Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1503/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2394/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1503/
Ședința publică de la 20 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 29 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/15.10.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul inculpat, întrebat fiind, arată că este de acord a fi asistat de apărător din oficiu.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 29 septembrie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Menționează că instanța nu a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, precum și faptul că acesta aflat în libertate nu prezintă nici un pericol social concret.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei, este necunoscut cu antecedente penale, iar lăsarea acestuia în libertate nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Menționează că temeiurile luării măsurii preventive, art.148 lit. f cod procedură penală, nu mai subzistă la 8 luni de la luarea măsurii preventive iar temeiuri noi nu au fost evidențiate.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în raport de natura infracțiunii de furt calificat pentru care este cercetat, modalitatea de săvârșire a acesteia, precum și față de urmările produse.
Menționează că inculpatul este cercetat pentru comiterea a două infracțiuni de furt calificat în concurs, nu are ocupație și există temerea că aflat în libertate și-ar relua activitatea infracțională.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de avocatul său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 29.09.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus, în baza art.300/2 pr. pen. rap. la art. 160/b alin.3 pr. pen. menținerea stării de arest a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că luarea măsurii arestării preventive față de inculpat s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 149/1 C.P.P. rap. la art. 136 și art.148 lit. C.P.P. și că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii se mențin și la acest moment procesual și impun privarea de libertate în continuare a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru netemeinicie. Susține inculpatul că lăsarea sa în libertate după mai mult de 8 luni de la arestarea sa nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că a recunoscut și regretat comiterea faptei, este necunoscut cu antecedente penale.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate de către inculpat, dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat. S-a reținut, astfel, că în data de 15.XI.2008, în jurul orei 21,oo, în timp ce se afla în zona Național, inculpatul a spart geamul dreapta față al unui autoturism parcat și a sustras un sistem, un sistem antiradar și un sacou.
S-a mai reținut în fapt, că la data de 02.XI.2008, în jurul orelor 16,30, inculpatul a pătruns pe poarta deschisă a imobilului situat în B, str. -. - nr. 4, de unde a sustras prin același mod de operare din auto cu nr.B-71- un sistem, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e,g,i cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal și art. 208 alin.1 - 209 alin. 1 lit. i cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit.a cod penal.
În acord cu instanța de apel și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3002rap. la art. 160/b alin.3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea duratei arestării preventive a inculpatului se impune, având în vedere că până la acest moment procesual nu au încetat și nici nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, menținându-se atât caracterul rezonabil al presupunerii că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu cât și cerințele art.148 lit.f pr. pen.
Sub acest din urmă aspect, este neîndoielnic faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani iar în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului Curtea are în vedere natura și gravitatea faptelor comise, modalitatea în care se reține că a acționat inculpatul - în loc public, prin efracție - caracterul repetat al faptelor la care se adaugă circumstanțele sale personale (fără ocupație, consumator de heroină ).
Prin urmare, constatând că temeiurile de fapt și de drept ale arestării inițiale se mențin și că privarea de libertate în continuare a inculpatului se impune pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere și faptul că s-a pronunțat o hotărâre de condamnare în primă instanță împotriva acestuia, Curtea va respinge recursul declarat în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b pr. pen. ca nefondat.
În baza art. 192 alin.2 pr. pen. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și plata onorariului apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 29 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția II- a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 le, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.10. 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red
2 ex/30.10.2009
08 2009
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel
