Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1012/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 5835/2/2009
1518/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1012
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 03.07.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședința din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde recurentul inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, cu delegația nr.- emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședința, după care:
Reprezentantul Ministerului Public învederează Curții că pe declarația aflata la fila 3 dosar se menționează " nu fac recurs".
Recurentul inculpat arata ca, în aceste condiții, declara astăzi recurs, în ședința publică, împotriva încheierii de ședința din 16 iunie 2009.
Acesta declara ca este de acord sa fie asistat de avocatul desemnat din oficiu la judecarea recursului.
Constatând ca nu sunt excepții de invocat, alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată si acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu numit pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat astăzi in ședință publică, casarea încheierii de ședință si pe fond, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestuia in stare de libertate întrucât nu sunt îndeplinite cerințele disp.art.148 lit.f teza a II a Cod Procedură Penală și nu va influenta buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază tardiv recursul declarat astăzi în ședința publica, întrucât comunicarea încheierii de ședința s-a făcut la data de 19 iunie 2009, iar astăzi suntem in data de 3 iulie 2009. Apreciaza ca nu s-a declarat recurs in cauza in termen, astfel ca pune concluzii de respingere a acestuia, ca tardiv formulat.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat susține ca nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, ci de furt, și solicită admiterea recursului său.
CURTEA
Prin încheierea din data de 16 iunie 2009 Tribunalului Teleorman secția penală, pronunțată în dosarul nr-, în baza art.300/2 Cod procedură penală rap. la art.160/b Cod procedură penală cu referire la art.148 lit.f Cod procedură penală, s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 alin.1 și al.2/1 Cod penal.
Totodată, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile inițiale care au impus privarea de libertate a inculpatului nu s-au schimbat, acesta fiind trimis în judecată și cercetat pentru o faptă prevăzută de legea penală pentru care pedeapsa este mai mare de 4 ani, fiind întrunită astfel prima cerință a textului de lege ce a stat la baza luării măsurii.
În raport de modalitatea de comitere a faptei, de urmările acesteia, Tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin rezonanța negativă în rândul societății civile că o persoană care a săvârșit o faptă atât de gravă ar fi cercetată în stare de libertate, dar și prin sentimentul de insecuritate în rândul aceleiași colectivități privitoare la dreptul la viață, la sănătate și integritate corporală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, pe considerentul că în cauză nu sunt întrunite cerințele art.148 lit.f teza a II a Cod procedură penală, iar lăsarea sa în libertate nu ar influența buna desfășurare a procesului penal.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Cu referire la excepția tardivității recursului declarat de inculpat
Cu ocazia dezbaterilor, Ministerul Publica invocat excepția tardivității recursului declarat de inculpat, față de împrejurarea că pe cererea aflată la fila 3 se specifică în mod clar "nu fac recurs", iar recursul declarat oral de către inculpat cu ocazia soluționării căii de atac este tardiv.
Analizând excepția invocată, Curtea constată că nu este întemeiată. Astfel, este drept că pe cererea aflată la fila 3 și semnată de inculpat este consemnat "nu fac recurs", însă nu mai puțin adevărat este că în cuprinsul aceluiași înscris apare și mențiunea " a aproba recurs împotriva încheierii din 16.06.2009, dosar -". Or, aceste contradicții nu pot fi interpretate în defavoarea inculpatului, cu atât mai mult cu cât manifestarea de voință exprimată de acesta cu ocazia dezbaterii recursului este una explicită, de contestare a respectivei încheieri. Pe cale de consecință, considerând că recursul a fost declarat prin cererea de la fila 3, la momentul la care inculpatul a luat la cunoștință de încheierea din 16 iunie, iar nu oral, cu ocazia dezbaterilor din prezenta cauză, Curtea va respinge excepția analizată, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei
Si în acest stadiu procesual există la dosarul cauzei probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, cum corect a reținut prima instanță, fiind așadar întrunite în continuare cerințele art.143 Cod procedură penală rap. la art.68/1 Cod procedură penală.
Având ultimul cuvânt cu ocazia dezbaterilor în prezenta cauză, inculpatul a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, ci doar de furt, însă susținerile sale sunt contrazise, cel puțin în acest stadiu procesual, de probatoriul administrat, respectiv de declarațiile părții vătămate, de declarațiile numitei (martor ocular), dar și de concluziile raportului de constatare medico legală privind pe partea vătămată. Oricum, și dacă s-ar accepta necondiționat susținerile inculpatului, acest lucru nu ar influența în vreun fel măsura preventivă examinată, din perspectiva cerințelor art.300/2 Cod procedură penală rap. la art.160/b Cod procedură penală, dar și a celor prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Cât privește temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, Curtea constată că și acesta se menține, căci, pe de o parte, subzistența cerinței cuantumului minim al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de tâlhărie imputată este indiscutabilă, iar pe de altă parte, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică. Trebuie menționat că în lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol concret pentru ordinea publică", în doctrina și în practica judiciară s-au conturat mai multe criterii, în funcție de care se analizează în concret această noțiune. Astfel, se au în vedere circumstanțele personale ale inculpatului (vârstă, studii, stare de sănătate, conduită anterioară în societate, antecedente penale etc.), natura și gravitatea faptei (care, deși nu pot fundamentaîn mod singularmăsura arestării preventive, nu pot fi totuși înlăturate din această analiză), urmările produse etc. Toate aceste aspecte sunt analizate în mod coroborat, pentru a se vedeadacăși în ce măsură se justifică privarea de libertate a unui individ, pe considerentul protejării ordinii publice. Relevanță, din acest punct de vedere, prezintă și jurisprudența Curții (în special cu referire la unele cauze împotriva Franței, printre care și ), în care s-a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă.
În speță, se reține că inculpatul, deși tânăr, nu este totuși la primul conflict cu legea penală, iar în prezenta cauză este judecat pentru o infracțiune de tâlhărie, infracțiune gravă și care, prin modalitățile și împrejurările concrete în care se susține că a fost comisă (prin pătrunderea în locuința părții vătămate și prin amenințarea și lovirea acesteia cu pumnii și picioarele, în scopul sustragerii unei valize cu bani) denotă în plus o periculozitate sporită a inculpatului.
Inculpatul a fost arestat preventiv în 21 ianuarie 2009, intervalul de timp scurs de la acel moment nedepășind o durată rezonabilă și nefiind nici de natură să atenueze semnificativ pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate, prin reacția negativă a opiniei publice, față de gravitatea faptelor pentru care este judecat.
Ca atare, în mod corect prima instanță a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu numai că se mențin, ci și impun privarea în continuare de libertate a acestuia, fiind întrunite cerințele art.160/b alin.3 Cod procedură penală. Nu mai puțin, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este necesară pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art.136 alin.1 Cod procedură penală.
Pentru considerentele mai sus expuse, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, soluție în raport de care îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 16 iunie 2009 Tribunalului Teleorman secția penală, pronunțată în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
red.
Dact.
2 ex.-14.07.2009
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Silvia Cerbu, Andreea Cioată
