Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1196/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1997/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1196
Ședința publică din data de 20 august 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Mihai Oprescu
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de inculpații, - și împotriva Încheierii de ședință din data de 23 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I -a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurentul - inculpat, aflat în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar;
și - recurenții-inculpați - și, aflați în stare de arest preventiv, asistați juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat critică pentru netemeinicie și nelegalitate Încheierea de ședință din data de 23 iulie 2009, prin care Tribunalul București - Secția I -a Penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se constate că nu mai este necesară menținerea stării de arest preventive a inculpatului având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că la acest moment procesual lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere atitudinea procesuală a acestuia, de recunoaștere și regret a faptei.
Apărătorul din oficiu al recurenților - și, critică pentru netemeinicie și nelegalitate Încheierea de ședință din data de 23 iulie 2009, prin care Tribunalul București - Secția I -a Penală a menținut măsura arestării preventive a inculpaților. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se constate că nu mai este necesară menținerea stării de arest preventive a inculpaților având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că la acest moment procesual lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere atitudinea procesuală a acestora, de recunoaștere și regret a faptei săvârșite. Solicită să fie avute în vedere și dispozițiile art.52Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public subliniază faptul că instanța de judecată a respectat dispozițiile art. 52Cod procedură penală însă, întrucât nu s-au modificat temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de către inculpați ca fiind nefondate, și menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că la acest moment procesual, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală, susține că lăsarea în libertate a inculpaților reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică și solicită instanței să aibă în vedere nu doar natura și gravitata infracțiunii săvârșite de către inculpați, ci și faptul că partea vătămată este un om în etate lipsit de capacitatea de a se apăra. Față de toate aceste considerente apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților reprezintă riscul ca, odată liberi, aceștia să-și continue activitatea infracțională. În baza art. 192 Cod procedură penală solicită obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, regretă fapta și solicită să se constate că nu a avut intenția să o săvârșească.
Recurentul-inculpat -, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Recurentul-inculpat, având cuvântul solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât are doi copii minori în întreținere.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 23 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în temeiul art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților, - și.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații, - și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Împotriva inculpaților, a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea din data de 27 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr-, reținându-se ca temeiuri ale luării acestei măsuri dispozițiile art.148 lit. f și art.143 Cod procedură penală.
Astfel, s-a reținut că, în data de 24 noiembrie 2008, după o înțelegere prealabilă între cei trei, inculpații au pătruns în locuința părții vătămate din comuna Moara, județ I și,prin violențe, l-au deposedat pe acesta de suma de 23 lei și un telefon mobil marca Nokia 3410.
Probele administrate până în prezent nu au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Curtea constată - cum bine a reținut și instanța de fond - că și la acest moment se mențin temeiurile avute în vedere la luarea inițială a măsurii, respectiv dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică; aceste temeiuri, subzistă și în prezent, neexistând elemente care să modifice aceste împrejurări.
Oricum, analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive presupune doar antamarea faptelor principale, a probatoriilor în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, în sensul dat de art.5 paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
-se acestui deziderat - fără a proceda la o analiză probelor, a mijloacelor de probă sau a modalităților de administrare a acestora - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea față de inculpați a celei mai grave măsuri preventive subzistă în continuare.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art.136 alin. final C.P.P.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpaților etc.
Nu poate fi primită susținerea apărătorilor inculpaților, în sensul că aceștia nu prezintă pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care partea vătămată din cauză este o persoană în vârstă, lipsită de capacitatea de a se apăra, iar prin lăsarea în libertate a inculpaților, ar fi pusă în pericol siguranța și chiar viața acesteia.
Modalitatea de operare, urmarea gravă produsă, limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, demonstrează cu suficiență pericolul social pentru ordinea publică, pe care-l prezintă inculpații inculpaților, și; rezonanța negativă produsă în rândul comunității este de natură a tulbura în mod real ordinea publică, generând o stare de neîncredere și insecuritate pentru membrii societății, astfel că lăsarea în libertate - cel puțin la acest moment procesual - nu este oportună.
Susținerile vizând circumstanțele personale apreciate ca favorabile - pot constitui, eventual, aspecte ce pot fi avute în vedere cu ocazia individualizării pedepsei ce urmează a fi aplicate inculpaților, în ipoteza în care aceștia vor fi găsiți vinovați de săvârșirea faptei reținute în sarcina lor, printr-o hotărâre definitivă.
De altfel, inculpații nu au precizat care ar fi - în opinia lor - cauzele care ar conduce la concluzia negativă, în sensul că nu ar mai subzista temeiurile care au stat la baza arestului preventiv.
În plus, Curtea constată că menținerea stării de arest preventiv (prin încheierea recurată) a fost efectuată - în cadrul prevederilor legale - în calea de atac a apelului promovat de către inculpați, împotriva Sentinței penale nr.194 din 3 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Buftea, astfel că în cauză există mai mult decât indicii temeinice, rezultând chiar probe certe.
Totodată menținerea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați corespunde scopului reglementat de dispozițiile art.136 Cod procedură penală, privarea acestora de libertate, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondate - recursurile declarate de inculpați.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea îi va obliga pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile inculpaților, - și declarate împotriva Încheierii de ședință din data de 23 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-, ca nefondate.
Obligă fiecare inculpat la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei - reprezentând onorariul apărătorului din oficiu - se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Niculae Stan, Mihai Oprescu
