Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 485/2015. Judecătoria VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 485/2015 pronunțată de Judecătoria VASLUI la data de 14-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA V.
Sentința penală Nr. 485/2015
Ședința publică de la 14 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. C. S.
Grefier E. M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria V. este reprezentat de procuror S. F.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul M. V., domiciliat în . V., trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, parte vătămată fiind B. I. S., domiciliată în . V..
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform dispozițiilor art. 369 din Noul Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns partea vătămată B. I. S., lipsind inculpatul M. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită.
Pe baza actului de identitate prezentat s-a procedat la legitimarea persoanei vătămate B. I.-S. (născută în Băcești, județ V., CNP:_, domiciliată în . V.).
Persoana vătămată B. I.-S., interpelată fiind, arată că nu se împacă cu inculpatul, pentru că acesta continuă să-l amenințe cu moartea, îl înjură, motiv pentru care înțelege să se judece în continuare cu acesta.
De asemenea, interpelată fiind cu privire la cererea de constituire ca parte civilă depusă la dosar, la termenul anterior, persoana vătămată B. I. S. arată că se constituie parte civilă cu suma de 3.000 lei daune materiale și 3.000 lei daune morale.
Instanța ia act că persoana vătămată B. I. S.se constituie parte civilă cu suma de 3.000 lei daune materiale și 3.000 lei daune morale.
Partea civilă B. I.-S. arată că nu are de solicitat probe pentru a fi administrate în cauză și nici alte cereri nu are de formulat.
Părțile interpelate fiind arată că nu mai au de formulat cereri în cauză și se poate acorda cuvântul la fond.
Având în vedere precizarea părților cum că nu mai au de formulat cereri în cauză, în baza art. 387 alin. 2 Cod procedură penală instanța constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul la dezbateri privind fondul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că inculpatul M. V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria V., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal.
Prin actul de sesizare s-a reținut că, pe data de 20.09.2014, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată B. I.-S. într-un bar din satul Dumești, iar datorită faptului că partea vătămată i-a reproșat că stătea de vorbă cu gestionara prea mult și din acest motiv partea vătămată nu putea să efectueze cumpărături, inculpatul a lovit partea vătămată cu un tac de la jocul de biliard, partea vătămată a căzut la pământ, iar inculpatul a continuat să-l lovească până în momentul în care persoanele care se aflau în bar au strigat la acesta să se oprească, după care inculpatul a părăsit localul.
Din probatoriul administrat rezultă că partea vătămată a suferit leziuni ca urmare a loviturilor primite, leziuni ce au necesitat un nr. de 8-9 zile îngrijiri medicale.
Reprezentantul Parchetului arată că, probatoriul administrat în cauză conduce la răsturnarea prezumției de nevinovăție, având în vedere declarațiile martorilor audiați, certificatul medico-legal și declarațiile părții vătămate.
Având în vedere aceste aspecte, reprezentantul Parchetului solicită condamnarea inculpatului M. V., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, la o pedeapsă cu închisoarea, fapta fiind săvârșită după . dispozițiilor Codului penal actual, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și manifesta un eventual acord de a presta muncă în folosul comunității, astfel încât instanța nu poate dispune amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere în cazul în care se va dispune condamnarea inculpatului.
De asemenea, având în vedere antecedența penală a inculpatului care, deși nu atrage starea de recidivă însă, la individualizarea pedepsei trebuie să se aibă în vedere acest aspect, reprezentantul Parchetului solicitând condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea.
Pe latură civilă, reprezentantul Parchetului solicită obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către partea vătămată care a formulat pretenții civile în cuantum de 3.000 lei daune materiale, urmând ca instanța să aprecieze cuantumul acestor pretenții în măsura în care au fost probate, dar și cu privire la daunele morale, în cuantum de 3.000 lei, reprezentând suferința și faptul că s-a creat o anumită stare de spirit în comunitate cu privire la fapta săvârșită de către inculpat și suferințele părții vătămate. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Având cuvântul, partea civilă B. I.-S. arată că este de acord cu cele expuse de reprezentantul Parchetului, solicitând a fi admisă acțiunea civilă.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Pe rolul acestei instanțe, la data de 26.01.2015, sub dosar nr._ a fost înregistrat Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria V. nr. 4523/P/2014 din 20.01.2015 prin care, în baza prevederilor art. 327 lit. a Cod de procedură penală, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. V. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prevăzută de art. 193 al. 2 Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în data de 20.09.2014, inculpatul M. V. a lovit-o pe persoana vătămată B. I. S., cauzându-i leziuni care au necesitat un nr. de 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
În susținerea actului de sesizare au fost indicate următoarele mijloace de probă:
- plângerea și declarația persoanei vătămate;
- declarații suspect/inculpat
- certificat medico-legal nr. 701/23.09.2014 (fila 12 dosar urmărire penală)
- declarațiile martorilor D. S. și M. E. E..
Prin încheierea dată în Camera de Consiliu din 03.03.2015, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 4523/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. privind pe inculpatul M. V., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prevăzută de art. 193 al. 2 Cod penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei (fila 13).
Deși a fost prezent la termenul de judecată din data de 24.03.2015, când s-a dispus amânarea cauzei din cauza lipsei de procedură cu persoana vătămată, inculpatul M. V. primind termen în cunoștință, acesta nu s-a prezentat ulterior pentru a fi audiat.
Persoana vătămată B. I. S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.000 lei-despăgubiri materiale și cu suma de 3.000 lei-daune morale, conform înscrisului depus la dosar (fila 21) și nu a indicat probe suplimentare.
A fost atașată la dosar și fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
ÎN FAPT
În seara zilei de 20.09.2014 persoana vătămată B. I. S. a mers împreună cu martorii D. S. și P. V. la un bar din satul Dumești pentru a cumpăra țigări și a servi băuturi alcoolice. Ajungând la bar, cei doi martori s-au așezat la o masă pe terasă, iar persoana vătămată B. I. S. a intrat pentru a cumpăra o sticlă cu bere. În bar se aflau mai multe persoane printre care și inculpatul M. V. cu care vătămatul avea o relație conflictuală. Întrucât inculpatul M. V. purta o discuție cu gestionara și insista ca aceasta să-i dea banii de la aparatele de jocuri electronice, persoana vătămată B. I. S. i-a atras atenția că stă la rând și dorește să cumpere ceva, fapt ce l-a deranjat pe inculpat. În cele din urmă, persoana vătămată a plecat pe terasa barului și în timp ce servea berea cu martorii D. S. și P. V., inculpatul M. V. a ieșit din bar și l-a lovit pe vătămat cu un tac în zona feței. Persoana vătămată B. I. S. s-a apărat, ridicând un scaun, împrejurare în care inculpatul a rupt tacul, iar după ce vătămatul a căzut, a continuat să-i aplice lovituri. Întrucât mai multe persoane strigau la inculpat să se liniștească și au sesizat organele de poliție prin apelul 112, inculpatul M. V. a încetat să mai agreseze persoana vătămată și a părăsit barul.
Din certificatul medico-legal nr. 701/23.09.2014 reiese că persoana vătămată B. I. S. a prezentat leziuni traumatice de tipul luxației dentare gradul III dinții 3.1, 4.1, 4.2, tumefacției, excoriației și echimozei, leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale, prin care recunoaște și regretă comiterea faptei se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor audiați în cursul urmăririi penale - D. S. (fila 21) și M. E. E. (fila 23), care au perceput în mod direct cele întâmplate.
Situația de fapt reținută este dovedită cu următoarele mijloace de probă:
- plângerea și declarația persoanei vătămate;
- declarații suspect/inculpat
- certificat medico-legal nr.701/23.09.2014 (fila 12)
- declarațiile martorilor D. S. și M. E. E..
Întrucât situația de fapt reținută în actul de inculpare se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța constată că săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, fiind răsturnată în mod clar prezumția legală relativă de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului prin dispozițiile art. 99 și art. 4 Noul Cod de procedură penală, art. 23 alin. 11 din Constituția României și art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale.
ÎN D.
Fapta inculpatului M. V. care, în seara de 20.09.2014, a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate B. I. S., în urma cărora aceasta a suferit leziuni traumatice care au necesitat un nr. de 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri și alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune sub aspectul laturii obiective și a fost săvârșită de către inculpatul M. V. cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestuia.
Instanța va avea în vedere că funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, luând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate.
Vor fi avute în vedere datele personale ale inculpatului care a avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale, regretând săvârșirea faptei, vârsta sa, împrejurările concrete ale comiterii faptei și urmările produse.
Toate acestea evidențiază faptul că inculpatul a săvârșit acțiunea ilicită datorită unui complex de împrejurări ce au contribuit să se abată de la conduita sa obișnuită.
Vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, niciuna din probele administrate nefiind de natură a naște dubii sub acest aspect.
În cazul în care se constată că fapta săvârșită aduce o atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ea implicit atrage aplicarea unei sancțiuni penale.
Cum și caracteristicile unei persoane ce săvârșește o faptă penală prezintă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social și pentru stabilirea unei sancțiuni eficiente, instanța, luând în considerare toate elementele obiective și subiective ale cauzei, apreciază că aplicarea unei pedepse cu amenda este de natură să asigure realizarea scopului pedepsei.
Potrivit dispozițiilor art. 61 Cod penal, amenda constă în suma de bani pe care inculpatul este obligat să o plătească statului, stabilirea amenzii făcându-se prin sistemul zilelor-amendă.
Potrivit acestui sistem, amenda este prevăzută de lege nu sub forma unei sume de bani, ci sub forma unui număr de zile - amendă, iar suma corespunzătoare unei zile de amendă urmează a fi stabilită de către instanță între anumite limite prevăzute de lege.
Limitele speciale ale zilelor - amendă depind de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, respectiv dacă aceasta este doar pedeapsa amenzii ori dacă aceasta este prevăzută ca alternativă cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani sau, respectiv, care depășește 2 ani.
În cazul infracțiunii prevăzute de art. 193 alin. 2 Cod penal sancțiunea prevăzută de legiuitor este de la 6 luni la 5 ani închisoare sau amenda situație în care sunt incidente dispozițiile art. 61 alin. 4 lit. c Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 4 lit. c Cod penal, limitele speciale ale zilelor - amendă sunt cuprinse între 180 și 300 zile, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de doi ani.
Codul penal folosește două elemente pentru determinarea cuantumului amenzii, și anume: numărul zilelor - amendă, care exprimă gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, considerent pentru care numărul acestora se stabilește pe baza criteriilor generale de individualizare a pedepsei, și respectiv valoarea unei zile-amendă ce se determină ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale acestuia față de persoanele aflate în grija sa.
Raportat criteriilor mai sus enunțate, instanța va stabili suma corespunzătoare unei zile-amendă ca fiind în cuantum de 10 lei.
Față de considerentele de mai sus, existând suficiente elemente pentru a permite concluzia că acesta se va îndrepta și fără aplicarea unei pedepse cu închisoarea și nu există un pericol de reiterare a comportamentului infracțional, instanța în baza art. 396 alin. 1, 2 Cod procedură penală raportat la art. 61 alin. 1 și alin. 4 lit. c Cod penal va condamna pe inculpatul M. V. la pedeapsa de 1.800 lei amendă penală - echivalentul a 180 zile-amendă, cuantumul și numărul zilelor de amendă fiind stabilite potrivit art. 61 alin. 2, 3 Cod penal - pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și sancționată de art. 193 alin. 2 Cod penal.
Va stabili suma corespunzătoare unei zile de amendă ca fiind în cuantum de 10 lei.
În baza art. 63 alin. 1 Cod penal, va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor neexecutării cu rea-credință a amenzii penale stabilite, în sensul că neexecutarea cu rea-credință, în tot sau în parte, a amenzii, atrage de drept înlocuirea celor 180 zile-amendă stabilite cu 180 zile închisoare.
Potrivit dispozițiilor art. 559 alin. 1 Cod procedură penală, persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În latura civilă a cauzei, persoana vătămată B. I. S. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 lei despăgubiri materiale și cu suma de 3.000 de lei-daune morale.
Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 5 Cod procedură penală, repararea prejudiciului material și moral se face „potrivit legii civile” ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală, cât și la cele de drept procesual civil, derogările în materie penală rezultate din alăturarea acțiunii civile acțiunii penale fiind expres reglementate în Codul de procedură penală.
Rezultă deci, că temeiul răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma săvârșirii infracțiunilor îl constituie temeiul general al răspunderii civile delictuale. Aceste dispoziții legale reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie care angajează răspunderea autorului faptei ori de câte ori sunt îndeplinite cumulativ condițiile acesteia și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii civile delictuale, constă în rezultatul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană, iar pentru a fi susceptibil de reparare trebuie acesta să aibă un caracter cert atât în privința existenței, cât și a posibilităților de evaluare, iar dovada existenței prejudiciului și a întinderii acestuia revine victimei faptei ilicite.
Acțiunea civilă promovată de partea civilă B. I. S. urmează a fi admisă în parte pentru următoarele considerente:
Referitor la despăgubirile materiale solicitate, partea civilă B. I. S. nu a făcut în nici un fel dovada acestora, motiv pentru care instanța le va respinge ca neîntemeiate.
În privința daunelor morale, instanța reține că prejudiciul moral, consecința negativă, nesusceptibilă de evaluare pecuniară care rezultă din lezarea unui drept este măsurat cu oarecare relativitate, ce ține de persoana victimei, de consecințele negative suferite de aceasta în plan fizic și psihic, de importanța valorilor morale lezate și de intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către victimă.
Dacă în cazul stabilirii răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciul este relativ ușoară, întrucât aceasta este material evaluabil în bani, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daune morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt nepatrimoniale.
În privința stabilirii cuantumului despăgubirii acordate pentru repararea daunelor morale este necesară o analiză in concreto și subiectivă a existenței și întinderii prejudiciului, precum și corelarea despăgubirii cu realitatea măsurată a suferințelor îndurate de victimă.
Atingerea de orice fel adusă integrității fizice, psihice sau sănătății unei persoane se concretizează într-o suită de rezultate negative, între care se pot identifica aproape întotdeauna consecințe de natură morală.
În acest sens, vătămarea integrității corporale a unei persoane, atingerea dreptului la integritatea fizică și psihică - ca drept nepatrimonial - are ca rezultat producerea unui prejudiciu nepatrimonial constând în suferințele fizice și psihice încercate prin săvârșirea faptelor culpabile, tratamentul medical aplicat, perioada necesară pentru vindecare, suferințele psihice pe care aceasta le-a încercat ca urmare a modificării cursului firesc al vieții pe care o ducea anterior ca urmare a leziunilor suferite.
Din analiza probatoriului administrat în cauză instanța reține că părții vătămate i-au fost cauzate leziuni traumatice de tipul luxației dentare gradul III dinții 3.1, 4.1, 4.2, tumefacției excoriației și echimozei, care au necesitat un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Astfel, sub aspectul daunelor morale, ținând cont și de Recomandarea Consiliului Europei din 1959 de la Londra care sublinia între altele că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei, instanța va avea în vedere că în prezenta cauză au existat prejudicii morale decurgând din suferințele fizice și psihice suferite.
Întinderea daunelor morale va fi stabilită astfel, în raport cu gravitatea vătămărilor produse și cu intensitatea suferințelor cauzate, pentru ca suma acordată cu acest titlu să reprezinte o justă satisfacție acordată victimei pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, fără însă a constitui pentru acesta o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
Raportat considerentelor mai sus-expuse, instanța va obliga pe inculpatul M. V. să achite părții vătămate B. I. S. suma de 1.500 lei, cu titlu de daune morale, sumă pe care instanța o apreciază ca o reparare rezonabilă pentru suferințele și consecințele negative pe care le-a resimțit pe plan fizic și psihic ca urmare a atingerii aduse integrității sale, urmând a fi respinse ca neîntemeiate restul pretențiilor formulate cu acest titlu.
Văzând dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 396 alin. 1, 2 Cod procedură penală raportat la art. 61 alin. 1, 4 lit. c Cod penal condamnă pe inculpatul M. V., fiul lui V. și E., născut la data de 03.02.1977 în ., domiciliat în . V., căsătorit, studii-generale, cu antecedente penale, C.N.P.-_, la pedeapsa de 1.800 lei amendă penală - echivalentul a 180 zile-amendă, cuantumul și numărul zilelor de amendă fiind stabilite conform art. 61 alin. 2, 3 Cod penal - pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și sancționată de art. 193 alin. 2 Cod penal (fapta din 20.09.2014).
Stabilește suma corespunzătoare unei zile de amendă ca fiind în cuantum de 10 lei.
În baza art. 63 alin. 1 Cod penal, atrage atenția inculpatului asupra consecințelor neexecutării cu rea-credință a amenzii penale stabilite, în sensul că neexecutarea cu rea-credință, în tot sau în parte, a amenzii atrage de drept înlocuirea celor 180 zile-amendă stabilite cu 180 zile închisoare.
Potrivit dispozițiilor art. 559 alin. 1 Cod procedură penală, persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 19, art. 397 Cod procedură penală admite, în parte, acțiunea civilă formulată de persoana vătămată, constituită parte civilă, B. I.-S., domiciliată în . V., și obligă pe inculpatul M. V. la plata către aceasta a sumei de 1500 lei - daune morale, respingând restul pretențiilor solicitate ca neîntemeiate.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul M. V. la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2015.
Președinte,
L. C.
S. Grefier,
E. M.
B.
Red. S.C.L.
Th-red. B.E.M.
Ex. 5/11.05.2015
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 436/2015.... → |
|---|
