Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Sentința nr. 6/2015. Judecătoria VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6/2015 pronunțată de Judecătoria VASLUI la data de 29-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA V.
JUDVS
Sentința penală nr. 6/C
Ședința din camera de consiliu de la 29 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. G.
Grefier: C.-ANI P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria V. este reprezentat de procuror S. F.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei penale privind pe revizuentul ., având ca obiect revizuire dosar. nr._ - plângere soluții de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP).
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința din camera de consiliu de la 22.04.2015, fiind consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. La acel termen, având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea în cauză pentru azi, 29.04.2015, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze penale, constată următoarele:
Pe rolul acestei instanțe, la data de 20.03.2015, sub dosar nr._ a fost înregistrată cererea de revizuire împotriva încheierii la data de 23.01.2015, formulată de S.C. I. R. S.A. Iași, pronunțată de Judecătoria V. prin care s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de către petenta de S.C. I. R. S.A. cu sediul în Iași, ., jud. Iași, Cod fiscal RO_ în contradictoriu cu intimatul Ville C., domiciliat în V., ., împotriva soluției din Ordonanței de clasare nr. 2694/P/2013 din 23.05.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria V., menținută prin ordonanța nr. 1005/II/2/2014 din 10.10.2014 a P.-Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria V..
În motivarea cererii formulate, petenta a arătat că o persoana poate exercita calitatea de expert în condițiile dispozițiilor prevăzute de Legea 10/1995 cu modificările și completării ulterioare; Legea 422/2001, republicată în 2008, cu modificările și completările ulterioare; Legea 50/1991 republicată în 2004, cu modificările și completările ulterioare; Norma metodologică de aplicare Legii nr. 50/1991, aprobată prin ordinul MDRL nr. 839/2009, cu modificările și completările ulterioare; și ordinul Ministrului Culturii 2495/2010.
A mai susținut că dispozițiile Legii nr. 10/1995 stipulează că expertizele tehnice privind calitatea construcțiilor sunt efectuate numai de către experți tehnici atestați, conform reglementărilor în vigoare, de către MDRAP și Ministrul Culturii, astfel că, soluția instanței de respingere a plângerii formulate este una eronată, raționamentul expus, respectiv faptul că legea prevede toate aceste condiții doar în situația în care se evaluează starea unei construcții și există necesitatea emiterii unor soluții, fiind în contradicție cu aceste prevederi legale.
A mai arătat că, deși instanța a reținut mențiunile cuprinse în adresa nr._/01.08.2013 emisă de către Ministerul Justiției, nu există nicio dispoziție legală care să permită ca experții judiciari să poată efectua expertize privind evaluarea lucrărilor executate, fără a deține autorizările legale. Astfel, potrivit Ordinului nr. 2495/2010 care stabilește Normele privind atestarea specialiștilor pentru realizarea de expertize a construcțiilor înregistrate cu valoare de patrimoniu, atestarea se face de către Ministerul Culturii. De asemenea, potrivit nomenclatorului specializărilor expertizelor tehnice, o construcție monument este clasificată la codul 8, și nu la codul 20 specific construcțiilor civile. În condițiile în care soluția instanței are la bază mențiuni din cuprinsul adresei ISC nr. 3134/20.02.2014 emisă de către Ministerul Justiției, se ajunge la desființarea dispozițiilor legale și instituirea unor excepții pe care legea nu le prevede.
Experții numiți în afara acestor legi, nu pot realiza expertize atâta timp cât nu au calitatea de expert tehnic MLPAT, astfel cum este definit prin lege și numai după ce îndeplinesc criterii restrictive și tot astfel cum impune și legislația privim protejarea patrimoniului, experții tehnice sunt atestați MLPAT, în urma unui examen, astfel cum prevede Legea 10/1995 și cum este detaliat de legile ce susțin acest lucru. Ulterior, experții tehnici atestați MLPAT, pe baza unui dosar bine întocmit, în urma unui examen obțin și atestatul de la Ministerul Culturii, în conformitate cu Ordinul Ministrului 2495/2010.
De asemenea,în analiza realizata in vederea întocmirii raportului de expertiza, expertul judiciar Viile C. era obligat să respecte Legea nr. 422/2001, statutul de expert judiciar nu îi putea permite ignorarea legilor, dar mai ales a HG 28/2008, a Legii 10/1995 și normativelor în vigoare. Din modul in care a redactat raportul rezultă fără urmă de îndoială că acesta a încălcat dispozițiile Legii nr. 10/1995, HG 925/2006, HG 28/2008.
A mai susținut că soluția de respingere a plângerii se întemeiază pe_/01.08.2013 emisă de către Serviciul Profesii Juridice Conexe din cadrul Ministerul Justiție și că, în urma demersurilor întreprinse Serviciul Profesii Juridice Conexe din cadrul Ministerul Justiție a reformulat exprimarea sa din adresa nr._/01.08.2013 și desființează susținerea că experții judiciari pot efectua expertize fără a deține atestatele legale, respectiv fără a avea avizul MLPAT și Ministerul Culturii. În condițiile în acre Ministerul Justiției și-a retras adresa, astfel cum aceasta a fost formulată, situația de fapt s-a modificat, astfel că, este evident că expertul a fost numit în mod nelegal, fiind încălcate prevederile art. 339 alin. 4 și urm. C.P.P.
În drept, au fost invocate prevederile art.453 pct. a Cod procedură penală.
Anexat cererii formulate, a fost depusă, în copie, adresa nr. 6075/23.02.2015.
La dosarul cauzei fost înaintat dosarul nr._ .
Examinând cererea de revizuire, instanța reține următoarele:
Prin Încheierea penală din data de 23.01.2015 dată de Judecătorul de Cameră Preliminară în dosarul nr._ al Judecătoriei V. s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de către petenta S.C. I. R. S.A. cu sediul în Iași, ., jud. Iași, Cod fiscal RO_ în contradictoriu cu intimatul Ville C., domiciliat în V., ., ., jud. V., împotriva soluției din Ordonanței de clasare nr. 2694/P/2013 din 23.05.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria V., menținută prin ordonanța nr. 1005/II/2/2014 din 10.10.2014 a P.-Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria V..
S-a reținut că, în speță, în cadrul actelor efectuate după primirea plângerii în vederea începerii sau nu a urmăririi penale, organele de urmărire penală au administrat legal un material probator suficient să confirme că, în cauză, există cazul care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv cel prevăzut de art.16 alin.1 lit. b Cod procedură penală și că nu sunt evidențiate aspecte de natură penală împotriva persoanei cercetate Ville C., iar actele de cercetare ce au fost efectuate în cauză cu respectarea normelor procesuale și procedurale penale, cât și a dispozițiilor referitoare la infracțiunea cercetată, sunt îndestulătoare, în acest sens.
Împotriva Încheierea penală din data de 23.01.2015 dată de Judecătorul de Cameră Preliminară în dosarul nr._ al Judecătoriei V. s-a formulat prezenta cerere de revizuire.
În drept, potrivit art. 452 Cod procedură penală, hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât în ceea ce privește latura penală, cât și cu privire la latura civilă.
Analizând dispozițiile care reglementează calea de atac a revizuirii, instanța constată că se poate exercita această cale de atac doar împotriva hotărârilor prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin care s-a statuat asupra existenței faptei și a vinovăției, pe latură penală, presupunând pronunțarea unei soluții de achitare, încetare a procesului penal, condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei sau amânare a aplicării pedepsei.
De asemenea, prin Decizia nr. XVII din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a și b din Codul de procedură penală, este inadmisibilă.
Echivalentul prevederilor art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a și b din Codul de procedură penală, este reprezentat de art. 340 din Noul Cod de procedură penală.
Analizând deciziile pronunțate în recursurile în interesul legii în materie penală și procesual penală cu privire la efectele acestora în contextul noilor reglementări, s-a stabilit că decizia, deși vizează procedura reglementată de vechiul cod d procedură penală, va produce efecte și după . Noului Cod de procedură penală, întrucât nu se constată modificări referitor la posibilitatea exercitării revizuirii împotriva hotărârilor de tipul celor avute în vedere prin aceasta și nici cu privire la soluțiile ce pot fi dispuse în cadrul procedurii reglementate de Noul Cod de procedură penală.
Astfel, prin soluțiile dispuse potrivit art. 341 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară, examinează soluțiile de clasare sau de renunțare la urmărirea penală, dispuse prin ordonanță sau rechizitoriu, fără însă a se pronunța asupra fondului cauzei.
In ceea ce privește Încheierea penală din data de 23.01.2015 dată de Judecătorul de Cameră Preliminară în dosarul nr._ al Judecătoriei V. se reține că prin aceasta nu a fost soluționat fondul cauzei.
De asemenea, în ceea ce privește temeiul de drept invocat invocat, respectiv art. 453 pct. a Cod procedură penală, raportat la susținerile formulate, se reține că acestea se încadrează în categoria de fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, potrivit art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
Însă, conform deciziei nr. XVII din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a stabilit faptul că „cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) și b) din Codul de procedură penală, este inadmisibilă”.
În aceste condiții, chiar dacă au fost invocate fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, acestea nu pot fi valorificate prin intermediul acestei proceduri, care vizează doar hotărâri prin care s-a soluționat fondul dreptului.
Astfel, redeschiderea urmăririi penale nu se poate face, pentru fapte sau împrejurări noi, în cazul în care față de o persoană s-a dispus, în mod definitiv, o soluție de netrimitere în judecată, pe calea revizuirii, ci prin arătarea acestora organelor de urmărire penală.
Astfel, potrivit art. 335 alin. 2 Cod procedură penală, în cazul în care au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea, procurorul revocă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale.
Față de cele arătate mai sus, analizând admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire, pentru motivele invocate instanța urmează a respinge cererea conform art. 459 alin. 5 Cod procedură penală.
În ceea ce privește situația de fapt expusă de către revizuentă, instanța reține că aceasta ar fi fost analizată în condițiile în care cererea formulată ar fi fost admisibilă, însă neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate nu mai impune o analiză și sub acest aspect.
În consecință, în temeiul art. 459 alin. 5 raportat la alin. 3 Cod procedură penală, va respinge ca inadmisibilă, în principiu, cererea de revizuire a încheierii penale din data de 23.01.2015 a Judecătoriei V., dosar nr._, formulată de revizuenta S.C. I. R. SA, J_, C. RO_, cu sediul în mun. lași, ., județul Iași.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă revizuenta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 459 alin. 5 raportat la alin. 3 Cod procedură penală, respinge ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire a încheierii penale din data de 23.01.2015 a Judecătoriei V., dosar nr._, formulată de revizuenta S.C. I. R. SA, J_, C. RO_, cu sediul în mun. lași, ., județul Iași.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă revizuenta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă conform art. 459 alin. 4 Cod procedură penală.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. G. C.-Ani P.
Red-tehnored. - G.I. 29 .05.2015
P.C.A. - 29.05.2015/4 ex.
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 539/2015.... → |
|---|
