucat instanta a stabilit pe baza de probe ca faptele in urma savarsirii carora inculpatul a fost trimis in judecata in prezenta cauza exista dincolo de orice dubiu, constituie infractiunile retinute, tinand cont de individualizarea executarii pedepselor principale deja efectuata, se impune aplicarea solutiei procesuale prevazute de art. 396 alin. 1, 2 Cod de procedura penala, respectiv condamnarea cu suspendarea executarii sub supraveghere a acestora si in consecinta si a rezultantei.

In privinta laturii civile, partile civile . si . sau constituiot parti civile in procesul penal ncu sumele de 12.000 lei, reprezentand despagubiri materiale si respectiv 400 lei, resprezentand suma sustrasa inca din faza de urmarire penala.

Pentru ca inculpatul sa raspunda civil in procesul penal, este necesara indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii prevazute in situatii tranzitorii de art. 1357 cod civil si art. 1381 Cod civil si urm, cu aplicarea art. 5 din Legea nr. 71/2011, deoarece momentul epuizarii este ulterior datei de 01.10.2011, de intrare in vigoare a actualului Cod penal, precum si de art. 19 Cod de procedura penala.

Acestea sunt: existenta manifestarii de vointa a partii vatamate de a fi despagubita in cadrul procesului penal; existența faptei ilicite ale inculpatului, existenta prejudiciului suferit de persoana vatamata ca urmare a savarsirii de catre inculpat a faptei ilicite, existența unei legaturi de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei inculpatului care a cauzat prejudiciul, prejudiciul persoanei vatamate constituita parte civila sa fi fost cauzat prin savarsirea infractiunii pentru care inculpatul este cercetat in procesul penal.

Din punctul de vedere al dreptului substantial civil, infractiunile retinute in cauza, furt calificat si distrugere, reprezinta fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, interzise de art. 1357 Cod civil, cu aplicarea art. 5 din Legea nr. 71/2011.

Raportul de cauzalitate rezulta din materialitatea savarsirii faptelor ilicite.

Vinovatia inculpatului sub aspect civil poate fi stabilita in contextul in care a avut reprezentarea actiunilor sale, ca si a consecintelor acestora, pe care le-a urmarit sau cel putin carora le-a acceptat producerea.

Prejudiciul este constituit de despagubirile materiale, constand in contravaloarea sistemului de alarma sau/si a geamului distrus in cazul ., respectiv in suma sustrasa, in cazul ..

In privinta cuantumului, . nu a probat daunele materiale in nici un cuantum, in conditiile in sarcina probei ii revenea potrivit art. 99 aqlin. Cod de procedura penala, in timp ce suma sustrasa . a rezultat din declaratii de martor si persoana vatamata, concordante cu ale inculpatului.

In consecinta, actiunea formnulata de paertea civila ., pe cand cea formulata de ., nu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

I. In temeiul art. 386 alin. 1 Cod de procedura penala, admite in parte propunerea formulata din oficiu de schimbare a incadrarii juridice a faptelor retinute prin Rechizitoriu in sarcina inculpatului F. A., fiul lui I. si A., nascut la 05.04.1980 in Tirgu-M., jud. M., CNP_, domiciliat in Tirgu-M., ., ., cu antecedente penale.

Schimba incadrarea juridica a faptelor retinute prin Rechizitoriu in sarcina inculpatului, din infractiunile de: furt calificat, prev de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.g, i Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969 si a art. 37 alin.1 lit.a Cod penal din 1969, distrugere, prev de art. 217 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.a Cod penal din 1969; furt calificat, prev de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. e,g Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969 si a art. 37 alin.1 lit.a Cod penal din 1969; furt calificat, prev de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. g, i Cod penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal din 1969, in infractiunile de: furt calificat, prev art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, a art. 44 alin.1 Cod penal si a art. 3 Cod penal si distrugere, prev de art. 253 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin.1 Cod penal, persoana vatamata .; 2 infractiuni de furt calificat, prev de art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin.1 Cod penal, persoane vatamate . si Cotarlan G. D.;furt calificat prev de art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin.1 Cod penal, persoana vatamata C. J., toate cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal si a art. 5 Cod penal

In temeiul art. 396 alin. 1, 2,10 Cod de procedura penala, raportat la art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, a art. 44 alin.1 Cod penal si a art. 3 si 5 Cod penal, condamna pe inculpatul F. A. la pedeapsa principala de 1 an si 1 luna inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat - persoana vatamata ..

In temeiul art. 83 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 15 alin.2 din Legea nr. 187/2012, revoca suspendarea conditionata a executarii sentintei penale nr. 1088/2010 a Judecatoriei Tirgu-M., prin care a fost aplicata inculpatului pedeapsa de 7 luni inchisoare.

Contopeste pedepsele de 1 an si 1 luna inchisoare si 7 luni inchisoare, aplica pedeapsa cea mai grea, de 1 an si 1 luna inchisoare, la care adauga sporul de 1/3 din pedeapsa de 7 luni inchisoare si aplica inculpatului pedeapsa principala rezultanta de 1 an si 3 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat impotriva persoanei vatamate ., in stare de pluralitate intermediara de infractiuni

In temeiul art. 396 alin. 1, 2,10 Cod de procedura penala, raportat la art. 253 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin.1 Cod penal si a art. 5 Cod penal, condamna pe inculpatul F. A. la pedeapsa principala de 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de distrugere - persoana vatamata ..

Contopeste pedepsele de 6 luni inchisoare si 7 luni inchisoare, aplica pedeapsa cea mai grea, de 7 luni inchisoare, la care adauga sporul de 1/3 din pedeapsa de 6 luni inchisoare si aplica inculpatului pedeapsa principala rezultanta de 9 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de distrugere impotriva persoanei vatamate ., in stare de pluralitate intermediara de infractiuni.

In temeiul art. 396 alin. 1,2,10 Cod de procedura penala, raportat la art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin.1 Cod penal si a art. 5 Cod penal, condamna pe inculpatul F. A. la pedeapsa principala de 10 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat - persoana vatamata Cotarlan G. D..

Contopeste pedepsele de 1 an inchisoare si 7 luni inchisoare, aplica pedeapsa cea mai grea, de 10 luni inchisoare, la care adauga sporul de 1/3 din pedeapsa de 7 luni inchisoare si aplica inculpatului pedeapsa principala rezultanta de 1 an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat impotriva persoanei vatamate Cotarlan G. D., in stare de pluralitate intermediara de infractiuni

In temeiul art. 396 alin. 1, 2,10 Cod de procedura penala, raportat la art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin.1 Cod penal si a art. 5 Cod penal, condamna pe inculpatul F. A. la pedeapsa principala de 10 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat - persoana vatamata ..

Contopeste pedepsele de 1 an inchisoare si 7 luni inchisoare, aplica pedeapsa cea mai grea, de 10 luni inchisoare, la care adauga sporul de 1/3 din pedeapsa de 7 luni inchisoare si aplica inculpatului pedeapsa principala rezultanta de 1 an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat impotriva persoanei vatamate ., in stare de pluralitate intermediara de infractiuni

In temeiul art. 396 alin. 1,2,10 Cod de procedura penala, raportat la art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin.1 Cod penal si a art. 5 Cod penal, condamna pe inculpatul F. A. la pedeapsa principala de 1 an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat - persoana vatamata C. J..

Constata revocata suspendarea conditionata a executarii sentintei penale nr. 1088/2010 a Judecatoriei Tirgu-M., prin care a fost aplicata inculpatului pedeapsa de 7 luni inchisoare

Contopeste pedepsele de 1 an inchisoare si 7 luni inchisoare, aplica pedeapsa cea mai grea, de 1 an inchisoare, la care adauga sporul de 1/3 din pedeapsa de 7 luni inchisoare si aplica inculpatului pedeapsa principala rezultanta de 1 an si 2 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat impotriva persoanei vatamate C. J., in stare de pluralitate intermediara de infractiuni.

In temeiul art. 38 alin.1 Cod penal, contopestepedeapsa principala rezultanta de 1 an si 3 luni inchisoare, pedeapsa principala rezultanta de 9 luni inchisoare, pedeapsa principala rezultanta de 1 an inchisoare, pedeapsa principala rezultanta de 1 an inchisoare, pedeapsa principala rezultanta de 1 an si 2 luni inchisoare.

Aplica pedeapsa cea mai grea, de 1 an si 3 luni inchisoare, la care adauga sporul de 1/3 din totalul pedepselor de 9 luni inchisoare, 1 an inchisoare, 1 an inchisoare si 1 an si 2 luni inchisoare, respectiv 1 an si 3 luni inchisoare si aplica inculpatului pedeapsa rezultanta principala de 2 ani si 6 luni inchisoare, pentru concurs.

In temeiul art. 91 Cod penal, suspenda sub supraveghere executarea pedepsei principale rezultante de 2 ani si 6 luni inchisoare aplicatea inculpatului, pe durata termenului de supraveghere de 3 ani de la ramanerea definitiva, stabilit conform art. 92 alin.1,2 Cod penal.

In temeiul art 92 alin.3 Cod penal, raportat la art. 93 alin.1, alin.2 lit.b, alin. 3 Cod penal, obliga inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere stabilit, sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere si sa execute urmatoarele obligatii: să se prezinte la Serviciul de Probatiune M., desemnat cu supravegherea inculpatului, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de Serviciul de Probatiune M. sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate; sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada de 120 de zile, in cadrul Primariei M., sau Corunca.

Atrage atentia inculpatului ca savarsirea din nou a unei infractiuni in cursul termenului de incercare, nerespectarea masurilor de supraveghere, sau neexecutarea obligatiilor impuse, pot atrage revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei principale rezultante, in acest caz urmand sa execute pedeapsa cu privare de libertate, in conditiile legii.

In temeiul art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatului exercitiul drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, pe o perioada de 3 ani de la ramanerea definitiva a pedepsei principale de 1 an si 1 luna inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat - persoana vatamata ..

In temeiul art. 45 alin.1 Cod penal, aplica inculpatului pedeapsa interzicerii exercitiului drepturilor prev de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, pe o perioada de 3 ani de la ramanerea definitiva, alaturi de pedeapsa rezultanta principala de 2 ani si 6 luni inchisoare, cu titlul de pedeapsa complementara rezultanta.

In temeiul art. 397 Cod de procedura penala, raportat la art. 19 Cod de procedura penala, raportat la art. 1357 Cod civil, cu aplicarea art. 5 din Legea nr. 71/2011, respinge ca neintemeiata actiunea civila formulata de partea civila ., prin administrator domiciliat in . F, jud. M..

In temeiul art. 397 Cod de procedura penala, raportat la art. 19 Cod de procedura penala, raportat la art. 1357 Cod civil, cu aplicarea art. 5 din Legea nr. 71/2011, admite actiunea civila formulata de partea civila ., cu sediul in Tirgu-M., ., jud. M..

Obliga pe inculpat la plata sumei de 400 lei, reprezentand despagubiri materiale catre partea civila ..

In temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedura penala, obliga inculpatul la plata sumei totale de 570 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 300 lei sunt aferenti fazei de urmarire penala.

Onorariul avocatilor din oficiu, in cuantum total de 250 lei, din care onorariul partial de 50 lei stabilit aferent delegatiei avocatiale nr.5685/2013 si 200 lei, aferent delegatiei avocatiale nr. 782/2014, se va avansa din fondurile Ministerului de Justitie catre Baroul M.

Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica azi, 15.06.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

D. D.-P. V. G.

Dosar nr._

HOT.