Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Sentința nr. 598/2015. Judecătoria VASLUI

Judecătoria VASLUI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 598/2015 pronunțată de Judecătoria VASLUI la data de 08-05-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA V.

JUDEȚUL V.

SENTINȚA PENALĂ Nr. 598/2015

Ședința publică de la 08 Mai 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE L. M.

Grefier C. S.

Ministerul Public este reprezentat prin doamna procuror B. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria V.

Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul I. I. M. și pe partea civilă C. C., partea civilă S. JUDEȚEAN V., având ca obiect vătămarea corporală (art.194 NCP) alin.1-

Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 24 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. La acel termen, pentru a da posibilitatea apărătorului inculpatului de a depune note de concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea în cauză pentru azi 8 mai 2015.

Deliberând;

INSTANȚA

Asupra cauzei de față ;

Prin rechizitoriul nr. 2427/P/2014 din 05.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. înregistrat pe rolul acestei instanțe sub dosar numărul_ a fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpatul I. I. M. pentru comiterea în stare de provocare a infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin.1 lit.b Cod penal cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a Cod penal.

În esență, în cuprinsul actului de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului I. I. M. că la data de 09.05.2014 a aplicat mai multe lovituri cu un hârleț în zona tibiei persoanei vătămate C. C. cauzându-i leziuni traumatice de tipul fracturii tibie stângă ce au necesitat pentru vindecare un număr de 95-100 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 328/23.05.2014.

În susținerea actului de sesizare au fost indicate următoarele mijloace de probă:

- declarația persoanei vătămate ( fila 17) ;

- declarație inculpat ( filele 23-30);

- declarații martori: C. I. C. ( fila 32); U. E. ( fila 33); C. M. ( fila 36), S. M. ( fila 37); V. C. ( fila 38); D. I. ( fila 40);

- procese-verbale de confruntare ( filele 41,45);

- certificat medico-legal nr. 328 din 23.05.2014 ( fila 22);

- proces-verbal de cercetare la fața locului ( fila 11).

Judecătorul de cameră preliminară prin încheierea dată la 03.04.2015 a constatat că rechizitoriul cuprinde datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, actele de urmărire penală efectuate, probele și mijloacele de probă, numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces, și locul unde urmează a fi citate, cheltuielile judiciare, mențiunile prevăzute la art. 330 si 331, dispoziția de trimitere în judecată.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către părți cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală și nici din oficiu nu se impun a fi invocate.

În raport cu cele mai sus menționate, în temeiul art. 346 alin. (2) Cod procedură penală a constatat legalitatea Rechizitoriului nr. 2427/P/2014 din 05.02.2015 emis de P. de pe lângă Judecătoria V., fiind respectate dispozițiile art. 328 Cod procedură penală, a administrării probelor cu respectarea dispozițiilor art. 114-123 din același cod, precum și actelor de urmărire penală, motiv pentru care în baza art. 346 alin. 2 a dispus începerea judecății în cauză privind pe inculpatul I. I. M. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.194 alin.1 lit.b Cod penal cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a Cod penal.

Procedura în fața instanței de judecată

În ședința publică din 03.04.2015, instanța a adus la cunoștința inculpatului I. I. M. dispozițiile art. 374 alin.4 Cod procedură penală și art. 396 alin. l Cod procedură penală, potrivit cărora poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, situație în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime.

Inculpatul I. I. M. a declarat că dorește ca judecarea cauzei să aibă loc în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii în condițiile art. 374 alin.4 Cod procedură penală și și-a manifestat acordul de a achita în integralitate despăgubirile civile cu titlu de daune materiale – respectiv suma de 600 lei - solicitate de partea civilă C. C., declarația acestuia luată în condițiile art. 375 Cod procedură penală fiind atașată la dosarul cauzei și a depus înscrisuri în circumstanțiere – caracterizări, acte medicale .( filele 32, 42-50)

Fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege, instanța a admis cererea inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii.

Acțiunea civilă

Persoana vătămată C. C., în ședința publică din 03.04.2015, a precizat că se constituie parte civilă în prezenta cauză cu suma de 20.000 lei ( 600 lei cu titlu de daune materiale și 19.400 lei cu titlu de daune morale și a depus la dosarul cauzei acte medicale .( filele 32, 38-41)

În cursul urmăririi penale prin adresele înaintate la dosar:

- Serviciul Județean de Ambulanță V. a comunicat că nu se constituie parte civilă în cauză ( fila 52);

- S. Județean de Urgență V. a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 5.121,68 lei, sumă ce reprezintă cv. cheltuieli spitalizare pentru persoana vătămată C. C. internat în perioada 9-23 mai 2014 în secția Ortopedie și Traumatologie ( fila 54)

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt și în drept, următoarele:

În fapt

Persoana vătămată C. C. a deținut o suprafață de teren situată pe imașul satului Cotic, teren care se află în proprietatea Primăriei . anul 2012 este folosit de săteni pentru pășunatul animalelor.

În dimineața zilei de 09.05.2014 persoana vătămată C. C. a plecat să ducă vacile la pășune și în timp ce se deplasa pe drumul public, ajungând în fața locuinței suspectului S. V., animalele au dat peste un stâlp pe care suspectul l-a amplasat în scopul construirii gardului. În aceste împrejurări, suspectul S. V. a atenționat persoana vătămată că îi strică gardul însă acesta s-a enervat și s-a apropiat de concubina sa U. E. cu intenția de a lua sapa de la aceasta și a-l lovit pe suspect, fapte ce l-a determinat pe suspect să fugă în curtea locuinței sale.

În dimineața aceleiași zile, inculpatul I. I. M. ( fiul vitreg al suspectului S. V.) a mers la un târg de animale organizat în . a revenit la domiciliu a priponit cele două cabaline în apropierea locuinței, pe imașul satului, imaș deținut până în anul 2012 de către persoana vătămată C. C..

În jurul orelor 12,00, inculpatul I. I. M. și tatăl său vitreg, suspectul S. V., au început să lucreze ca confecționarea gardului împrejmuitor al locuinței și, la un moment dat, au observat cum persoana vătămată C. C. s-a deplasat pe imaș și a lovit cu sapa o cabalină după care i-a desfăcut priponul. În această împrejurare, inculpatul I. I. M. a plecat spre vătămată având hârlețul cu care lucra în mână, iar din urma lui s-a deplasat pe imaș și suspectul Soricianu V.. Persoana vătămată i-a reproșat inculpatului că nu trebuia să lase animalele pe acel teren întrucât îi aparține după care cei doi și-au adresat reciproc injurii și cuvinte jignitoare. În timpul altercației, persoana vătămată C. C. a ridicat sapa cu intenția de a-l lovi pe inculpatul I. I. M., acesta s-a apărat cu hârlețul lovind în sapă, împrejurare în care sapa s-a rupt. Atunci, inculpatul I. I. M. a lovit cu hârlețul persoana vătămată, aplicându-i lovituri în zona picioarelor. Vătămatul a căzut la pământ acuzând dureri la piciorul stâng, moment în care a intervenit suspectul S. V. care l-a determinat pe inculpat să înceteze . și l-a condus la domiciliul său.

La scurt timp, persoana vătămată C. C. a fost transportată cu Ambulanța la S. Județean de Urgență V. unde i s-au acordat îngrijiri medicale și a fost internată în perioada 9-23 mai 2014.

Din certificatul medico-legal nr. 328 din 23.05.2014 reiese că persoana vătămată C. C. a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii cominutive 1/3 inferioară tibie stângă, deschisă tip II, fracturii 1/3 inferioară peroneu stâng, plăgii contuze, hematomului gambă stângă, excoriației și echimozei care necesită pentru vindecare un nr. de 95-100 zile îngrijiri medicale.

Situația de fapt expusă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- declarația persoanei vătămate ( fila 17) ;

- declarație inculpat ( filele 23-30);

- declarații martori: C. I. C. ( fila 32); U. E. ( fila 33); C. M. ( fila 36), S. M. ( fila 37); V. C. ( fila 38); D. I. ( fila 40);

- procese-verbale de confruntare ( filele 41,45);

- certificat medico-legal nr. 328 din 23.05.2014 ( fila 22);

- proces-verbal de cercetare la fața locului ( fila 11).

Întrucât situația de fapt reținută în actul de inculpare se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța constată că săvârșirea faptelor și vinovăția inculpatului au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, fiind răsturnată în mod clar prezumția legală relativă de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului prin dispozițiile art. 99 și art. 4 Noul Cod de procedură penală, art. 23 alin.11 din Constituția României și art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale

În drept

Fapta inculpatului I. I. M., care în ziua de 09.05.2014 în condițiile în care a fost provocat, a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate C. C. care a suferit leziuni traumatice de tipul fracturii cominutive 1/3 inferioară tibie stângă, deschisă tip II, fracturii 1/3 inferioară peroneu stâng, plăgii contuze, hematomului gamba stângă, excoriației și echimozei care au necesitat pentru vindecare 95-100 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.194 alin.1 lit. b Cod penal cu aplicarea art.75 alin.1 lit.a Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de vătămare corporală este realizat prin acțiunea inculpatului I. I. care a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate C. C. aplicându-i acestuia lovituri cu un hârleț cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 95-100 zile îngrijiri medicale.

Infracțiunea s-a consumat în momentul producerii vătămării, moment în care s-a produs și încălcarea relațiilor sociale ce vizează integritatea corporală și sănătatea persoanei fizice.

Sub aspectul laturii subiective, a inculpatul I. I. M. a săvârșit fapta cu intenție directă – art. 16 alin.3 lit.a Cod penal -, întrucât a voit realizarea acțiunii violente dându-și seama de caracterul nejustificat și de faptul că prin comiterea ei, va produce victimei o vătămare, rezultat pe care l-a urmărit ,aspect rezultat din motivarea acțiunii sale, în sensul că a ripostat ca urmare a faptului că persoana vătămată prin atitudinea sa a fost cel care a declanșat conflictul.

Constatând că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 396 alin.2 Cod procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune sub aspectul laturii obiective și subiective și a fost săvârșită de către inculpată cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța dispune condamnarea inculpatului I. I. M. pentru comiterea infracțiunii astfel cum a fost aceasta reținută în sarcina sa.

Instanța va avea în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate.

Individualizarea pedepsei desemnează operațiunea juridică prin care pedeapsa este adaptată la situația concretă, prin folosirea unor criterii generale și obligatorii, instanța fiind cea care stabilește, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze ( reflectate atât în gradul de pericol social concret al infracțiunii cât și în persoana și comportamentul infractorului) dacă este necesară aplicarea unei pedepse și dacă această pedeapsă trebuie executată în mod efectiv.

Art. 74 din Noul Cod penal prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Referitor la persoana și conduita inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii raportat datelor din fișa de cazier judiciar instanța constată că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, ca fiind o persoană fără un trecut infracțional, integrată socială, care a cooperat la aflarea adevărului manifestând o conduită sinceră de recunoaștere și regret a faptelor manifestată atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată. Din analiza înscrisurilor în circumstanțiere depuse de către inculpat rezultă că acesta este perceput la nivelul comunității ca o fiind o persoană liniștită.

Toate acestea evidențiază faptul că inculpatul I. I. M. a săvârșit acțiunea ilicită datorită unui complex de împrejurări care au contribuit să se abată de la conduita sa obișnuită, care este una conformă normelor de conviețuire socială.

D. o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului I. I. M. de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni.

Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal – de la 2 ani la 7 ani închisoare - reduse cu 1/3 ca urmare a judecării cauzei în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii ( de la 1 an și 4 luni închisoare la 4 ani și 8 luni ), efectul circumstanțelor atenuante legale prevăzute de art. 76 alin.1 Cod penal ca efect al reținerii comiterii faptei în stare de provocare – art.75 alin.1 lit.a Cod penal (reducerea cu 1/3 a limitelor speciale ale pedepsei pentru infracțiunea săvârșită de la 11 luni la 3 ani și 2 luni închisoare), atitudinea inculpatului care pe parcursul urmăririi penale și la instanța de judecată a manifestat o conduită sinceră de recunoaștere și regret, lipsa antecedentelor penale inculpatul fiind la primul conflict cu legea penală, instanța va stabili în sarcina inculpatului I. I. M. o pedeapsă de 1( un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prevăzută de art. 194 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a Cod penal, pedeapsă pe care o apreciază ca fiind proporțională cu gravitatea faptei deduse judecății și suficientă pentru a atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv al pedepsei.

Codul penal prevede că inculpatului i se aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor care i-au fost interzise de instanță ca pedeapsă complementară (art. 65 alin. 1). Instanța apreciază că nu se impune aplicarea unei pedepse complementare, motiv pentru care nu va stabili nicio pedeapsă accesorie. De altfel, art. 90 alin.1 din Noul Cod penal prevede că persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.

Având în vedere circumstanțele personale și reale reținute și efectele unei eventuale condamnări, instanța apreciază că scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată în regim de detenție și fără ca pedeapsa să îi fie aplicată în mod efectiv.

În opinia instanței, stabilirea unei pedepse cu închisoarea în sarcina inculpatului este de natură să atragă atenția asupra importanței respectării legii penale.

Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni (care ar atrage incidența art. 88 Cod penal în sensul revocării beneficiului amânării aplicării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, instituția amânării aplicării pedepsei asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

Amânarea aplicării pedepsei prevăzută de art. 83 Cod penal este o nouă modalitate de individualizare a pedepsei și poate fi aplicată de instanța de judecată, atunci când scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

Condițiile amânării aplicării pedepsei sunt reglementate în dispozițiile art. 83 alin.1 și 2 Cod penal, din analiză cărora rezultă că amânarea aplicării pedepsei poate fi dispusă dacă:

- pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani, iar când limita maximă specială a pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este inferioară limitei de 7 ani;

- infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 42 lit.a și b din Noul Cod penal;

- infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;

- infractorul nu s-a sustras de la urmărirea penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau participanților ;

- în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepsei nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În consecință, în baza art. 83 alin.1 lit.a,b,c și d Cod penal, instanța va dispune amânarea aplicării pedepsei închisorii stabilite pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 alin. 1 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 84 alin.2 Cod penal coroborat cu art. 85 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul I. I. M. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune.

În temeiul art. 83 alin.4 Cod penal atenționează inculpatul asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 404 alin.3 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.88 Cod penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei închisorii precum și ale art.89 Cod penal privitoare la anularea amânării pedepsei închisorii.

Potrivit art. 90 alin.1 Cod penal, persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.

În baza art. 3, 4 alin. 1 lit. b și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (văzând și Anexa nr. 1 pct. 5) dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul I. I. M., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în măsura în care nu sunt încălcate alte drepturi.

În conformitate cu art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, se aduce la cunoștința inculpatului ca probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Acțiunea civilă

În cursul urmăririi penale prin adresele înaintate la dosar

- Serviciul Județean de Ambulanță V. a comunicat că nu se constituie parte civilă în cauză ( fila 52);

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin.1 Cod procedură penală, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penale are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale, ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept materiale care reglementează răspunderea civilă delictuală, și anume art. 1349, art. 1357-1358, art. 1381, art. 1386 din Codul civil, cât și la cele de drept procesual civil, derogările în materie penală rezultate din alăturarea acțiunii civile, acțiunii penale fiind expres reglementate în Codul de procedură penală.

Rezultă deci, că temeiul răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma săvârșirii infracțiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art. 1357 Cod civil, care prevede că „ orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, și în art. 1381 din același cod prevede că „ omul este responsabilă nu numai de prejudiciu ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela ce a cauzat prin neglijența și prin imprudența sa”.

Aceste dispozițiile legale reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie care angajează răspunderea autorului faptei ori de câte ori sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile acesteia și anume:

- existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul condiții care în prezenta cauză sunt îndeplinite cumulativ.

Dovada existenței prejudiciului și a întinderii acestuia revine victimei faptei ilicite, care are calitatea de o persoană care face o afirmație în fața judecătorului, în accepțiunea acestui text de lege - art. 99 alin.1 Cod procedură penală.

Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă C. C., în ședința publică din 03.04.2015 inculpatul I. I. M. a fost de acord să achite în integralitate despăgubirile civile .

Daunele morale sunt cele care rezultă din vătămarea unui drept nepatrimonial sau interes personal nepatrimonial, acestea nefiind susceptibile de evaluare bănească. Deși nu există o reglementare legală privind evaluarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, instanța trebuie să raporteze această evaluare la o . criterii desprinse din jurisprudență cum ar fi: consecințele negative suferite de partea vătămată pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori sau intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către cel prejudiciat.

Instanța va aprecia cuantumul prejudiciului moral, în funcție de circumstanțele concrete ale cazului pendinte, întrucât acesta nu poate fi stabilit prin rigori abstracte stricte, din moment ce le diferă de la persoană la persoană.

De aceea, nici Curtea Europeană ( Hotărârea din 29 martie 2000, R. contra României – Hotărârea din 29 aprilie 2002, Prety c. Regatul Unit; - Hotărârea din 9 noiembrie 2010, în cauzele conexate C-92/09, Volker und Markus Schecke GbR ( C-92/09)c/Land Hessen, atunci când acorda despăgubiri morale nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ei judecă în echitate.

În ceea ce privește existența prejudiciului moral, instanța apreciază că acordarea sumei de 7.000 lei cu titlu de daune morale părții vătămate C. C., este în măsură să diminueze suferința afectivă, atingerile aduse sentimentelor intime, vătămarea onoarei părții vătămate, produse prin fapta inculpatului, precum și disconfortul creat de dizarmonia fizică, concretizate în afecțiunile evidențiate în certificatul medico-legal, situație care a afectat în mod negativ participarea acestuia la viața socială și de familie.

Este de necontestat că prin natura sa nepecuniară, acest prejudiciu nu poate fi exprimat în bani, dar nici nu este oportună o altă modalitate de reparare. Așa fiind, fără a face abuz de aplicarea unor reguli rigide ori arbitrare, instanța consideră că, prin admiterea în parte a cererilor privind daunele morale, pentru sumele mai sus indicate, se asigură o reparație bazată pe un raport echitabil între faptă și prejudiciul suferit pe plan psihic, în contextul factual al cauzei.

Mai mult, instanța apreciază că deși partea vătămată a suferit, într-adevăr, un prejudiciu moral de pe urma infracțiunii, aceasta nu se cuvine a se transforma într-o nejustă cauză de îmbogățire și de obligare la plata inechitabilă unor alte sume pecuniare decât cea acordată. În alte cuvinte, apreciind că suma evidențiată este suficientă, în raport de circumstanțele speței, instanța consideră că fapta săvârșită nu trebuie să se constituie într-un mijloc de constrângere legală de a acorda părții vătămate reparații pecuniare care nu i se cuvin, și nici o ocazie – nefericită – a acesteia din urmă de a obține sume de bani, în mod nejustificat.

Având în vedere că în cauză, instanța a reținut că infracțiunea a fost săvârșită în stare de provocare, aceasta urmează să determine și proporția dintre culpa inculpatului și cea a victimei iar în raport de acestea să-l oblige pe inculpate la despăgubiri pentru daunele morale.

Așa cum s-a arătat în practica judiciară, în caz de provocare, la stabilirea proporției dintre culpele acelor părți de care urmează a se ține seama la soluționarea acțiunii civile, trebuie să se aibă în vedere gravitatea actului de provocare raportat la urmările activității infracționale, făptuitorul datorând despăgubiri pentru daunele morale pe care le-a cauzat în raport cu propria lui culpă, situație în care cuantumul acestora urmează a fi redus în mod proporțional cu culpa victimei care l-a provocat ( decizia nr. 2554/18.05.2001 a C.S.J.).

În speță, instanța reținând culpa comună a persoanei vătămate C. C. și a inculpatului I. I. M. respectiv în proporție de 35% a părții vătămate și de 65 % a inculpatului urmează ca în raport de aceste proporții, acesta să fie obligat la plata despăgubirilor civile.

Raportat considerentelor mai sus-expuse, va admite, în parte, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de persoana vătămată C. C., constituită parte civilă cu suma de 600 lei cu titlu de daune materiale și 19.400 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 19 și art. 397 alin.1 Cod procedură penală, art. 1349, 1357 și 1381 Cod civil, va obliga pe inculpatul I. Ionț M. să achite părții civile C. C. suma de 600 lei cu titlu de daune materiale și suma de 4.550 lei cu titlu de daune morale ( 65% din 7.000 lei).

În baza art. 397 alin.1 Cod procedură penală va lua act că Serviciul Județean de Ambulanță V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Cu privire la acțiunea civilă exercitată de S. Județean de Urgență V., instanța reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

Instanța obligând pe inculpat la plata despăgubirilor civile către unitățile spitalicești având în vedere și practica judiciară în materie ( decizia 195/2010 a C.S.J.) potrivit căreia despăgubirile ocazionate de cheltuielile făcute de instituțiile sanitare cu asistența medicală acordată victimei infracțiunii trebuie stabilite în caz de provocare tot în raport cu culpa inculpatului la producerea prejudiciului, în baza art. 19,25 și 397 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 1357 alin.1, art. 1381 cod civil și art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, va obliga pe inculpatul I. I. Mariansă achite părții civile S. Județean de Urgență V. cu titlu de despăgubiri civile suma 3329,10 lei ( 65% din 5121,68 lei), sumă ce reprezintă c/val. c/val. cheltuielilor de spitalizare pentru persoana vătămată C. C..

Va constata că inculpatul I. I. M. a fost asistat de avocat ales.

În baza art. 112 alin.1 lit.b Cod penal, va dispune confiscarea hârlețului ridicat de la S. V. și a sapei ridicate de la C. C. evidențiate în registrul Corpurilor Delicte la poziția 46/2015.

În baza art.276 alin.1,6 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul I. I. M. să achite părții civile C. C. suma de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( 65% din 2.000 lei cv. onorariu avocat )

În baza art.272 alin.1 și 274 alin.1 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul I. I. M. la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În baza art. 396 alin.1,4,10 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal stabilește pedeapsa de 1 (un) an închisoare în sarcina inculpatului I. I. M., fiul lui D. și M., născut la data de 22.08.1991 în oraș Negrești, județul V., domiciliat în ., județul V., studii – 12 clase, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, CNP_ sub aspectul săvârșirii în stare de provocare a infracțiunii de vătămare corporală prevăzută și pedepsită de art.194 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. a Cod penal .( faptă din 09.05.2014)

În baza art. 83 alin.1 lit. a,b,c și d și alin.4 Cod penal, amână aplicarea pedepsei închisorii stabilind un termen de supraveghere conform art. 84 alin.1 Cod penal, de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 84 alin.2 Cod penal coroborat cu art. 85 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul I. I. M. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune.

Acțiunea civilă

Admite, în parte, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de persoana vătămată C. C. ( domiciliat în ., județul V.), constituită parte civilă cu suma de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri civile .(19.400 lei cu titlu de daune morale și 600 lei cu titlu de daune materiale)

În baza art. 19 și art. 397 alin.1 Cod procedură penală, art. 1349, 1357 și 1381 Cod civil, obligă pe inculpatul I. I. M. să achite părții civile C. C. suma de 600 lei cu titlu de daune materiale și suma de 4.550 lei cu titlu de daune morale ( 65% din 7.000 lei).

În baza art. 397 alin.1 Cod procedură penală ia act că Serviciul Județean de Ambulanță V. cu sediul în V., ., județul V. – nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Admite acțiunea civilă promovată de partea civilă S. Județean de Urgență V. cu sediul în V., ., nr.233, județul V..

În baza art. 19,25 și 397 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 1357 alin.1, art. 1381 Cod civil și art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, obligă pe inculpatul I. I. M. să achite părții civile S. Județean de Urgență V. cu titlu de despăgubiri civile suma 3329,10 lei ( 65% din 5121,68 lei), sumă ce reprezintă c/val. cheltuielilor de spitalizare pentru persoana vătămată C. C..

În baza art. 112 alin.1 lit.b Cod penal, dispune confiscarea hârlețului ridicat de la S. V. și a sapei ridicate de la C. C. evidențiate în registrul Corpurilor Delicte la poziția 46/2015.

Constată că inculpatul I. I. M. a fost asistat de avocat ales.

În baza art.276 alin.1,6 Cod procedură penală obligă pe inculpatul I. I. M. să achite părții civile C. C. suma de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( 65% din 2.000 lei cv. onorariu avocat )

În baza art.272 alin.1 și 274 alin.1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul I. I. M. la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat:

- 100 lei cheltuieli avansate în cursul urmăririi penale;

- 150 lei cheltuieli avansate în cursul judecății;

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 8 mai 2015.

Președinte,

L. M.

Grefier,

C. S.

Red. M.L. 12.05.2015

Teh.red. Ș.C. 5 ex./12.05.2015

← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 606/2015....		Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 608/2015.... →

Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Sentința nr. 598/2015. Judecătoria VASLUI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Sentința nr. 598/2015. Judecătoria VASLUI