Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 666/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.666
Ședința publică din data de 9 octombrie 2009,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petenta, domiciliată în P, sos.-, nr.1,.52,.A,.2, județul P, împotriva sentinței penale nr.179/19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă împotriva Rezoluției nr.989/P/2007 din 13.11.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și a Rezoluției nr.1183/II/2/2008 din 29.12.2008 a Prim Procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în P,-,.113,.6,. 28, jud.
S-au menținut rezoluțiile atacate ca fiind temeinice și legale și a fost obligată petenta la 240 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-petentă personal, lipsind intimata-făptuitoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar, prin intermediul serviciului registratură, înregistrate sub nr.16113/07.10.2009 s-au depus motive de recurs.
Recurenta-petentă având personal cuvântul declară că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, declară că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, constatând că nu sunt alte chestiuni prealabile, în temeiul art.385/13 pr.penală constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta-petentă având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate de prima instanță, a rezoluțiilor atacate și pe fond restituirea cauzei la parchet pentru redeschiderea urmăririi penale.
Solicită ca instanța de recurs să țină seama de motivele de recurs depuse în scris la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefundat a recursului declarat de petentă împotriva sentinței penale nr.179/19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, întrucât aceasta este legală și temeinică.
Prin sentința penală nr.179/19 mai 2009 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată plângerea petentei împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, instanța de fond constatând că au fost administrate toate probele utile și necesare, că s-a efectuat expertiza tehnică auto și au fost audiați martori concluzia fiind că intimata nu se face vinovată de producerea accidentului, în cauză existând una dintre cauzele care înlătură răspunderea penală și anume cea prevăzută de art.47 penal, cazul fortuit.
Consideră că probatoriile administrate sunt complete și că în mod corect s-a apreciat că nu se impune trimiterea cauzei la procuror pentru completarea probatoriilor.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr.179/19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahovas -a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de, domiciliată în P, sos.-, nr.1,.52,.A,.2, județul P, împotriva Rezoluției nr.989/P/2007 din 13.11.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și a Rezoluției nr.1183/II/2/2008 din 29.12.2008 a Prim Procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în P,-,.113,.6,. 28, jud. P, menținându-se rezoluțiile atacate ca fiind temeinice și legale, petenta fiind obligată la 240 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, petenta a contestat în temeiul art.2781cod pr.penală, Rezoluția nr. 989/P/2007 din 13.11.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și Rezoluția nr. 1183/II/2/2008 din 29.12.2008 a Prim Procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
În motivarea plângerii, petiționara a arătat că, soluția dispusă de parchet este nelegală și netemeinică, principalul motiv vizând normele de procedură, a căror încălcare atrage nulitatea absolută. Din primul moment se știa că intimata avea calitatea de subofițer la Penitenciarul și cu toate acestea cercetările au fost efectuate și dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, arătând că, in opinia sa cercetarea trebuia efectuată de un procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, lucru care s-a întâmplat, dar după o perioadă de aproximativ 8 luni până la data declinării cauzei. Potrivit statutului personalului din cadrul penitenciarelor, urmărirea penală se efectuează de procurorul corespunzător instanței care judecă in primă instanță cauza, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.
De asemenea, petenta a invocat nulitatea expertizei tehnice efectuată in cauză, întrucât la data de 10.08.2007 a fost solicitată de organele de cercetare penală să se prezinte la. P unde i s-a adus la cunoștință faptul că in cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare fapt pentru care s-a încheiat procesul verbal cu nr.557/2007. La data de 17.08.2007 a adresat un memoriu in care indica o serie de nereguli referitoare la dosar care putea influența rezultatul expertizei ce urma a fi efectuată, iar la data de 14.09.21007, fără a se ține seama de solicitarea petentei, organul de cercetare penală a convocat părțile și expertul numit in vederea efectuării expertizei, însă petenta nu a avut cunoștință de această convocare întrucât a fost citată la altă adresă.
A solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și restituirea cauzei la parchet in vederea redeschiderii urmăririi penale față de intimata și refacerea raportului de expertiză tehnică.
În susținerea plângerii, petiționara a depus copii de pe mai multe înscrisuri, respectiv adresa nr.A 8/3015/17.03.2008 emisă de Minovici, citații emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, plângere formulată de petentă împotriva intimatei, citație emisă de Ministerul Administrației și Internelor.
În vederea soluționării cauzei, a fost solicitat și s-a atașat dosarul de urmărire penală nr.989/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că prin rezoluția nr. 989/P/2007 din 13.11.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovas -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1 și 2.Cod Penal și neînceperea urmăririi penale față de aceeași învinuită pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin.1 din OUG195/2002.
Prin rezoluția sus menționată s-a reținut că în data de 18.04.2007 în jurul orelor 13,00, învinuita conducea autoturismul marca Peugeot 306 cu nr. de înmatriculare - în P pe strada - - din direcția - Policlinica Cina, intersecția Șos. -, cu intenția de a ajunge la domiciliu.
În condițiile în care carosabilul era uscat și în fața autoturismului condus de învinuită circula un alt autoturism, după ca a trecut de sediul P, pe partea dreaptă a sensului său de deplasare se aflau parcate mai multe autoturisme, unul lângă altul, lângă bordură. Ajungând în dreptul stației de autobuze de pe celălalt sens de mers, din spatele unui autoturism parcat pe sensul său de mers, de culoare albă, a apărut brusc victima care s-a angajat în traversarea străzii - - fără a se asigura și prin loc nepermis cu intenția de a se urca în autobuzul aflat în stația fapt ce a avut drept consecință lovirea victimei de autoturismul învinuitei și proiectarea acesteia pe partea carosabilă.
Învinuita a fost testată cu aparatul etilotest și i-au fost recoltate probe biologice care au confirmat faptul că aceasta nu consumase băuturi alcoolice.
Victima a fost transportată cu o ambulanță la spitalul Județean de urgență P, iar ulterior a fost transferată la Spitalul de Urgență din B unde la data de 20.04.2007 a decedat.
i-au fost recoltate probe biologice rezultând faptul că nici aceasta nu consumase băuturi alcoolice.
Ulterior s-au efectuat noi teste din sângele și urina recoltate de la cadavru rezultând o alcoolemie de 0,45 gr. % în sânge și 0,35 gr.% în urină, însă aceste probe nu au fost concludente deoarece în literatura medicală de specialitate este precizat faptul că bacteriile și fungii se dezvoltă pe în organism post - mortem destul de rapid și conduc la transformarea glucozei în alcool etilic. În consecință nu s-a putut stabili cu exactitate dacă victima consumase sau nu alcool la data producerii evenimentului rutier.
În timpul urmăririi penale s-a efectuat o expertiză tehnică auto care a concluzionat că viteza de deplasare a autovehicolului era de 53 km/ iar pentru evitarea accidentului ar trebuit să aibă o viteză de 15 km./ iar intervalul de timp dintre apariția victimei și o reacție a conducătorului auto a fost foarte mică.
După audierea martorilor s-a stabilit că învinuita nu poate fi trasă la răspundere pentru producerea accidentului deoarece în condițiile concrete în care acesta s-a produs este imputabil victimei care s- angajat în traversare prin loc nepermis și fără să se asigure.
Împotriva rezoluției a formulat plângere petenta, mama victimei criticând-o ca netemeinică și nelegală susținând că organele de urmărire penală nu au efectuat o cercetare completă a cauzelor care au condus la producerea accidentului solicitând și completarea probelor cu audierea unor noi martori.
Prin rezoluția nr. 1183/II/2/2008 a prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovas -a respins plângerea și s-a menținut rezoluția atacată constatându-se că în cauză subzistă unul dintre cazurile care înlătură răspunderea penală, respectiv cazul fortuit.
În baza art. 2781petentaC.P.P. a formulat plângere la instanța de judecată criticând cele două soluții ale parchetului ca netemeinice și nelegale susținând nulitatea actelor încheiate de procuror față de calitatea învinuitei care este agent de poliție la Penitenciarul și în aceste condiții urmărirea penală trebuia începută de Parchetul Tribunalului Prahova și nu de Judecătoria Ploiești.
De asemenea, a mai susținut petenta că a fost citată greșit de către expert la un alt domiciliu decât acela unde locuiește.
În aceeași plângere s-a mai arătat că rezoluția prim procurorului adjunct nu este motivată corespunzător deoarece nu răspunde motivelor invocate de petentă în plângerea formulată.
Tribunalul a apreciat susținerile ca nefondate deoarece așa cum rezultă din actele dosarului, cercetările au fost efectuate de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, organ competent să efectueze cercetări în acest caz, învinuita încadrându-se printre persoanele a căror urmărire penală și trimitere în judecată se face de o astfel de unitate a parchetului.
Pe tot parcursul urmăririi penale petentei i s-au comunicat actele de urmărire care se efectuează, relațiile solicitate și a fost primită de procuror la solicitarea sa
De asemenea i s-a comunicat raportul de expertiză tehnică auto efectuată în cauză dându-i-se posibilitatea formulării de obiecțiuni.
A mai reținut tribunalul că din conținutul dosarului nu se poate reține nici o îngrădire a petentei de a lua cunoștință de actele procedurale întreprinse de organul de urmărire penală. Faptul că petenta susține că a fost citată la o altă adresă nu este imputabil nici procurorului și nici expertului deoarece aceștia au respectat normele legale citând-o la adresa din actul de identitate, iar dacă aceasta între timp și-a schimbat domiciliul sau adresa avea obligația rezultată din art. 177 pct.3 să C.P.P. informeze organul de urmărire penală.
De asemenea pe fond, soluția parchetului este legală având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv expertiză medico legală, expertiză tehnică auto și declarațiile martorilor care conduc la concluzia că intimata nu se face vinovată de producerea accidentului, în cauză existând una dintre cauzele care înlătură răspunderea penală și anume cea prevăzută de art.47 cazul Cod Penal fortuit.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat recurs petenta, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență criticile formulate vizează nulitatea actelor de urmărire penală efectuate în cauză.
Arată recurenta, prin motivele de recurs depuse la dosarul cauzei, că actele de urmărire penală efectuate în cauză sunt lovite de nulitate întrucât cercetările au fost efectuate de către organele de cercetare penală ale poliției care nu au respectat prevederile art. 210 pr.pen, vizând verificarea competenței. Acest lucru s-a produs numai ca urmare a demersurilor sale, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, instituție căreia îi revenea competența de efectuarea a urmăririi penale ca urmare a calității persoanei, în conformitate cu prevederile art. 60 alin. 3 din Statutul Funcționarilor din Sistemul Penitenciar.
A precizat aceasta ca nulitatea invocată face parte din categoria nulităților prevăzute de art. 197 alin.2 pr.pen. care pot fi invocate și din oficiu și care nu poate fi înlăturată în nici un mod. De asemenea, a arătat că în privința calității de agent a învinuitei, aceasta a fost cunoscută încă de la debutul cercetărilor penale.
În măsura în care nulitatea invocată este considerată ca fiind una relativă, recurenta a precizat că înțelege să invoce nulitatea raportului de expertiză tehnică auto efectuat în cauză, dispus de către organul de cercetare penală, cu încălcarea prevederilor art. 120C.
Sub acest aspect a arătat recurenta că la data de 10.08.2007 a fost solicitată de către organele de cercetare penală să se prezinte la sediul P, unde i s-a adus la cunoștință că s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare. Cu aceea ocazie s-a încheiat un proces verbal în care i s-a consemnat adresa de domiciliu. De asemenea s-a consemnat că până la data de 24.08.2007 are posibilitatea de a solicita completarea obiectivelor expertizei.
La data de 17.08.2007 a adresat procurorului care supraveghea urmărirea penală un memoriu în care indica o serie de nereguli care puteau influența rezultatul expertizei tehnice auto.
Fără a avea în vedere solicitarea sa, la data de 14.09.2007 organul de cercetare penală a convocat părțile și expertul numit în vederea efectuării expertizei, însă în ceea ce o privește a fost utilizată fosta sa adresă, cu toate că procedase la încunoștințarea cu privire la noua sa adresă.
Ulterior, dosarul a fost soluționat, fiind înaintat la 30.10.2007 Pachetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, în condițiile în care nu a avut cunoștință cu privire la acest aspect.
Apreciază recurenta că incidentele procedurale invocate sunt sancționate cu nulitatea absolută, toate acestea constituind încălcări ale dreptului la apărare care nu au fost cenzurate de instanța de fond.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele conform art.3856alin.2 și art.3859Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Situația de fapt a fost corect reținută și pe larg descrisă de instanța de fond, în sensul că în data de 18.04.2007 în jurul orelor 13,00, învinuita conducea autoturismul marca Peugeot 306 cu nr. de înmatriculare - în P pe strada - - din direcția - Policlinica Cina, intersecția Șos. -, cu intenția de a ajunge la domiciliu.
În condițiile în care carosabilul era uscat și în fața autoturismului condus de învinuită circula un alt autoturism, după ca a trecut de sediul P, pe partea dreaptă a sensului său de deplasare se aflau parcate mai multe autoturisme, unul lângă altul, lângă bordură. Ajungând în dreptul stației de autobuze de pe celălalt sens de mers, din spatele unui autoturism parcat pe sensul său de mers, de culoare albă, a apărut brusc victima care s-a angajat în traversarea străzii - - fără a se asigura și prin loc nepermis cu intenția de a se urca în autobuzul aflat în stația fapt ce a avut drept consecință lovirea victimei de autoturismul învinuitei și proiectarea acesteia pe partea carosabilă.
Învinuita a fost testată cu aparatul etilotest și i-au fost recoltate probe biologice care au confirmat faptul că aceasta nu consumase băuturi alcoolice.
Victima a fost transportată cu o ambulanță la spitalul Județean de urgență P, iar ulterior a fost transferată la Spitalul de Urgență din B unde la data de 20.04.2007 a decedat.
i-au fost recoltate probe biologice rezultând faptul că nici aceasta nu consumase băuturi alcoolice. Sub acest aspect, mențiunile din Raportul medico- legal de necropsie nr. A- întocmit către INML Minovici, au fost clarificate de aceeași instituție prin adresa aflată la fila 42 din dosarul de urmărire penală.
Sub aspectul criticilor formulate în ceea ce privește rezoluțiile Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, Curtea constată că prima instanță a analizat temeinic toate aceste critici, care au fost reiterate și în fața instanței de recurs.
Astfel, așa cum a reținut și tribunalul, nu se poate aprecia că cercetarea penală a fost realizată în cauză de un organ necompetent. Într-adevăr în conformitate cu prevederile art. 60 alin. 4 din Legea nr. 293/2004 competența în efectuarea urmăririi penale în cazul infracțiunilor săvârșite de către funcționarii publici din cadrul sistemului administrației penitenciarelor aparține parchetelor de pe lângă tribunale. Această cerință a legii a fost, însă respectată în cauză. Astfel, rezoluția atacată a fost dată tocmai de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, instituția competentă conform normei speciale anterior menționate.
Împrejurarea că în cauză au fost efectuate acte de cercetare penală de către organe necompetente în funcție de calitatea persoanei, nu este de natură a conduce la constatarea nulității acestora. În conformitate cu prevederile art. 45 alin. 1 raportat la art. 42 alin. 2 pr.pen. în cazul în care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a unei cauze în favoarea unei unități de Parchet a cărei competență este atrasă de calitatea pe care o are persoana la momentul comiterii infracțiunii, actele îndeplinite și măsurile dispuse pot fi folosite de către această din urmă instituție.
În speță, prin ordonanța din 17.12.2007 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 3623/P/2007, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova. Toate actele îndeplinite în cauză de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, în conformitate cu prevederile textelor legale menționate, puteau fi folosite în cauză, ceea ce s-a și realizat, soluția fiind întemeiată pe o serie din aceste acte. Nu se poate consideră că în speță intervine din această cauză o nulitate absolută sau relativă a rezoluțiilor atacate, în condițiile în care organul de urmărire penală a respectat prevederile textelor legale menționate.
Împrejurarea că până la momentul intervenirii declinării de competență a trecut un interval de timp mai mare nu este de natură a conduce la o altă concluzie cu privire la intervenirea nulității, indiferent de natura acesteia, în cauză.
În ceea ce privește modalitatea de efectuare a expertizei tehnice auto, a cărei legalitatea a fost criticată de către recurentă, curtea reține în primul rând că susținerea acesteia referitoare la citarea sa la o adresă eronată pentru data de 14.09.2007 este reală, din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare aflat la fila 168 din dosar UP, și care a fost depus și la dosarul instanței, rezultând că aceasta a fost citată la adresa din P,- în condițiile în care adresa sa era în P, șos. -, nr. 1,. 52,. 2, jud. Această din urmă adresă a recurentei a fost cunoscută de către organul de urmărire penală, fiind consemnată într-un proces verbal întocmit la data de 10.08.2007 (fila 46 dosar UP).
În al doilea rând Curtea constată că recurenta a avut cunoștință de expertiza care urma să fie efectuată în cauză, precum și de obiectivele ce au fost stabilite de organul de cercetare penală. Acest lucru rezultă fară putință de tăgadă din procesul verbal menționat anterior, prin intermediul căruia se consemna faptul că recurenta luase cunoștință de îndeplinirea dispunerea îndeplinirii acestui act probator, precum și de faptul că poate formula obiecțiuni cu privire la obiectivele expertizei până la data de 24.08.2007.
În fine, cu certitudine recurenta a avut cunoștință de raportul de expertiză tehnică auto, acesta fiindu-i comunicat la adresa corectă, așa cum rezultă din adresa aflată la fila 57 din dosarul de urmărire penală.
În aceste condiții, nulitatea raportului de expertiză tehnică auto invocată de către recurentă, nu poate fi acceptată. În conformitate cu prevederile art. 197 alin. 1 și 4 pr.pen. nulitatea relativă a unui act de procedură poate fi constatată numai dacă pe de o parte prin efectuarea acelui act s-a adus o vătămare drepturilor părții ce o invocă, vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod, iar pe de altă parte, dacă nulitatea a fost invocată de această persoană la primul termen cu procedura completă când partea a lipsit de la efectuarea actului.
În privința existenței unei vătămări a drepturilor recurentei, Curtea nu poate reține existența unui asemenea element. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 120 alin. 1, 2 și 3 organul C.P.P. de urmărire penală când dispune efectuarea unei expertize are obligația de a chema părțile și a le aduce la cunoștință obiectul expertizei, întrebările la care expertul urmează a răspunde, precum și faptul că au dreptul de a face obiecțiuni cu privire la aceste întrebări. De asemenea, părțile sunt încunoștințate că au dreptul să numească un expert consilier. Toate aceste obligații au fost respectate de către organul de poliție, îndeplinirea lor fiind consemnată în procesul verbal anterior menționat încheiat la 10.08.2007. Împrejurarea că pentru data la care a fost convocat și expertul, 14.09.2007, recurenta a fost citată la o adresă eronată nu este de natură a conduce la o altă concluzie. Dreptul recurentei de a lua cunoștință cu privire la efectuarea unei expertize în cauză, cu privire la obiectivele acesteia, precum și dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la acesta a fost respectat.
Chiar dacă s-ar aprecia că teza privind existența unei vătămări a drepturilor recunoscute recurentei este adevărată, nu se poate dispune anularea raportului de expertiză tehnică auto și pe cale de consecință, rezoluțiilor atacate ce se întemeiază pe acesta, deoarece existența nulității nu a fost invocată în conformitate cu prevederile art. 197 alin. 3 pr.pen. respectiv la momentul la care recurenta a luat cunoștință de acest caz de nulitate.
Astfel, expertiza a fost comunicată recurentei la data de 29.10.2007, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 57 din dosar. Chiar dacă s-ar considera ca fiind reală susținerea acesteia din declarația dată la 21.01.2008 (fila 102 dosar UP), în sensul că nu a primit expertiza, ulterior acestui moment recurenta putea până la momentul emiterii rezoluției atacate, 13.11.2008, să invoce această neregularitate. Acest lucru nu s-a produs, recurenta invocând pentru prima dată în fața tribunalului existența nulității.
Față de cele expuse mai sus, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, astfel încât recursul urmează a fi respins ca nefondat, conform art.38515pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 pr.penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta, domiciliată în P,.- nr.1, bloc 52,.A,.2, jud.P, împotriva sentinței penale nr.179/19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurenta la 50 lei cheltuieli judiciare către stat
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - -
Fiind în, semnează
Președintele completului
Grefier,
2 ex./27.10.2009
f-
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Dan Andrei Enescu, Cristina
