Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1197/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1995/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1197
Ședința publică din data de 20 august 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Mihai Oprescu
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 29 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat recurentul - inculpat critică pentru netemeinicie și nelegalitate Încheierea de ședință din data de 29 iulie 2009, prin care Tribunalul București - Secția a II -a Penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se constate că nu mai este necesară menținerea stării de arest preventive a inculpatului având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că la acest moment procesual lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere atitudinea procesuală a acestuia, de recunoaștere și regret a faptei. Solicită să fie avut în vedere faptul că inculpatul beneficiază de dispozițiile art. 52Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public subliniază faptul că instanța de judecată a respectat dispozițiile art. 52Cod procedură penală însă, întrucât nu s-au modificat temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, pune concluzii de respingere a recursului declarat de către inculpat, ca fiind nefondat, și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că la momentul procesual curent, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. În baza art. 192 Cod procedură penală solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul - inculpat, având cuvântul regretă fapta și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea din data de 29.07.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a menținut starea de arest a inculpatului conform art.3002și 160 Cod procedură penală, reținând în esență că subzistă temeiurile care au determinat luarea si menținerea măsurii până la acest moment si că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul,arătând ca poate fi cercetat în stare de libertate, arătând că a fost condamnat la o pedeapsă prea mare față de infracțiunea săvârșită și că a recunoscut și regretat această faptă.
Analizând actele dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din data de 08.05.2009 și a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208-209 alin. 1 lit.i din Codul penal,fiind condamnat în primă instanță de Judecătoria sector 6 B la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executarea în regim de detenție,hotărâre atacată cu apel d e inculpat,Tribunalul menținând starea de arest preventiv în judecarea apelului. S-a reținut în fapt că la data de 08.03.2009,în jurul orei 17,00,inculpatul a pătruns prin efracție în incinta depozitului de unde a sustras un generator și un flex în valoare totală de 1500 lei,pe care ulterior le-a comercializat.
Așa cum a reținut tribunalul, măsura arestării a fost luată cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale și îndeplinirea condițiilor prev. de art.136, 143, 681și 148 lit.f Cod procedură penală.
Din analiza probelor administrate în cursul urmăririi penale cât și al judecății, Curtea reține că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare astfel încât în mod legal a apreciat tribunalul că nu se poate dispune revocarea sau înlocuirea măsurii arestării, motivând că acele temeiuri care au determinat luarea și menținerea acesteia subzistă și nu s-au schimbat.
Curtea reține că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea (relevante fiind declarațiile martorilor cumpărători de bună credință ai bunurilor sustrase,care l-au indicat pe inculpat ca fiind cel de la care le-au cumpărat,declarațiile inculpatului prin care acesta recunoaște săvârșirea faptei,procesele verbale de cercetare la fața locului,de recunoaștere a inculpatului de către martori).
Curtea constată că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere în mod special persoana și conduita inculpatului, care nu trebuie analizată doar prin raportare la recunoașterea faptei, dar și la conduita anterioară a acestuia, Curtea reținând că inculpatul a fost anterior sancționat administrativ de 4 ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat,o data pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și pentru săvârșirea unei infracțiuni prev. de Legea 61/1991, respectiv pentru o infracțiune de abuz de încredere; inculpatul nu a dovedit însă până în acest moment că a înțeles clemența acordată de organele judiciare, dimpotrivă a continuat să săvârșească infracțiuni, având impresia de impunitate în fața legii penale.
Inculpatul și-a făcut din săvârșirea de infracțiuni principala activitate aducătoare de venituri, considerând că nu i se poate întâmpla ceva mai grav decât aplicarea unei amenzi administrative.
Față de aceste considerente, reținând legalitatea și temeinicia încheierii recurate și având în vedere că durata măsurii preventive nu depășit perioada rezonabilă la care se referă art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului inculpatul fiind arestat de la data de 08.05.2009, Curtea va respinge recursul ca nefondat conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală și va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 29.07.2009 de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat,din care 100 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
a
GREFIER
Red. -/25.08.3009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Niculae Stan, Mihai Oprescu
