Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 687/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 687
Ședința publică din data de 14.10.2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Georgescu Cristina Gabriela
-
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea civilă, domiciliat în,-, jud. P, împotriva deciziei penale nr. 112/11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a admis apelul declarat de partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 14/2009 pronunțată de Judecătoria Sinaia, s-a desființat în parte, în latură civilă, sentința atacată în sensul că s-a majorat cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul, către partea civilă, de la 20.000 lei, la 39.314 lei. S-au menținut în rest dispozițiile sentinței atacate.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul parte civilă, personal și asistat de avocat, din cadrul Baroului P potrivit împuternicirii avocațiale nr. 57/14.10.2009, lipsă fiind celelalte părți, respectiv intimatele părți civile Spitalul Județean de Urgență P, Spitalul Clinic de Urgență, Spitalul de Ortopedie și și Spitalul Orășenesc S, precum și intimatul inculpat pentru care a răspuns avocat din cadrul Baroului potrivit împuternicirii avocațiale nr. 80/25.09.2009, intimatul parte civilă și intimata asigurator SC SA.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosar s-a depus o cerere din partea intimatului inculpat prin care solicită prelungirea dovezii de circulație.
Avocații pentru recurentul parte civilă și pentru intimatul inculpat, precum și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul parte civilă critică atât decizia pronunțată de Tribunalul Prahova, cât și sentința penală pronunțată de Judecătoria Sinaia în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, întrucât instanțele anterioare nu au ținut cont de tranzacția depusă la dosar în fața instanței de fond, tranzacție ce reprezintă manifestarea de voință a părților.
Prin această tranzacție s-a solicitat de partea civilă obligarea inculpatului la plata sumei de 118.000 lei cu titlu de despăgubiri, din care suma de 78.686 lei despăgubiri civile si 39.314 lei daune morale, sumă cu care inculpatul a fost de acord și care nu reprezintă, din punctul său de vedere o îmbogățire fără just temei, așa cum a reținut instanța de fond.
Se solicită admiterea recursului în temeiul art. 38515pct.2 C.P.P. casarea ambelor hotărâri, în latură civilă și obligarea inculpatului la plata sumei din tranzacția efectuată între părți.
Avocat pentru intimatul inculpat, susține că este adevărat că prin declarația dată în fața instanței de fond, intimatul inculpat a fost de acord cu plata despăgubirilor, dar cu privire la daunele materiale acesta a precizat că este de acord cu plata lor numai în măsura în care sunt dovedite.
Precizează că este de acord cu admiterea recursului declarat de partea civilă, numai în situația în care aceasta poate să dovedească daunele materiale solicitate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate ca legale și temeinice, întrucât în mod corect instanțele de fond și de apel au soluționat latura civilă a cauzei. In mod just instanțele de fond și de apel au apreciat că prejudiciul este unul viitor și că partea civilă are la îndemână prevederile art. 20 al.3
C.P.P.CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr.14/2009 Judecătoria Sinaiaa dispus în baza art. 184 alin. 1
și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74, 76 lit. e Cod penal, condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 08.01.1989 în mun. Câmpina, cetățenie română, studii medii, student, necăsătorit, administrator la SC SRL P, cu domiciliul în, str. - Colonel Doctor nr.8, jud. P, fără antecedente penale, CNP -, la pedeapsa de2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (parte vătămată ).
În baza art.178 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 și 76 lit. d Cod penal, a fost același inculpat la pedeapsa de1 (un) an și 6 (șase) luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă (victimă ).
În baza art. 33 lit. b și art. 34 lit.b Cod pen. inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea, aceea de1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.81 și 82 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei închisorii pe duratatermenului de încercare de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.359 Cod proc. penală a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în cadrul termenului de încercare.
În baza art.998 cod civil și art.55 din Legea 136/1995, a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile și și a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă SC R SA la plata următoarelor sume: către partea civilă a sumei de 15.000 lei, cu titlu de daune morale și 11.500 lei cu titlu de daune materiale; către partea civilă a sumei de 20.000 lei, cu titlu de daune morale și 16.400 lei, cu titlu de daune materiale.
A fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea exercitată de partea civilă Spitalul de Ortopedie și.
S-a luat act că Spitalul Județean P, Spitalul Orășenesc S și Spitalul Clinic de Urgență " " B nu s-au constituit părți civile în cauză.
În temeiul art. 191 al. 1. proc.pen. a fost obligat inculpatul să plătească suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 alin.1 și 2. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar părții civile suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a admis cererea inculpatului de prelungire a dreptului de circulație pentru un termen de 30 de zile, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, o copie a prezentei hotărâri comunicându-se și șefului poliției rutiere din cadrul IPJ
Pentru a pronunța aceasta sentință prima instanță a reținut că la data de 25 decembrie 2007, în jurul orei 23,20, pe timp de noapte, inculpatul se deplasa la volanul autoturismului marca VW Passat cu număr de înmatriculare - pe DN 1, pe raza orașului S, pe direcția de deplasare P-B, autoturism în care se aflau și pasagerii, care ocupau locurile de pe bancheta din spate și, ce ocupa locul din dreapta față.
La km. 121+686 m de pe DN 1, într-o curbă la dreapta, inculpatul a pierdut controlul autoturismului pe care îl conducea, datorită neadaptării vitezei autoturismului la condițiile de trafic, carosabilul fiind umed pe respectiva suprafață de drum, după cum relevă procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție imediat după producerea accidentului, motive pentru care a pătruns pe contrasens, unde a lovit autoturismul marca "Volvo" cu nr. de înmatriculare B 71, condus regulamentar de, iar ca urmare a impactului a fost proiectat pe cealaltă bandă a aceluiași sens de mers, unde a intrat în coliziune cu un alt autoturism marca "Opel " cu nr. de înmatriculare -, condus regulamentar de.
Ca urmare a accidentului de circulație a decedat, iar mai multe dintre persoanele aflate în cele trei autoturisme implicate au suferit leziuni mai ușoare sau mai grave.
Astfel:
- partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.288/08.04.2008 întocmit de SML P;
- persoana vătămată, pasager al autoturismului cu nr. de înmatriculare B 71 a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. 167/24.01.2008 întocmit de SML P;
- persoana vătămată -, pasager al autoturismului cu nr. de înmatriculare -, a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. 8/03.01.2008 întocmit de SML P;
- persoana vătămată, pasager al autoturismului cu nr. de înmatriculare - a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. 9/03.01.2008 întocmit de SML P;
- persoana vătămată, conducător al autoturismului cu nr. de înmatriculare -, a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. 7/03.01.2008 întocmit de SML
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civila, criticând-o ca nelegala si netemeinica, susținând ca în mod neîntemeiat instanța de fond a limitat cuantumul despăgubirilor civile ce i-au fost acordate, deși inculpatul a fost de acord sa achite despăgubiri in cuantumul solicitat si precizat în fața instanței la termenul din data de 20 ianuarie 2009.
Astfel, apelantul - parte civila a arătat ca la termenul sus-mentionat si-a redus cuantumul pretențiilor la suma de 118.000 lei din care 78.686 lei despăgubiri civile si 39.314 lei daune morale, sume cu care inculpatul a fost de acord, iar instanța de fond în mod neîntemeiat si contrar voinței părților a obligat inculpatul la 20.000 lei cu titlu de daune morale și 16.400 lei cu titlu de daune materiale.
Tribunalul Prahova prin decizia penală nr. 112/11.05.2009 a admis apelul declarat de partea civilă, a desființat în parte, în latură civilă, sentința atacată în sensul că a majorat cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul, către partea civilă, de la 20.000 lei, la 39.314 lei.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Situația de fapt a fost corect reținuta de instanța de fond care a realizat o justa interpretare si apreciere a probelor administrate in cauza, in toate fazele procesului penal, din acestea rezultând atât existenta faptelor pentru care s-a dispus condamnarea cat si comiterea acestora de către inculpat cu forma de vinovăție ceruta de lege.
Au fost avute astfel in vedere, plângerea si declarațiile părții vătămate, declarațiile părții civile, procesul verbal de cercetare la fata locului, schița locului accidentului și planșele foto aferente, certificatele medico -legale, raportul medico legal de necropsie privind pe victima, declarațiile martorilor, -, și R, probele coroborându-se si cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii infracțiunilor.
In baza probelor arătate, instanța de fond a reținut in mod corect ca in data de 25 decembrie 2007, in timp ce se deplasa pe DN 1 pe raza localității S, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare PH.08., prin neadaptarea vitezei la condițiile unui carosabil umed, ceea ce a condus la pierderea controlului asupra volanului si pătrunderea pe contrasens, inculpatul a intrat in coliziune cu autoturismele cu nr. înmatriculare 71. condus regulamentar de, respectiv PH.08. condus de, accident ce a determinat decesul victimei, pasager al autoturismului condus de inculpat și vătămarea corporala a părții vătămate, ce a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile îngrijiri medicale.
Ca atare, situația de fapt si încadrarea juridica au fost stabilite corect de instanța de fond, nefiind de altfel criticate nici de părțile civile si nici de inculpat.
S-a apreciat de tribunal că și individualizarea judiciara a pedepsei a fost corect făcuta de instanța de fond, avându-se in vedere criteriile generale prevăzute de art. 72, la stabilirea pedepsei reținându-se gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările comiterii acestora, dar si circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut si a regretat comiterea faptelor si a conștientizat consecințele negative ale conduitei sale, sprijinind material familia victimei cat si pe partea vătămata, contribuind in măsura posibilităților la repararea prejudiciilor produse.
Totodată, s-a apreciat că în mod corect a stabilit instanța de fond si modalitatea de executare a pedepsei apreciind ca scopul educativ preventiv si sancționator al acesteia poate fi atins chiar si fără privarea de libertate a inculpatului.
Însă, s-a apreciat de tribunal faptul că este hotărârea primei instanțe este criticabila sub aspectul laturii civile a cauzei.
Astfel, din examinarea actelor si lucrărilor dosarului rezulta ca la termenul de judecata din data de 20 ianuarie 2009, partea civila, tatăl victimei, și-a redus cuantumul pretențiilor la suma de 118.000 lei din care 78.686 lei despăgubiri civile si 39.314 lei daune morale.
In cererea de constituire de parte civilă a detaliat cuantumul despăgubirilor civile arătând ca ele se compun din cheltuieli de înmormântare, cheltuieli cu parastasele de 6 săptămâni, 3 săptămâni, 9 săptămâni, 6 luni, 9 luni, precum si sumele pe care urmează sa le cheltuiască pentru parastasul de 1 an și pentru organizarea altor sase pomeni a cate 7.000 lei fiecare, pana la împlinirea perioadei de 7 ani de la decesul fiului său.
A mai arătat partea civila ca a primit de la familia inculpatului, în transe, suma totala de 18.000 lei, astfel ca totalul cheltuielilor ramase este de 26.686 lei, la care se adăuga 3.500 lei pentru crucea din marmura, din care a achitat doar suma de 3.000 lei.
In baza probatoriilor administrate in dovedirea laturii civile, respectiv acte si declarațiile martorilor si R, instanța de fond a obligat inculpatul in mod corect la plata sumei de 16.400 lei cu titlul de daune materiale, apreciind in mod just ca nu se poate dispune obligarea inculpatului la plata unor parastase anuale ce urmează a fi efectuate pana la 7 ani de la decesul victimei, întrucât prejudiciul sub acest aspect, este viitor și nu prezintă caracterul de certitudine.
Cu privire la acest prejudiciu viitor, instanța de fond a reținut in mod corect că sunt aplicabile dispozițiile art. 20 al.3. C.P.P. care permit persoanei vătămate sa se adreseze cu acțiune la instanța civila pentru repararea pagubelor materiale si a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunțarea hotărârii penale de catre prima instanță.
Nu poate fi reținuta nici susținerea apelantului parte civila, care arata ca inculpatul ar fi fost de acord in mod necondiționat sa achite daunele materiale în cuantumul arătat, întrucât din practicaua sentinței penale atacate, rezulta ca inculpatul a fost de acord sa achite daunele materiale în măsura in care acestea sunt dovedite.
De altfel, tribunalul a apreciat ca nici in ipoteza in care inculpatul ar fi fost de acord sa achite daunele materiale in cuantumul solicitat si necondiționat de dovedirea acestora, instanța de fond nu putea acorda sume de bani pentru un prejudiciu care este viitor și nu are caracter de certitudine.
Sub aspectul daunelor morale, tribunalul a apreciat ca, in raport de împrejurările comiterii faptei, de prejudiciul cauzat și având în vedere și manifestarea de voința a inculpatului, care a arătat in mod expres ca este de acord să achite suma solicitata de partea civilă, se impune majorarea acestora de la suma de 20.000 lei cat a acordat instanța de fond, la 39.314 lei.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs partea civilă, care le-a criticat numai în privința laturii civile a cauzei, sub aspectul despăgubirilor la plata cărora a fost obligat inculpatul.
Invocă acesta că între el și inculpat a intervenit o tranzacția depusă la dosar în fața instanței de fond, tranzacție ce reprezintă manifestarea de voință a părților. Prin această tranzacție convenit ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de 118.000 lei cu titlu de despăgubiri, din care suma de 78.686 lei despăgubiri civile si 39.314 lei daune morale, sumă cu care inculpatul a fost de acord.
Atât instanța de fond, cât și aceea de recurs în mod eronat nu au ținut cont de tranzacția menționată, în condițiile în care de comun acord cu inculpatul, nu a solicitat administrarea de probatorii pentru dovedirea laturii civile. Instanța de fond a decis audierea martorilor pe care îi propusese, însă această audiere a fost formală.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului în temeiul art. 38515pct.2 C.P.P. casarea ambelor hotărâri, în latură civilă și obligarea inculpatului la plata sumei din tranzacția efectuată între părți.
Examinând cele 2 hotărâri recurate, prin prisma criticilor formulate în cauză, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, însă în limitele prevăzute de art.3859alin.2 și 3 pr.penală, Curtea constată nefondat recursul declarat în cauză, pentru următoarele motive:
În primul rând Curtea reține faptul că între recurentul parte civilă și inculpat nu a intervenit o tranzacție în sensul prevăzut de 271 și urm. pr.civ. Înscrisul pe care îl invocă recurentul, aflat la fila 263 din dosarul de fond, nu îndeplinește condițiile textelor legale menționate anterior, fiind doar o cerere prin care partea își modifica cuantumul pretențiilor civile. Mențiunea din acest înscris în sensul că sumele precizate în cuprinsul său au fost convenite cu inculpatul nu este de natură a schimba caracterul juridic al în cererii.
În al doilea rând mențiunile din încheierea de ședință din data de 20 ianuarie 2009 de la Judecătoria Sinaia, referitoare la acceptarea de către inculpat a pretențiilor formulate de partea civilă recurent, nu sunt de natură a constitui o tranzacție în sensul anterior menționat, asta cu atât mai mult cu cât, așa cum rețineau și instanțele fondului, avocatul inculpatului nu a acceptat pur și simplu pretențiile civile, ci a arătat că este de acord cu acestea în măsura în care sunt dovedite.
În al treilea rând, aspectele referitoare la audierea martorilor în mod formal, susținute de recurent, nu pot fi reținute deoarece nu rezultă din actele și lucrările dosarului.
Curtea consideră că primele instanțe au făcut o justă apreciere a probelor administrate în cauză pentru soluționarea laturii civile, suma stabilită de către acestea ca fiind prejudiciul material suferit de către recurentul parte civilă, respectiv de 16400 lei, fiind aceea care a rezultat din coroborarea probelor administrate sub acest aspect, respectiv a probei cu înscrisuri, aflate la filele 265 - 293 din dosarul de fond, și a probei testimoniale, declarațiile martorilor și R. Din analiza acestor mijloace de probă rezultă faptul că prejudiciul cert și actual este cel anterior menționat, prejudiciul viitor și eventual, reprezentat de costul parastaselor, neputând fi acordat la momentul actual al soluționării cauzei. Mai mult, așa cum a arătat și prima instanță, în măsura în care cuantumul prejudiciului se va majora, recurentul parte vătămată poate uza de prevederile art. 20 alin. 3 pr.pen.
De asemenea, consideră Curtea că instanța de apel a făcut o justă apreciere a situației de fapt atunci când a apreciat că se impune majorarea daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile recurent, stabilind chiar suma solicitată de acesta în fața primei instanțe.
În consecință, constatând nefondate toate criticile formulate în cauză, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.penală, Curtea va respinge recursul declarat de partea civilă ca nefondat.
În privința cererii intimatului inculpat privind prelungirea dovezii de circulație emisă anterior, Curtea apreciază că având în vedere prevederile art. 111 alin. 6 din OUG 192/2002, aceasta apare ca fiind inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, în condițiile în care prin pronunțarea prezentei decizii cauza a fost soluționată în mod definitiv.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă, domiciliat în,-, jud. P, împotriva deciziei penale nr. 112/11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr. 14/27.01.2009 pronunțată de Judecătoria Sinaia.
Respinge ca inadmisibilă cererea intimatului inculpat privind prelungirea dovezii de circulație emisă anterior.
Obligă recurentul parte civilă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.10.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Georgescu Cristina Gabriela
- - - - - -
Grefier,
Red. /
2ex/03.11.2009
f-
-
apel -- Tb.
jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Georgescu Cristina Gabriela
