Actul sexual cu un minor (art. 198 cod penal). Decizia 664/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.664
Ședința secretă din data de 9 octombrie 2009,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița împotriva deciziei penale nr.87/25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr.1324/166 dec.2008 pronunțată de Judecătoria Moreni, prin care în baza art. 11 cpt. 2 lit. a cod procedură penală rap. la art. 10 lit.1cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 29 mai 1987, domiciliat în comuna,-, județul D, CNP -, pentru infracțiunea prevăzută de art.198 alin. 1 cu art. 41 alin. 2 cod penal.
În baza art. 181cod penal rap. la art. 91 cod penal s-a aplicat inculpatului amenda administrativă de 300 de lei.
Prin aceeași sentință penală inculpata () MARI, fiica lui și, născută la data de 14.12.1975, domiciliată în comuna Mici, județul D, CNP -, a fost achitată în baza art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit.1cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 198 alin. 1, cu art. 41 alin. 2 cod penal.
În baza art.181cod penal rap. la art. 91 cod penal a fost aplicată inculpatei amenda administrativă de 300 lei.
În cauză s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, iar în baza art. 192 alin. 1 cod penal inculpați au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv onorariile apărătorilor din oficiu
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-inculpați personal, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului P, () Mari personal, asistată din oficiu de avocat din cadrul Baroului P, intimatul-parte vătămată și intimatul-reprezentant legal al minorei,.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, apreciind că prezentul dosar are ca obiect o infracțiune ce vizează persoane minore și că judecarea cauze în ședință publică ar putea aduce atingere vieții intime a acestor persoane, pune în discuția părților declararea ședinței secrete.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu declararea ședinței secrete.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-inculpat declară că lasă la aprecierea instanței cu privire la publicitatea ședinței de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-inculpată este de acord cu declararea secretă a ședinței de judecată.
Curtea, potrivit art.290 pr.penală declară ședință secretă și dispune evacuarea din sala de judecată a persoanelor care nu au legătură cu cauza.
Curtea, aduce la cunoștință intimaților că potrivit dispozițiilor procedurale penale, art.385/14 alin.1/1 pr.penală, au posibilitatea de a da declarații și în fața instanței de recurs, ori de a se folosi de dreptul la tăcere, fără vreo consecință juridică negativă.
Intimații-inculpați și Mari având pe rând cuvântul declară că nu doresc să dea declarație în fața instanței de recurs și că doresc să beneficieze de dreptul la tăcere.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul declară că nu au cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Avocat și avocat, având cuvântul pentru intimații-inculpați și Mari, având pe rând cuvântul, declară că nu au alte cereri de formulat și nici excepții de formulat.
Curtea, constată că nu mai sunt cereri prealabile și în baza art.385/13 pr.penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că prin swentința penală nr.1324/16.12.2008 Judecătoria Morenia dispus în baza art.11 pct.2 lit."a" penal rap. la art.10 lit.b/1 pr.penală achitarea inculpaților și Mari pentru infracțiunea prev. de art.198 alin.1 și respectiv art.26 rap. la art.198 alin.1 penal, ambele infracțiuni cu aplicarea art.41 alin.2 penal și aplicarea totodată în baza art.18/1 penal rap. la art.91 penal la câte o amendă administrativă în cuantum de 300 lei.
S-a reținut de către prima instanță că în perioada aprilie 2007 - mai 2008, inculpatul a întreținut, în mod continuat, acte sexuale cu minora, cunoscând că are 12 ani, iar inculpata () Mari a înlesnit aceste relații, fiind de acord cu ele și oferind fiicei sale și inculpatului o cameră separată în domiciliul său.
S-a mai reținut de către judecătorul fondului că inculpatul a acționat de maniera unei persoane care dorește să-și întemeieze o familie cu persoana pe care el a considerat-o potrivită și care totodată a răspuns sentimentelor sale, fără a-și pune nici un moment problema că acest lucru contravine legii. Pe de altă parte, inculpata () Mari, mama părții vătămate a acționat într-o manieră de resemnare.
Împotriva acestei hotărâri s-a promovat apel d e către parchet iar prin decizia penală nr.87/25.05.2007 Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondată calea de atac ordinară.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că în mod corect instanța de fond a concluzionat în sensul că inculpatul, deși a întreținut relații sexuale cu minora, fapta sa nu prezintă în concret un grad de pericol social foarte ridicat, date fiind împrejurările comiterii ei și comportamentul inculpatului.
Aceeași instanță a apreciat că în ceea ce o privește pe inculpata Mari, așa cum s-a analizat de prima instanță, se poate reține o oarecare participare a acesteia la înlesnirea relației dintre fiica sa și inculpat, dar este puțin probabil să se creadă că a urmat un scop josnic sau ascuns în această acțiune.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că ambele hotărâri sunt vădit netemeinice.
În motivarea recursului susține că relațiile sexuale dintre inculpat și partea vătămată minoră înlesnite de mama părții vătămate se desfășurau în casa acesteia și că potrivit declarațiilor formulate de partea vătămată în cursul urmăririi penale, menținute în fața instanței, toate rudele sale cunoșteau faptul că aceasta întreține relații sexuale cu inculpatul.
În privința numărului mare de acte realizate în formă continuată de autor și complice, instanțele trebuiau să aibă în vedere mijloacele folosite ca periculoase.
De altfel, din declarațiile martorului G - fielele 28, 31) se reține că inculpata dormea cu concubinul în aceeași cameră cu două paturi în care dormeau minora de 12 ani și inculpatul, în timp ce în celelalte două camere dormeau soțul inculpatei și sora mai mică a părții vătămate.
Din declarațiile martorului menționat, dată în cursul judecății, se reține că inculpata "făcea tot ce îi stătea în putință" să mușamalizeze relația dintre cei doi".
Același martor, în faza de cercetare judecătorească a precizat "inculpata a încurajat relația dintre fiica sa și inculpatul, iar în momentul în care fiica sa i-a spus că această relație s-a consumat din punct de vedere sexual s-a manifestat ușurată că nu mai are grijă de minoră și că poate avea viața ei".
Contrar celor expuse de martor, inculpata a negat atât la urmărirea penală cât și în fața instanței de fond că ar fi cunoscut de la început despre relația dintre inculpatul și fiica sa, negând totodată și faptul că le-a pus la dispoziție o cameră pentru a întreține relații sexuale. "Am aflat de relația părților la circa 2-3 luni de zile înainte de părăsirea domiciliului de către partea vătămate (declarație fila 13, dosar - al Judecătoriei Moreni ).
Cu prilejul audierii sale în faza de apel inculpata a persistat în negarea faptelor afirmând că nu recunoaște faptele pentru care este cercetată, singura sa vină fiind în opinia inculpatei aceea că a acceptat ca inculpatul să vină la ea în casă.
Inculpatul a menționat că inculpata Mari i-a pus la dispoziție lui și minorei "o cameră din imobil cunoscând relația noastră"
De altfel, inculpatul aducea în dormitorul inculpatei alimente, astfel sunt actele de complicitate ale mamei nu pot fi considerate că s-au realizat pentru un scop nobil. Aceeași inculpată, la două zile după plecarea minorei a părăsit și ea domiciliul conjugal astfel încât plecarea părții vătămate a ușurat foarte mult situația proprie a inculpatei care s-a mutat în noul domiciliu fără să fie însoțită de cei doi copii minori ai săi.
În aceste condiții, inculpata a premeditat fapta pe care a realizat-o în scopul de a "scăpa" de povara minorei mai mari în vârstă de 12 ani și despre care a afirmat ulterior "că nu o mai interesează" (fila 29 dosar urmărire penală).
Atitudinea procesuală de negare persistentă a faptelor de către inculpată nu a condus instanțele în sancționarea fermă a acesteia minimalizând astfel de atitudini prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Cât privește pe inculpatul, acesta a profitat de faptul că minora trăia într-o familie dezorganizată, de faptul că mama ei avea și ea relații extraconjugale în același domiciliu și în prezența soțului său, fiind total dezinteresată de dezvoltarea fizică și psihică a minorei și a aruncat-o în brațele lui, solicitându-i doar s-o protejeze, În aceste condiții inculpatul a profitat de situația creată pentru realizarea actelor sexuale în condițiile în care știa că minora era în vârstă de numai 12 ani.
Pericolul social concret al infracțiunii săvârșite este evident prin urmarea imediată produsă prin întreținerea raporturilor sexuale și anume starea de graviditate și naștere mai apoi a unui copil de către un alt copil, urmări care au primejduit dezvoltarea fizică și psihică a minorei.
Prin infracțiunea prev. de art.198 alin.1 penal ce are ca obiect social juridic relațiile sociale referitoare la libertatea și inviolabilitatea sexuală a minorului care nu a împlinit vârsta de 15 ani, legiuitorul a urmărit să apere dezvoltarea fizică și psihică a minorului.
relațiilor sexuale la o vârstă fragedă duce la consecințe negative asupra minorei dat fiind insuficienta dezvoltare fizică și psihică a acesteia și determinat de naivitatea și lipsa de experiență au condus la acceptarea cu foarte mare ușurință la realizarea de acte sexuale.
Aplicarea unor sancțiuni administrative nu duce decât la încurajarea fenomenului, la proliferarea acestuia, ceea ce denotă o slăbiciune a organelor judiciare în fața unor astfel de infracțiuni pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa de la 3 la 10 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și pe fond condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii, cu aplicarea disp. art.81 penal.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-inculpat având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de parchet și pe cale de consecință menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate de instanțele inferioare. În mod corect s-a apreciat că ce s-a întâmplat nu a fost premediat, s-au îndrăgostit și urmare relațiilor dintre ei a rezultat un copil ce a fost recunoscut de inculpat.
Intimatul-inculpat nu prezintă pericol social ridicat, date fiind împrejurările comiterii faptei și comportamentul inculpatului. Chiar și în Codul Familiei se precizează că minorele ce nu au împlinit vârsta de 15 ani se pot căsători cu dispoziție de la primărie.
Solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate.
Avocat având cuvântul pentru intimata-inculpată, solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate de Tribunalul Dâmbovița și de către Judecătoria Moreni ca fiind legale și temeinice.
Susține că din probele administrate nu a rezultat faptul că inculpata a urmărit realizarea unui scop josnic sau ascuns și nici nu a avut vreo participare la înlesnirea relației dintre fiica sa și inculpat.Consideră că nu se impune condamnarea inculpatei și solicită a se avea în vedere faptul că a achitat amenda penală.
Intimatul-inculpat având ultimul cuvânt declară că dorește să se căsătorească cu partea vătămată, să-și întemeieze o familie.
Intimata-inculpată Mari având ultimul cuvânt declară că regretă cele întâmplate, că nu și-a dat seama de gravitatea faptelor. că în prezent minora nu este la școală, renunțând să urmeze cursurile școlare de la începutul relației cu inculpat. Mai susține că a achitat amenda administrativă aplicată.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 1324/16.12.2008 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr. -, în baza art. 11 cpt. 2 lit. a cod procedură penală rap. la art. 10 lit.1cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 29 mai 1987, domiciliat în comuna,-, județul D, CNP -, pentru infracțiunea prevăzută de art.198 alin. 1 cu aplic.art. art. 41 alin. 2 cod penal.
În baza art. 181cod penal rap. la art. 91 cod penal s-a aplicat inculpatului amenda administrativă în cuantum de 300 de lei.
Prin aceeași sentință penală, inculpata () MARI, fiica lui și, născută la data de 14.12.1975, domiciliată în comuna Mici, județul D, CNP -, a fost achitată în baza art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit.1cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 198 alin. 1, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal.
În baza art.181cod penal rap. la art. 91 cod penal a fost aplicată inculpatei amenda administrativă de 300 lei.
În cauză s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, iar în baza art. 192 alin. 1 cod penal inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv onorariile apărătorilor din oficiu.
Pentru a hotărî astfel,instanța de fond,pe baza probelor administrate,a reținut,în esență,că în perioada aprilie 2007 - mai 2008, inculpatul a întreținut în mod continuat acte sexuale cu minora, cu consimțământul acesteia și cunoscând că minora are vârsta de 12 ani, iar mama minorei, inculpata Mari, a înlesnit aceste relații, fiind de acord cu ele și oferind părților implicate o cameră separată în domiciliul său.
S-a mai reținut de prima instanță că gradul de pericol social concret al faptelor comise de cei doi inculpați este redus având în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, inculpații neacționând cu premeditare sau pe ascuns, relațiile sexuale dintre inculpat și partea vătămată au fost înlesnite de inculpată, desfășurându-se și în casa tatălui inculpatului, și că în prezent minora locuiește la inculpat, iar din relația celor doi a rezultat și un copil.
A mai apreciat instanța de fond că scopul urmărit de inculpat nu a fost unul de natură josnică, atâta timp cât inculpatul a dorit o relație de lungă durată cu minora-parte vătămată, asumându-și responsabilitățile ce derivă din constituirea unei familii, lucru care momentan nu este posibil din cauza vârstei prea mici a părți vătămate.
S-a mai apreciat de prima instanță că nici scopul urmărit de mama părții vătămate nu a fost josnic, că aceasta inițial s-a opus relației dintre părți, dar că ulterior a acceptat-o, ceea ce denotă mai degrabă, neputința mamei de a se opune acestei relații.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Moreni, criticând-o pentru netemeinicie.
S-a susținut că soluția de achitare a inculpaților este dată pe baza unei interpretări greșite a criteriilor prevăzute de art. 181alin. 2 cod penal și că prima instanță nu a ținut cont de probele existente la dosarul cauzei, probe ce reflectă cu certitudine mijloacele periculoase folosite de inculpați, scopul urmărit de aceștia, împrejurările comiterii faptei continuate și urmările produse.
Prin decizia penală nr.87/25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița s-a espins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moreni, împotriva sentinței penale nr. 1324/16.12.2008 pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul nr. -.
Pentru dispune astfel, tribunalul a reținut că în mod corect instanța de fond a stabilit situația de fapt pe baza materialului probator administrat, și că este fără putință de tăgadă faptul că inculpatul a avut cunoștință încă de la început că minora avea 12 ani, că relațiile sexuale cu aceasta sunt interzise de lege, dar cu toate acestea minora a părăsit domiciliul părinților săi și locuiește și în prezent la familia inculpatului.
De asemenea, un lucru este cert și în legătură cu nașterea minorului, ca rezultat al relației dintre cei doi, inculpatul și partea vătămată intenționând să se căsătorească imediat ce legea va permite acest lucru având în vedere vârsta părții vătămate.
Tribunalul a constatat că soluția criticată este una judicioasă în raport de situația concretă existentă între părți și că în mod corect, instanța fondului a concluzionat în sensul că inculpatul, deși a întreținut relații sexuale cu minora, fapta sa nu prezintă în concret un grad de pericol social foarte ridicat, date fiind împrejurările comiterii ei și comportamentul inculpatului.
Faptul că în prezent există un copil de câteva luni rezultat în urma relației dintre inculpat și partea vătămată nu poate fi ignorat în cauză, ca și atitudinea sinceră și regretul manifestat de inculpatul sunt la baza soluției de achitare adoptată de prima instanță.
mai reținut tribunalul că, în ceea ce-o privește pe inculpata Mari, așa cum corect s-a analizat de prima instanță, se poate reține o oarecare participare a acestei la înlesnirea relației dintre fiica sa și inculpat, dar este puțin probabil să se creadă că a urmărit un scop josnic sau ascuns în această acțiune.
Vârsta foarte fragedă a minorei la începutul relației ei cu inculpatul - 12 ani, a stârnit în mod evident reacția familiei sale, familie care ulterior a acceptat relația având în vedere în special situația părții vătămate care era însărcinată.
S-a apreciat de instanța de apel că deși este adevărat că aplicarea disp. art. 181alin. 1 cod penal nu reliefează inexistența faptelor comise, însă ele pot justifica aprecierea pericolului social al acestor fapte.
Aplicarea unor amenzi administrative celor doi inculpați față de modul concret în care s-a desfășurat în timp activitatea inculpaților,s-a apreciat de către tribunal că reprezintă o soluție mai mult decât adecvată circumstanțelor reale și personale existente în cauză.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, pe considerentul greșitei achitări a inculpaților,consecință a greșitei aprecieri a gradului de pericol social al infracțiunii.
În motivele scrise de recurs, se arată că, atâta timp cât relațiile sexuale dintre inculpat și partea vătămată minoră au fost înlesnite de mama părții vătămate și se desfășurau cu acordul și în casa acesteia,coroborat cu numărul mare de acte realizate în formă continuată de autor și de complice, instanțele trebuiau să aibă în vedere gravitatea faptelor,reflectată de modul concret de comitere,de consecințele produse și de vârsta părții vătămate.
În acest sens,s-a arătat că pericolul social concret al infracțiunii săvârșite este evident prin urmarea imediată produsă prin întreținerea raporturilor sexuale și anume starea de graviditate și naștere mai apoi a unui copil, de către un alt copil, urmări care au primejduit dezvoltarea fizică și psihică a minorei.
Prin infracțiunea prev. de art.198 alin.1 penal, ce are ca obiect social juridic relațiile sociale referitoare la libertatea și inviolabilitatea sexuală a minorului care nu a împlinit vârsta de 15 ani, legiuitorul a urmărit să apere dezvoltarea fizică și psihică a minorului.
relațiilor sexuale la o vârstă fragedă duce la consecințe negative asupra minorei, dat fiind insuficienta dezvoltare fizică și psihică a acesteia și determinat de naivitatea și lipsa de experiență, au condus la acceptarea cu foarte mare ușurință la realizarea de acte sexuale.
S-a susținut în final că aplicarea unor sancțiuni administrative nu duce decât la încurajarea fenomenului, la proliferarea acestuia, ceea ce denotă o slăbiciune a organelor judiciare în fața unor astfel de infracțiuni pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa de la 3 la 10 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și pe fond condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii, cu aplicarea disp. art.81 penal.
Curtea,examinând hotărârile recurate, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, în limitele motivelor de casare prevăzute de art.385/9 alin.3 pr.penală, constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 198 al.1 cu aplic. art. 41 al.2, reținându-se că în intervalul aprilie 2007- mai 2008, a întreținut în mod continuat acte sexuale cu partea vătămată, cunoscând că aceasta nu a împlinit vârsta de 18 ani, respectiv împrejurarea că la acea dată minora avea vârsta de 12 ani.
Inculpata Mari, mama părții vătămate minore, a fost trimisă în judecată prin același act de acuzare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 198 al.1 cu aplic. art. 41 al.2, constând în aceea că în intervalul aprilie - noiembrie 2007 a ajutat la săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii prev. de art. 198 al.1 cu aplic art. 41 al.2
Instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt și,sub acest aspect,au realizat o corectă apreciere și interpretare a mijloacelor de probă administrate pe parcursul procesului penal.
Au fost avute astfel în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate minore, procesele verbale încheiate de lucrătorii de poliție, declarațiile martorilor și G, raportul de constatare medico-legală nr. 130/2008 întocmit de SML Târgoviște, ancheta socială efectuată la domiciliul minorei, declarațiile inculpaților, fișele de cazier judiciar ale acestora care atestă inexistența altor condamnări.
Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că în perioada aprilie 2007 - mai 2008, inculpatul a întreținut în mod continuat acte sexuale cu partea vătămată minoră,în vârstă de 12 ani, cu consimțământul acesteia și cunoscând vârsta minorei.
Acesta relații sexuale au avut loc în domiciliul minorei,cu știința și cu consimțământul mamei acesteia, inculpata Mari,care a înlesnit aceste relații, fiind de acord cu ele și oferind părților implicate o cameră separată în domiciliul său.
Existența faptelor este în afara oricărei îndoieli, fiind confirmată de altfel, inclusiv de declarațiile constante de recunoaștere ale inculpatului, acestea coroborându-se pe deplin cu declarațiile părții vătămate, și ale martorului, tatăl minorei.
Cu toate că inculpata Mari nu a recunoscut în decursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, săvârșirea faptei deduse judecății, considerăndu-se nevinovată, în mod judicios instanțele au apreciat ca neviabile apărările inculpatei, înlăturându-le, întrucât acestea nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză, așa cum acesta a fost evidențiat mai sus.
Așa fiind, existența faptelor și săvârșirea lor cu vinovăție de către inculpați au fost în mod judicios stabilite de către instanțe, însă în cauză s-a realizat o greșită aplicare a disp. art. 18/1, apreciindu-se în mod greșit faptul că infracțiunile comise de inculpați nu prezintă gradul de pericol social cerut de lege și deci că ar justifica aplicarea unei sancțiuni administrative.
După cum se remarcă în considerentele hotărârilor atacate, instanțele s-au preocupat în mod excesiv de evidențierea consecințelor ulterioare săvârșirii faptelor, constând în nașterea, de către partea vătămată minoră, a minorului, la data de 28.09.2008, motivându-se lipsa gradului de pericol social al infracțiunilor prin aceea că inculpatul și partea vătămată minoră ar fi intenționat să se căsătorească, locuind împreună și în prezent.
Aceste aspecte, incontestabile de altfel, nu pot conduce însă la înlăturarea din conținutul constitutiv al infracțiunilor deduse judecății, a urmărilor imediate produse prin săvârșirea acestor fapte,urmări care se concretizează așa cum de altfel au fost avute în vedere de către legiuitor, în însăși punerea în primejdie dezvoltării fizice și psihice a părții vătămate minore.
Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute de art. 198 al.1 îl constituie relațiile sociale privitoare la libertatea și inviolabilitatea sexuală a minorului care nu a împlinit vârsta de 15 ani, ținându-se seama de faptul că practicarea unor relații sexuale sub această limită de vârstă ar putea determina producerea unor consecințe negative atât în plan psihic, cât și sub aspectul dezvoltării fizice, generate de insuficienta dezvoltare fizică și maturizare psihică a unui minor care nu a împlinit această vârstă, astfel încât acesta ar putea fi cu ușurință determinat să accepte realizarea unor acte sexuale din considerente legate de lipsa sa de experiență de viață.
În aceste condiții, deși consimțământul minorului la practicarea unor astfel de acte sexuale a fost totuși exprimat, un atare consimțământ nu poate fi considerat valabil atâta vreme cât provine de la o persoană lipsită de capacitate de exercițiu.
Or, tocmai aceste elemente au fost avute în vedere de legiuitor la incriminarea și sancționarea infracțiunii prev. de art. 198 al.1, fiind lesne de observat că și tratamentul sancționator al acesteia este egal cu cel aplicat violului, în forma tip, respectiv pedeapsa principală de la 3 la 7 ani.
În speță, din examinarea ansamblului probator examinat, rezultă cu certitudine întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, curtea observând că în mod greșit instanțele și-au axat argumentarea pe consecințele produse ulterior momentului epuizării infracțiunilor, fără ține seama de împrejurarea că, la momentul la care s-au epuizat actele materiale componente ale formei continuate, aceste fapte întruneau pe deplin toate elementele constitutive ale infracțiunii, inclusiv pe cel privind gradul de pericol social cerut de lege, pentru a justifica aplicarea unei sancțiuni penale și nu administrative.
Or, instanțele au dat o interpretare greșită criteriilor legale prevăzute de art. 18/1 al.2 ignorând numărul mare de acte materiale realizate în formă continuată, care caracterizează mijloacele folosite ca periculoase, dar și modul de săvârșire al faptelor, împrejurările în care s-au comis, respectiv în domiciliul minorei, fără a observa că potrivit depoziției martorului, însăși inculpata Mari întreținea relații extraconjugale cu martorul G, în același domiciliu, în prezenta soțului ei, fiind deci total dezinteresată de impactul acestora asupra dezvoltării psihice a părții vătămate minore.
Practic, instanțele au conferit valențe exclusive urmărilor constând în nașterea de către partea vătămată minoră a unui copil, precum și intențiilor de întemeiere în viitor a unei familii, ignorându-se însă, urmarea imediată produsă prin săvârșirea faptelor deduse judecății, care a primejduit dezvoltarea fizică și psihică a minorei și minimalizându-se natura faptei și calitatea specială a subiectului pasiv.
S-a mai omis a se avea în vedere și împrejurarea că însăși nașterea minorului de către partea vătămată minoră,este tot o consecință directă a săvârșirii faptelor și deci acest aspect,în loc să atenueze gradul de pericol social concret al faptelor, dimpotrivă,imprimă acestora un caracter grav atâta timp cât nașterea-proces fiziologic complex-a survenit când partea vătămată avea o vârstă extrem de fragedă,existând serioase îndoieli asupra conștientizării,de către aceasta,a importanței unui asemenea moment.
Nu în ultimul rând,prin aceasta, s-a pus în pericol și mai accentuat dezvoltarea fizică și mai ales psihică a minorei,știut fiind că declanșarea nașterii,sub o anumită limită de vârstă,primejduiește în mod evident atât echilibrul organismului unei minore,cât si integrarea sa socială ulterioară, în acest sens fiind remarcată și abandonarea cursurilor școlare de către minoră, aspecte care pledează tot în sensul aprecierii faptelor ca întrunind gradul de pericol social avut în vedere de legiuitor.
În aceste condiții, curtea constată că instanțele în mod greșit au dispus achitarea inculpaților, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct.18 în C.P.P. sensul că în cauză s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpaților, prin aprecierea eronată a lipsei gradului de pericol social al infracțiunilor.
În consecință, recursul va fi admis și în baza art. 385/15 pct.2 lit. d se C.P.P. vor casa atât sentința, cât și decizia atacată și se va dispune condamnarea inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost deduși judecății, la câte o pedeapsă situată la limita minimă prevăzută de textul legal incriminator, curtea apreciind că toate elementele ce au fost reținute de către instanțele anterioare ca având aptitudinea de a înlătura gradul de pericol social concret cerut de lege, pot fi relevate drept circumstanțe reale ale săvârșirii faptei și respectiv personale ale inculpaților, care să justifice concluzia potrivit căreia scopul pedepsei poate fi atins în concret și fără executare, în regimul prevăzut de art. 81
Ca atare, se va suspenda condiționat executarea pedepselor principale și celor accesorii ce vor fi aplicate inculpaților pe durata prevăzută de art. 82, ce constituie termen de încercare pentru inculpați și se vor aplica față de aceștia pedepsele complementare prevăzute de lege, respectiv disp. art. 64 lit. a cu excepția dreptului de a alege, literele b și e, atrăgându-se atenția inculpaților asupra disp. art. 83 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii din nou a unei infracțiuni pe durata termenului de încercare.
Văzând și disp. art. 191 C.P.P.
PENTRU ACESTE CONSIDERENTE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Casează sentința penală nr. 1324/2008 pronunțată de Judecătoria Moreni și decizia penală nr. 87/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond, după rejudecare, dispune:.
În baza art. 198 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. condamnă pe inculpatul, fiul lui G și, născut la 29 mai 1987, domiciliat în comuna ILD.-, județul D la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu o minoră.
În baza art. 71.pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, cu excepția dreptului de a alege, lit. b și e pen. pedeapă accesorie.
În baza art. 81.pen. suspendă condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 5 ani, termen de încercare stabilit în conformitate cu prevederile art. 82.pen.
În baza art. 71 alin. 5.pen. suspendă condiționat executarea pedepsei accesorii.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni.
În baza art. 198 alin. 1 teza a II-a raportat la art. 65 alin. 2.pen. și art. 53 alin. 1 pct. 2 lit. a pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, cu excepția dreptului de a alege, lit. b și e pen. pentru o perioadă de 4 ani, pedeapă complementară.
II. În baza art. 26 raportat la art. 198 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. condamnă pe inculpata () Mari, fiica lui și, născut la 14 dec.1975, domiciliată în comuna cu sat Mici, județul D, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la act sexual cu o minoră.
În baza art. 71.pen. interzice inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, cu excepția dreptului de a alege, lit. b și e pen.,pedeapă accesorie.
În baza art. 81.pen. suspendă condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 5 ani, termen de încercare stabilit în conformitate cu prevederile art. 82.pen.
În baza art. 71 alin. 5.pen. suspendă condiționat executarea pedepsei accesorii.
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni.
În baza art. 198 alin. 1 teza a II-a raportat la art. 65 alin. 2.pen. și art. 53 alin. 1 pct. 2 lit. a pen. interzice inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, cu excepția dreptului de a alege, lit. b și e pen. pentru o perioadă de 4 ani, pedeapă complementară.
Obligă, în baza prevederilor art. 191.pen. fiecare inculpat la plata sumei de 350 lei, cheltuieli de judecată în favoarea statului, onorariul apărătorului din oficiu din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red. GC/
3ex/23.10.2009
f-- Jud.
jud. fond
dosar apel -- Tb.
jud. apel -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Dan Andrei Enescu, Cristina
