Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 668/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.668
Ședința publică din data de 9 octombrie 2009,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de făptuitorul, domiciliat în, sat, județul D, împotriva sentinței penale nr.357 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva Rezoluției nr.1685/II/2/2007 din 7.01.2008 pronunțată de parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și a Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 22.11.2007 pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova în dosarul nr.486/P/2007, menținându-se rezoluțiile atacate.
A fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile: recurentul-făptuitor, intimații G, -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în temeiul art.385/13 pr.penală constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul invocă excepția tardivității declarării recursului, susținând că petentul a fost prezent în instanța, așa cum s-a reținut în încheierea de ședință, iar recursul a fost declarat la data de 1.07.2009, ultima zi de declarare legală a recursului fiind 30 iunie 2009.
În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât hotărârea atacată este legală și temeinică, în mod corect respingându-se ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 22 nov.2007 pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.486/P/2007,concluzionându-se că din probele administrate nu a rezultat îndeplinirea condițiilor cerute pentru începerea urmăririi penale față de intimați și că fapta reclamată de petent nu există.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față
Prin sentința penală nr.357/19 iunie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondată plângerea formulată de către petentul împotriva Rezoluției 1685/II/2/2007 din 7 ianuarie 2008 și împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.486/P/2007 din 22 noiembrie 2007 ambele pronunțate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rezoluția din 22.11.2007 emisă în dosarul nr.486/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G, și -, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.217 alin.1, art.246 și art.250 alin.1-3 Cod penal la plângerea persoanei vătămate.
Aceasta a formulat plângere împotriva soluției, însă prin rezoluția nr.1685/II/2/2007 din 7.01.2008 s-a dispus respingerea ei.
Instanța a mai arătat că împotriva ambelor rezoluții a formulat plângere doar, fiul persoanei vătămate (și pe care îl privea direct solicitarea adresată de mama sa Poliției - fila 21 dosar urmărire penală nr.486/P/2007), însă nemulțumirea sa, așa cum rezultă din finalul motivării (fila 3 dosar Judecătoria Răcari ) - că primul procuror nu a vrut să audieze toți martorii pentru a nu descoperii adevărul.
Solicitarea sa a fost considerată de către prima instanță că nu are acoperire în actele și lucrările dosarului.
Astfel, s-a reținut că procurorul a procedat la audierea martorilor - - aflată în mașină la momentul opririi de organele de poliție a conducătorului auto - (conform procesului verbal din 28.01.2007 - fila 33 dosar nr.486/P/2007) și (fila 23 dosar nr.486/P/2007) pe care l-a indicat ca fiind cel care i-ar fi condus autovehiculul până la locul unde a fost surprins de poliție.
În raport de împrejurarea că martorii care au avut cunoștință în mod direct ( -) și un altul care ar fi putut cunoaște exact situația în care s-a aflat în noaptea de 28.01.2007, au fost audiați și au contrazis cele afirmate de către petent, instanța a apreciat că parchetul a efectuat verificările care se impuneau în vederea soluționării plângerii cu care a fost investit.
De asemenea, s-a arătat că din probele pe care le-au administrat organele de urmărire penală nu a rezultat îndeplinirea condițiilor cerute pentru începerea urmăririi penale față de cei trei polițiști, plângerea fiind privită ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în esență casarea acesteia, desființarea rezoluției nr.1685/II/2/2007 din 7 ianuarie 2008 și trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea cercetărilor.
În ședința publică din 9 octombrie 2009 procurorul de ședință a ridicat excepția tardivității recursului declarat de petentul, arătând că cererea a fost înaintată de către petent la Curtea de APEL PLOIEȘTI cu depășirea termenului de 10 zile de la pronunțarea sentinței instanței de fond.
Excepția este întemeiată.
Potrivit art.278/1 alin.10 pr.penală hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 lit.a, cum este și cazul de față, poate fi atacată cu recurs de către persoana care a făcut plângerea.
Cum textul citat nu face nicio referire la vreun termen special de recurs, rezultă că și în materia procedurii plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată prevăzută de art.278/1 pr.penală se aplică termenul general de recurs în materie penală prevăzut de art.385/3 pr.penală, acesta fiind de 10 zile.
În alineatul 2 al art.385/3 pr.penală se arată că dispozițiile art.363 - 365 privind data de la care curge termenul,repunerea în termen și declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător.
Art.363 alin.3 pr.penală, la care trimite textul de mai sus, prevede că "pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare".
În cauza de față, Curtea constată că la dezbaterile ce au avut loc la prima instanță la data de 12 iunie 2009 a participat, punând concluzii pentru persoana vătămată, procuratorul acesteia.
După cum rezultă din cuprinsul încheierii de la acea dată, pronunțarea a fost amânată pentru data de 19 iunie 2009 chiar la cererea procuratorului petentului ce a dorit să depună și concluzii scrise, iar la data de 19 iunie 2009 s-a pronunțat sentința penală nr.357 a Tribunalului Dâmbovița.
Prin urmare, potrivit textelor menționate mai sus, termenul de recurs a început să curgă pentru petentul de la data pronunțării sentinței - 19 iunie 2009 și s-a împlinit, potrivit art.186 alin.2 pr.penală, la data de 30 iunie 2009.
Din examinarea cererii de recurs și a modului în care aceasta a ajuns la instanță, se constată că cererea a fost depusă la poștă de către petentul-recurent la 1 iulie 2009, fiind primită și înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la data de 2 iulie 2009.
Așa fiind, înaintând cererea de recurs la data de 1 iulie 2009, recurentul a depășit termenul de 10 zile de la pronunțare întrucât ultima zi în care putea să formuleze calea de atac era 30 iunie 2009.
Pe cale de consecință, constatând că excepția invocată de parchet este fondată, în conformitate cu art.385/15 pct.1 lit.a pr.penală, Curtea va respinge recursul petentului ca tardiv formulat.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de petentul-recurent, domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva sentinței penale nr.357/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 09.10. 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
,
-
2 ex./20.10.2009
f-
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Dan Andrei Enescu, Cristina
