Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1014/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 5851/2/2009
1520/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 03.07.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTITIE- a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul - împotriva încheierii de ședința din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București -Secția a II Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde recurentul inculpat -, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, cu împuternicirea avocațială nr.- emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședința, după care:
Constatând ca nu sunt excepții de invocat, alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată si acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat - solicită admiterea recursului formulat in temeiul disp.art.300/1 alin.ultim rap.la art.300/1 alin.2 Cod Procedură Penală, casarea încheierii de ședință si pe fond, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestuia in stare de libertate. Susține ca s-au schimbat temeiurile avute in vedere la data arestării, inculpatul a avut o poziție procesuala sincera, de recunoaștere si regret a faptelor, cauza se afla la instanța de fond, deci nu mai exista pericolul influențării administrării probatoriilor si aflării adevărului. Inculpatul recurent este grav bolnav, astfel cum rezulta din actele medicale aflate la dosar, nu este cunoscut cu antecedente penale si poate fi judecat in stare de libertate,
Reprezentantul Ministerului Public apreciază nefondat recursul declarat in cauza si pune concluzii de respingere a acestuia, cu menținerea dispozițiilor încheierii de ședința, ca fiind legală și temeinică. In mod corect instanța a menținut starea de arest a inculpatului care nu are ocupație, nu are loc de muncă, existând riscul reluării activității infracționale pentru obținere de venituri. In cauza se mențin temeiurile avute in vedere la data arestării si impun in continuare menținerea stării de arest.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat - susține ca a lucrat timp de 2 ani, are trei copii in întreținere, este bolnav si achiesează la concluziile apărătorului ales.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, în temeiul art. 3001alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și în baza art. 3001alin. 3 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 109 /D/P/2009 din data de 18.06.2009, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a dispus trimiterea in judecată in stare de arest preventiv a inculpaților - pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. și art. 75 lit. a Cp. - - pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. și art. 75 lit. a Cp. și - pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. și art. 75 lit. a Cp.
Prin încheierea de la 04.04.2009 pronunțată in dosarul nr- Tribunalul București Secția a II- a Penală a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, și pe o perioadă de 30 zile de la 04.04.2009 la 03.05.2009 reținându-se ca sunt îndeplinite condițiile art 143..C.P.P. mandatele de arestare preventivă fiind emise pentru cazul prev. de art. 148 lit. f p Cod Penal ( nr. 71 /UP/04.04.2009) - că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În raport cu disp. art. 136.pr.penală se apreciază că s-au evaluat în mod temeinic toate datele care au impus alegerea măsurii privative de libertate care este necesară și pentru a se crea posibilitatea administrării în bune condiții a tuturor probelor în vederea aflării adevărului.
La acest moment procesual temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii privative de libertate nu s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate astfel că cererile de revocare a arestăm preventive nu pot fi primite, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.160 alin.3
C.P.P.Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în libertate, susținând că nu se mai mențin temeiurile ce au stat la baza luării măsurii. Astfel, a avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând săvârșirea faptelor, nu mai există pericolul influențării administrării probatoriilor (fiind deja sesizată instanța de judecată); tot astfel, recurentul inculpat a mai arătat că este grav bolnav, are 3 copii în întreținere și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Astfel, și în acest stadiu procesual există la dosarul cauzei probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, cum corect a reținut prima instanță, fiind așadar întrunite în continuare cerințele art.143 Cod procedură penală rap. la art.68/1 Cod procedură penală. De altfel, inculpatul nici nu a înțeles să critice încheierea atacată sub acest aspect, în condițiile în care a adoptat o atitudine procesuală sinceră.
Cât privește temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, Curtea constată că și acesta se menține, căci, pe de o parte, subzistența cerinței cuantumului minim al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile imputate este indiscutabilă, iar pe de altă parte, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică. Trebuie menționat că în lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol concret pentru ordinea publică", în doctrina și în practica judiciară s-au conturat mai multe criterii în funcție de care se analizează în concret această noțiune. Astfel, se au în vedere atât circumstanțele personale ale inculpatului (vârstă, studii, stare de sănătate, conduită anterioară în societate, antecedente penale etc.), cât și natura și gravitatea faptei (care, deși nu pot fundamentaîn mod singularmăsura arestării preventive, nu pot fi totuși înlăturate din această analiză), urmările produse etc. Toate aceste aspecte sunt analizate în mod coroborat, pentru a se vedeadacășiîn ce măsurăse justifică privarea de libertate a unui individ, pe considerentul protejării ordinii publice. Relevanță, din acest punct de vedere, prezintă și jurisprudența Curții (în special cu referire la unele cauze împotriva Franței, printre care și ), în care s-a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă.
În speță, se reține că inculpatul, deși tânăr (22 ani) și cu atitudine procesuală cooperantă, este totuși trimis în judecată în prezenta cauză pentru implicarea sa în activități de trafic de droguri de mare risc, activități care, față de modalitățile și împrejurările concrete în care au fost comise (în formă continuată, împreună cu alte persoane - în condițiile circumstanței agravante prev. de art.75 lit.a Cod penal, fiind vorba de o cantitate însemnată de droguri), dar și față de urmările care s-ar fi putut produce (afectarea gravă a sănătății publice), relevă un ridicat grad de pericol social. Or, în condițiile date, în pofida circumstanțelor personale favorabile ale inculpatului, judecarea sa în libertate pentru fapte de o asemenea gravitate (fapte care, în plus, au cunoscut o recrudescență deosebită în ultimii ani) este de natură să provoace o reacție negativă a opiniei publice, să suscite acea "tulburare a societății" de care s-a făcut vorbire mai sus.
Cât privește starea precară de sănătate invocată de recurentul inculpat, Curtea constată, în primul rând, că aceasta preexista la momentul luării măsurii arestării preventive a inculpatului, fiind avută în mod corect în vedere la alegerea măsurii preventive, alături de celelalte criterii prevăzute de art.136 alin.8 Cod procedură penală. Pe de altă parte, Curtea reamintește că, potrivit dispozițiilor art.139/1 Cod procedură penală, în cazul în care pe baza actelor medicale se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală, a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.
Inculpatul a fost arestat preventiv în 4 aprilie 2009, intervalul de timp scurs de la acel moment nedepășind o durată rezonabilă și nefiind nici de natură să atenueze semnificativ pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate, prin reacția negativă a opiniei publice, prin prisma celor mai sus arătate.
Ca atare, în mod corect prima instanță a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, conform art.300/1 alin.1 Cod procedură penală. Totodată, față de împrejurarea că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu numai că se mențin, ci și impun privarea în continuare de libertate a acestuia, fiind întrunite cerințele art.300/1 alin.3 Cod procedură penală, justificat s-a dispus menținerea acestei măsuri. Pe cale de consecință, neintervenind încetarea acestor temeiuri (în sensul cerut de art.300/1 alin.2 Cod procedură penală), este întemeiată respingerea cererii inculpatului, de revocare a măsurii arestării preventive.
Nu mai puțin, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este necesară pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art.136 alin.1 Cod procedură penală, având în vedere că faza cercetării judecătorești se află abia la debut.
Pentru considerentele mai sus expuse, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, soluție în raport de care îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-15.07.2009
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Silvia Cerbu, Andreea Cioată
