Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1194/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1981/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1194
Ședința publică din data de 20 august 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Mihai Oprescu
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de către inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 7 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales - avocat, cu împuternicire nr. -/19 august 2009, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă în fața instanței avocatul, depune delegația pentru asistență judiciară obligatorie, solicită a se constata că a încetat delegația sa prin prezența apărătorului ales și solicită a-i fi acordat onorariu parțial.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică. Susține că în mod greșit a fost dispusă menținerea stării de arest preventiv a inculpatului pe motiv să subzistă temeiurile prev. de art.148 lit.a, b, f Cod pr. penală.
În expunerea orală a motivelor de recurs, arată că în cauză nu se poate reține că sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art.148 lit. a Cod procedură penală, întrucât această susținere este insuficient probată, astfel că nici simpla convorbire dintre inculpat și fratele (interceptată de autorități ) și nici faptul că, adolescent fiind, s-a mutat de acasă pentru a locui singur, nu dovedesc intenția inculpatului de a se sustrage urmării penale sau cercetării judecătorești; cu privire la incidența dispozițiilor art.148 lit. b Cod procedură penală, arată că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului ori să impieteze buna desfășurare a procesului penal, împrejurare ce ar fi rezultat ca urmare a gestului de a arunca laptopul pe geam, ori sub acest aspect solicită a se avea în vedere că inculpatul a recurs la acest gest înainte de începerea urmăririi penale, astfel că la momentul întocmirii rechizitoriului nu mai subzistau condițiile de la art.148 lit. a, b Cod procedură penală.
Cu privire la incidența dispozițiilor art.148 lit. f Cod procedură penală, solicită să se constate că nici sub acest aspect nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege întrucât nu există probe ori indicii că, lăsat în libertate, inculpatul ar reprezenta pericol pentru ordinea publică, mai mult, circumstanțele personale - cu referire la lipsa antecedentelor penale, faptul că provine dintr-o familie organizată, că nu există un prejudiciu, dovedesc că procesul penal poate fi continuat și cu inculpatul în stare de libertate.
Mai solicită a se avea în vedere că nu există indicii temeinice care să justifice privarea de libertate a inculpatului, aceasta urmând a se supune dispozițiilor instanței, mai mult, în cauză nu există nici un coinculpat trimis în judecată alături de clientul său pentru a se retine existența unui grup infracțional. Subliniază și faptul că durata arestului preventiv ( 16 luni ), depășește termenul rezonabil, transformând prevenția într-o reală detenție.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică. Arată că instanța de fond în mod judicios a apreciat că se impune menținerea inculpatului în stare privativă de libertate întrucât, pe de o parte, există probe și indicii că inculpatul s-a sustras urmării penale existând temerea că se va sustrage și executării pedepsei, iar în acest sens solicită a se avea în vedere că, deși inculpatul știa că este căutat de organele de urmărire penala, acesta a fugit de acasă și a refuzat să se prezinte la parchet, fiind citat de mai multe ori, mai mult, sub aspectul zădărnicirii aflării adevărului există probe, sens în care arată că nu numai gestul de a arunca laptopul dovedește această împrejurare dar si refuzul inculpatului de a colabora cu organele de cercetare, respectiv acesta refuză în mod repetat să pună la dispoziția organelor de urmărire penală codurile de acces în datele din calculatoare pentru a se vedea ce conțin aceste fișiere, cu bună știință, cunoscând că pentru a se sparge astfel de conduri este necesar un timp îndelungat. Pe de altă parte, arată că se impune menținerea stării de arest întrucât lăsarea în stare de libertate ar reprezenta un real pericol pentru ordinea publică, ce rezidă din natura și gravitatea faptelor comise.
Cu privire la depășirea termenului rezonabil, arată că inculpatul este arestat de 16 luni însă această împrejurarea nu se datorează autorităților ci inculpatul a formulat diferite cereri prin care contestă actele procurorului, că nu există prejudiciu si a solicitat administrarea probei cu martori, astfel că nu s-a făcut decât să se respecte dreptul la apărare, mai mult Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că în asemenea situații inculpatul trebuie să suporte consecințele arestării sale, care se prelungește datorită cererilor pe care le formulează, astfel că termenul rezonabil nu este încălcat, fiind respectate garanțiile de care beneficiată inculpatul cu privire la dreptul său la apărare.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că-și însușește concluziile apărătorului ales și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea din data de 07.08.2009, Tribunalul București - Secția I Penală a menținut starea de arest a inculpatului conform art.3002și 160 Cod procedură penală reținând în esență că subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii până la acest moment si că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul,arătând ca nu se mai mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii,nu exista date care să ateste că inculpatul s-ar fi sustras de la urmărire, la data plecării acestuia nefiind începută urmărirea penală,nu a zădărnicit în nici un fel aflarea adevărului,aruncarea laptop-ului fiind o acțiune normală raportat la situația respectivă,inculpatul fiind intimidat de pătrunderea în forță a organelor de poliție,iar convorbirile cu fratele său pe internet s-au efectuat de asemenea când nu era începută urmărirea penală; în ceea ce privește pericolul social,s-a invocat că inculpatul nu prezintă un astfel de pericol care să justifice cercetarea sa în continuare în stare de arest preventiv.
Analizând actele dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din data de 17.04.2008 și a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 rap. la alin. 2 lit. b pct. 18 din Legea 39/2003,art. 42 alin. 1,2 și 3,art. 44 alin. 2,art. 46 alin. 1 și 2 și art. 48 din Legea 161/2003,toate cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal și respectiv art. 33 lit. a din Codul penal,împreună cu alți doi inculpați,aceștia în stare de libertate,reținându-se în fapt că în cursul anului 2007 acesta a accesat neautorizat în mai multe etape conturi de e-mail ale angajaților și clienților eBay. prin folosirea unor programe speciale și a afectat măsurile de securitate ale sistemelor companiei, prejudiciind această companie cu suma totală de aproximativ un milion de dolari USD, inculpatul fiind ajutat de mai multe persoane,unele rămase neidentificate, la săvârșirea faptelor,ajutor constând în suport material și tehnic.
Așa cum a reținut tribunalul, măsura arestării a fost luată și menținută ulterior succesiv, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale și îndeplinirea condițiilor prev. de art.136, 143, 681și 148 lit.a,b și.f Cod procedură penală.
După sesizarea instanței, inculpatul a fost audiat,acestuia i s-au încuviințat probele solicitate, instanța dispunând audierea martorilor nemijlocit, atât a celor care au fost audiați în cursul urmăririi penale cât și a altor martori, s-a dispus efectuarea unei expertize informatice, care nu a putut fi până în acest moment procesual finalizată, cercetarea judecătorească nefiind terminată.
Din analiza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, Curtea reține că temeiurile care au determinat luarea și ulterior menținerea măsurii arestării preventive subzistă în continuare astfel încât în mod legal a apreciat tribunalul că nu se poate dispune revocarea măsurii arestării, motivând că acele temeiuri care au determinat măsura arestării nu s-au schimbat.
Curtea reține că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile (relevante fiind procesele verbale de percheziție domiciliară, de percheziție informatică, declarațiile inculpaților și ale martorilor, părții vătămate, înscrisurile de redare a convorbirilor purtate de inculpat cu fratele său pe internet, toate celelalte înscrisuri de la dosar care dovedesc atitudinea inculpatului atât anterior arestării sale cât și ulterior).
Curtea constată astfel că susținerile apărătorului inculpatului în sensul că acesta nu s-a sustras urmăririi penale și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului nu sunt întemeiate,din probele de la dosar rezultând că inculpatul a fost citat la domiciliul său de două ori pentru a se prezenta la Parchet,știind deci că este căutat de organele de urmărire penală, după ce fratele său i-a comunicat acest fapt,inculpatul spunându-i acestuia în mod explicit că nu se va prezenta; inculpatul însă nu s-a limitat la atât,ci chiar nu s-a prezentat, schimbându-și adresele în mod repetat pentru a nu fi găsit.
În același sens,Curtea constată că aruncarea laptop-ului pe geam la pătrunderea organelor de poliție,coroborat cu refuzul constant ulterior al inculpatului de a comunica modul de accesare al fișierelor dovedește că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului în continuare.
În ceea ce privește pericolul social pentru ordinea publică,Curtea apreciază că este pe deplin dovedit,atât prin modul de săvârșire a faptelor cât și prin conduita și persoana inculpatului,reținând totodată și cuantumul ridicat al prejudiciului avut în vedere în actul de sesizare al instanței.
Cu privire la termenul arestării preventive,invocat în susținerea recursului,Curtea constată că într-adevăr inculpatul este arestat preventiv de un an și patru luni, însă apreciază că acesta nu a depășit termenul rezonabil prevăzut de, dispozițiile Convenției fiind interpretate prin raportare la situația de fapt din fiecare caz particular în parte,la complexitatea acestuia,la natura probelor ce se cer a fi administrate în fața instanței de judecată nemijlocit și,în mod evident,raportat la motivele care au determinat măsura arestării,iar față de toate acestea, Curtea reține că în cauza de față se impune cercetarea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv; cercetarea judecătorească este una din fazele procesului penal și impune la rândul său administrarea tuturor probelor inclusiv a celor solicitate de inculpat, astfel încât procedura în sine după care se desfășoară procesul penal nu poate fi invocată drept o cauză a depășirii termenului rezonabil al perioadei arestării preventive.
Curtea reține că nu s-au relevat până în acest moment procesual nici împrejurări noi care să fundamenteze o altă măsură preventivă.
Fată de aceste considerente, Curtea apreciază că încheierea este legală și temeinică, iar recursul inculpatului nu este fondat, motiv pentru care în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca atare recursul, obligând inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului împotriva încheierii de ședință din data de 07.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 50 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
escu
GREFIER
Red. și tehnored. /25.08.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Niculae Stan, Mihai Oprescu
