Actul sexual cu un minor (art. 198 cod penal). Decizia 365/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 365
Ședința publică de la 21 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 2: Monica Vadana
JUDECĂTOR 3: Silviu Anti
*
GREFIER - - -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - legal reprezentant de PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de partea vătămată - împotriva deciziei nr.308/A din 04.11.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenta-parte vătămată - asistată de avocat ales, intimații-inculpați și - asistați de av. ales și, respectiv av.oficiu, precum și intimata-reprezentant legal, lipsă fiind intimatul-inculpat - pentru care a răspuns avocat oficiu, autoritatea tutelară - Consiliul Local al comunei și intimații-reprezentanți legali, și, precum și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Instanța a adus la cunoștință intimaților-inculpați, dreptul pe care aceștia îl au de a da declarație în fața instanței de recurs. Intimații-inculpați și, având cuvântul pe rând, au arătat că se prevalează de dreptul la tăcere și că nu înțeleg să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs.
Nefiind alte cereri, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-parte vătămată, a criticat decizia recurată întrucât nu s-a avut în vedere faptul că instanța de fond a aplicat inculpaților o pedeapsă mult prea mică în raport cu gravitatea faptelor și poziția procesuală nesinceră a acestora în procesul penal. Apărătorul a solicitat a se analiza declarațiile aflate la filele 22, 23 și 24 dosar fond în care inculpații au recunoscut faptele, pentru ca ulterior aceștia să revină și să-și nege vinovăția. Apărătorul a solicitat instanței de recurs a avea în vedere vârsta recurentei-parte vătămată, care la data comiterii faptelor avea 14 ani, faptul că inculpații au dus-o întru-un bar unde au pus-o să consume alcool, pentru ca ulterior să întrețină relații sexuale cu ea. Apărătorul a susținut că inculpații cunoșteau vârsta părții vătămate. A solicitat majorarea pedepselor aplicate de instanța de fond, iar pe latura civilă a cauzei să se procedeze în consecință, urmând a se acorda despăgubirile civile solicitate și dovedite de recurentă; a apreciat că suma de 6.000 lei acordată de instanță este o sumă modică pentru cei 3 inculpați. Apărătorul a susținut că după acest incident, recurenta-parte vătămată a abandonat cursurile școlare, fiindu-i rușine de colegi și profesori și a solicitat a se analiza adeverința medicală aflată la fila 62 dosar de fond. În final, apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și pe fond majorarea pedepselor aplicate inculpaților precum și a despăgubirilor civile acordate părții vătămate.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, a solicitat respingerea recursului declarat de partea vătămată, soluția pronunțată de instanța de apel fiind legală și temeinică. A solicitat a se avea în vedere profilul moral al părții vătămate, pe care l-a apreciat ca fiind dubios; a susținut că aceasta, anterior faptelor, ar fi avut relații sexuale cu 4 bărbați, obișnuia să frecventeze barurile și discotecile, astfel că nu sunt justificate daunele morale solicitate. Apărătorul a mai susținut că, față de comportamentul părții vătămate, inculpatul nu a avut cum să bănuiască vârsta reală a acesteia. A mai arătat că aceasta a luat bani din casă pentru a achita datoriile acumulate la un bar. În final, apărătorul a menționat că inculpatul-intimat, la data comiterii faptelor, abia împlinise vârsta de 18 ani.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, a susținut că soluția dată de Tribunalul Neamț este corectă, din probatoriul administrat în cauză rezultând că partea vătămată avea o moralitate îndoielnică. A solicitat respingerea recursului părții vătămate, ca nefondat.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, a solicitat respingerea recursului declarat de partea vătămată și menținerea deciziei recurate. A susținut că instanța de apel a avut în vedere atât atitudinea inculpatului cât și cea a părții vătămate. Apărătorul a solicitat a se vedea declarația dată de partea vătămată, aflată la fila 13 dosar de urmărire penală, în care se menționează că a acceptat să întrețină relații sexuale cu inculpații, fiind prietenă cu aceștia. A mai susținut că, având în vedere că partea vătămată a fost de acord să întrețină relații sexuale cu inculpatul, nu se justifică daunele morale solicitate de aceasta.
Avocat, în replică, a susținut că trebuie avută în vedere și declarația dată de partea vătămată, aflată la fila 10 dosar de urmărire penală, în care aceasta arată că le-a spus inculpaților că nu este de acord să întrețină relații sexuale cu aceștia.
Procurorul, având cuvântul, a apreciat decizia recurată ca fiind legală și temeinică; pedepsele au fost judicios individualizate în raport de vârsta inculpaților și de faptul că partea vătămată a fost scăpată de sub control, iar datorită vârstei fragede, partea vătămată nu a conștientizat consecințele acceptului său. A solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul-inculpat, în ultimul cuvânt, a solicitat respingerea recursului, arătând că nu cunoștea vârsta părții vătămate.
Intimatul-inculpat, în ultimul cuvânt, a arătat de asemenea că nu era sigur de vârsta părții vătămate.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 195 din 29.05.2008, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art.198 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal raportat la art.76 lit.c Cod penal.
A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art.198 al.1 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal raportat la art.76 lit.d Cod penal și art.99 și următoarele Cod penal.
A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art.198 al.1 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal raportat la art.76 lit.d Cod penal și art.99 și următoarele Cod penal.
În baza art.81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 2 ani și 5 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 1 an și 5 luni pentru inculpatul și pe o durată de 1 an și 2 luni pentru inculpatul, termen de încercare stabilit în condițiile art.110 Cod penal.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În baza art.71 al.2 Cod penal s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza II și lit.b Cod penal pe durata pedepsei aplicate.
În baza art.71 al.5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Au fost obligați inculpații în solidar, la plata sumei de 6000 lei către partea vătămată, asistată de ocrotitor legal, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art.193 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații să plătească părții vătămate, câte 216, 6 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Partea vătămată, a locuit în comuna, județul N, din luna noiembrie 2005, unde cunoscut mai mulți tineri cu care s-a împrietenit, frecventând baruri și discoteci.
Din anturajul părții vătămate au făcut parte și inculpații, și.
În cursul lunii noiembrie 2005, inculpatul i-a propus părții vătămate să întrețină raporturi sexuale și aceasta a fost de acord. În cursul aceleași luni, cei doi au mai întreținut de două ori relații sexuale cu acordul părții vătămate.
În luna noiembrie 2005, după ce s-au întors de la discotecă, inculpatul a întreținut cu partea vătămată relații sexuale cu acordul acesteia.
În luna iulie 2006, inculpatul a întreținut relații sexuale cu partea vătămată.
Inculpații au declarat că nu au cunoscut vârsta reală a părții vătămate, însă apărarea acestora a fost înlăturată întrucât din expertiza medico-legală întocmită în cauză, a reieșit că la momentul săvârșirii faptelor partea vătămată avea o dezvoltare fizică corespunzătoare vârstei de 14 ani sau unei vârste mai mici de 14 ani, gradul de dezvoltare fizică permițându- să înțeleagă semnificația și consecințele actului sexual.
Această situația de fapt a rezultat din declarația părții vătămate, concluziile certificatului medico-legal nr. 1452/12.12.2006, concluziile expertizei medico-legale nr. S/8709/30.07.2007 și declarațiile martorilor, concluziile referatelor de evaluare nr. 525/2007 și nr. 526/2007 și a anchetelor sociale efectuate în cauză, toate coroborate cu declarațiile inculpaților de recunoaștere a faptelor săvârșite.
În drept, instanța de fond a constat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. c Cod penal, iar faptele inculpaților minori și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzute de art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a raportat la art. 76 lit.d Cod penal și art. 99 și următoarele Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Având în vedere conduita bună a inculpaților înainte de săvârșirea faptei s-a reținut în favoarea acestora, circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal.
Față de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite de inculpați, împrejurările comiterii acestora, urmările produse, precum și elementele care caracterizează persoana și conduita inculpaților, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepselor va putea fi atins față de inculpați prin aplicarea unor pedepse private de libertate, orientate sub minimul special prevăzut de lege, prin aplicarea dispozițiilor art. 76 Cod penal.
Instanța de fond, față de împrejurarea că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la o pedeapsă mai mare de 6 luni, și că pedeapsa ce urmează a fi aplicată nu depășește 3 ani, a apreciat că scopul pedepsei, poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art. 81,82 Cod penal.
În ceea ce privește inculpații și, s-a aplicat aceeași modalitate de executare a pedepsei și s-a stabilit un termen de încercare alcătuit din perioada de 1 an, la care s-a adăugat durata pedepsei, potrivit dispozițiilor art. 110 Cod penal.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
S-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata pedepsei aplicate.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate executării pedepsei.
În latura civilă a cauzei, instanța a apreciat că partea vătămată a suferit un prejudiciu material ca urmare a încălcării unui drept personal nepatrimonial dar nu în cuantumul solicitat ci într-un cuantum pe care instanța l-a apreciat ca fiind real având în vedere existența unor relații de prietenie dintre inculpați și partea vătămată și comportamentul părții vătămate de frecventare a barurilor, discotecilor până târziu în noapte precum și atitudinea părții vătămate față de inculpați, care personal nu a solicitat să fie despăgubită de aceștia ca urmare a săvârșirii faptelor.
Prin decizia penală nr.308/A din 4.11.208, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamțs -a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de partea civilă.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a arătat că partea vătămată a fost scăpată de sub controlul părinților, astfel că a intrat într-un anturaj de tineri, cu care frecventa diverse baruri și discoteci, iar în perioada noiembrie 2005 - iulie 2006, întreținut de bunăvoie relații sexuale cu cei trei inculpați.
La îndemnul mamei sale, partea vătămată s-a adresat cu un denunț oral, Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Neamț, care, în urma anchetei efectuate, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului major și a inculpaților minori și, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.198 alin.1 Cod penal.
Inculpații au fost sinceri și au recunoscut că au întreținut relații sexuale cu minora, cu acordul acesteia, susținând că nu au cunoscut ce vârstă avea, pentru că era bine dezvoltată din punct de vedere fizic.
Cu toate că instanța de fond a înlăturat această apărare, reținând că este contrazisă de expertiza medico-legală efectuată în cauză, totuși, din aceeași expertiză rezultă clar că gradul de dezvoltare fizică a părții vătămate i-a permis acesteia să înțeleagă semnificația și consecințele actului sexual.
Pentru infracțiunile comise și recunoscute, inculpații au fost condamnați la pedepse just individualizate, cu respectarea tuturor criteriilor generale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv gradul concret de pericol social al infracțiunilor săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal și persoana inculpaților, care nu prezintă antecedente, sunt tineri, doi dintre ei fiind minori și au avut o comportare sinceră în cursul procesului penal.
În favoarea inculpaților a fost aplicată circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.a Cod penal, în baza căreia au fost coborâte pedepsele sub minimul special prevăzut de lege. Pedepsele fiind legale, nu există motive pentru majorarea cuantumului stabilit de prima instanță.
Reținând vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, aceștia au fost obligați să-i plătească părții vătămate, suma de 6000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Cu toate că în minuta și dispozitivul sentinței atacate nu s-a precizat dacă această sumă reprezintă daune morale, sau materiale, din considerentele hotărârii rezultă că instanța de fond a reținut că partea vătămată a suferit un prejudiciu nepatrimonial, deci moral și prin urmare daunele sunt morale și nu materiale, cum eronat s-a dactilografiat în cuprinsul aceleiași fraze.
În speță, nu se justifică majorarea cuantumului daunelor acordate de instanța de fond, întrucât din probatoriul existent la dosarul cauzei rezultă că relațiile sexuale întreținute de partea vătămată cu cei trei inculpați, au avut la bază, consimțământul acesteia, care nu a fost agresată nici fizic și nici psihic și în consecință nu a suferit o traumă psihică majoră, care să fi necesitat intervenția unor specialiști.
Drept dovadă, partea vătămată nici nu a solicitat obligarea inculpaților la plata de despăgubiri civile, acestea fiind solicitate de reprezentantul legal -, care nu și-a îndeplinit corespunzător îndatoririle de mamă, privind supravegherea minorei și a contribuit astfel la acceptarea de către victimă a unui comportament deviant de la normele etice și morale.
În raport de aceste considerente, s-a apreciat că suma acordată cu titlu de despăgubiri civile este corectă și de natură să aducă o satisfacție morală victimei.
În cauză a formulat recurs în termen legal partea civilă, prin reprezentantul legal, prin care solicită majorarea pedepselor inculpaților față de gravitatea faptelor, dar și acordarea unor daune mai mari, în raport de trauma pe care victima ar fi suferit-
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia recurată, prin prisma motivelor invocate în termenul dispus de art.38510, al.2 Cod pr.penală, precum și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art.3859, al.3 Cod pr.penală Curtea de Apel reține următoarele:
Instanța de apel a apreciat în mod corect că din probele administrate legal de către prima instanță rezultă situația de fapt redată în considerentele sentinței penale apelate și vinovăția inculpaților. De asemenea, a dat o încadrare juridică legală, în concordanță cu faptele reținute.
Rezultă din depozițiile martorilor, și, coroborate cu declarațiile părții vătămate și concluziile certificatului medico-legal, că în noiembrie 2005 inculpații și, iar în iulie 2006 inculpatul, au întreținut raporturi sexuale liber consimțite cu partea vătămată, în vârstă de 14 ani.
De altfel, inculpații nu au atacat hotărârea primei instanțe, necontestându-și vinovăția.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate de partea vătămată, Curtea de Apel constată că individualizarea judiciară a pedepselor s-a făcut în mod just de către prima instanță, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei și consecințele produse, dar și cu datele ce caracterizează persoanele inculpaților care nu au antecedente penale, au recunoscut săvârșirea infracțiunilor și au o vârstă apropiată de cea a părții vătămate.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei.
Părții vătămate i-au fost acordate despăgubiri sub forma daunelor morale, în cuantum de 6000 lei, ținând seama și de atitudinea părții vătămate, comportamentul acesteia anterior comiterii faptelor ilicite, de natură a diminua din vinovăția inculpaților, precum și de culpa părinților în supravegherea victimei, cele întâmplate nefiind consecința unor circumstanțe de moment.
Deși primele instanțe aveau obligația de a introduce în cauză și a obliga la plata daunelor și pe părinții inculpaților minori, acest lucru nu s-a întâmplat și nici nu a fost invocat în motivele de recurs de către recurentă. În același timp nu poate fi reținută această neregularitate din oficiu de către instanță, în faza de recurs a procesului penal, neîncadrându-se în prevederile art.3859al.3 Cod pr.penală.
Prin urmare, neconstatându-se întemeiat niciunul din motivele de recurs invocate de recurentă, precum și faptul că, în cauză, nu este incident vreun caz de casare de poate fi luat în considerare din oficiu, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod pr.penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată.
Văzând și dispozițiile art.189, 192 al.2 Cod pr.penală.
PENTUR ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
In baza art.38515, pct.1, lit.b Cod pr.penală, respinge recursul formulat de recurenta-parte vătămată -, prin reprezentant legal, împotriva deciziei penale nr.308/A/04.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, ca nefondat.
În baza art.189 Cod pr.penală, dispune plata din fondurile a sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu fiecare, și.
În baza art.192, alin.2 Cod pr.penală, obligă recurenta, prin reprezentant legal, la plata a 600 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent. Fl.
Red.dec.apel - /
Red.dec.recurs -
Tehnored. - 2 ex.
10.06.2009
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Monica Vadana, Silviu Anti
