Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 146/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 146/2010
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu art. 95 și urm. din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești
- Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de inculpații, și împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Hunedoara - secția penală la 11.02.2010 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat inculpații recurenți, și toți în stare de arest din Penitenciarul Aiud, asistați de avocat - apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care inculpatul arată că a formulat recurs pentru a fi pus în libertate pentru a se reintegra în societate.
Inculpatul arată că a formulat recurs pentru a fi pus în libertate, întrucât este singurul întreținător al familiei, are un copil de 10 luni și nu are antecedente penale.
Inculpata arată că menține recursul și că l-a declarat pentru a se dispune punerea sa în libertate, considerând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Apărătorul desemnat pentru cei trei inculpați, solicită admiterea recursurilor declarate de către aceștia, casarea încheierii prin care Tribunalul Hunedoaraa dispus menținerea măsurii arestării preventive și rejudecând, a se dispune revocarea acestei măsuri cu consecința punerii lor în libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza acestei măsuri extreme.
Reprezentantul solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați împotriva încheierii penale din 11.02.2010 a Tribunalului Hunedoara ca nefondate și menținerea acesteia ca temeinică și legală, susținând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Solicită a fi avut în vedere multitudinea actelor materiale săvârșite de inculpați și pericolul social deosebit de grav al acestora apreciind că și față de aceste aspecte se impune menținerea măsurii arestării preventive.
Având ultimul cuvânt, inculpatul solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive, obligându-se să nu zădărnicească mersul procesului și să respecte toate obligațiile care i se impun.
Având ultimul cuvânt, inculpatul solicită admiterea recursului cu consecința punerii sale în libertate susținând că faptele au fost comise în anul 2006 astfel că lăsarea sa în libertate nu ar mai prezenta pericol pentru ordinea publică.
Având ultimul cuvânt, inculpata solicită admiterea recursului și a se dispune punerea sa în libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală la data de 11.02.2010 în dosarul nr- s-a dispus, în temeiul art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b pr.pen. menținerea stării de arest a inculpaților, și, deținuți în Penitenciarul Aiud.
Au fost respinse cererile de revocare, respectiv înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că arestarea preventivă a inculpaților se circumscrie exigențelor art. 143.pr.pen. existând indicii temeinice și probe că au săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
S-a constatat că faptele pentru care sunt acuzați inculpații sunt pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, și, având în vedere gravitatea acuzelor care planează asupra acestora, precum și persoana inculpaților, care nu au manifestat sinceritate pe parcursul urmăririi penale, s-a apreciat că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Față de datele ce caracterizează persoana inculpaților și de gravitatea faptelor pentru care sunt trimiși în judecată, s-a apreciat că menținerea arestării preventive este oportună pentru desfășurarea procesului penal în bune condiții, inculpații neprezentând garanții suficiente că se vor prezenta la proces și existând totodată riscul comiterii unor noi fapte penale.
S-a constatat că arestarea preventivă rămâne legitimă și sub aspectul termenului rezonabil, menținerea arestării preventive corespunzând exigențelor art. 5 CEDO și art. 148 lit. f pr.pen. astfel că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara sau revocarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termenul legal, inculpații, și, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și lăsarea lor în libertate, întrucât nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În susținerea recursurilor, au fost invocate și motive de natură familială, inculpații obligându-se totodată să respecte eventualele obligații impuse de instanță în ipoteza luării unei măsuri neprivative de libertate.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursurile inculpaților sunt fondate.
Inculpații și au fost arestați preventiv prin încheierea penală nr. 33/19.08.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, iar inculpata prin încheierea penală nr. 36/28.08.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, la luarea măsurii arestării preventive fiind avute în vedere temeiurile reglementate de art. 148 lit. f pr.pen.
Ulterior, inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul DIICOT - Serviciul Teritorial Hunedoara pentru faptele care au determinat arestarea.
Conform prevederilor art. 300 ind. 2.pr.pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 ind. b pr.pen.
Potrivit art. 160 ind. b al. 2 și 3.pr.pen. dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală, sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Curtea constată, prin raportare la actele dosarului și la dispozițiile legale invocate, că în mod corect prima instanță a constatat subzistența indiciilor temeinice și a probelor din care rezultă presupunerea rezonabilă a comiterii faptelor de către inculpați, fiind îndeplinite astfel cerințele art. 143.pr.pen.
Totodată, este îndeplinită și teza Iaa rt. 148 lit. f pr.pen. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților fiind închisoarea mai mare de 4 ani.
Curtea apreciază însă că cea de-a doua cerință stipulată de art. 148 lit. f pr.pen. respectiv pericolul concret pentru ordinea publică prezentat de lăsarea în libertate a inculpaților, nu mai subzistă.
În acest sens, Curtea are în vedere durata privării de libertate a inculpaților, aproximativ 6 luni, timp în care măsura preventivă și-a atins scopul, iar inculpații au fost în măsură să conștientizeze consecințele conduitei adoptate.
În primele faze ale procedurilor judiciare declanșate împotriva inculpaților, măsura preventivă, luată cu respectarea dispozițiilor legale, a fost necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Astfel, după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoană privată de libertate ar fi comis o infracțiune este o condiție necesară pentru menținerea în detenție, iar bănuiala puternică privind comiterea de către inculpat a unor infracțiuni grave poate justifica inițial detenția.
Totuși, după o anumită perioadă de timp, ea nu mai este suficientă, fiind necesar ca instanțele să aducă alte motive care să justifice continuarea privării de libertate.
Pe de altă parte, instanțelor naționale le incumbă obligația de a analiza posibilitatea unor măsuri alternative, pentru a asigura prezența inculpatului la proces, cum ar fi eliberarea pe cauțiune, interdicția de a părăsi țara sau orașul(Khudoyorov Rusiei; Vrencev; Lelievre Belgiei; Kankowski Poloniei).
Raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, la atitudinea inculpaților și conduita lor anterioară, fără a minimaliza gravitatea faptelor imputate, Curtea constată că derularea procedurilor cu inculpații în stare de libertate nu ar fi de natură să prejudicieze buna desfășurare a procesului penal, scopul prev. de art. 136.pr.pen. putând fi atins și printr-o măsură preventivă neprivativă de libertate.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d pr.pen. Curtea va admite recursurile declarate în cauză, va casa încheierea penală atacată, iar în rejudecare, în baza art. 300 ind. 2 rap. la art. 139 al. 1.pr.pen. și la art. 145 ind. 1.pr.pen. va proceda la înlocuirea măsurii arestării preventive luate față de inculpații, și cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpații vor fi obligați să respecte următoarele dispoziții, conform prevederilor art. 145 alin. 1 ind. 1 rap. la art. 145/1 al. 2.pr.pen.:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția orașului, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori sunt chemați;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
În baza art. 145 al. 2 ind. 2.pr.pen. rap. la art. 145 ind. 1 al. 2.pr.pen. se va atrage atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor menționate mai sus, se va lua față de ei măsura arestării preventive.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, și de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 23/19.08.2009, nr. 24/19.08.2009 emise de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, respectiv nr. 26/28.08.2009 emis de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Cheltuielile judiciare avansate în recurs vor rămâne în sarcina statului, conform dispozițiilor art. 192 al. 3.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de inculpații, și împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală la data de 11.02.2010 în dosarul nr-.
Casează încheierea penală atacată și procedând la rejudecare:
În baza art. 300 ind. 2 rap. la art. 139 al. 1.pr.pen. și la art. 145 ind. 1.pr.pen. înlocuiește măsura arestării preventive luate față de inculpații:
-, fiul lui și, născut la data de 03.12.1983 în D, jud. V, cetățean român, studii liceul plus școala profesională, necăsătorit, un copil minor, fără ocupație, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în,-, jud. H, seria - nr. - eliberată de SPCLEP, CNP -, deținut în Penitenciarul Aiud.
-, fiul lui și, născut la data de 17.01.1981 în D, jud. V, cetățean român, studii liceul plus școala profesională, căsătorit, un copil minor, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, domiciliat în D, -, -. C,. 3,. 14, jud. V, fără forme legale în,-, jud. H, seria - nr. - eliberată de SPCLEP D, CNP -, deținut în Penitenciarul Aiud;
-, fiica lui și, născută la data de 12.11.1962 în D, jud. V, domiciliată în,-, jud. H, seria - nr. - eliberată de Poliția, CNP -, deținută în Penitenciarul Aiud.
cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpații vor fi obligați să respecte următoarele dispoziții, conform prevederilor art. 145 alin. 1 ind. 1 rap. la art. 145/1 al. 2.pr.pen.:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția orașului, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori sunt chemați;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
în baza art. 145 al. 2 ind. 2.pr.pen. rap. la art. 145 ind. 1 al. 2.pr.pen. atrage atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor menționate mai sus, se va lua față de ei măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, și de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 23/19.08.2009, nr. 24/19.08.2009 emise de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, respectiv nr. 26/28.08.2009 emis de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.LS/2ex/22.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Maria
