Actul sexual cu un minor (art. 198 cod penal). Decizia 689/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 689
Ședința publică din data de 14.10.2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Georgescu Cristina Gabriela
-
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G si, născut la data de 20 mai 1970, domiciliat în comuna, sat de nr. 105, jud. P si l în comuna, jud. P, împotriva deciziei penale nr. 141/11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și reprezentantul legal al părții vătămate, -, împotriva sentinței penale nr. 5/13.01.2009 pronunțată de Judecătoria P, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 198 al.1 si art. 203 Cu aplic. art. 71 și 64
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul inculpat pentru care a răspuns avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 5914/14.10.2009 eliberată de Baroul Prahova și intimata parte vătămată și reprezentantul legal al acesteia -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat, critică atât decizia pronunțată de Tribunalul Buzău, cât și sentința pronunțată de Judecătoria P, întrucât, din punctul său de vedere, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului, cu toate că situația de fapt nu este cea care rezultă din materialul probator administrat în cauză.
În opinia sa, există grave contradicții între declarațiile martorilor audiați în cauză, declarații care nu pot sta la baza unei hotărâri de condamnare.
Se solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, iar pe fond achitarea inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate de Tribunalul Buzău și Judecătoria P, întrucât instanțele anterioare în mod corect au reținut pe baza probelor administrate în cauză vinovăția inculpatului, respectiv pe baza plângerii părții vătămate, procesul verbal de confruntare al părții vătămate cu inculpatul, declarațiile martorilor și certificatul medico-legal.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 5 din 13.01.2009 pronunțată de Judecătoria P, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de relații sexuale cu un minor prev. de art. 198 alin.1 Cod penal și la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de incest, prev. de art. 203 Cod penal.
În temeiul art. 33-34 Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și s-a dispus executarea acesteia prin privare de libertate, cu interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare în sumă de 150 lei către stat și în cuantum de 400 lei către partea vătămată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul a întreținut relații de concubinaj cu - din comuna, jud. În anul 1998 cei doi s-au despărțit. Din conviețuirea părților s-a născut la data de 8.07.1994 minora. La data nașterii acesteia, inculpatul se afla în Penitenciar, motiv pentru care nu a fost înscrisă cu numele acestuia în registrul stării civile. De la data nașterii minorei inculpatul a vizitat-o pe aceasta în câteva rânduri la domiciliul din comuna, sat, jud. Începând cu luna iunie 2007, mama minorei, -, a plecat să lucreze în Danemarca, aceasta rămânând în grija bunicii materne,. În lunile iulie - august 2007, inculpatul a venit cu actuala sa concubină, la domiciliul bunicii minorei, pe care a rugat-o să permită acesteia din urmă să o conducă în municipiul B pentru a-i cumpăra îmbrăcăminte. a fost de acord, dar constatând că minora nu a fost adusă acasă, a anunțat organele de poliție. Acestea au luat legătura cu inculpatul care le-a comunicat că minora se află la domiciliul său și aceasta refuză să se întoarcă. În aceste condiții, a anunțat-o telefonic pe fiica sa -. Aceasta a telefonat inculpatului și i-a cerut să o ducă pe minoră la domiciliul bunicii. În luna septembrie 2007, - s-a întors în țară. Împreună cu soțul său și mai menționată au mers la locuința inculpatului în comuna, jud. P, de unde a luat-o pe minoră.
În această perioadă, inculpatul a cumpărat minorei un telefon mobil. După ce a revenit în domiciliul bunicii materne, aceasta a observat că minora vorbea zilnic la telefon cu inculpatul, iar la un moment dat a sesizat că aceasta adresa tatălui său cuvinte de. Fiind contrariată, a comunicat acest lucru mamei minorei, care a hotărât să pună sub observație comportamentul minorei. Într-una din zilele lunii octombrie 2007, partea vătămată a primit un telefon de la inculpat, care i-a solicitat să iasă din locuință în jurul orelor 23.00 întrucât va veni să o ia cu autoturismul. Sesizând lipsa copilului, - a anunțat organele de poliție din comuna, care au căutat-o pe aceasta și întrucât nu au găsit-o, au sugerat mamei să o caute la locuința fostului concubin. maternă, mama minorei și soțul acesteia s-au deplasat în comuna la locuința inculpatului. Aici maternă s-a uitat pe fereastra imobilului și a văzut când inculpatul a coborât din patul în care se afla cu minora. Auzind că fosta concubină intenționează să o ia pe minoră, inculpatul a avut un comportament necorespunzător, motiv pentru care cele trei persoane au plecat, au revenit în municipiul B, au sesizat organele de poliție, care s-au deplasat la domiciliul inculpatului, au luat minora și au adus-o la locuința mamei ei.
Întrucât mama minorei a început să aibă bănuieli cu privire la întreținerea unor relații intime de către inculpat cu minora, i-a spus acesteia din urmă că va sesiza organele de poliție și o va prezenta la medic pentru un control ginecologic. În aceste condiții, minora l-a anunțat telefonic pe tatăl său, întrebându-l cum să procedeze, iar acesta i-a solicitat să declare că a avut relații sexuale cu un băiat. Partea vătămată a relatat mamei sale că ar fi avut relații intime în primăvara anului 2007 cu un băiat din comuna Cislău. Organele de poliție au procedat la identificarea respectivei persoane și s-a constatat că aceasta nu mai locuiește pe raza comunei Cislău din urmă cu 2-3 ani, când părinții săi au plecat la lucru în Italia.
Într-una din zile, și mama minorei au surprins-o pe aceasta vorbind la telefon cu inculpatul, care o amenința că bagă o sută de cuțite în ea dacă relatează adevărul. Mama minorei și-a dat seama că au existat relații nefirești între inculpat și minoră, motiv pentru care a condus-o pe aceasta la medicul legist pentru examenul ginecologic iar din conținutul certificatului medico-legal 1174 din 7.12.2007 eliberat de Serviciul Medico-Legal Bar ezultat că minora nu prezintă urme de violență pe trunchi ca și membre, dar s-a constatat o deflorare mai veche de 10-14 zile, a cărei dată de producere nu se mai putea preciza.
Instanța a mai reținut că în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize biocriminalistice prin care să se stabilească dacă inculpatul este tatăl minorei. Potrivit raportului de expertiză nr.- din 7.02.2008, s-a stabilit că inculpatul este tatăl biologic al părții vătămate, cu o probabilitate de 0,99 pentru un interval al probabilității cuprins între 0 și 1.
Audiată fiind, minora a recunoscut că a dormit în același pat cu tatăl său la locuința acestuia din comuna, iar inculpatul i-a propus să întrețină raport sexual normal, ea acceptând propunerea respectivă. De asemenea, a mai declarat că în următoarele zile, în lipsa concubinei, inculpatul a întreținut din nou raport sexual cu ea.
Prima instanță a mai arătat că și din declarațiile martorilor audiați a rezultat că între inculpat și minoră existau relații nefirești în sensul că acesta o îmbrățișa și o săruta prelung pe fiica sa.
Inculpatul a fost supus unui test cu aparatul poligraf, iar la întrebările privind existența unor relații sexuale cu fiica sa, au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat.
A mai precizat prima instanță că minora a fost supusă unei evaluări psihologice, din conținutul raportului întocmit rezultând existența unor traume psihice, posibile în urma unui abuz sexual. Totodată, același raport a menționat că minora încadrează coerent în spațiu și timp evenimentele petrecute, relatând în detaliu fapta săvârșită de inculpat, cât și impactul emoțional avut asupra sa.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și - în calitate de reprezentantă legală a părții vătămate.
Printr-un memoriu separat, reprezentanta legală a părții vătămate a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie în latura penală, solicitând modificarea acesteia în sensul aplicării unei pedepse mai aspre inculpatului pentru fapta săvârșită. A mai susținut apelanta că inculpatul a luat minora la domiciliul său în mod nejustificat și profitând de naivitatea acesteia a întreținut două raporturi sexuale, de aceea consideră că acesta trebuia sancționat mai sever.
Prin apărătorul ales, inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că situația de fapt reținută de prima instanță nu este cea care rezultă din materialul probator. Astfel, s-a dat eficiență unor declarații de martori, fără a fi eliminate contradicțiile dintre acestea. Din declarația bunicii materne, care a relatat că l-a văzut pe inculpat coborând din același pat în care se afla și minora s-a dedus că aceasta ar fi întreținut relații intime cu partea vătămată. Totodată, părții vătămate a declarat că a fost sunată de martora care i-ar fi relatat despre existența acestor relații între inculpat și fiica sa, dar ulterior martora a declarat că nu știe de existența acestora. De asemenea, apărătorul apelantului a mai susținut că nici declarațiile martorelor și - nu sunt concludente în ceea ce privește comiterea faptei reținute în sarcina inculpatului.
Prin decizia penală nr. 141/11.06.2009, Tribunalul Buzăua respins ca nefondate apelurile formulate de inculpatul și reprezentanta legală a minorei -, împotriva sentinței penale nr. 5 din 13.01.2009 pronunțată de Judecătoria P, în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a apreciat că situația de fapt, descrisă pe larg mai, a fost în mod corect reținută de către prima instanță, aceasta rezultând din plângerea și declarația reprezentantei părții vătămate, declarațiile părții vătămate, procesul verbal de confruntare, certificatul medico-legal, raportul de evaluare psihologică a minorei, raportul de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat, raportul de constatare biocriminalistică, precum și din declarațiile martorilor audiați.
Însuși inculpatul a recunoscut în prima declarație dată în fața organelor de poliție că a întreținut un act sexual normal cu fiica sa la domiciliul din comuna jud. Ulterior, a revenit asupra acestei declarații și a precizat că nu a întreținut raport sexual cu partea vătămată.
S-a apreciat că probele administrate au fost în mod judicios analizate și interpretate de către prima instanță de judecată atunci când aceasta a reținut existența faptelor, încadrarea juridică a acestora, precum și vinovăția inculpatului în forma prevăzută de lege pentru atragerea răspunderii penale.
În general, la stabilirea faptelor și a vinovăției inculpatului, tribunalul a arătat că s-a condus după principiul probei dincolo de orice îndoială, cu mențiunea că o asemenea probă poate rezulta și dintr-un ansamblu de indicii ori prezumții necontestate suficient de grave și care au un caracter precis și concordant.
Ori, din examinarea ansamblului probator al cauzei a rezultat în mod evident că inculpatul a luat-o pe minoră din domiciliul bunicii materne și a condus-o la locuința sa din comuna, jud. Inculpatul a comunicat mamei părții vătămate că aceasta refuză să se întoarcă șa domiciliul bunicii paterne. Atunci când mama minorei și paternă s-au deplasat la locuința inculpatului, aceasta din urmă a văzut cum tatăl a coborât din același pat în care se afla și fiica sa. După ce minora a fost luată de către organele de poliție, mama și maternă au observat comportamentul schimbat al părții vătămate, iar aceasta a încercat să le inducă în eroare, precizând că a avut relații intime cu un tânăr dintr-o localitate apropiată, în primăvara anului 2007. Verificând aceste aspecte, organele de poliție au identificat această persoană și au constatat că este plecată din localitate anterior datei menționate de partea vătămată cu privire la momentul întreținerii relațiilor sexuale. Mai mult, acest tânăr avea la data precizată de către partea vătămată numai vârsta de 11 ani.
După începerea cercetărilor penale, minora a declarat în mod constant că tatăl său a întreținut cu ea în două rânduri raporturi sexuale la locuința din comuna, jud. Această poziție a avut-o inclusiv cu ocazia confruntării efectuate între ea și inculpat.
Serviciul de medicină legală a constatat o deflorare a părții vătămate, fără a putea preciza cu exactitate data când s-a produs. De asemenea, raportul de evaluare psihologică menționează existența unei traume psihice suferite de minoră care poate să fie rezultatul unui posibil abuz sexual.
La testarea inculpatului efectuată cu aparatul poligraf, acesta a relevat reacții specifice comportamentului simulat cu privire la întrebările referitoare la relațiile sexuale cu fiica sa.
Din declarația martorei rezultă că minora i-a relatat acesteia despre relațiile sexuale pe care le-a întreținut cu tatăl său în casa acestuia și că a recunoscut această situație inclusiv în fața mamei și bunicii materne. Totodată, martora a precizat că se afla în locuința mamei părții vătămate când aceasta din urmă a vorbit cu inculpatul la telefon și a auzit pe speaker când acesta îi spunea să nu recunoască că el este cel care a violat-o deoarece o să intre la pușcărie și nu se mai pot întâlni. Martora a mai precizat că inculpatul i-a sugerat părții vătămate să-și aducă aminte de un băiat pe care "ar putea " și să precizeze că a întreținut cu acesta relații sexuale.
Martora - a declarat că a văzut când inculpatul și partea vătămată s-au îmbrățișat și se sărutau în autoturism.
Organele de urmărire penală au audiat și alți martori din localitatea unde domiciliază inculpatul, aceștia declarând că nu cunosc dacă acesta a întreținut relații intime cu partea vătămată.
Cu toate acestea, din examinarea celorlalte mijloace de probă și din coroborarea lor, instanța de control judiciar a constatat existența unor probe directe, precum declarația părții vătămate și a unui set de probe indirecte care sunt de natură să conducă spre concluzia judicioasă că inculpatul a săvârșit cu adevărat infracțiunile de întreținere de relații sexuale cu fiica sa minoră, fiind astfel întrunite și elementele infracțiunii de incest.
Cât privește individualizarea pedepselor pentru cele două fapte, tribunalul a considerat că prima instanță de judecată a dat o justă interpretare criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal și în raport de gravitatea faptelor comise, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de împrejurările care agravează ori atenuează răspunderea penală, de circumstanțele comiterii infracțiunilor și de persoana inculpatului, astfel că pedepsele individuale și pedeapsa rezultantă apar ca fiind bine stabilite și de natură a asigura scopul prevenției speciale și generale.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate si netemeinicie fără a indica în scris motivele ce l-au determinat să promoveze calea de atac.
Fiind legal citat pentru termenul din 14 octombrie 2009, acesta nu s-a prezentat în fața curții de apel, cererea de recurs fiind susținută oral de apărătorul desemnat din oficiu de către instanță pentru inculpatul-recurent.
Ca și la instanța de apel, recurentul-inculpat prin apărătorul din oficiu a susținut că este nevinovat, că probele au fost interpretate în mod greșit de către instanțele anterioare, că între depozițiile de martori există contradicții și de aceea aceste probe nu conferă certitudinea că inculpatul ar fi întreținut relații sexuale cu fiica sa minoră.
În final, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare și achitarea sa în conformitate cu disp.art.10 lit.a pr.penală.
Examinând hotărârile recurate, în raport de întregul material probator administrat în cauză, de susținerile recurentului inculpat ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.18 pr.penală, ca și de cele ale alineatului 3 al aceluiași text legal, Curtea constată că recursul este nefondat.
Probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și cu ocazia cercetării judecătorești, contrazic susținerile recurentului-inculpat.
Atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața primei instanțe și a instanței de apel inculpatul a negat săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Cu toate acestea, în prima declarație dată la urmărirea penală pe data de 10 decembrie 2008, declarație scrisă personal de inculpat, care nu a fost niciodată reținut sau arestat, acesta a relatat că în vara anului 2007, după ce a luat-o pe fiica sa la domiciliul său, fiind băut, fără să o forțeze sau să o amenințe i-a propus să întrețină un act sexual iar aceasta a acceptat de bunăvoie, situație care s-a repetat și la două zile după primul incident.
Trebuie de asemenea arătat că atunci când mama și minorei, datorită comportamentului schimbat al acesteia și după surprinderea unor conversații nepotrivite între un tată și fiica sa, au început să suspecteze că între cei doi ar exista o relație nefirească, minora a încercat să acrediteze ideea că ar fi întreținut relații sexuale cu un băiat pe nume și nu cu tatăl său.
Verificarea acestor afirmații ale minorei de către organele de poliție, a relevat că acel băiat nu a avut nicio legătură cu minora, că este plecat de mai mult timp cu familia în Italia și că avea doar 11 ani la momentul când aceasta a arătat că ar fi avut raporturi intime cu el. în fața acestei evidențe, minora a recunoscut că a mințit și că în realitate a întreținut relații sexuale cu tatăl său (declarația de la fila 15 dosar urmărire penală, dată de către minoră la data de 29 februarie 2009).
După această dată, în toate declarațiile date în cursul procesului, inclusiv în fața judecătorului de la prima instanță, minora a relevat aceleași împrejurări și anume că tatăl său a întreținut relații sexuale cu ea, situație ce s-a petrecut de două ori, în cursul anului 2007.
Este de menționat și faptul că, partea vătămată a susținut același lucru și cu ocazia confruntării ce s-a realizat între ea și inculpat (proces-verbal de confruntare, fila 77 dosar de urmărire penală) și că a avut aceeași poziție chiar și atunci când tatăl său a spus că "vreau doar să afirm în fața fetiței mele că eu o să merg eventual la pușcărie, iar ea o să rămână tot fără tată" și "că este cea mai mare greșeală din viața ei".
În plus, așa cum au arătat și instanțele anterioare, declarațiile părții vătămate sunt susținute și de depozițiile martorilor - minorei, -, -,.
Astfel, în declarația sa martora a arătat nu numai faptul că minora i-a mărturisit că a întreținut cu inculpatul relații sexuale, de bunăvoie, dar și împrejurarea că, dat fiind faptul că într-o noapte a plecat de acasă, ajungând dimineața la locuința lui pentru aol ua la domiciliu, martora "a privit pe geamul casei lui și l-a observat într-o cameră pe în chiloți, cu într-un pat"(declarație aflată la fila 93 dosar urmărire penală).
O altă martoră, -, a relatat chiar în fața instanței de judecată (fila 90 dosar fond) " în vara anului trecut am văzut cum inculpatul și partea vătămată coborau dintr-un autoturism și se comportau ca doi îndrăgostiți, în sensul că se sărutau. I-am văzut în această postură și ulterior, de două ori".
Toate aceste probe, unite și cu mențiunea cuprinsă în raportul de expertiză medico-legală care atestă că la 7 decembrie 2007, când minora în vârstă de 13 ani a fost examinată, aceasta prezenta o deflorare mai veche de 10-14 zile, a cărei dată de producere nu se mai poate preciza (fila 22 dosar urmărire penală), conduc la concluzia însușită și de instanțele anterioare că în cursul lunilor septembrie-octombrie 2007 inculpatul a întreținut relații sexuale cu fiica sa -, minoră în vârstă de 13 ani, această faptă întrunind elementele constitutive a celor două infracțiuni reținute în sarcina sa: raport sexual cu o minoră prev.de art.198 alin.1 penal și incest prev. de art.203 penal.
Ca atare, Curtea consideră că soluția de condamnare a inculpatului pentru cele două infracțiuni aflate în concurs ideal este corectă și corespunde probelor analizate pe larg mai.
Curtea apreciază de asemenea că și pedepsele aplicate inculpatului sunt just individualizate, fiind de altfel orientate la limita minimă prevăzute de fiecare text legal incriminator, iar modalitatea de individualizare aleasă, cu executare efectivă, este de asemenea judicioasă, întrucât răspunde temerii întemeiate că faptele se pot repeta în viitor, datorită ascendentului moral pe care îl are inculpatul asupra minorei și sentimentelor de afecțiune pe care aceasta i le poartă în mod sincer.
Pentru toate aceste motive, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G si, născut la data de 20 mai 1970, domiciliat în comuna, sat de, nr. 105, jud. P, l în com., jud. P, împotriva deciziei penale nr. 141/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr. 5/13.01.2009 pronunțată de Judecătoria.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Georgescu Cristina Gabriela
- - - - - -
Grefier,
Red. DG//MM
2ex/3.11.2009
f-- Jud.
jud. fond
dosar apel -- Tb.
jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Georgescu Cristina Gabriela
